89 matches
-
n.n.) Ursulŭ cu toată obștea”. 1769: Parohia greco-catolică cuprindea 7 familii și o slujea popa Alexa (Crișan), care revenise în Răstoci. Nu avea însă, cantor, clopotar și învățător (Ilie Butuza plecase și el din sat și, deși era nobil, intrase jeler la niște preoți din Lemniu). Preotul trăia din pământul său arabil de o cublă de cereale. Biserica era la ortodocși. 1780. Biserica a fost luată de uniți, deși erau minoritari în sat. Parohia greco-catolică avea un preot și un învățător
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
1788, în ziua a 18-a a lui ianuarie stil nou; s-a citit mărturia despre convertirea preotului mai înainte neunit, Butean Gherman, din moșia Răstoci, învecinată cu măritul Comitat Solnocul Interior, și a unui număr de 33 de oaspeți (jeleri, nou-veniți în sat) locuitori ai zisei moșii, la sfânta unire, cu știrea oă nimeni nu i-a constrâns, astfel precum se dovedește de către zisul popă Urs, parohul în funcție; (s-a citit) de către nobilii Alexandru Pap Benyei și Nicolae Vidrai
Biserica de lemn din Răstoci () [Corola-website/Science/309844_a_311173]
-
satul Curechiu, Hunedoara, și s-a încheiat la sfârșitul lui decembrie 1784, când Horea și Cloșca au fost capturați de către autorități. Numărul zilelor de muncă ale iobagilor ajunsese la patru la săptămână cu brațele, trei cu animalele și două pentru jeleri. Asupra țăranilor apăsau și o serie de dări: zeciuiala din produsele agricole și animale, plocoanele, cărăușiile, cazarea funcționarilor ce încasau birurile, încartiruirea militarilor. Nobilimea deținea monopolul vânatului, morăritului și pescuitului, cotropise păduri, pășuni și multe terenuri agricole ceea ce îi nemulțumea
Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan () [Corola-website/Science/304013_a_305342]
-
avea 99 de case și 130 de familii. Erau 679 de locuitori de drept, 19 plecați, 6 străini, 666 locuitori prezenți. 333 erau femei și 346 bărbați dintre care 134 căsătoriți, 212 necăsătoriți, 2 preoți, 4 nemeși, 65 iobagi, 83 jeleri, 50 cetățeni și proprietari de drept, 14 alți locuitori și 2 soldați liberați, descendenți: 100 între 1 și 12 ani și 26 între 13 și 17 ani. În special în decursul secolul al XX-lea din Luna de Sus s-
Luna de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/300336_a_301665]
-
de "Acsády Ignácz" apărută la Budapesta în 1896 și care a prelucrat datele din ,"Magyarorszag népessége Pragmatica Sanctio Lorábam 1720-21". La pagina 201 din acestă lucrare aflăm că în anul 1720 în Borzova erau 5 familii de iobagi, 8 de jeleri (zilieri) și încă 4 familii (altele decât cele amintite anterior). Aceștia dețineau 9 boi, 15 vaci, 8 viței și juninci, 2 cai, 2 stupi și 18 porci("Petri Mór, Szilagyi varmegye monographiaja)." În anul 1733, în Conscripția episcopului Inocentiu Klein
Borza, Sălaj () [Corola-website/Science/301779_a_303108]
-
cum erau familiile Vaday și Tompe, care aveau proprietăți în oraș. Familiile Csiszar, Fekete, Jasztrabszky, Irinyi, Luby, Medc, Szaploncai și Suhanyi, erau nobili inscripționali, aflându-se sub jurisdicție nobiliară. Deci, orașul avea un caracter agricol (marea majoritate erau iobagi și jeleri), se dezvoltă comerțul și meșteșugurile. În anul 1784 în oraș existau 370 de meseriași care practicau 54 de meserii și erau uniți în bresle meșteșugărești. În anul 1727 își începe activitatea gimnaziul piariștilor; primul director a fost Bentsik Gabor, iar
Carei () [Corola-website/Science/296997_a_298326]
-
