152 matches
-
primăveri sau toamne, prin sufletele noastre Doamne. Trec vise multe, se nasc dureri, se zbate dorul de azi de ieri, frumoase clipe se sting ușor, iar drumul nostru-i ascuns de nor. Curg vremurile, purtând anii cu bucurii sau cu jelanii, trec secolele cu ochi de ploi, spre altă lume, mergem și noi. Trece tăcută seară lină, reci umbrele pe nori se-anină, iar vântu-n arii desuete, zdrobește frunzele-n concerte. Aleargă ură și iubirea, de sus ne cheamă nemurirea, prin
Trec anii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83368_a_84693]
-
mogulilor din media. Suntem aproape și totuși din din ce în ce mai...departe, să punem piciorul în prag și să spunem un „NU” hotărât haosului și degringoladei din aproape toate domeniile, de a pune capăt cu fermitate în practica vieții curente a „eroicei” jelanii „Nu, așa nu se mai poate”, opunând cu încăpățânare și demnitate tot un istoric îndemn, la apărarea ființei unui neam amenințat de genocid acum aproape o sută de ani (chiar dacă amenințarea era una exclusiv militară): „Pe aici, nu se trece
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
mai poate”, opunând cu încăpățânare și demnitate tot un istoric îndemn, la apărarea ființei unui neam amenințat de genocid acum aproape o sută de ani (chiar dacă amenințarea era una exclusiv militară): „Pe aici, nu se trece !”... Doar în acest fel, jelania n-ar mai însemna de mult o plângere cu ingrediente de rugăminți, fierbinți și mieroase ci un veritabil strigăt de revoltă, împotriva nepăsării, bătăii de joc, discriminării sociale și civice, al celei mai ignobile delăsări și platitudini puse în scenă
RETORICĂ PATRIOTARDĂ !... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361407_a_362736]
-
pentru că nu fusese acasă nici luna trecută, trebuind să-i poarte banii încolo și-ncoace... Mira mulțumi, se scuză scurt, o salută și plecă zorită. Nu voia să se lase așteptată de Mira-Mică, altfel ar fi sancționat, puțin ironic, lamentabila jelanie; poștărița deplângea, de fapt, pierderea bacșișului... De data asta, luă tramvaiul pentru cele trei stații pe care le avea de parcurs. Era aglomerat, lume amestecată, majoritari erau tinerii, mai toți, elevi de liceu. Le ghiceai apartenența socială după câte o
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
că-i întâlnise, că avuseseră cine să-i asculte. Ajunsă în fața apartamentului, auzi mieunatul nerăbdător al motanului. Descuie cât putu de repede, făcând să cânte cheile. Intră degrabă, cercetând vreun motiv material care să-l fi determinat pe motan la jelania făcută. Nu găsi nimic, dar, la capătul pregătirilor pentru noapte, conchise: Îi era dor de mine?! Întrebarea absolut retorică se lăsă ca un stor plăcut, închizând-o pe Mira în baldachinul nocturn al viselor. Referință Bibliografică: Romanul LEGĂTURA DE CHEI
CAPITOLUL 7 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362377_a_363706]
-
continuat, cu același ton: Ce-am făcut cu ea? Oamenii au început să aplaude, veseli și binedispuși, s-au comandat alte sticle de bere și Thomas, în picioare, a început să cînte, cu o voce plină, baritonală, un cîntec de jelanie, ardelenesc: Apăi, dorule, dorule, dor ... De ce m-ai făcut să mor ... Jos la umbră de izvor, Dorule, măi, dorule, dor ... Însetat, sufletul meu, Și uitat de Dumnezeu, Be' apă din piatră seacă, Dorul din suflet să-mi treacă ... Că, de
CAP 12 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 368 din 03 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360716_a_362045]
-
