85 matches
-
furișă și vinovată. — Faci cum crezi de cuviință, dar la primul fum vei începe iar a tuși... Vocea rece a Sophiei este chiar vocea neliniștii lui - așadar, nu ridică ochii spre celălalt capăt al salonului, acolo unde stă ea, în jețul italian, înfășurată în obișnuitul ei șal alb de mătase. Pe catifeaua gheridonului, mâna osoasă încă mai șovăie nehotărâtă și, ca și când ar voi să mai câștige timp, unghia uscată râcâie abia auzit conturul unui nufăr brodat. Tânărul Titi Ialomițeanu se simte
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
fapt banală - pentru a se face din ea sacră sărbătoare națională ?... Indiferent de motive, nici de noi înșine bine știute, finisându-și dichisurile de după amiază, Sophie apărea în cadrul ușii - toată o învârtejire de volane parfumate - și se instala răsfățată în jeț, nemaiavând altă grijă decât liniștea soțului ei și servitul ceaiului. De ce nu am strigat atunci Verweile doch ? M aș fi îndurat să opresc însă clipa după ce mort fusesem și reînviasem, tocmai când viața, prin neașteptatul său joc de plinuri și
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
se mai întâmplă să mai ies din casă... La timpul acesta nemaifiind cursuri, o parte dintre prieteni plecând cu îndrăzneală în vilegiatură... în celălalt colț al salonului, iritată de aluzia la vilegiatură, Sophie și-a închis evantaiul. Stă dreaptă în jeț, cu nările încordate. Iar Profesorul, cu ochelarii lăsați pe șaua nasului, lovește teancul de hârtii din fața lui cu coupe papier-ul ; n-are nevoie să își îndrepte ochii spre ea ca să o știe cum arată în această clipă. Același lucru e
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
îndrăznește... Micuța face câțiva pași și apoi, speriată de așa multă lume, se repede, cu un țipăt scurt, înapoi între fustele Nelei. Cu mâinile lăsându-i-se încet-încet, ca spițele unei umbrele ce se închide, Profesorul Mironescu privește derutat spre jețul soției sale. Da, Sophie cea înțeleaptă pare să aibă și de astă dată dreptate : programul fetiței ar trebui, într-adevăr, păstrat, chiar dacă în seara aceasta, mademoiselle Lisette, speriată de ultimele zvonuri, își face la etaj valizele, plângând de emoție. În
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
va provoca o dandana și se va regreta énormément greșeala de a fi fost admisă în salon. În semn de dezaprobare și neamestec, își redeschide evantaiul și, tot făcându-și vânt, cu un gest leneș și grațios, se ridică din jeț și se apropie cu pași înceți de canapea. Se va dedica numai obligațiilor ei de amfitrioană, prinzând cu îndemânare ochiurile conversației destrămate. — Știi, domnule Ialomițeanu, cum s-au petrecut en grand lucrurile la Mamornița ? Regele se afla în promenadă pe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
furia care, în ultima jumătate de oră, îl împingea să alerge după ea, s-o lovească, oriunde ar încerca ea să se ascundă, furia aceasta a dispărut dintr-odată, fără urmă. Obișnuită cu excesele lui, Sophie se îndreaptă tăcută spre jeț, cu supunerea unui animal domestic. în colțul buzelor tremurătoare, se stinge cu discreție, ca un cerc domol de apă, mâhnirea unei făpturi neștiutoare care tot nu înțelege de ce - pe nedrept - a fost lovită... La o asemenea priveliște, cum să nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ciripitul asurzitor al păsărilor, ca și când ai călca peste o grămadă de sticle sparte, oh, aerul proaspăt și viu și dudele verzi, sămânțoase și fade, spre care întindeai din mers mâna, și frunzele aspre îți biciuiau palma, lași să cadă lângă jeț evantaiul și nimeni s-ar părea că nu observă gestul tău de scuză grăbită, gestul de scuză că mergi să te prepari pentru sindrofie, că ai să revii - ai să revii ? Mergi spre ușă cu pași grăbiți, cu dinții strânși
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
De trupini întrupinați, De mijloace-s depărtați, De vârfori îs sus la nori, De smicele-s sus la stele, Sub dumbrița l-aș’ doi meri, L-aș’ doi meri și l-aș’ doi peri, Frumoase mese-s întinse, Mese-ntinse, jețuri scrise, Și mai sunt făclii de-aprinse (9, pp. 30, 37, 44). Odată restabilite timpul sacru și spațiul sacru, comunicarea primordială între om și divinitate este în măsură să se producă. „Dar la mese cine-mi șade ?”, întreabă retoric colindătorii
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
