493 matches
-
Rain și Liberty. Iar copiii lor, într-o demență onomastică în creștere vertiginoasă, au fost botezați Rio Everest, Indiana August, Indigo Orion. Cratylos și Hermogenes, oricât s-ar fi călit sub șarjele lui Socrate, ar fi cedat în fața unor atari jerbe onomastice pline de neprevăzut. Am norocul unui nume banal, nici prea-prea, nici foarte-foarte, așa că nu mi-am pus vreodată problema să-l schimb. Doar când jucam fotbal mă gândeam cum îmi va arăta numele pe tricou: Mihăieș I (fratele meu
V-ați gândit vreodată să vă schimbați numele? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7195_a_8520]
-
savanta-i gradare și în permanenta nutrire stilistică a unui rafinat analist. Dl. Constantin Mateescu știe să-și înzestreze fiecare personaj cu acea vie credibilitate care supune realitatea ficțiunii. , eroii săi trec pe un tărâm fantastic, în purul fast al jerbelor unui verb ce-și cunoaște forța.
Prinși sub teasc by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9990_a_11315]
-
cadrele domestice ale unei familii strînse în jurul curcanului de Thanksgiving, din imaginile drogaților din cartierele sărace, ale trupurilor căzute în baie, lîncezind în moleșeala cearșafurilor, a siringii care se înfige dureros în brațul transformat într-o rană, dar și al jerbelor de napalm, al soldaților care se droghează în bordelurile din Saigon, purtați spre un vis pe care nu-l vor atinge niciodată, a chipului impenetrabil al vînzătorului de opiu. Ridley Scott încearcă mai mult decît un film despre Frank Lucas
Frank and Richie: o istorie cu gangsteri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8992_a_10317]
-
Simfonia a 8-a "Imagini", op.30 comportă o dominantă imnică, de celebrare a unor corifei ai culturii universale: Vergilius, Dante, Shakespeare, Goethe, Eminescu. Lucrarea se încheie cu un motiv alcătuit din fundamentalele celor opt simfonii ale compozitorului. Geometrie sonoră? Jerbă? Coroană? Dincolo de spiritul ludic ori de subtilitatea viziunii (prezentă copios și în poemul Eminesciana III, op.23), Pascal Bentoiu își gestionează și negociază aventura componistică într-o tonalitate incontestabil realistă: "Am lansat buchetul celor opt simfonii într-o lume în
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
înainte al autoarei, Ed. Paralela 45, 2004, Colecția Biblioteca românească. Poezie). Surprinde, în acest ansamblu, adâncimea de implant a programului filosofico-mistico-poetic al autoarei. îl afli, interiorizat, asimilat, până în ultimele interstiții ale textului - fără să obosească, să se epuizeze, exprimat în jerbe de lumini tăioase, intermitent, de intensitatea sângerie a olmazurilor orientale. Spre exemplificare ar putea sta oricare vers al volumului, într-atât sensul și imagistica se repetă și, simultan, diferă, din intuiția, bine înrădăcinată, că importantă e curgerea, " Calea", cum o
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
marginea gîrlelor"), în acest volum de volume, de la Poeme în aer liber, la Scurt circuit, plus risipitele, deschis de un portret făcut lui Roll de Marcel Iancu și ilustrat cu desene, unele inedite, de Brauner, Maxy, Brâncuși, Perahim, ori Delaunaiy. Jerbe de culori, ce a mai rămas din materia dumicată cu elan decăzut, amestec de voință de Sardanapal și de Midas, legături improbabile, surprinzătoare, dar nu atît de extreme încît să nu placă. Din cînd în cînd, capriciul unui ritm, al
Materii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7722_a_9047]
-
nuanțe de roșu arămiu și de aurverzui, tonurile de albastru turcoaz ce se topesc Într-un albastru ca safirul, toate acele culori ce ard și se descompun Îm marile incendiu final, norii cu forme ciudate și monstruoase prin care pătrund jerbe de lumină și care seamănă cu prăbușirea gigantică a unui aerian turn Babel nu ne oferă tot atâta poezie ca Aurora... cu degetele ei roze, pe care nu vrem totuși s-o disprețuim?” (Istoria romantismului - Theophile Gautier). Cine ar putea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ca și polatia de puradei ce-l înconjurau. își spunea și el, la rândul său, poveștile sale. - Mai mulți danci și puradei alergau să-i aducă stăpânului șatrei un bețigaș care avea în vârf un ochi de foc. Deși o jerbă de scântei se răspândea în jurul acestui căpețel de lemn, mâna 1 paramisa povestea lor mică îl ținea strâns, fiind învățată cu explozia de steluțe lansate de jarul încă nestins. Focul a fost dintotdeauna cel mai bun prieten al etniei țiganilor
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