torcea parcă prin firele de viață stinse, amintirile. Își scutură privirile de tristețea agățată ca o pânză de păianjen peste gene, și zări, în spatele bisericii, o moviliță plină cu flori. Începu să adune încet, una, câte una, petalele plânse din jelania celui, la capătul căruia odihneau. Fă-mă Doamne foc pe lume să țin chinul prins la pântec, să usc lacrima de mume jarului să-i fiu eu cântec! ... Auzea ca prin vis, versurile cântate de draga lui, de câte ori îi pândise
PANTOFI DIN ROUĂ AMARĂ de DOINA BEZEA în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368549_a_369878]
-
zâmbește în barbă. Expresia pe care o ia chipul său este aceea de lumină revărsată) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Asta îi spun eu omului prin Coloana mea care se înalță acolo, pe câmpul Târgu Jiului, departe! (se aude parcă de pe altă lume jelania unui clopot ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Ceea ce mă doare este că omul nu înțelege, căci va trebui să înțeleagă o dată și o dată...Dacă ar înțelege nu ar fi prea devreme, dar nici prea târziu... (meditând) Și poate că este bine că e
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
tuturor că legile moderne sînt o adunătură de tipărituri, o izmeneală de jupîneasă, și nu o alfavită orînduită pentru buchisirea adevărului ... că i-au zis unii, mai docți, abecedarium, aceștia ne-au amăgulit în amărăciunea noastră tradițională. Bocete, cîntecele de jelanie, de haiducie, adunătoare și afundătoare, grele de sensuri aburitoare ale conștiințelor, sînt vax albina din perspectiva istoriei noastre glorioase și unde-o fi fost menit să ajungă poporul acesta cu milogeala guvernanților lui?! Dar cine stătea să-l mai asculte
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 59-61 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 549 din 02 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/356746_a_358075]
-
în păduri. Eliptice sau nu, propozițiile denotă o artă a gradării proprie talentelor autentice. Comparațiile nu virează în registrul excesiv atât de des întâlnit la debutanți. Când le citești, te miri și te bucuri deopotrivă ("Câmpia era tremurătoare ca o jelanie portugheză"). Între prozele alerte, de câteva pagini, autorul a montat o bijuterie - Sisamnes - care înclină definitiv balanța. Este textul care poate că ar fi adus victoria oricăruia dintre primele cinci volume selecționate." La această categorie s-a acordat și o
CARTEA CU PRIETENI XVI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356943_a_358272]
-
Sena unduie lin./ Bate ora-n alt tărâm,/ Zile, nopți trec, eu rămân...” De când stau pe banca asta? Ce zi cenușie! Ce oră să fie? Un vuiet în urechi! Tumult de sonuri grăbite îmi sparge auzul! Vârtej. Lătrături gâlgâite intens, jelanii cântate! Fornăieli cunoscute! Totul anunță un trap alarmant de canină. Fox terrierul ivit se-oprește culcat pe labe ca la cunoscută poruncă. Boticu-i umed se mișcă ușor Așteaptă să capete învoire s-o pornească din loc. Scutur din cap aruncând
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
care părea că vrea să încăzească cerul și să lumineze toată Bucovina. Apoi s-a auzit glasul tremurat de emoție a lui Grigore Vieru doinind jalea fraților noștri despărțiți de neprieteni. Răspundea cu alte doine Vasile Tărâțeanu, înfiorându-ne cu jelania altor frați, de trupul țării separați. Bubuia Vocea lui Păunescu, ungea parcă la suflet spusa molcomă a lui bădița George Muntean, care ne spunea că din ograda aflată „la noi” se certa cu vărul-său peste hotar, acum domiciliat în
UN DEAL S-A SUPĂRAT PE O CĂRUŢĂ... SAU POATE INVERS ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 897 din 15 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354563_a_355892]
-
