381 matches
-
entuziasmelor și atrocităților deveniți redutabili cronicari ai haosului postrevoluției cu întregul război civil, dar amuțind când n-au mai găsit aceleași resurse în apăsarea cu care se instala birocrația sovietică; sau alții, dispuși să mintă și să tot caute în jegul spiritual al acesteia chipul omului nou; sau provincialii, regionaliștii demodat-pitorești, consolați cu înalte titluri ale republicilor în limbile cărora scriau; sau generația de după dezgheț, care corespunde oarecum generației mele... Dar acum nu-mi mai permiteam o asemenea catalogare superficială, punându
CRITICA DE DIRECŢIE A LĂMURIRII ŞI DUMIRIRII (II) de CORNELIU LEU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Corneliu_leu_completare_trista_la_un_corneliu_leu_1358292591.html [Corola-blog/BlogPost/348838_a_350167]
-
Andersen a fost inspirat de zona scandinavă și s-a dedicat scrierii unui poem în care să prezinte sentimentele de înrudire dintre suedezi, danezi și norvegieni. În iulie 1839, în timpul unei vizite pe insula Funen el a scris textul poemului "„Jeg er en Skandinav”" ("Eu sunt un scandinav"). În acest poem Andersen a surprins „frumusețea spiritului nordic și felul cum cele trei națiuni surori s-au dezvoltat gradat împreună” ca parte a unui imn național. Compozitorul Otto Lindblad a transpus acest
Hans Christian Andersen () [Corola-website/Science/304778_a_306107]
-
Precum șuvoiul în vremea furtunii.// Se învîrte casa, se învîrte lumea cu mine" (Flux). Treptat, imaginea cetății maștere se-ntunecă, se prăbușește de tip vegetal a ființei vulnerate: "Cerșetori aproape la fiecare colț,/ Mîini întinse ca niște cangrene,/ Ziduri flămînde, jeg.(...) Nu blestemi, nu strigi, nu plîngi,/ îți faci cruce, suspini,/ Ești un tei umblător/ Prin inima urbei". Două sunt reacțiile de defensivă ale poetului. Mai întîi, așa cum am văzut, apelul la memoria satului originar, veritabilă Atlantidă în lumea afectivă a
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
putea să nu se mire de transformarea îmbrăcăminții lui Tokichiro. Acum își amintea limpede noaptea aceea din urmă cu zece ani când, lângă râul Yahagi, Hiyoshi, îmbrăcat într-o tunică de bumbac murdară, având gâtul, mâinile și picioarele acoperite de jeg, dormea pe malul apei. Când un soldat îl zgâlțâise să se trezească, răspunsese cu vorbe așa de mari și un asemenea spirit bătăios, încât cu toții se întrebaseră cine-o fi putut să fie. La lumina felinarelor ținute de soldați, reieșise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nimic diferită de aceea a fermierului care folosește prășitoarea sau suveica de țesut. Ambele erau la fel de valoroase, iar dacă provincia cădea, toți piereau odată cu ea. Cei care ignorau totuși ascensiunea și prăbușirea provinciei, ducând o viață de trândăvie, erau asemenea jegului care se prinde de trupul omenesc - prețuind mai puțin decât o singură geană. Lăsând toate acestea la o parte, se spunea că momentul întâlnirii față în față cu inamicul era înspăimântător. Cerul și pământul se întunecat, chiar și în cumpăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fierbinte într-o gălețică și trecu în spatele stăpânului său. Cu siguranță, nu mai făcuse niciodată acel lucru, dar pe moment nu dorea decât să ridice moralul peste măsură de scăzut al seniorului. Se cuvine ca un general să-mi râcâie jegul de pe spate? întrebă Mitsuhide. Era modest până la capăt. Întotdeauna manifesta rezerve chiar și față de servitorii săi și se punea întrebarea dacă aceasta era o calitate sau un defect. Toshimitsu nu era de o părere prea favorabilă. Haideți, haideți. Când acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
mă spălați pe spate! strigă el. Cei doi paji care așteptau afară intrară în fugă. Muncindu-se din răsputeri, începură să-i frece spinarea, de la ceafă până la tălpi. Deodată, Hideyoshi spuse, râzând: — Ciudat mai iese! Privind în jurul picioarelor, văzuse că jegul pe care i-l răzuiau pajii de pe trup semăna cu găinațul de păsări. Cum putea fi acel om cuprins de o înfățișare atât de demnă pe câmpul de luptă? Trupul său gol părea foarte nevolnic și împuținat. Era adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
e minunată. În acea baie simplă în aer liber, stăpânul unui trup nu tocmai splendid se înbmuie în apa caldă, privind stelele de pe cerul înserării. „E cea mai mare desfătare din lume,” își spuse el, în timp ce-și freca jegul de pe piele. Începând de anul recut, degajase terenul din jurul orașului Osaka și pusese în mișcare construirea unui castel de o maiestate fără precedent. Dar cele mai mari plăceri omenești ale lui proprii se găseau în locuri ca acesta, nu în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
