1,000 matches
-
Fir-ar mă-ta a dracu’ de jidan împuțit! țipă Bubbles. Mi-ai încleiat toată canapeaua! Și pereții! Și veioza! — Mi-a intrat în ochi! Și să nu mă mai faci tu pe mine jidan, băi, asta! Ești jidan, un jidan împuțit! Ai încleiat totul, măscăriciule, nenorocitule! Uite ce-ai făcut cu pernițele astea! Este exact cum m-au prevenit părinții mei - la prima neînțelegere, cât de mică, o șikse nu mai știe decât să te facă jidan jegos. Ce cumplită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ești jidan, un jidan împuțit! Ai încleiat totul, măscăriciule, nenorocitule! Uite ce-ai făcut cu pernițele astea! Este exact cum m-au prevenit părinții mei - la prima neînțelegere, cât de mică, o șikse nu mai știe decât să te facă jidan jegos. Ce cumplită descoperire - părinții mei care se-nșală întotdeauna... au dreptate! Iar ochiul meu - parcă ar fi fost aruncat în foc - și acum îmi și amintesc de ce. Smolka ne-a povestit că, pe Insula Diavolului, gardienii se distrau cu deținuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
trebuie Freud? Rose Franzblau de la New York Post e suficient de isteață ca să reușească să-l analizeze pe unul ca mine! — Ovreiu’ dracu’! urlă ea. Tuciuriule! Nici măcar nu ești în stare să termini dacă nu-ți iei singur zgârciul în mână, jidan găozar de ultimă speță ce-mi ești! Ei, gata, ajunge, chiar n-are pic de înțelegere? — Ochiu’ meeeu! și mă reped la bucătărie, unde Smolka și Mandel se tăvălesc de râs. — ...chiar în... izbucnește Mandel și se îndoaie de șale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
jos, în genunchii ei de broscăriță nenorocită, și-i sugea pixul. Simt că mi se urcă sângele în cap: — Zăău?! — Da, chiar în genunchii ei de broscăriță nenorocită, zice Mandel. De ce te-ai dus acasă, băi, Bulă? M-a făcut jidan împuțit! răspund eu cu convingere. Am crezut că orbesc. Și mai e și antisemită, Ba-ba-lu. Ei și, mă doare-n cur - mi-o întoarce Mandel, dar, de fapt, cred că nici nu știe ce-i aia antisemit. Tot ce știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
vreo persoană care poartă cruciuliță la gât! Când or să vină mătușile și unchii la cină de Ziua Recunoștinței, dă, Doamne, să nu fie nici un antisemit printre ei! Fiindcă, dacă-ncepe careva cu „băgăreții ăia de ovrei“ sau pronunță cuvântul „jidan“ sau „l-am jidănit de i-au mers fulgii“ - ei bine, atunci am să le trag o jidăneală de-or să-și înghită dinții! Nu, fără violență (de parcă chiar aș fi fost un violent), las’ să fie ei violenți, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
știm că-i amantul tău! — Draga mea, spuse o voce din spate, nu-i lăsa să te enerveze. — Iată Încă unul din prietenii tăi! — Și? Doctorul Czinner o prinse pe Coral de braț și o Împinse blând afară din compartiment. — Jidani și străini. Ar trebui să-ți fie rușine! Dr. Czinner ridică valijoara și o lăsă pe culoar. Când se Întoarse la doamna Peters, Îi arătă nu fața hăituită și deprimată a profesorului exilat, ci nepăsarea și sarcasmul pe care le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
frigid. Se cam temea de vagine, nu crezi? Doar că, în contextul ăsta, e greu de spus cui îi aparținea de fapt vaginul, nu ți se pare? Sau, ca să folosim niște termeni ceva mai moderni: cine poseda pe cine? Eliot jidanul! Nu știu prea mulți asta, dar tu jdiai, nu-i așa? Chiar în ziua următoare, Carol luă cea de-a treia lecție de șofat. După două zile, pe a patra. Iar la finalul săptămânii următoare, instructorul, un cipriot, mângâindu-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
poată pătrunde. — Cine-a zis că fulgerul nu lovește de două ori în același loc, ha! Însoțise fiecare mișcare cu un cuvânt. Mă poseda, fără îndoială. Și chiar voisem asta, nu-i așa, o cerusem. — Idiotul naibii! Nenorocitule! Pui de jidan! Poponar dezgustător, plin de puroi! Anglia nu e suficient de bună pentru tine, nu? Valorile mele nu sunt suficiente pentru tine, nu? Scula mea nu e destul de tare pentru tine, nu? Vrei să rescrii istoria? Credeam că are de gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
