89 matches
-
din 1552, de casă la 1559 sau 1652. La sfârșitul secolului al XVI-lea, în unele locuri 6 supuși constituiau o poartă , iar la începutul secolului al XVII-lea, la 1609, poarta cuprindea 4 case iobăgești sau 12 case de jeleri Dacă se ia media de două unități iobăgești pe poartă și indicele mediu pentru o familie de 4 , atunci situația locuitorilor satului Bălnaca ar fi următoarea: 1552 — 6 porți — 12 familii — 48 de locuitori iar în 1559 — 15 case — 30
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
părți. Din punct de vedere al structurii sociale a populației satului până în 1723 sunt amintiți numai iobagii (coloni). De la această dată mai sunt semnalați frații și fii într-o pâine (1723) sau frații și fiii peste 16 ani (1746), precum și jelerii cu casă sau fără casă. La 1753 sunt menționați 34 de coloni și 9 fii peste 16 ani și 2 jeleri iar la 1779, 79 iobagi, 10 jeleri cu casă și 3 jeleri fără casă, ceea ce înseamnă o creștere a
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
mai sunt semnalați frații și fii într-o pâine (1723) sau frații și fiii peste 16 ani (1746), precum și jelerii cu casă sau fără casă. La 1753 sunt menționați 34 de coloni și 9 fii peste 16 ani și 2 jeleri iar la 1779, 79 iobagi, 10 jeleri cu casă și 3 jeleri fără casă, ceea ce înseamnă o creștere a procesului de jelerizare pe parcursul celor peste 4 decenii. Procesul jelerilor era de 4,4o % în 1753, în 1779 de 13,8
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
o pâine (1723) sau frații și fiii peste 16 ani (1746), precum și jelerii cu casă sau fără casă. La 1753 sunt menționați 34 de coloni și 9 fii peste 16 ani și 2 jeleri iar la 1779, 79 iobagi, 10 jeleri cu casă și 3 jeleri fără casă, ceea ce înseamnă o creștere a procesului de jelerizare pe parcursul celor peste 4 decenii. Procesul jelerilor era de 4,4o % în 1753, în 1779 de 13,8 %, deci o creștere de 3,3 ori
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
și fiii peste 16 ani (1746), precum și jelerii cu casă sau fără casă. La 1753 sunt menționați 34 de coloni și 9 fii peste 16 ani și 2 jeleri iar la 1779, 79 iobagi, 10 jeleri cu casă și 3 jeleri fără casă, ceea ce înseamnă o creștere a procesului de jelerizare pe parcursul celor peste 4 decenii. Procesul jelerilor era de 4,4o % în 1753, în 1779 de 13,8 %, deci o creștere de 3,3 ori. În secolul al XVIII-lea
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
34 de coloni și 9 fii peste 16 ani și 2 jeleri iar la 1779, 79 iobagi, 10 jeleri cu casă și 3 jeleri fără casă, ceea ce înseamnă o creștere a procesului de jelerizare pe parcursul celor peste 4 decenii. Procesul jelerilor era de 4,4o % în 1753, în 1779 de 13,8 %, deci o creștere de 3,3 ori. În secolul al XVIII-lea, pe lângă creșterea simțitoare a numărului locuitorilor, crește și nivelul de trai al populației satului. Se diversifică semănăturile
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
vindea vinul și țuica fiscului. Dacă în prima jumătate a secolului al XVIII-lea se mai păstrează încă obligațiile tradiționale iobăgești, în a doua jumătate a secolului acestea se înmulțesc simțitor. În cadrul obligațiilor urbariale întrau: censul, robota, nona. Iobagii și jelerii cu casă plăteau în 1779 censul câte un florin anual de fiecare casă. Robota era stabilită după totalul sesiilor, la o sesie întreagă revenind 52 zile robotă cu animalele sau 104 zile cu palmele pe an , așa încât celor 79 de
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
din Chișcou care sub episcopii Forgach și Csaky a primit an de an îmbrăcăminte și bani fiind catolic dar Meletie menționează că satul a rămas in schismă,adică ortodox tot in același an. În 1771 sunt consemnați 34 de familii jeleri cu casă și 2 de iobagi iar în 1786 - 36 de de familii, toate de confesiune ortodoxă.La acea dată satul făcea parte din Protopopiatul de Meziad. În 1842 erau consemnați în sat 461 de suflete de ortodocși ,5 iudaici
Valea de Jos, Bihor () [Corola-website/Science/300879_a_302208]
-
imbogățindu-se pe spatele și munca țărânilor , țăranii fiind considerați doar unelte de muncă și câștig. În monografia nepublicata a preotului Dionisie Bucur se arată că în anul 1792 în satul Crihalma erau 73 de case de iobagi, 5 case de jeleri (oameni cu funcții în sat sau la Curtea Grofeasca) și 11 case de cetățeni de etnie rromă, toți fiind împărțiți între „domnii de pământ” - moștenitorii familiei Petki. Preotul Dionisie Bucur, cel care s-a preocupat a aduna câteva date documentare
