271 matches
-
să te facă sită, numai să nu-ți ia locul în “calitatea” pe care o ai, dacă te scapă de sub control, dacă te pierd din vedere, dacă nu au “grijă” de tine cum scrie la carte? Nu poți să te jeluiești acestor ruși cu ochi înghețați de dragul Patriei, mai ales că și ei sunt la limita rezistenței psihice, abia mai suportă nenorocirea de a fi paznici de umbre în deșertul alb. Unii nu se mai pot abține și izbucnesc în plâns
Spaima, regretul, mucenicia şi soarta lui bădia Ion (I) () [Corola-blog/BlogPost/339972_a_341301]
-
în anul 1935, când bolșevismul stalinist se instaura în Basarabia sub pretextul echității sociale și al civilizației, poetul vorbește despre primii ani ca o perioadă deși săracă, totuși fericită și demnă. „Copilăria mi-a fost desculță. Dar nu m-am jeluit niciodată de asta. Am secerat desculț și porumbul nostru, pe pământulețul nostru, am cules desculț strugurii tămâioși din viișoara noastră, nici ea prea întinsă. N-am argățit la nimeni pentru că este o rușine să argățești. La noi numai bețivanii și
„Doar în limba ta durerea poţi s-o mângâi“ () [Corola-blog/BlogPost/339975_a_341304]
-
reținut armata sovietică să nu înainteze și să ocupe România. Și oamenii au început pe mine a mă ablendui, a mă ocărî, a mă stuchi, a mă bătea. Chiar mă băteau femeile de acolo. Uite, noi te plîngem și te jeluim și tu ce-ai făcut, ne-ai omorît bărbații?! A trebuit să scriu în sat. În Condrătești, la mama, să ceară la selsoviet o spravcă că io m-am calicit acasă, sigur, și nu în război. Mi-au trimis-o
Dan Cristian Turturică () [Corola-blog/BlogPost/340008_a_341337]
-
Remarcabile sunt și poeziile de critică socială sau a scăderilor omenești: Algoritmul succesului, Zâmbetul fals, În timp, Întrebări (celor ce muncesc în străinătate). Întâlnim și poezii care au împrumutat câte ceva din recuzita folclorică: Jelui-m-aș, cui să-i spui?/ Jelui-m-aș nucului.../ Nucul are frunza multă -/ Ca tristețea mea, profundă. (Jelui-m-aș) Poeta Tatiana Dabija nu a fost tributară modelor și curentelor poetice, a scris cum a simțit, păstrând nota personală distinctivă. Nici nu a fost preocupată ca
Plasa unei iluzii, de Tatiana Dabija. Recenzie, de Elena Buică – Buni () [Corola-blog/BlogPost/339353_a_340682]
-
prilejuit de acesta: „Mica vietate se zbătea fără șansă între degetele pline de nicotină ale gazdei, zmucind în toate părțile din căpșorul galben (...). Pițigoiul continua să se zbată în mâna lui fără a scoate vreun sunet. Protesta, dar nu se jeluia. Pe urmă, el (fostul amic, n.r.) a scotocit în sertar de unde a extras două piulițe duble cu filetul tăiat în cruce. A învelit cu ele piciorușele subțiri și cafenii ale păsării, înșurubându-le strâns. A luat pițigoiul și l-a
Opinii despre veşti incerte () [Corola-blog/BlogPost/339681_a_341010]
-
apă fierbinte cât poate să suporte, numai până la glezne, de mai multe ori la rând. Mai târziu avea să-mi mulțumească pentru întinerirea circulației, zicea el și, care l-a pus pe picioare. Acasă primesc vizita unui cumătru, care se jeluiește că nevastă-sa este târâtă fără voia ei într-un proces de calomnie cu vecina. Ca martor. - Auzi domnu' Sebastian, nu are nevastă-mea ce face și se duce într-o zi pe la cumnată-sa Lilica, dar nimerește când nu
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
turnul de veghe, duios fremătînd, vîntul îngînă un cîntec de leagăn, din care se înalță ca un steag fluturînd dorul de dreptate al străbunilor. Despică întunericul ce bîntuie ca o nălucă prin jumătatea mea de tăcere, prin albia rîului meu, jeluită de fantomele vîrstelor mele. Oh! Cum stau ghemuite lîngă zidul scorojit, acolo unde beznele pun la cale o nouă și nelegiuită execuție!? 11 iunie 2013 Vîrstele rostirii Am dăruit stihului meu veșmînt de-argint și ode. Iartă-mă, tu care
PUBLICATII ÎN CONVORBIRI LITERARE ( U.S.R., IAŞI), OCTOMBRIE 2013, NR.10( 214) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1044 din 09 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342062_a_343391]
-
noastre nu acoperă fondul gros al chefirului de țară nici măcar azi, după mai mult de 25 de ani de furie galopantă pe urmele duhului occidental. Oricum nu mare mi-ar fi mirarea să mișune români călare pe hover boards americane jeluind în ritmuri de cicalaca-cichicea soarta mașteră (vitregă) care ne-a făcut să-l izgonim din țară cu nepăsarea și sictirul tradițional pe Dumitru Popescu, inventatorul Arca Board, precursorul tuturor transportatoarelor din generația Star Wars (Republica.ro are un interviu cu