înainte, nici nu mai poate fi vorba. Iar C.V. Tudor atinge piscul absolut al curvăsăriei politice postrevoluționare, în dorința lui devastatoare de a fi președintele României. Fostul cruciat al luptei cu hidra iudeo-masonică mondială, gata să moară de gât cu jidanii și bozgorii, lipitorile neamului românesc, își lasă perciuni, nu mai comandă decât vițel kosher la „Select”, anunță că se va repezi cu capul în Zidul Plângerii și e gata să se taie împrejur în direct și la o oră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
și părerea noastră. Sînt instituții în care poporul trebuie să aibă încredere, că ele veghează la ordinea și disciplina socială. Și, mai ales, că nu sînt trase pe sfoară de tot felul de politicieni corupți aflați în slujba plutocrației, a jidanilor și masonilor. Dacă sînteți întru totul de acord cu mine sînt sigur că ne vom înțelege, domnule adjutant. În fond, de ce nu ne-am înțelege, trebuie să existe și în capătul ăsta de țară același spirit de corp ca peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
răzbel, acum sîntem o țară, dom'le; o țară, și nu sîntem în stare să avem nici măcar un rege! Bolșevicii își fac de cap, țărăniștii s-au dat cu avocații ardeleni, în Cameră au intrat tot felul de socialiști, de jidani, de plutocrați, nimeni nu mai respectă armata, toți au uitat că există o Coroană, patriarhul face politică în loc să-și vadă de ale sufletului, comerțul e în pericol, țara e bîntuită de bandiți de drumul mare, ai citit, dom'le, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vladia exemplul, experimentul reușit, bulgărele înghețat, de nădejde, de ca avem nevoie. De aici, din capătul lumii, se va rostogoli peste plaiurile noastre mîndre tăvălugul care va mătura din cale toate invențiile nepotrivite sufletului nostru aduse de străini și de jidani." La așa ceva nu se așteptase. Își închipuise că August Stoicescu și Artur Stavri, complotiști caraghioși, veniseră la Vladia să se ascundă și cînd colo era exact invers, dumnealor veniseră la Vladia să iasă la lumină, să se arate țării, lumii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
care el l-a socotit mereu prea dulce, dar după care armeanul se dădea În vânt.) Descoperea că formula “gestul contează” Îl Încurca la fel de mult ca și constatarea lui Erwin Gancz dintr-o primă scrisoare: “Aici, dragul meu, nu sunt jidani, ci numai evrei.” Se despărțea de un loc În care Își trăise toată viața. Și de câțiva prieteni pe care Îi bănuia undeva În preajmă. Ei nu plecau nicăieri. Nici măcar În concediu. Cum o să plece? Se mira Gheretă cu țâfnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci odată”. Edu Înhață prada și se retrase cuminte În culcuș. Un băiețel Își certa tatăl: Ai zis că o să văd un jidan adevărat! Și? Se miră tatăl. Păi, e ca noi, strigă dezamăgit copilul. Altul n-avem. E tot ce ne-a mai rămas, zise tatăl cu părere de rău. Asta cam așa e, Încuviință Gheretă În sinea lui pe când Încerca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Îi spînzura pe capete. Da pe prizonieri pe urmé Îi duceu la dînșii În Ghermania și-acolo le dédea foc. Și pe femei și pe copii pe toți. Nu se uitau. Îi duceu acolo În lagér. Asta la conțlagér, pe jidani mai ales. Da dacé nimereu de-aiștia că Malciș Plohiș, vînzétori, asta la soldați mé refer, apu cu dînșii tare repede se termină. Și, iaca, de-o vorbé, de-aiștia fricoși, care nu vor sé meargé În atacé. Apu pi dînșii numa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
destule poșete și zorzoane care să-i placă, a-nceput să-l ia peste picior, să-l facă troacă de porci, că era sătulă de evrei, că îi era scîrbă de ei, că și în Paris nu dăduse decît peste jidani care cu vorbe dulci nu făcuseră altceva decît să atenteze la buzunarul ei. Ăsta a fost motivul, nu mai voia să audă de tine, mai ales că mai aveau o evreică în familie, și asta era mai mult decît suficient
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
hoții de la Durău și-mi bag pula în ea, monahie! Au făcut palat până la cer cu bănișorii mei preasfințiții, o să-i sfințesc cu un cartuș în tâmplă! Unul nu-mi scapă. Masoni îmbrăcați popă, vă scot eu masoneria din cap, jidani împuțiți! Părinte stareț, în biserică, cuviosul Petru saltă ca un nebun deasupra focului cu icoana Fecioarei în brațe și flacăra nu-i arde și fumul nu-i înăbușă. Minune, părinte stareț, peste ei coboară focul ca la înviere și focul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