gamele cu apă, m-am dezbrăcat pînă la brîu și m-am pus pe treabă. A trecut ceva timp pînă am început să năpîrlesc. Straturile de murdărie se desprindeau de piele ca resturile de aluat de pe masa unei bucătărese, iar jegul, acest sigiliu al statutului nostru social, cădea și se agita pe fundul roabei ca tăiețeii în oala cu supă. Îmi era puțin teamă să nu fiu pedepsit pentru obrăznicia mea, însă m-am liniștit repede. Aproape toți cei de pe marginea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
a răspuns arătându-mi un deget mijlociu. - Doamnă, am zis nedumerit, mă priviți cu ură, îmi arătați semnul ăsta... zău, de ce? - Dă-te-n pizda mă-tii de puloi plin de căcat! - Poftim? - Tu-ți gura și Cristoșii mă-tii! Jeg împuțit ce ești! - Hopa, am zis, ajunge. Ia cheamă-l pe Șefu’, fac un scandal de... - Da’ ce vrei de la Șefu’, să-i sugi pula sau să te fută-n cur? Problema era că în afara privirii bolnave femeia arăta normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
fac? Anca? Să fim serioși. 2. În ziua cununiei religioase m-am trezit la opt dimineața ca să spăl mașina. Am băgat mai întâi furtunul, apoi buretele. Cele trei zile pe care le petrecuse în România depuseseră un strat apreciabil de jeg și praf pe vopseaua neagră a Cadillac-ului. Când am terminat, arăta senzațional. Am pornit înspre biserica Sfântul Anton de la Piața Unirii, încercând să ocolesc băltoacele, camioanele, autobuzele și celelalte surse eterne de murdărie cu care se mândrește Bucureștiul. Am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
tu? Chipul lui Jake s-a schimonosit dezgustat. —Agentul ăla ticălos și jegos! Al, cum naiba ai putut? Cât de jos ești în stare să te cobori? Alice a rezistat tentației de a-i răspunde că, dacă era vorba de jeg, atunci atât Allingham House, cât și Hugo erau mult mai curați decât el și Vechea Morgă. Dar era mai important să sublinieze alte chestiuni. — Nu poți s-o iei pe Rosa, a explodat ea. N-ai nici un drept legal să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
incapabil să scot un cuvânt. Sau poate, dimpotrivă, aș fi făcut-o, blând și delicat, în micul adăpost virtual al gândurilor. La fel ca haznaua din curtea blocului, lumea care intra și ieșea zilnic din mintea mea era mânjită cu jeg. Puteai să aduci 30 de vidanje; tot n-o curățai. O țară întreagă se scufunda în cuvele memoriei, azvârlind la întâmplare dejecții galbene și trâmbe de fum violet. Pereții cerebrali rămâneau avariați, spoiți cu resturi de fraze și mutre, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Iubirea noastră față de el se transformase în ură, ca atunci când stai prea mult aproape de cineva. Bucureștiul părea slab și arogant, timpul trecuse peste el cu bâte și pietre, săbii și flinte, dar mai ales camioane și buldozere, pătându-l de jeg și rușine. Locuitorii lui erau vicleni și resemnați, cetățeni ascultători, veșnic căzuți în dizgrație, revoltați doar în vise, la cârciumă sau pe-o pânză de tablou grabnic acoperită c-un cearșaf. Clădirile arătau la fel ca oamenii. Tremurau în somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a plâns. După ziua aceea n-a mai vrut să urce; claxona din mașină în stradă. Îmi spunea: Nu pot să sufăr locul ăsta în care stai; nu e curat. Ești sigur că n-au ploșnițe? Veceul este plin de jeg. Nu pot să-nțeleg cum suporți să stai aici. La scurt timp după aceea a început să spună acest lucru cu aceeași privire încruntată pe care mi-o arunca atunci când îmi inspecta ținuta: Când o să te muți odată din bârlogul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un serial american cu hoți și vardiști. N-am băut decât jumătate de sticlă. Sunt Într-o etapă de viață sănătoasă. Ploua iarăși. Dându-mi capul pe spate, am inspectat luminatorul de deasupra, care era acum atât de Înglodat În jeg și găinaț de porumbel, Încât o rază de lumină care ar fi dorit să-și croiască drum Înăuntru ar fi trebuit să lupte cu Îndârjire. Mai devreme sau mai târziu, trebuia să mă hotărăsc să-l curăț. Bob, paznicul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dau seama de ce. Ce naiba cauți aici, mă gândeam, și de ce te ostenești să fii politicoasă? De ce nu ești sinceră și nu spui pur și simplu: „Măiculiță, casa asta e o fundătură!“, după care să mă lași să dospesc În propriul jeg? Acum Începuse să se fâțâie de colo-colo. Am rezistat impulsului de a alerga după ea și de a mă pune În dreptul oricărui obiect care nu se ridica la Înălțimea standardelor ei de curățenie. Asta ar Însemna să mă Împart pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