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
de "Acsády Ignácz" apărută la Budapesta în 1896 și care a prelucrat datele din ,"Magyarorszag népessége Pragmatica Sanctio Lorábam 1720-21". La pagina 201 din acestă lucrare aflăm că în anul 1720 în Borzova erau 5 familii de iobagi, 8 de jeleri (zilieri) și încă 4 familii (altele decât cele amintite anterior). Aceștia dețineau 9 boi, 15 vaci, 8 viței și juninci, 2 cai, 2 stupi și 18 porci("Petri Mór, Szilagyi varmegye monographiaja)." În anul 1733, în Conscripția episcopului Inocentiu Klein
Borza, Sălaj () [Corola-website/Science/301779_a_303108]
-
Conform acestor surse, în 1715 Cigleanul avea doar 3 familii de iobagi (două de unguri și una de român) ce totalizau 27 locuitori (18 unguri și 9 români). În 1720 aici erau deja 6 familii de iobagi și 4 de jeleri (zilieri) totalizând 90 de locuitori (72 unguri și 18 români). Alte date apar după câțiva ani, în 1733, în Conscripția episcopului Inocentiu Klein ale cărei date au fost publicate în 1908 de către Augustin Bunea în lucrarea sa ,"Din istoria românilor
Ciglean, Sălaj () [Corola-website/Science/301784_a_303113]
-
Lorábam 1720-21)." Datele prelucrate ale acestuia au fost publicate de Acsády Ignácz în lucrarea ",Magyar" "statistikai közlemények”" apărută la Budapesta în 1896. De aici aflăm, la pagina 65 că în 1715 existau 4 familii de iobagi și o familie de jeleri(zilieri), două familii fiind de români și 3 de unguri. La pagina 66 a lucrării mai sus pomenite se arată că după 5 ani, în 1720, aici erau tot 4 familii de iobagi dar erau deja 3 de jeleri. Petri
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
de jeleri(zilieri), două familii fiind de români și 3 de unguri. La pagina 66 a lucrării mai sus pomenite se arată că după 5 ani, în 1720, aici erau tot 4 familii de iobagi dar erau deja 3 de jeleri. Petri Mor în lucrarea sa, ”Monografia comitatului Săjaj” completează aceste date arătând că în anul 1715 erau 45 de suflete (27 români și 18 unguri) iar în 1720 erau deja 60 de locuitori, toți români. După câțiva ani, în 1733
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
din Transilvania ("Magyarorszag népessége Pragmatica Sanctio Lorábam 1720-21)". În aceste statistici nu apar date despre Brusturi decât din anul 1720 când se arată că aici existau 2 familii de nemeși (proprietari de pământ), 9 familii de iobagi, 9 familii de jeleri(zilieri) și încă alte 7 familii. După câțiva ani, în 1733, în Conscripția episcopului Inocentiu Klein ale cărei date au fost publicate în 1908 de către Augustin Bunea în lucrarea sa ,"Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocentiu Klein"”. La pagina 309
Brusturi, Sălaj () [Corola-website/Science/301781_a_303110]
-
közlemények”" apărută la Budapesta în 1896. La pagina 65 aflăm datele din 1715 care ne arată că existau aici 5 familii de iobagi iar după două pagini, la 67, vedem că în 1720 existau deja 9 familii de iobagi, 4 jeleri (zilieri) și încă o familie. În completare la aceste date vine Petri Mor care, în monografia sa amintită mai înainte, arată că în 1715 trăiau în Creaca 45 de suflete (27 unguri și 18 români) iar în 1720 s-a
Creaca, Sălaj () [Corola-website/Science/301788_a_303117]
-
Rákóczi al II-lea. Date mai coerente despre locuitorii satului avem începând cu secolul 18. Într-o conscripție din 1715 satul era menționat pustiu de trei ani. În 1720 existau 18 sesii din care 10 de iobagi și 8 de jeleri. Acestea erau ocupate de 12 familii românești și 6 maghiare. În acestea trăiau 162 de locuitori din care 108 erau români și 54 maghiari. Numărul de familii/sesii raportat la locuitori este de aproximativ 1:9, ceea ce sugerează că majoritatea
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
locuitori, 11 dintre ei fiind plecați din sat la momentul recenzării. 171 erau bărbați ( 59 căsătoriți, 112 necăsătoriți), 154 erau femei. Dintre bărbați unul era preot, 3 erau proprietari de terenuri (nemeși), 21 țărani, 26 moștenitori ai țăranilor, 31 zilieri (jeleri), 1 intelectual și 15 aparținând altor categorii sociale. Dintre băieți 47 aveau vârsta între 1-12 ani și 26 între 13-17 ani. Comparativ cu celelalte sate din zonă, structura socială a populației din Lupoaia era mai complexă aici apărând și proprietari
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