muște din bara cromată, ea s-a scuturat imediat, ca un cățelandru ud, țâșnind Înainte. Au smuls cearșafuri de pe sârme, au traversat miriști care le-au julit anvelopele, și-au oblojit tălpile arse prin râul din care au ridicat enorme jerbe de stropi, au distrus o plantație de lobodă, au stârnit animalele de pe pășuni la goane sălbatice. El și-ar fi dat bucuros 100000 kilometri din Îndelungata-i viață mecanică, garantată ferm de producător - cu condiția reviziilor făcute la termen și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
este radiografia cronologică a modului cum ideologia marxistă a ros timp de 50 de ani gîndirea francezilor. Procesul a fost pe cît de lent pe atît de continuu, de-a lungul unei evoluții ce nu a fost întreruptă decît de jerbele publice ale unor scandaluri de proporții. Dar scandalurile, oricît de intense și paroxistice vor fi fost, n-au reprezentat decît accesele acute ale aceleiași maladii cronice. Precum țîșnirile sporadice ale unui gheizer subteran, boala acestea a recidivat periodic, iar istoria
Artizanii decăderii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9156_a_10481]
-
desfăcute generos. În partea inferioară a afișului ni se prezentau doi bărbați. Unul din ei avea organul genital tatuat astfel Încât să pară că trăsese pe el un pulover. De-a lungul gambelor se Întindeau niște curtezane languroase - una purta o jerbă deasupra capului, cealaltă, o stea. Amândouă aveau mâinile ridicate de parcă ar fi susținut pelvisul bărbatului. Cealaltă imagine arăta un abdomen tatuat cu o inscripție alambicată, gotică: „Nur für Damen“. Se pare că doctorul Karp se Întâlnise cu acești oameni În timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
capului lui; coborîndu-și ochii, văzu la picioare Golful Neapole rămas intact. Avea senzația că nimerise fără nici o hartă la Îndemînă, Într-o țară necunoscută, unde trebuia să se orienteze după poziția stelelor. Trei rachete coborau Încet pe boltă, ca niște jerbe scînteietoare dintr-un pom de Crăciun. În lumina lor, Arthur Rowe Își zări umbra și se simți ca un pușcăriaș prins În razele unui reflector. Lucrul cel mai Îngrozitor la un bombardament este că nu se oprește: ravagiile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
brusc spre ei și, Întinzîndu-și mîinile Într-un gest rugător, rosti cu glas plîngăreț: — Aș putea oare s-ajung la Wimbledon? O lumină albă străluci prin aerul plin de praf, dincolo de cupola spartă a gării: erau frunzele aprinse ca niște jerbe pe cer. Și brusc, Rowe Își dădu seama că nu asistă pentru prima oară la un bombardament. Parcă o auzea pe doamna Purvis coborînd scările cu așternutul; vedea tabloul cu Golful Neapole pe perete și Magazinul de rarități pe policioară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
când va începe să recepționeze condoleanțele. Va marca finalul. O vor sprijini cei doi doctoranzi de casă ai lui Pârvulescu, special postați la un metru în spate pentru acest moment. Un buchet mare de cale, cu pistilele pline de polen. Jerbe cu trandafiri albi și galbeni. „Pentru distincția sa sufletească”, „Pentru cel mai bun soț din lume”, „Lumea academică a suferit o mare pierdere”, se poate citi pe panglici. Un tablou înfățișându-l pe cel dispărut dintre noi, la masa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
bătucite “ În mod barbar“, nefiind cruțată nici Primăria, „la doi pași de Poliție“. „Acel act barbar“, vor scrie ziarele, „fusese pricinuit de niște spirite dedate la anarhism, dacă nu de niște precupeți de flori“. La mormântul Marietei vor fi depuse jerbe de flori albe și roșii, ramuri de cetină proaspăt retezate, lalele și crizanteme, tuberoze, hortensii azurii, decadenți stânjenei secesioniști, un dezmăț floral, zambile și inabordabile lalele negre, regine ale nopții, lugubri crini cerați, floarea neprihanei A Primei Comuniuni, liliac violaceu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Apoi țărâna fu prăvălită În mormânt cu lopețile, bătând toba surd În coșciug, ca atunci când puștoaicelor, după Îmbrățișări amoroase, li se Înfundă urechea de bătăile repezi ale inimii. La Început florile fură azvârlite una câte una, apoi În buchete, apoi jerbele trimise din mână‑n mână, ca la o clacă de flori, de la capelă până‑n zona cimitirului săracilor, unde brusc se răreau crucile și unde lespezile de granit și monumentele de bronz luau locul Însemnelor de piatră și al crucilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
și ascuțit curmă tăcerea. Un stol uriaș se ridică brusc învăluind cerul. Alt șuierat îi răspunde primului. Se ridică iarăși un stol. Alte și alte șuierături, alte și alte stoluri. Graurii s-au ridicat în curbă spre cer ca niște jerbe negre. Fâlfâit puternic de aripi, croncănituri nemulțumite. La masa de seară, acolo la fermă un mic incident. Un băiat pălmuiește o fată. Toate muntencele socotesc gestul ca pe un semn bun, înseamnă dragoste și autoritate de soț, o și văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