meu, Jake. Lui i-ar plăcea foarte mult. Englezii au o Înclinație aparte către tot ce e boem, nu crezi? Am simțit că Începe să-mi fie dragă persoana. Nu mai auzisem pe nimeni exprimând atât de frumos ideea de „jeg“. — Păi, ăăă, eu... — Te reprezintă cineva? Începusem deja să Învăț cum merge treaba. În loc să răspund, am scuturat din cap. — Nu face nimic. Trebuie să te prezint amicului meu, Duggie Sutton. Ce planuri ai pentru lunea viitoare? Cred că luni e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
am avertizat, măgarul, să nu-și mai toarne votcă în bere, pe căldură. Asta, chiar că nu se scuză. Individul este, cu alte cuvinte, o pramatie! O secătură! O scursură, sub orice critică! O otreapă! O zdreanță! Un golan! Un jeg! A-ha-ha-hai dreptate, cască și Fratele, vag aprobator. Așa-i Silică. Irecuperabil. Îți bag o inferență? Tot ce nu te omoară, te face dependent! Suntem produșii propriilor slăbiciuni, ai propriilor noastre emoții. Și ai propriilor noastre mistificări! Cu certitudine. Îmi permit
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
medievale, ai putea spune, și te oprești la această explicație, deși imaginația te lucrează cu chestii mult mai nasoale. — Chiloții tăi au sifilis, țipă altcineva și rîde ca un măgar. — Ce te uiți așa la ei, ascunde naiba mai repede jegul ăla, țipă un caporal. Nu-i arunca, că se restituie la liberare. În timp ce jucăm fotbal printre paturi cu perechea de chiloți, cineva Întreabă destul de precipitat unde e WC- ul. I se indică șirul de cabine aflat la 20 de metri
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
o să mai pot intra În vecii vecilor Într-o cabină de duș, pentru că o să am În față imaginea cîtorva zeci de trupuri goale și Întunecos- lucioase, scoțînd zbierete muzicale. Dar șovăiala nu durează mult; pentru că trebuie să mă despart de jegul de pe mine, mă spăl și eu cu curaj. Și cineva zbiară În cîntec: — Suflecată-cată, pîn’-la brîu căcată, ducea-ducea rufele la rîu... Seara, la locul de fumat din fața dormitorului, o turmă de răcani stă pachet, În speranța că numărul lor
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
camerei, muncindu-se, probabil, să Îndese În mașina de spălat mormanul de haine pe care l-am adus sau luptîndu-se cu o serie de oale pline cu apă pusă la Încălzit pe aragaz, ca să-mi pregătească o baie. — Doamne, ce jeg e pe pantalonii ăștia, bombăne ea. Te trezești odată? Pun masa imediat. După o baie scurtă și intensă, omor telefonul o jumătate de oră. Îl anunț pe taică-meu că am ajuns acasă, apoi vorbesc cu Andi. Deseară ieșim la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
seară rămîi cu mine acasă, ne uităm la film. Abia dacă stai trei zile și trebuie să fugi Înapoi. Haide, zău... las-o baltă... — Tu știi ce-a ieșit din pantalonii ăia?! Dumnezeule, cum dracu’ ai putut să stai cu jegul ăla pe tine? Știi, familia Iovan s-a mutat undeva În centru după ce ai plecat tu În armată... — Cine? — Familia Iovan... Păi și ce treabă are familia Iovan cu jegul de pe pantalonii mei, nu Înțeleg... Mă uit lung la ea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pantalonii ăia?! Dumnezeule, cum dracu’ ai putut să stai cu jegul ăla pe tine? Știi, familia Iovan s-a mutat undeva În centru după ce ai plecat tu În armată... — Cine? — Familia Iovan... Păi și ce treabă are familia Iovan cu jegul de pe pantalonii mei, nu Înțeleg... Mă uit lung la ea. ZÎmbește stingher. — Ce e? Zic și eu... să mai stăm și noi de vorbă. — Las-o baltă. Deseară ies În oraș cu Andi. Andi mă așteaptă la 7 pe aleea
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
seama pînă nu e prea tîrziu cît de dăunătoare e atitudinea asta, mai ales aici. Călin stă pe bordura de beton a biutei În care e Îngropat tunul. Trag cu ochiul la mîinile lui Îngrijite, acoperite acum cu răni și jeg, la aerul detașat din care răzbate totuși un fel de nedumerire pe care o cunosc foarte bine. Discuția, dacă s-ar isca vreuna Între noi, una de profunzime, unde experiența pe care o trăim sapă urme adînci, ar merge În
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]