alte confesiuni, fie necreștini, fie neortodocși : evrei, turci, tătari, armeni, latini, arabi, etiopieni etc. (35, I, pp. 241-264 și II, pp. 121-145). Deasupra tuturor este scrisă înfricoșătoarea poruncă adresată de Isus, la „Judecata de Apoi”, neamurilor așezate „de-a stânga jețului” : „Duceți-vă de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic care este gătit Diavolului și îngerilor lui” (Matei, XXV, 41). Ulterior, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, pe zidurile biseri- cilor din Maramureș până în Țara Românească, în reprezentările
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
a acelei seri. Pe George ca pe George, dar pe Flory nu izbutea nimeni s-o convingă să se așeze. Își tot cerceta hainele umede pînă cînd doamna Bailey i-a pus o mînă și a Îndesat-o Într-un jeț, zicîndu-i „madam“! Pe Floare, minunea revederii lui Gheorghe o vrăjea la fel de tare ca hora Învăpăiată a Frumoaselor pe cîmpiile de SÎnziene, iar seara aceea scînteietoare o amețea aproape la fel ca măreția oceanului. De aceea nici nu fu În stare
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
-n sus albastră, de flacăre o dungă, Lucesc în juru-i ziduri ca tuciul lustruiți. {EminescuOpI 94} Și în tăcere crudă ei nu știu ce aștept-... Cu mîna-ntinsă magul îi face semn să șadă, Arald cu moartea-n suflet, a gândurilor pradă, Pe jeț tăcut se lasă, cu dreapta pe-a lui spadă, În zid de marmur negru se uită crunt și drept. Fantastic pare-a crește bătrânul alb și blând; În aer își ridică a farmecelor vargă Și o suflare rece prin dom
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Pierzîndu-ți timpul tău cu dulci nimicuri, N-ai vrea ca nime-n ușa ta să bată; Dar și mai bine-i, când afară-i sloată, Să stai visând la foc, de somn să picuri. Și eu astfel mă uit din jeț pe gânduri, Visez la basmul vechiu al zânei Dochii; În juru-mi ceața crește rînduri-rînduri; De-odat-aud foșnirea unei rochii, Un moale pas abia atins de scânduri... Iar mâni subțiri și reci mi-acopăr ochii. {EminescuOpI 120} II Sunt ani la mijloc
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
fur. Dactilu-i cit, trocheele sunt stambe, Și-i diamant peonul, îndrăznețul. Dar astăzi, cititori, eu vă vând iambe Și mare n-o să vi se pară prețul: Nu bani vă cer, ci vremea și auzul. Aprinde-i pipa și așază-ți jețul La gura sobei cum o cere uzul; Citește cartea ce îți cade-n mână Și vezi de nu-i mărgăritar hurmuzul Ce-n mînă-l ai de-acum o săptămână. {EminescuOpIV 206} ÎN CĂUTAREA ȘEHEREZADEI În mări de Nord, în hale
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
universu-n brață, Cum cerul sus se-ndoae și stelele-și așterne, O boltă răsărită din negure eterne, Și de cât toată lumea de două ori mai mare În propria lui umbră Zamolxe redispare. "Priviți-l cum stă mândru și alb pe naltu-i jeț! "El îmflă răsuflarea vulcanului măreț, " Dacă deschide-n evi-i el buza cu mânie Și stelele se spulber ca frunzele de vie; El mână în uitare a veacurilor turmă "Și sorii îi negrește de pier fără de urmă. Dacă se uită
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
525} De ce, când pe neașteptate El sosește uneori, Rumenirea face locul Unei gingașe palori; Și privești cu ochi nesiguri, Sânul crește făr-să vrei? Dar vă stingeți după-olaltă... Comedie, dragii mei... Parcă-l văd cum vine ice, Șede-n veci pe-acelaș jeț Și la tine își îndreaptă Ochii negri și șireți. Și când credeți cumcă nime Dimprejur nu vă ia sama, Numa-atunci vă dați în petic Și vă arătați arama. Eu vă văd de pe sub gene: Ochi-n ochi priviți fierbinte Și de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
atârnă armături, Arătând a lor rugină Sub făclia de reșină, Paveze, mănuși leite, Casce mândre, poleite Și pieptare, obrazare Și arcuri de vânătoare. Iar în fundul salei drepte Se-nnalță pe șapte trepte Tronul Domnului creștin, Coperit de-un baldachin; Iară-n jețul auriu Șade Dragoș brumăriu, Barba albă pîn'n brâu, Cu ochi negri viforoși; Coroana de aur roș Strălucind frumos pe frunte Peste pletele cărunte; Pe-a hlamidei sale cute Flori de aur sunt cusute; Și cu fața înțeleaptă Și cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
viforoși; Coroana de aur roș Strălucind frumos pe frunte Peste pletele cărunte; Pe-a hlamidei sale cute Flori de aur sunt cusute; Și cu fața înțeleaptă Și cu skiptru-n mâna dreaptă. Iar l-a tronului picioare Se înșiră pe covoare Jețuri de lemn de stejar Săpate cu meșteșug; Icea șese, colo șese Pentru boierii alese: Vornicul țării de jos Sta în scaun luminos, Un bătrân și blând moșneag Cu albastrul lui toiag, Ce-i cu aur împletit Cu pietre acoperit; .................................. Cel