auzea un zumzăit continuu, din când în când un cuvânt îi spărgea timpanele: Ilona, Ilona, îndrăgostit,îndrăgostit... Se pierdeau sunetele în vraja valurilor ce se apropiau de mal , șoptind a taină; un scâncet de sirene o învălui dintr-odată în jelania lui și își aduse aminte că citise undeva, sau văzuse într-un film cum printre valuri, cineva văzuse o sirenă, o fată frumoasă cu coadă de pește, care era în agonie plutind în spuma valurilor...au găsit-o mai târziu
DIN TAINELE MĂRII- PROZĂ SCURTĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357393_a_358722]
-
Acasa > Strofe > Timp > JELANIE DE TOAMNĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 257 din 14 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Constantine, Constantine Câte nopți au plâns în mine De cu seară până-n zori: Și ciori și, privighetori! ------------------------- Luați-l pe septembrie din noi
JELANIE DE TOAMNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359595_a_360924]
-
ne dați nimic în schimb Facem oricum figură tristă Pentru paloarea unui nimb Atâta timp cât mai există; Așa că vă rugăm frumos Cum calea ni se tot bifurcă Acest septembrie ne-ncurcă, Și de un timp, ne trage-n jos. Referință Bibliografică: Jelanie de toamnă / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 257, Anul I, 14 septembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Ion Untaru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
JELANIE DE TOAMNĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 257 din 14 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359595_a_360924]
-
de conținut curat. Spre cei care chiar îl produc, nu spre hoții de clicuri. Altfel, se va produce din ce în ce mai prost, până când nu se va mai produce deloc. Și toată lumea va vântura aceeași mizerie de 20 de bani bucata, pe fondul jelaniei generalizate că ne-a murit presa. PS În doar trei luni de existență, s-au asociat cu Republica branduri puternice, care au pariat pe jurnalismul de calitate și pe un public care e dispus să citească și să gândească mai
Cine dă mai mult de 20 de bani pe presă va câștiga însutit () [Corola-blog/BlogPost/338387_a_339716]
-
este fie diptică, fie triptică. Poetul se lasă dominat de materia poetica ori o supune unei - deopotrivă - tragice reflecții. Omul din poezia lui George Peagu e un poet tragic. Iluminările catifelate sunt de natură să sporească fiorul autenticității. Eliminându-și jelaniile voit brutale și cu iz autobiografic glodos periferic, descotorositul eu empiric dobândește calitatea și forța unui eu poetic ce ne obligă la instaurarea creației lui George Peagu în așteptatul cerc al noilor valori literare. Pentru poetul George Peagu mi se
Z3 (AL TREILEA ZÂMBET) (POEME) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340885_a_342214]
-
auzise foarte clar când începuse să scurme pământul. Erau unele mai groase, ca de clopot greu de biserică, dar și unele mai subțirele, parcă înrudite cu mlădițele pomilor roditori de pe marginea drumului. Se agățau de el, îi potopeau auzul cu jelania lor și cu rugămințile de a le ajuta să fie auzite și de ceilalți. Dacă nu i-ar fi fost frică să nu râdă lumea de el cum că vorbește singur pe arie, le-ar fi cerut el socoteală! Ar
VOCILE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1294 din 17 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341689_a_343018]
-
În cazurile astea, un „asta e” te absolvă de orice responsabilitate, chiar și acolo unde poți să intervii. Apoi avem atitudinea ușor deprimantă, în care sunt înșiruite părțile negative din țara asta. Totul e rău, totul merge prost. Cu această jelanie nu sunt de acord. Nu neapărat că ceea ce spune ar fi fals, dar e incomplet. Nu mai avem echipă de fotbal, nu mai avem gimnastică, zice Celentano. Dar suntem foarte buni la tenis, suntem buni la handbal feminin. Nu noi