Aferim! Suntem din (ne)fericire un norod de maneliști () [Corola-blog/BlogPost/338165_a_339494]
-
ținea progenitura. Cu el pe brațe mergeam, s-aducă ploaia-l rugam. Fântâna înconjuram și în în ea îl aruncam. Ceremonial urmam, ca la înmormântare. Deasupra crucea-i puneam, și-a morții lumânare. Ritualul cuprindea rugă să schimbe soartă. Fiecare jeluia, ploaia din cer să cadă: "-Caloiane, Caloiane, să te duci la Dumnezeu! Seceta s-o iei cu tine, în al lumii păcat greu! Să îi ceri cheițele, să descui portițele, să cadă ploițele, umplând fântânițele! Cum ne curg lacrimile, să
ÎNSEMNĂTATEA SF.PROROC ILIE ȘI RITUALURI DE PLOAIE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1660 din 18 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344002_a_345331]
-
crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI, de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2072 din 02 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343112_a_344441]
-
în întâmpinare. - Parcă mi s-a părut mie că se aude vorbindu-se, dar eram cu ochii pe oalele mele. Nu am găsit pe nimeni să-mi taie o orătanie, cu toate că am tot strigat pe la vecini, începu ea să se jeluiască. Niciun bărbat nu s-a nimerit să fie pe acasă. Noroc că a trecut un flăcău cu bicicleta și cu niște undiți în spate și el m-a descurcat, altfel rămâneam cu porumbaca ne tăiată și nu aveam ce vă
FINAL DE ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379778_a_381107]
-
Acasa > Poeme > Antologie > FLORI DE MUCIGAI Autor: Boris Mehr Publicat în: Ediția nr. 1548 din 28 martie 2015 Toate Articolele Autorului Abia acum a recitit acest verset, Că mucegaiul este-n oricare poet, Degeaba jeluiți pe psaltichie, Poetul este unul dintr-o mie. Timpul tăiat în săbii reci, Precum iubitele haiducilor zevzeci, Degeaba-și dezveleau fetia, Haiducul are treabă cu Bănia, La fel poetul între pat și moarte , Între pocalul plin și carte, Precum copacul
FLORI DE MUCIGAI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1548 din 28 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379889_a_381218]
-
Lumina lumii. Dacă de Florii făcliile noastre de întâmpinare a Împăratului au fost ramurile de salcie cu cetele profeților de motocei prevestind primăvară, de Paste ținem în mână stâlpările de ceară exprimând bucuria Învierii. Au trecut numai câteva zile de când jeluiam cu Fecioara: „Primăvară dulce,/ Fiul meu prea dulce/ Frumsețea unde Ți-ai ascuns?" și iată astăzi „Îngerul a strigat celei pline de dar Curată Fecioara bucură-te că Fiul Tău a înviat din mormânt." Cât de mică ar fi făclia
HRISTOS A INVIAT DIN MORTI! de MIRON IOAN în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380049_a_381378]
-
crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2316 din 04 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380065_a_381394]
-
crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului
DRUMUL CĂTRE NICĂIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381840_a_383169]
-
i se mai părea la fel. Ceața care-i adormise simțurile dispărea încetul cu încetul. -Unde am fost până acum? -Aici...aici...aici...îi răspundea ecoul din lacrimile care se porniseră tendențioase, să sape hieroglife, pe sub pungile încercănate ale ochilor. Jeluia acum toate așteptările, tot dorul acela care-i înfometa sufletul de el, scuzele sub care-și chinuia plânsul să adoarmă, tăcerea aceea anostă care se cuibărea pe pernă alături de ea, golul haotic în care simțea cum se înfing minciunile, când
LACRIMA CĂREI IUBIRI AM FOST EU? de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380593_a_381922]
-
Dumnezeu! -Ce vrei să ne spui Gaius spunând că ,,este”?! Cumva că acesta pe care noi acum îl vedem aici mort, e încă viu? Ceilalți legionari râseră. Scena părea acum bizară fiindcă unii râdeau iar alții puțin mai încolo se jeluiau întinzându-și mâinile a durere spre crucea unde Iisus atârna nemișcat. -E limpede ca bună ziua că dacă acesta ar fi fiul lui Dumnezeu atunci cu siguranță că nu e mort, dar noi însă i-am văzut chinul, suferința și l-
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) 3 de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371271_a_372600]
-