bate cu bâta, oftă ipocrit șeful de la ADAS. Din punctul său de vedere, cutremurul era În slujba instituției pe care cu onoare o conducea și a celor cu spirit de prevedere. Cei care mai credeau În frumos hotărâră că dimensiunile jerbei de apă vor Întrece orice apreciere și că nu era cazul, prin urmare, să mai păcătuiască prin umilitate. În consecință, o declarară monumentală. Un soi de amețeală cuprinse mulțimea care Își vedea răbdarea și imaginația puse la grea Încercare. Așezați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
cu picioarele, încercând să apuc întunericul cu mâinile. — Albastru, negru, cenușiu și galben. Albastru... Ceva se năpusti din adâncuri spre suprafață și se izbi de șoldul și coastele mele, aruncându-mă din apă, în sus și pe spate, într-o jerbă de picături, gura mea s-a deschis ca pentru a țipa, dar căile mele respiratorii erau zdrobite și înfundate și din gât nu-mi ieși decât un nimic aspirat. Am aterizat cu putere, împroșcând în jur fragmente disparate. Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
găsise pe Scout. * Din noua bucată de lemn, care se înnegrise pe margini, se ridica un fum subțire ca vata. Privirăm toți trei focul, ochii mijiți și somnoroși ai lui Ian deschizându-se brusc atunci când lemnul trosni, aruncând o mică jerbă de scântei, apoi își reluară privirea visătoare, mulțumită. — Cum s-a întâmplat? Scout rămase cu ochii ațintiți la flăcări. Într-o seară, eram acasă, în casa părinților, și navigam pe internet. Era la începutul acelei veri dintre colegiu și facultate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
face o pauză și reia.) Floarea pe care o țin în mână este de la el. Nu moare niciodată, e mereu la fel de proaspătă și strălucitoare ca soarele de pe cer. (Arată cu mâna spre soarele spălăcit ce dintr-o dată e iluminat cu jerbe de lumină.) Floarea a comandat-o pe internet pe adresa mea și deci nu se știe ce proveniență are. Totuși, trebuie să stea la soare câteva ore pe zi pentru a-și menține prospețimea. De aceea o plimb mereu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dar orice emoție autentică obligă la cromatism. În sepia, rămîn femeile placide, biro cratele, nesăratele, iar liturghioasele și voluntarele o cotesc spre negru și se scufundă. Să ne ferească Însă Dumnezeu și aici, pe retina cu pseudo-imagini feminine, de marile jerbe de scîntei... Sau să nu ne ferească, să ne lase pradă arderii pînă la capăt. De cele mai multe ori Însă, adică aproape Întotdeauna, pe retina mea din adîncuri defilează umbre... Umbre des prinse dintr-o ceață străvezie, dintr-o zi Învolburată
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cum sună formula sa oficială în limba vernaculară), orășelul colcăie de trupuri aflate în căutarea disperată a unui spațiu liber, de unde să se poată vedea mai lesne atât lansarea propriu-zisă a miilor de lanterne aprinse în amurg, cât și fantasticele jerbe de artificii colorate, programate să brăzdeze cerul încălzit, într-un splendid climax al întregii ceremonii. Din păcate, leneși cum suntem, ajungem prea târziu pe faleză pentru a mai spera să prindem un loc liber. În parte, este vina noastră: într-
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sic!). Această pereche, nehotărîtă între moderna Elévation și anti-moderna lepădare de proiect, prinde, peste vremuri, destul din suflul avangardei. Pe ce fel de cer, așadar, vîndut luminii, sau predat nimicului, strălucesc stelele ei? Am putea încerca să aflăm, urmărindu-i jerbele care se sparg peste prăpăstii, din Zodiac-ul publicat de Ilarie Voronca la editura unu, în 1930, cu un desen și coperta de M.H. Maxy. Douăzeci și patru de poeme, numerotate cu cifre latine, cît pentru zodiile a doi ani puși pereche
Ani pereche by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7374_a_8699]
-
spus chiar și atunci. Rubrica din "Dilema" este o implacabilă fișă de temperatură a lumii în care trăim. Ironia ucigașă, descrierea devastatoare, pe-un ton de mimată obiectivitate, evocarea barocă, sufocată de aburii sarcasmului ies din pana lui în nesfârșite jerbe multicolor-contondente. Inteligență teoretică de super-clasă, Andrei Pleșu este și un admirabil ctitor. Instituția de nivel internațional pe care o conduce, Colegiul Noua Europă, este nava-amiral a nenumăratelor acțiuni ce poartă marca talentului său managerial. Fără finanțare din partea statului român, Colegiul
Vom mai avea un al doilea Pleșu? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7378_a_8703]