„Asta e, ăștia suntem...” Mocirlă și Celentano: cum am încercat să-i dezlipesc pe părinții mei de televizor () [Corola-blog/BlogPost/338162_a_339491]
-
din adâncuri ce mi le-ai sădit, Pentru miresmele ce-nfioară ... Darul din cuvinte - înfloresc crinii În sufletul zbuciumat de ecouri. PATRIA DORULUI Cascade de lacrimi nearse Se răsfrâng cu durere, Peste chipul trist, slăbit Umilit al... norodului. Cârmacii au adus jelanie, Au rănit Inima cea mare, Au prăbușit pe orfani, văduve, Pe bătrâni și pe copii... Ne-au aruncat la neguțători, În apele tulburi din patru zări. Din destine curg în valuri, Lacrimi neosteite de speranțe. Adevărul e chior, neputincios, Dar
DINCOLO DE COLINELE ALBASTRE (POEME ALESE) de IONEL MARIN în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343693_a_345022]
-
Întâlnind privirea întrebătoare a Smarandei, îi spusese, fără a mai zâmbi ca de obicei: „Știi, nu poți înota de două ori în aceeași apă a râului. Ea trece, dar este gata să te primească dacă îți dorești, mereu înnoită... Detest jelaniile. Trecutul, cu siguranță nu se mai poate întoarce ca să pot face ceva pentru a-l îndrepta, iar ce este, este. Așa că, hai să mergem să bem o cafea în centru și să ne odihnim puțin. Îmi place să privesc și
DESCÂNTECUL AMIEZILOR de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381834_a_383163]
-
stat, cuvântul să-i ascult, Din spusa ei simțeam venind mâhnirea. Știam că făr` năvalnicu-mi tumult, În piatră rece s-ar schimba simțirea. Am stat un ceas, o lună, sau toți anii, Încremenit de greaua rostuire Ca rob plecat amarnicei jelanii, Cerșind și împlorând o păsuire. Dar, n-a fost chip! Sentința era pusă. Am fost pe veci în gheață exilat. Străin de dor, cu inima răpusă, Indiferenței vrând să-i fiu soldat. Din când în când în noapte, în zadar
NU MAI AM VOIE SĂ IUBESC de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372365_a_373694]
-
scăpat de ei! Acolo sus, dincolo de nori, Mărțișor și Norocel începură să tremure de frig de le clănțăneau dinții. - Am scăpat, măi Norocel! Hai înapoi să luăm Primăvara! - Nu-mi mai trebuie nici o Primăvară! Hai acasă! Aoleu, dar acolo e jelanie! Mai bine hai la împăratul Nisipurilor Fierbinți! Acolo am dus-o bine! Dacă ne dă un palat și fete... și grădini... nu mai alergăm brambura pe aici. - Hei, trezește-te, nătăfleață! îl zgâlțâi Mărțișor. Crezi că am uitat de ce am
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
să-mi arăți a zorilor lumină Și primăvara ce mă încunună. Să-mi spui că veșnicia e cu mine Și amândoi ne-am contopit în ea Și nicio toamnă ce are să vină Nu va putea răpune tinerețea mea. Oricâte lungi jelanii aduce toamna Cu oameni răi - alai stânjenitor, Eu mai cu bucurie-n așteptare Voi împărți iubire tuturor. Și nicio vină n-are toamna asta Că oamenii-s robiți de spațiu și timp Că sunt legați de lucruri prea deșarte Că
POEZIILE TOAMNEI de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376371_a_377700]
-
de fericire fiind întunecate de umbrele unei suspiciuni ce nu provoacă decât suferință. Tot acest zbucium duce, într-un final melodramatic, la suicidul protagonistei, abia acum iubitul mefient convingându-se de adevărul sentimentelor ei. De aici, remușcări continue și o jelanie care generează o pasabilă, pe alocuri, narațiune. SCRIERI: București-Sakkarah, București, 1913; Schițe-filme, București, 1913; Ierusalim, București, 1914; Regina noastră, București, 1914; Getta, București, 1916; Istoria armenilor, I-II, București, 1923-1926. Traduceri: Husik Zahrabian, Istoria Bisericii Armene, București, 1934; Mica antologie
MESTUGEAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288099_a_289428]