165 matches
-
fie Altfel de cumu-s alte. Eu nu cer fericire Pentru a lui viață - o, nație iubită! Vei înțelege doru-mi, vei ști să-l prețuiești? Voi să te văd, iubito!, nu fericită - mare! Decât o viață moartă, un negru vis de jele, Mai bine, stinge, Doamne, viața ginții mele, Decât o soarte aspră din chin în chin s-o poarte, Mai bine-atingă-i fruntea suflarea mării moarte! [ANDREI MUREȘANU (C)] 2283 [PERSOANELE MUREȘANU UNDELE REGELE SOMN DELFINUL VISURILE ONDINA VÎNTUL SIRENA IZVORUL CHIPUL
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o referirire a lui Muți la atitudinea lui Ahile] - Capăt trei * de cozonac [probabil în relație cu plăcintele pe care le refuză Muți] 2289 - Ei, așa mai vii de-acasă, 2306 D-apoi bine, -aveți voi minte? Și mi-i jele, și fac haz. Cum, din vremea mea, Konaki [2Se esprimă bătrînește]2 O spune pe bătrânește [Și în II-VARIANTA apar versuri pregătitoare nesituabile: Că și-au fost așa de dragi [ANA] Mai încet... aud copiii 2260 Teodor, ne văd copiii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
este vorba de un cântec oarecare („Nu e cântec mojicesc,/ E cântec împărătesc”), ci de un alt mijloc magic, având aceeași finalitate - domolirea stihiei acvatice : Ce cânți, fiico,-așa frumos De stau apele pe loc ? Ce cânți, fiică,-așa cu jele De stau apele a mere ? (29, p. 179). Complementaritatea celor două gesturi magice (cusutul și cântatul) rezultă și din discursul melopoetic al fetei. Este un discurs cu valențe magice, pronunțat pe un ton imperativ, care poate fi asimilat unui descântec
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
conținând numeroase pasaje de proză ritmată. Lui D. i s-au atribuit însă, mai de curând, și o traducere anterioară a Paraclisului Precistii, scoasă de sub tipar la Iași, probabil între anii 1645 și 1649, împreună cu două fragmente biblice, Cuvinte și jele la robie Ierusalimului, când din Ierusalim la Vavilon i-au mutat Navuhodonosor împărat, și pomenire și de năpaste ce-au năpăstuit acei doi giudecători pre Susana, tălmăcite din slavonă, și o introducere de 48 de versuri originale; din această perspectivă
DOSOFTEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286838_a_288167]
-
Mare - din ordinul căruia a fost copiat codul de legi al lui Vlastaris - s-a însurat „în cursul anului 1478”109, sau chiar în 1477110 cu Maria Voichița, fiica lui Radu cel Frumos). Nerespectarea „anului de jale” - a „timpului de jele”, cum era denumit în Moldova acest interval în Cartea românească de învățătură, parte (afirmă J. Chiffoleanu 111) a ritului de trecere reprezentat de moarte, interval necesar pentru reintegrarea femeilor îndoliate în circuitul social 112 (pe care - ne asigură un cercetător
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
ce le antrenau, de regulă pe văduve (în îndreptarea legii se stipulează limpede: „Muerii căriia-i va muri bărbatul, aceaia nu e volnică să ia alt bărbat până nu va tréce jalea 1 an”, subliniindu-se însemnătatea „anului jălii” - „timpul de jele”, zice Cartea românească de învățătură, asociat cu probarea dispariției soțului: „cu mărturii ca aceste destoinici de-a să créderea, cum i-au adeverit cu nedejde să fie mort”; în acest caz pretenția femeii este justificată; „iară de nu vor fi
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
moartea ce-o făcut, C-o luat frunza din fagi Și-o despărțit pe cei dragi. M-o despărțit și pe mine Cu care am trăit mai bine...” La un bărbat „Zbiară oile-n perdele Și casa-i plină de jele. Și rag vacile-n ocol, Casa e plină de dor. Mândră cas-ai mai avut Și-aceea nu ți-a plăcut De când mi te-ai bolnăvit La stoleriu ai poruncit Să despice brad în două Și să-ți facă alta
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Din fundul pământului. Că eu cum oi căpăta-o De-a una ți-oi și spăla-o, Și-oi spăla-o-n lăcrimele Și ți-oi strânge-o-n păturele Și-oi usca-o-n gândurele, Că trăim cu mare jele...461. Urătorii nu le ocoleau pe femeile singure Dacă culegătorii de folclor ar fi adăugat, în publicațiile lor 462, lângă numele „informatorului” și date despre persoana căreia i s-a adresat colinda - zisă „la fereastră” sau „la ușe” -, reținând măcar