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dreaptă, ca să nu-mi cadă bobițele. Bunica mi-a răspuns: - Nu-ți fă griji, n-o să-ți cadă nimic! Dar grija mea era în continuare să nu pierd aurul de pe rochie. Cei din spate mă asistau cu mâinile pe spătarul jețului (scaunului). Mulțumesc tuturor pentru sprijin și pentru ajutor! 4. Nu rețin exact dacă în aceeași noapte sau în noaptea (nopțile) următoare lam văzut pe îngerul meu păzitor (pe unul din ei - nu știu precis care). Dar de data asta atât
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
spre Calcutta, unde am fost internat direct în spitalul de medicină tropicală. ...M-am deșteptat într-o dimineață și am privit surprins încăperea aceea aibă ― mirosind a zahăr ars și a amoniac ― și pe doamna care citea confortabil într-un jeț aproape de fereastră. Câteva minute am ascultat șuierul ventilatorului, încercînd să aflu cine îmi vorbise mie, chiar atunci, de Lord Jim al lui Joseph Conrad. Îl auzisem, îi știam glasul și cât n-aș fi dat să mă pot ridica din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mine. Te iubesc așa. De ce te temi?... Într-adevăr, nu aveam nici un motiv să mă tem. Maitreyi mă căuta mereu în odaia mea, în acel ceas al după-amiezii, când toți dormeau sus, sub ventilatoare. Aproape mi se dedea acolo, pe jețul imens, făcut din pai de bambus. Sărutările alunecau acum pe trup, coborând de-a lungul gâtului, pe umerii goi sub șal, pe brațe, pe piepi Când i-am mângâiat întîia dată sânii, cu o mână sinceri și înfometată, s-a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
miracolului unei atingeri bărbătești de timpul ei, fiind încă fecioară. Am înțeles mai târziu că voluptatea aceasta adâncită în carne, când era încă numai îndrăgostită, o crucifica. A avut atunci curajul să mă întrebe, cu un braț încleștat pe speteaza jețului și cu mâna cealaltă mîngîindu-mi părul. ― Nu e păcat? I-am răspuns, ca de obicei, cu o consolare stupidă, câteva fraze fără nici un conținut și am continuat să mă pierd în descoperirea treptată a trupului ei. Când o priveam, la
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
o consolare stupidă, câteva fraze fără nici un conținut și am continuat să mă pierd în descoperirea treptată a trupului ei. Când o priveam, la răstimpuri, uimit eu însumi de abandonarea atât de complectă, o zăream cum stă cu capul pe jeț, ochii închiși, tremurând, lacrimile alunecîndu-i pe obraji, lipindu-i șuvițele de păr la colțul buzelor și pe bărbie. ― Când vom fi uniți, o consolam eu, ne vom iubi fără hotare. Te voi avea toată atunci. ― Dar acum nu e păcat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
simplu, ca pentru o clipă de odihnire. Când rămâneam pe gânduri, ea se încolăcea lângă pernă, îmbrațișînd-o, și închidea ochii, ca și cum mi-ar fi cerut să n-o turbur. Descoperisem o lampă mică, de noptieră, pe care o puneam înapoia jețului, acoperind-o cu șalul ei, și care ne dădea în odaie o lumină umilă, în care formele ei se rotunjeau și se bronzau. Maitreyi nu putuse suporta multă vreme întunerecul... Vroia să mă aibă cu toți ochii, cu toată setea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
din brațele mele mult mai ușor ca alteori. După-amiaza a fost pentru mine o nesfârșită mascaradă. Îmbrăcasem costumul bengalez, de mătase, și trebuia să întrețin pe toți acei oameni iluștri ca o adevărată gazdă, căci inginerul era imobilizat pe un jeț în mijlocul odăii (singurul scaun de-acolo; toți ceilalți ședeau pe saltele), d-na Sen și celelalte femei aveau grijă de doamne, care stăteau în altă odaie, nevăzute, iar Mantu rămăsese jos, pe coridor, să servească de ghid musafirilor. Numai Maitreyi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
doamna Sen a luat-o sus, eu m-am dus în camera mea extrem de abătut, zăpăcit și aproape incapabil să înțeleg ce s-ar putea întîmpla a doua zi. N-am putut dormi deloc, ci fumam pipă după pipă, în jețul larg și odihnitor, așteptând zorile. Băteau unul după altul ceasurile în noapte, și eu evocam cu fiecare din ele venirea Maitreyiei în acea odaie și aproape că nu-mi venea să cred că ar fi posibil să n-o mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]