și cîntărite din ochi, compusă din doi adulți, fiica lor de nouăsprezece ani și trei băieți de vîrste mai mici, și-a Început călătoria. Nu Înainte Însă de a auzi, de la unii din consătenii adunați ca la bîlci, că ei, jidanii, nu sînt vrednici să respire aerul de la fața locului. Altul, care auzise de cele ce se pregăteau, venise În crucea nopții să nu-l vadă nimeni, dar să-i poată propune ovreiului ca, dacă i se va confisca prăvălia, să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu avem nevoie de nici un pfennig, toți sînt ai dumitale, dacă ai grijă de el. Nu ne cunoști, nu ne-ai văzut, noi plecăm mai departe cu norocul nostru. Omul a ajuns Întîmplător la dumneata, de unde să știi că-i jidan?... L-ai găzduit ca pe un rănit În oricare din războaie, chiar și-n ăsta, o fi vreun Înrolat În serviciile auxiliare, am mai văzut oameni de vîrsta lui mobilizați ca auxiliari, o fi scăpat din prizonierat de la ruși, abia
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
erau camarazii în uniformă, cu ajutorul cărora să ocupe gara și, pînă veneau întăririle promise de la București, să-l poată împușca pe țăranul de Theodorescu care-i luase restaurantul și apoi pe șeful gării care se dăduse cu țăranul și cu jidanii. Se trezește bătrînul Stelian cu maiorul lîngă el și dă să țipe un ordin pentru camarazii înarmați din spatele lui. N-a apucat să deschidă gura. Scipione l-a trăznit scurt cu cravașa peste față, de i-a scăpat lui Stelian
Defilarea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7880_a_9205]
-
Prietenul lui îi răspunsese de-abia după două săptămîni. Nu avusese nimic special de făcut. Se bucurase intens că putea ieși din subterană, că pe stradă nu mai era privit într-un anume fel, suspicios-ostil, din cauza înfățișării sale suspecte de jidan și nu prea, adică de posibil agent al rușilor sau măcar de simpatizant al lor. În această din urmă privință, bănuielile din privirile celor care se uitau chiorîș la el pe stradă erau justificate. Își dorise, zilnic, în minutele și
Un semn de adio by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7030_a_8355]
-
ca el, care sperau că onoarea lui de militar îl va face să-i trateze onorabil. Aici Haikis era de acord cu prietenul lui. Conducătorul nu fusese mai breaz decît legionarii, doar că în loc să-i omoare cu mîna lui pe jidani, cum făcuseră ei, voia să-i facă să se sinucidă. Îi dezonora, îi sărăcea sau îi lăsa muritori de foame, în timp ce se jura că-i apără de ceea ce le făceau nemții în Germania și în țările pe care le cuceriseră
Un semn de adio by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7030_a_8355]
-
lui Haikis care, altfel, i se plîngea că afacerile sale cu grîu mergeau prost. Autoritățile se temeau de ofertele lui de grîu ieftin, fiindcă era ovrei, dar acceptau prețuri nerușinate din partea angrosiștilor români, iar după aceea se plîngeau că tot jidanii sînt de vină, că ridică prețul la pîine. Începuse, după părerea lui, un uriaș balamuc al cererii și ofertei din cauză că mareșalul voia să-i scoată pe evrei de pe piață, dar n-avea cu cine să-i înlocuiască. Iar de cînd
Vila și vinul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7397_a_8722]
-
cu cine să-i înlocuiască. Iar de cînd cu retragerea de pe frontul de Răsărit, pe cine putea salvatorul patriei să dea vina? Pe armata română, adică pe el însuși? Pe aliatul german pe care îl ridica în slăvi? Sau pe jidanii din spatele frontului? Deși era amic cu Haikis, Fănică nu credea că mareșalul, omul ordinii și al adevărului, se preta la asemenea manevre. După părerea lui, ne puteam aștepta oricînd la o contraofensivă care să-i pună pe ruși la respect
Vila și vinul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7397_a_8722]
-
Marguerite nu concepea că ar fi putut învăța în altă parte decît la Paris. I-a adus acasă pe toți trei cînd Franța a fost ocupată de nemți. Dar cam tot atunci, pe vitrina prăvăliei lui Marcel apăreau cuvintele "Jos jidanii" sau "Nu cumpărați de aici." sau "Ne-ai supt sîngele!" Doamnele din oraș n-ar fi avut nimic împotriva acestor inscripții vopsite, dar cînd au aflat că Marcel vrea să plece au sărit în sus. Cine se cred legionarii ăștia
Mirosul de la plecare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7924_a_9249]