mișcării populației. Astfel, în anul 1779 în domeniul "Karoly Mezo Varos" al contelui Karolyi Antal, compoziția etnică a populației se prezintă astfel: "Natio maghiar, rus, român, evrei, șvab, german. Gospodari cu locuință proprie 939, în cartierul Haiducilor 72, tot acolo jelerii 20, evreii au 32 de case. Suma 1063". Deși în perioada 1760-1926 Carei este centrul comitatului Satu Mare, orașul cunoaște o slabă dezvoltare industrială, menținându-și caracterul agricol până în jurul anului 1960. În anul 1926 a fost atașat județului Sălaj. În urma
Carei () [Corola-website/Science/296997_a_298326]
-
în rândul iobagilor satului apare Andone (Androne probabil) Mărcuș cu 3 fii, 4 boi, 1 junc, 3 vaci, 2 porci. Iar printre „fugiți” Ioan Mărcuș, locuind acum în Bucerdea. Urbariul din 1715 înscris în stăpânirea episcopiei 14 iobagi și 3 jeleri (inquilini) cu 29 de fii. În frunte apare chiar un Chirilă Mărcuș ca jude al satului (Iudex loci), iar mai jos, în șirul celorlalți iobagi, Gheorghe Meteș ca jude al supușilor (iudex subditorum). Unul e deci judele satului, desigur în raport cu
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
la un loc cu fiul său căsătorit Gheorghe, care la rândul lui are 2 fii, Ion și Todor. În dreptul lui Gheorghe Meteș apar 5 fii, unul din ei, Mihăilă, de 18 ani, notat: student. Slujba lor: iobagii slujesc săptămâna întreagă, jelerii 2 zile pe săptămână Dijmă dau din toate semănăturile, precum și din miei, din porci, din stupi. Trebuie să crâșmărească câte o bute de vin la cele trei sărbători mai mari, iar dacă nu li se dă vin, răscumpără (câștigul) cu
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
bute de vin la cele trei sărbători mai mari, iar dacă nu li se dă vin, răscumpără (câștigul) cu 7 florini (anual) sub nume de „ceâșma seacă” (sicca popina). Conscripția de la 1750 e mai cuprinzătoare. Înscrie preoții, iobagii, văduvele lor, jelerii fără pământ, ba și pe cei din afară care țin pământ sau vii în hotarul satului. Înscrie consecvent conviețuirile detaliat starea fiecăruia. E suficient să cităm viile, care însumează acum 3432 de vedre. Descriind satul, conscripția îl găsește în loc muntos
Stremț, Alba () [Corola-website/Science/300274_a_301603]
-
din Chișcou care sub episcopii Forgach și Csaky a primit an de an îmbrăcăminte și bani fiind catolic dar Meletie menționează că satul a rămas in schismă,adică ortodox tot in același an. În 1771 sunt consemnați 34 de familii jeleri cu casă și 2 de iobagi iar în 1786 - 36 de de familii, toate de confesiune ortodoxă.La acea dată satul făcea parte din Protopopiatul de Meziad. În 1842 erau consemnați în sat 461 de suflete de ortodocși ,5 iudaici
Valea de Jos, Bihor () [Corola-website/Science/300879_a_302208]
-
Lorábam 1720-21)." Datele prelucrate ale acestuia au fost publicate de Acsády Ignácz în lucrarea ",Magyar" "statistikai közlemények”" apărută la Budapesta în 1896. De aici aflăm, la pagina 65 că în 1715 existau 4 familii de iobagi și o familie de jeleri(zilieri), două familii fiind de români și 3 de unguri. La pagina 66 a lucrării mai sus pomenite se arată că după 5 ani, în 1720, aici erau tot 4 familii de iobagi dar erau deja 3 de jeleri. Petri
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
de jeleri(zilieri), două familii fiind de români și 3 de unguri. La pagina 66 a lucrării mai sus pomenite se arată că după 5 ani, în 1720, aici erau tot 4 familii de iobagi dar erau deja 3 de jeleri. Petri Mor în lucrarea sa, ”Monografia comitatului Săjaj” completează aceste date arătând că în anul 1715 erau 45 de suflete (27 români și 18 unguri) iar în 1720 erau deja 60 de locuitori, toți români. După câțiva ani, în 1733