erau ungurești. La 1733 apoi aflăm și 16 familii românești.Aceste informații nu sunt confirmate însă de conscripția Comitatului Crasna din iunie 1720, unde Marinul figurează cu un total de 87 de gospodării, dintre care 64 aparțineau iobagilor, iar 23 jelerilor. Se consideră că cel de-al doilea document oferă mai multă credibilitate, deoarece se bazează pe date oficiale și nu doar pe câteva scrisori “vechi” ca și monografia scrisă la începutul secolului XX. În 1759, ca și stăpâni nominalizați ai
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
documentelor prezentate, confirmă dreptul lui Bánffy Lupu, consilier guvernamental și președinte al tablei regale, de a stăpâni moșia Marin. În anul 1785, din tabelele urbariale se constată că moșia Marinului avea 8 stăpâni, cel mai mare număr de iobagi și jeleri (12) deținându-i Gyorghy Bánffy. La acea dată, numărul caselor din Marin era de 60, numărul familiilor de 66, iar totalul populației era de 436 de persoane. În legătură cu proprietarii satului Marin din sec. XIX: În 1808 au fost recenzați membrii
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
confirmă dezvoltarea comunității din zona Negreni. Numele localității apare în cronici, unde este asociat și lui Horea, conducătorul răscoalei de la 1784. Documentele vremii atestă că Horea a venit în aceste părți în anul 1782 și a lucrat o vreme ca jeler la Ciucea, Vânători și Cizer. O altă dovadă a prezenței conducătorului moților pe meleagurile Negrenilor este mărturia generalului Sturm, din timpul răscoalei de la 1784, când acesta scria, cu îngrijorare, că Horea și Cloșca ar fi ieșit din încercuire pe la Lacul
Comuna Negreni, Cluj () [Corola-website/Science/300343_a_301672]
-
avea 99 de case și 130 de familii. Erau 679 de locuitori de drept, 19 plecați, 6 străini, 666 locuitori prezenți. 333 erau femei și 346 bărbați dintre care 134 căsătoriți, 212 necăsătoriți, 2 preoți, 4 nemeși, 65 iobagi, 83 jeleri, 50 cetățeni și proprietari de drept, 14 alți locuitori și 2 soldați liberați, descendenți: 100 între 1 și 12 ani și 26 între 13 și 17 ani. În special în decursul secolul al XX-lea din Luna de Sus s-
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
Banffy, a dat 16 porunci pentru restituirea lor. Dat fiind specificul satului, populația nu va înregistra, multă vreme, sporuri importante. În 1713, în pragul secolului al XVIII-lea trăiau în 11 case, 16 familii: 7 de iobagi și 9 de jeleri, alte 5 case fiind pustii. În 9 ianuarie 1714, „văzând paguba ce se face în economia orașului din cauza serviciului neregulat al iobagilor”, magistratul orașului a întocmit un regulament care reglementa obligațiile acestora. Cei care aveau boi, erau obligați să lucreze
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
Ungariei, habsburgii cumulând funcția de principi ai Transilvaniei și numind în Transilvania guvernatori proprii.Dacă în perioada respectivă, mai exact în anul 1713, în Aruncuta erau doar 33 capi de familii (9 capi de familii iobagi, 15 capi de familie jeleri și 9 familii de altă condiție socială), în anul 1762 întâlnim deja 90 de familii, din care 88 ortodoxe și 2 familii unite... Cei trei preoți uniți aveau în posesie 4 case parohiale, teren arabil și pentru cosit. Analiza Hârtii
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
ce aparțin (posibil) sătenilor mai înstăriți, biserica ortodoxă fiind construită chiar în apropierea acestora și renovată (practic reconstruită) în anul 1714 de săteanul Gherman Macovei (biserică fiind demolată în anul 1928, odată cu construirea actualei biserici din piatră). Micile gospodării ale jelerilor ("Einzelne Hauser" - case independente) se află de-o parte și de alta a albiei pârâului de la Ciurgău și continuă și după unirea celor două albii. Locuințele iobagilor sunt reprezentate prin simple pătrațele negre, ce "împrejmuiesc" castelul grofului (Haller de Hallerko
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
satul Curechiu, Hunedoara, și s-a încheiat la sfârșitul lui decembrie 1784, când Horea și Cloșca au fost capturați de către autorități. Numărul zilelor de muncă ale iobagilor ajunsese la patru la săptămână cu brațele, trei cu animalele și două pentru jeleri. Asupra țăranilor apăsau și o serie de dări: zeciuiala din produsele agricole și animale, plocoanele, cărăușiile, cazarea funcționarilor ce încasau birurile, încartiruirea militarilor. Nobilimea deținea monopolul vânatului, morăritului și pescuitului, cotropise păduri, pășuni și multe terenuri agricole ceea ce îi nemulțumea
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]