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
întrbând, Aceea-i maica Și ea v-o-ntreba: - N-ați vait, vait, Nu mi-ați întâlnit Pe al meu Pătruț, Păcurari micuț, Cu păr gălbănuț, Floare de spicuț; Cu ochi viorele Ce scapăr ca stele, Cu dor și cu jele, Pe zilele mele; Cu cătare blândă Și o față mândră, Dulce la privire Și frumos la fire?467 Dacă văduva era tânără și intenționa să se recăsătorească, textul semăna cu cel „de fată” (și lăudați erau nurii ei, straiele cele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
scrisă inscripția eșire, care corespundea, desigur, unei anumite perioade ortografice); epure → iepure; voește → voiește etc.; - ea devine a În situații precum: datoriea → datoria; Mariea → Maria; Vieana → Viana; vieața → viața; - e se păstrează În: beutură, strein, pasere, omet, țipet, gemet, șepte, jele etc. și În: ușe, mătușe, jeratic etc., conform pronunțării regionale; - h pentru ch: duch → duh; monarch → monarh; paroch → paroh; - i se Înlocuiește cu â În: gerunziile și participiile verbelor În Î; de exemplu, urind → urând; urit → urât; În poziție inițială
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
bucolică și convențională, se contaminează de lirismul autohton al cântecelor de lume, de „alăută”. Nu lipsesc tânguirile la modă, suferințele afectate, patimi exagerate („urgia” amorului), șantajul sentimental („dorita moarte”): Rugă cătră Amor, Cântec [O, suspine arzător], [Ah, viață plin de jele] ș.a. O surprinzătoare Meditație, din 1821, de fapt traducerea celebrei L’Isolement (1820) de A. de Lamartine, rămâne o mostră de sincronism asachian, fără ecou în plan literar. Piesele de rezistență ale liricii erotice ale lui A. stau sub semnul
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
aridic. Ș-atunci Memfis se înalță, argintos gând al pustiei, Închegare măiestrită din suflarea vijeliei... Beduini ce stau în lună, o minune o privesc, Povestindu-și basme mândre îmbrăcate-n flori și stele, De orașul care iese din pustiile de Jele; Din pământ și de sub mare s-aud sunete ce cresc. Marea-n fund clopote are care sună-n orice noapte; Nilu-n fund grădine are, pomi cu mere de-aur coapte; Sub nisipul din pustie cufundat e un popor, Ce cu-orașele-i
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
lunge Peste ochii cuvioși. Iar pe buze-i trece un zâmbet Înnecat, fermecător, Care gur-abia-i deschide Cea uscată de amor. Când cu totului răpită Se-ndoi spre el din șele, El înceată din cântare Și-i grăi cu graiu de jele, Ș-o cuprinde de călare - Ea se apără c-o mână, Însă totuși lui se lasă, Simte inima că-i plină. Și pe umărul lui cade Al ei cap cu fața-n sus; Pe când caii pasc alături, Ea-l privea
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Când pui capul tu pe pieptu-mi și bătăile îi numeri, Când sărut cu-mpătimire ai tăi albi și netezi umeri Și când sorb al tău răsuflet în suflarea vieții mele Și când inima ne crește de un dor, de-o dulce jele; Când pierdută razimi fruntea de-arzătorul meu obraz, Părul tău bălaiu și moale de mi-l legi după grumaz, Ochii tăi pe jumătate de-i închizi, mi-ntinzi o gură, Fericit mă simt atuncea cu asupra de măsură. Tu!!... nu
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
-o leacă... Iana zice cu ochii: Haide!... da’ eu îmi simțesc ciolanele mai grele - și ele-mi zic: stăi!... Hei! - n-am crezut, n-am socotit C-a avea dorul sfârșit... Mai cântă o leacă, măi Barbă, că mi-e jele - și Iana iar zice cu ochii: Haide!... Femeia zâmbea în lucirea focului. Erau în trăsăturile ei urme de frumuseță și în ochi îi mai scânteiau încă patimile. Privea la Faliboga și un întreg trecut îi învia în amintire - trecut de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
În sus, vecina Îi ținu isonul. La jumătatea drumului, tot trăgând câte o dușcă din sticla de rom pe care o cumpărase de la MAT, vecinul, strângând-o de umeri pe femeie, intonă, cu glas dogit, un cântec de dor și jele, plin de foc. Femeia nu se lăsă mai prejos. Oamenii din sat cu care se Încrucișară pe drum clătinau din cap. Acompaniindu-se unul pe altul, cei doi ajunseră la destinație tocmai când soarele era la scăpătat. Bărbatul se dădu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de stea. îndoit și plin de teamă Văd apusu-nsângerat, Nimenea nu te mai cheamă Frunză verde-n ram uscat. Ploaie n-a căzut demult Rădăcina să ți-o spele, Nu am cum să mai ascult Frunză, doina ta de jele. Te-am lăsat înmugurită Să te crească alt stăpân, Galbenă și veștejită Frunza mea, sunt prea bătrân! Cheie în altă poartă Risipit am fost prin ani de soartă Și iubirea am dat o prin străini, Sufletul mi-e cheie-n