Brebi, Sălaj () [Corola-website/Science/301780_a_303109]
-
Ungariei, habsburgii cumulând funcția de principi ai Transilvaniei și numind în Transilvania guvernatori proprii.Dacă în perioada respectivă, mai exact în anul 1713, în Aruncuta erau doar 33 capi de familii (9 capi de familii iobagi, 15 capi de familie jeleri și 9 familii de altă condiție socială), în anul 1762 întâlnim deja 90 de familii, din care 88 ortodoxe și 2 familii unite... Cei trei preoți uniți aveau în posesie 4 case parohiale, teren arabil și pentru cosit. Analiza Hârtii
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
ce aparțin (posibil) sătenilor mai înstăriți, biserica ortodoxă fiind construită chiar în apropierea acestora și renovată (practic reconstruită) în anul 1714 de săteanul Gherman Macovei (biserică fiind demolată în anul 1928, odată cu construirea actualei biserici din piatră). Micile gospodării ale jelerilor ("Einzelne Hauser" - case independente) se află de-o parte și de alta a albiei pârâului de la Ciurgău și continuă și după unirea celor două albii. Locuințele iobagilor sunt reprezentate prin simple pătrațele negre, ce "împrejmuiesc" castelul grofului (Haller de Hallerko
Aruncuta, Cluj () [Corola-website/Science/300316_a_301645]
-
din Transilvania ("Magyarorszag népessége Pragmatica Sanctio Lorábam 1720-21)". În aceste statistici nu apar date despre Brusturi decât din anul 1720 când se arată că aici existau 2 familii de nemeși (proprietari de pământ), 9 familii de iobagi, 9 familii de jeleri(zilieri) și încă alte 7 familii. După câțiva ani, în 1733, în Conscripția episcopului Inocentiu Klein ale cărei date au fost publicate în 1908 de către Augustin Bunea în lucrarea sa ,"Din istoria românilor. Episcopul Ioan Inocentiu Klein"”. La pagina 309
Brusturi, Sălaj () [Corola-website/Science/301781_a_303110]
-
Grigore, fii lui Chereny de Blăjeni, să fie introduși în posesia moșiilor de la Țaga, Fata, Bucină și Tehevches, care au devenit proprietate. Populația Blăjeniului de Jos se compune în anii 1720-1721 din 22 de gospodării din care: 11 iobagi, 6 jeleri, 5 alții, cu toții români și foloseau circa 230 de iugăre de pământ arabil și o fâneață de 56 de zile de coasă. În anul 1785 trăiau aici 504 persoane iar în anul 1850 - 541 de persoane din care 462 erau
Blăjenii de Jos, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300866_a_302195]
-
Conform acestor surse, în 1715 Cigleanul avea doar 3 familii de iobagi (două de unguri și una de român) ce totalizau 27 locuitori (18 unguri și 9 români). În 1720 aici erau deja 6 familii de iobagi și 4 de jeleri (zilieri) totalizând 90 de locuitori (72 unguri și 18 români). Alte date apar după câțiva ani, în 1733, în Conscripția episcopului Inocentiu Klein ale cărei date au fost publicate în 1908 de către Augustin Bunea în lucrarea sa ,"Din istoria românilor
Ciglean, Sălaj () [Corola-website/Science/301784_a_303113]
-
Rákóczi al II-lea. Date mai coerente despre locuitorii satului avem începând cu secolul 18. Într-o conscripție din 1715 satul era menționat pustiu de trei ani. În 1720 existau 18 sesii din care 10 de iobagi și 8 de jeleri. Acestea erau ocupate de 12 familii românești și 6 maghiare. În acestea trăiau 162 de locuitori din care 108 erau români și 54 maghiari. Numărul de familii/sesii raportat la locuitori este de aproximativ 1:9, ceea ce sugerează că majoritatea