E cea mai bună farsă pe ziua de azi. Cu tot respectul bătrâne centurion, dar... Ceilalți legionari râseră. Scena părea acum bizară fiindcă ostașii râdeau în hohote iar puțin mai încolo grupul de femei și cei câțiva bărbați iudei se jeluiau întinzându-și mâinile cu durere spre crucea unde corpul lui Iisus atârna nemișcat. -E limpede ca bună ziua că dacă acesta ar fi fiul Dumnezeului iudeu, care știm că nu există de altfel, atunci cu siguranță că nu ar fi mort
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
de balauri, de femei în rochii zdrențuite, cu poale și mâneci lungi, ca niște păsări cu aripile frânte sau ca niște copaci cu rădăcinile și crengile fluturând, ori niște animale costelive, de pe care atârnau pieile. Și toate gemeau, boceau, se jeluiau, în hohote prelungi, țipau de durere și alergau de colo-colo prin cer. Lui Mărțișor i se făcu inima cât un purice și începu să tremure de frică la vederea arătăniilor de pe cer. Până la urmă îi reveni curajul și strigă din
MĂRŢIŞOR-5 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1482 din 21 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372910_a_374239]
-
Inai la adresa din ziar, cu o desagă. Dezamăgirea ei a fost mare pentru că la numele pe care-l căuta a răspuns un băiat de o vârstă cu a celui căutat, dar necunoscător al limbii române... Au furat băiatul.. s-a jeluit a doua zi într-o scrisoare. Amănuntul stârnește ilaritate la unii, dar eu continui să urmăresc vorbitorul cu atâta atenție, încât îi pot număra filele parcurse : descifrez vibrația subterană care îl stăpânește. Emoția e dublată de o mândrie justificată : el
SECRETUL LUI RODIN de GETTA BERGHOFF în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/348618_a_349947]
-
ba chiar și cu ardei iute, că și acum mai iese din mine foc și fierbințeală-vorbi tare înfocat un lighean de plastic roșu de mânie. -Dar eu ce să mai spun? Că toată ziua m-am perpelit pe foc, se jelui tuciul negru de supărare. -Și noi la fel! strigară într-un cor câteva oale. -Pe noi ne-a opărit cu apă fiartă și sare, vorbiră cu glas înfundat murăturile din borcanele așezate frumos pe masă. -Și eu toată ziua am
NOAPTE MAGICĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 653 din 14 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345040_a_346369]
-
crud. Stropitorile împrăștiau din zori și până-n seară picături de viață. Bobul creștea, iar spicul ajungea ca în poveste, cât vrabia de mare. Acum stropitorile sunt undeva, prin curțile cu depozite de fier vechi, măcelărite fără de milă. Nimeni nu le jeluiește, nimeni nu le cântă prohodul. Toți sunt mulțumiți. Măcelarii de bruma banilor primiți pentru crima lor, cumpărătorii pentru afacerile făcute. Doar bobul de grâu costeliv și fără de vlagă plânge. Mai plânge cineva. Plânge țăranul pentru sudoarea lăsată pe coarnele plugului
DRUMUL CATRE NICAIERI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377017_a_378346]
-
acelor stânjeni și nu mi-ar plechesări 1799, decemvre, 15 Plecat, sluga Dumitale, [Biv. Vel Clucere. Dumitrașco Gârboviceanu, polcovnic za Cerneți [REZOLUȚIE] SUD MEHEDINȚI Dumneata polcovnice Dumitrașco Gârboviceanu. S-au văzut această înștiințare ce faci pentru pricina Steleștilor ce au jeluit D-tale [pentru] o carte de hotărnicie a Bălăcescului , ce au avut-o. Li s-ar fi stricat de popa Gheorghe Gațu, lipsindu-le sumă de stânjeni. Și cercetând acea hotărnicie, cea veche, și potrivind-o cu cartea aceluia, când
DOCUMENTE MEHEDINȚENE INEDITE DIN VREMEA LUI TUDOR VLADIMIRESCU de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1622 din 10 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376350_a_377679]
-
ei surprinzător, Cristian cădea într-o muțenie ciudată, făcându-se una cu fotoliul adânc în care stătea. Îngrijorarea lui atinsese cote maxime și îi provoca o stare de rău fizic. ,, Vai de capul meu, în ce m-am băgat! se jeluia el în sinea lui, terorizat. Când vor afla ai mei că l-am contactat pe Carlos și că i-am spus tot adevărul, voi fi terminat! Mă omoară Lea! Să nu mai vorbesc de tata!... Poate, doar mama să-mi
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
ei surprinzător, Cristian cădea într-o muțenie ciudată, făcându-se una cu fotoliul adânc în care stătea. Îngrijorarea lui atinsese cote maxime și îi provoca o stare de rău fizic.,, Vai de capul meu, în ce m-am băgat! se jeluia el în sinea lui, terorizat. Când vor afla ai mei că l-am contactat pe Carlos și că i-am spus tot adevărul, voi fi terminat! Mă omoară Lea! Să nu mai vorbesc de tata!... Poate, doar mama să-mi
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]