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
amândoi grăiau despre mine. Din tindă a ieșit babica, m-a privit așa în fundul ochilor și apoi s-a întors către dânșii. Le auzeam doar glasurile care scădeau și creșteau, ca și cum ar fi cântat. Atunci m-a pălit așa o jele că parcă îmi curgea inima în țărână. Se vede că mi-a scăpătat capul, căci am tresărit deodată la lumea de dincoace. Pușca lucea sub mine ; am tras-o din lumină. Zbucnise pe apă un reflector care pipăia malul ; căta
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pasăre măiastră La noi în fereastră. (270) Vai de picioarele mele Pe-unde îmblă ele? Vai de ochișorii mei Pe-unde îmblă ei? Inima-n mine-i bolnavă, (275) Floare de dumbravă, Și vai lacrimile mele, Cum le vărs cu jele! Du-te greer, du-te greer, Pân-la munte-n creer (280) Și privește - nduioșată Zarea depărtată, Lumea - ntreagă o colindă, Mergi la noi în grindă, Spune-i mamei: Ce-am făcut (285) De m-a mai născut, Căci ar fi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mai tîrie în brânci Pin tufanii din pădure și pin colții cei de stânci, 535Pîn - ajunge ca să vadă un palat în văi de rai Cât ca să te uiți la dânsul - de frumos - nu te - ndurai Și aude - un glas cu jele, chiar o grădină de glas, Care inima i-o rupe de-așa dor ș-așa năcas. Și cum în palat el intră, pe voinicul vede pare 540Care mînile-și rupsese într-a zmeilor prinsoare. - Bună vreme, măi voinice. - Mulțămim frumos, Căline
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
deși nu s-a cutezat. Uite-l ice. Dară fata se cam uită vrând - nevrând, Că tot pe Călin Nebunul l-ar fi vrut ea mai curând. 635Cîndure că cu feciorul era mai de o potrivă La a ochilor lui jele s-a muiet mai milostivă. Deci făcur-o nunta, mare ș-a ținut trei luni de rând. Lăutari, benchet, halaiuri, tot ce-ți poate trece-n gând. Ce nu era? Dragă Doamne, era nuntă - mpărătească. 640- Dar acum mă duc, le
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
-l doare, Dup-un an se-ntoarce iară L-a lui casă râzătoare Și la dulcea-i nevestioară. 82 {EminescuOpVI 83} Dară vai! cum îi părură De urâte toate cele. Nimic ochiul nu-i mai fură, Nici simțirea lui în jele, Toate-i par urâte, sure, Într-un chip, într-o măsură, Închircite și de rând Și nimic nu-i de măsura Celor ce avea în gând. Trist, retras, rănit de moarte S-ar fi-ntors L-acea frumseță, Dar știa ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mă momești din unde, Geaba, codri, dragul meu, Îmi suni din frunze mereu, Când m-oi duce de la tine, Frunza - o plânge după mine, Că de suflet mă apucă Dor de cale, dor de ducă, Și deși mi-așa de jele De plânsul măicuței mele, Eu m-aș duce, m-aș tot duce, l00 {EminescuOpVI 101} " Dor să nu mă mai apuce. " Și m-aș duce-n cale lungă, Dor să nu mă mai ajungă; În zădar în vânt mă chiamă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ești viața mea - Să trăim, să ne iubim Și să ne veselim. Frunzuță verde de nuc Vine vremea să mă duc, Să mă duc de - aici cu dor Ca și luna pe su nor, Să mă duc de - aici cu jele Ca și luna pintre stele - Să mă duc să nu ajung Dorul mândrei să mă plâng. Că dorul de m-a ajunge N-oi mai înceta a plânge, Oi plânge și m-oi văita De munții s-or legăna, Păsările
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu ajung Dorul mândrei să mă plâng. Că dorul de m-a ajunge N-oi mai înceta a plânge, Oi plânge și m-oi văita De munții s-or legăna, Păsările s-or mira Și la mine-or alerga, Cu jele m-or întreba: - Ce plângi tu așa duios, Voinicașul cel frumos, Doară mândra te-a lăsat Sau nu ești gata de - nsurat? Eu i-aș răspunde plângând Din inimă suspinînd: - Mândra mea m-au înșelat De pe mine m-au lăsat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]