Cizer, Sălaj () [Corola-website/Science/301785_a_303114]
-
Banffy, a dat 16 porunci pentru restituirea lor. Dat fiind specificul satului, populația nu va înregistra, multă vreme, sporuri importante. În 1713, în pragul secolului al XVIII-lea trăiau în 11 case, 16 familii: 7 de iobagi și 9 de jeleri, alte 5 case fiind pustii. În 9 ianuarie 1714, „văzând paguba ce se face în economia orașului din cauza serviciului neregulat al iobagilor”, magistratul orașului a întocmit un regulament care reglementa obligațiile acestora. Cei care aveau boi, erau obligați să lucreze
Cetan, Cluj () [Corola-website/Science/300365_a_301694]
-
locuitori, 11 dintre ei fiind plecați din sat la momentul recenzării. 171 erau bărbați ( 59 căsătoriți, 112 necăsătoriți), 154 erau femei. Dintre bărbați unul era preot, 3 erau proprietari de terenuri (nemeși), 21 țărani, 26 moștenitori ai țăranilor, 31 zilieri (jeleri), 1 intelectual și 15 aparținând altor categorii sociale. Dintre băieți 47 aveau vârsta între 1-12 ani și 26 între 13-17 ani. Comparativ cu celelalte sate din zonă, structura socială a populației din Lupoaia era mai complexă aici apărând și proprietari
Lupoaia, Sălaj () [Corola-website/Science/301807_a_303136]
-
imbogățindu-se pe spatele și munca țărânilor , țăranii fiind considerați doar unelte de muncă și câștig. În monografia nepublicata a preotului Dionisie Bucur se arată că în anul 1792 în satul Crihalma erau 73 de case de iobagi, 5 case de jeleri (oameni cu funcții în sat sau la Curtea Grofeasca) și 11 case de cetățeni de etnie rromă, toți fiind împărțiți între „domnii de pământ” - moștenitorii familiei Petki. Preotul Dionisie Bucur, cel care s-a preocupat a aduna câteva date documentare
Crihalma, Brașov () [Corola-website/Science/300938_a_302267]
-
se află în localitatea cu același nume din județul Cluj. Situată pe o mică colină în partea satului numită “Jeleri” - denumire datorată populației românești care trăia în acea parte de sat - biserica are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil. Este datată din anul 1731, conform inscripției ce se găsește deasupra intrării în biserică. Se află pe noua listă a monumentelor
Biserica de lemn din Sic () [Corola-website/Science/312306_a_313635]
-
Vereș Mihai-sportivi, Barkasz Daniel - antrenor, Stroescu Nicolae și Alexandrescu Constantin - conducători. În perioada 25 ianuarie - 4 februarie 1992 se consemnează prima participare a sportivilor seniori la Campionatul Mondial de Orientare - Schi, Pontarlier (Franța), cu o delegație formată din Zete Luminița, Jeler Ileana, Pop Larisa, Csucs Monika, Hecico Emil, Csucs Andras, Pop Eftimie, Csucs Peter - sportivi, Petrișor Costică - antrenor și Alexandrescu Constantin - conducător. În anul 1992 Orientarea este cuprinsă ca activitate competițională, în Calendarul Sportiv al M.Ap.N., pentru început participând doar instituțiile
Federația Română de Orientare () [Corola-website/Science/322649_a_323978]
-
Sport Klub TV. Sportivii orientariști Veterani au obținut la Campionatul Mondial de Veterani la Orientare-Schi medalii și rezultate de valoare: medalie de bronz, Veronica Minoiu categoria F - 35 ani, locul 4, Erika Rosca categoria F - 35 ani, locul 4, Ileana Jeler categoria F - 40 ani, medalie de argint, Istvan Sebestyen categoria M - 35 ani, locul IV, Stupu Petru categoria M - 35 ani. În anul 2011 la Campionatul Mondial de Veterani la Orientare-Schi, 31 ianuarie - 6 februarie, Norvegia, sportiva Fey Zsuzsa a
Federația Română de Orientare () [Corola-website/Science/322649_a_323978]