147 matches
-
căci aproape tot În al treilea soldat bolșevic se ascunde figura unui jidan. De când cu actul de la Iași, când jidanii au avut nerușinarea să tragă după soldații români și germani, creștinii și-au dat seama, odată În plus, de pericolul jidovesc”. Dacă vom compara reacția presei românești după pogromul de la București cu reacția ei după pogromul de la Iași, vom constata că a existat o deosebire enormă. Atunci legionarii au fost Înfierați pentru Încercarea violentă de a pune mâna pe putere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Avem așadar, un cap de acuzare fictivizat, purtător al unui umor hâtru, indisociabil de spiritul arghezian: " În pornirea dumneavoastră de a răspândi cât mai mult zvonul că Facla, la care scriu regulat patru români, și buni români, e o publicație jidovească, nu vă mai oprește nimic și, dintr-o singură foarfecă, aveți cruzimea să tăiați, la o vârstă înaintată, pe un smerit diacon ortodox, împrejur". În general, aluzia ironică este un procedeu specific intervențiilor polemice directe, tocmai prin mesajul indirect pe
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
relaxată, păstrând intenția polemică, dar atenuându-i manifestarea. Dacă enunțarea se menține, de la prima până la ultima frază, în registrul comicului subversiv, înscriind textul în categoria largă a pamfletului ironic, în alte cazuri, cum e, spre exemplu, "Neamul românesc și Facla jidovească", polemistul alternează registrele și trece de la limbajul referențial și tonul neutru, din incipit, la "dubla enunțare", fie prin falsul acord, fie prin diversele forme ale ironiei, pentru a aborda, apoi, o tonalitate grav-acuzatoare, afină, pe palierul afectivității retorice, cu rechizitoriul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Tudor Arghezi", în Vremea, București, an X, nr. 495, 11 iulie 1937. 284 Émile Benveniste, Probleme de lingvistică generală, op. cit., p. 72. 285 Tudor Arghezi, Scrieri 23, pp. 139-140. 286 Ibid., pp. 106-111; titlul articolului este "Neamul românesc și Facla jidovească". 287 Ibid., pp. 348-352; titlul articolului este "Cu prilejul revoluției chineze". 288 Ibid., până la nota următoare citatele sunt extrase din acest articol. 289 Idem, în Scrieri 41, p. 178. 290 Idem, în Bilete de papagal, București, nr. 106/1928. 291
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
zilei", în Scrieri 23, pp. 132-135; până la nota următoare citatele sunt extrase din acest articol. 307 Idem, "‹‹Iudaica›› în idiș", în Scrieri 41, pp. 224-226; până la nota următoare citatele sunt extrase din acest articol. 308 Idem, "Neamul românesc și Facla jidovească", în Scrieri 23, p. 110. 309 Angenot observă că "transpunerea metaforică are, în general, ca efect, introducerea unei asocieri polemice care se adaugă literalității textului, ca o argumentare indirectă". Autorul insistă asupra dublei funcții a metaforei: expresivă și ideologică, semnalând
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
metaforic departe de a fi determinat doar de legile analogiei poate apărea ca o simptomă ideologică și, la limită, ca un acte manqué revelator de presupoziții imperfect asumate", op. cit., pp. 258-259 ș.u. 310 Tudor Arghezi, "Neamul românesc și Facla jidovească", în Scrieri 23, p. 111. 311 Marc Angenot, invocând definiția dată de Bahtin polifoniei, și anume "unitatea de interacțiune a conștiințelor multiple", demonstrează potențialul dialogic al subjecției (prin care cititorul este luat drept martor), al comunicației (prin care cititorul este
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ca semn al unor mișcări economice în primul rând. Prin organizarea târgurilor, boierii simțeau nevoia aducerii unor străini, mai ales a evreilor, vestiți pentru alijverul țării și a lor. Așa se explică cum a sosit la noi în Moldova elementul jidovesc, ca factor necesar de dezvoltare economică a țării. Altfel nici nu se putea devreme ce aveam o țară, la vremea aceea, compusă din plugari, iar boierii numai pricepere în ale comerțului, nu dovedeau. Așa că, precum spun cronicarii, la vremuri și
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
prin intermediul unui document emis la 7 noiembrie 1866 în care se anunța decizia unui grup politic nedifinit foarte bine ideologic de a realiza "stăvilirea jidanilor în marginile dorite de toți moldovenii spre a nu mai fi creștinii înădușiți de neamul jidovesc"641. Unul dintre puținii oameni politici care dorea în aceeași perioadă mai multe lămuriri cu privire la problema evreiască era Titu Maiorescu. El era cel care cerea la 28 septembrie "Comitetului Central" din București lămuriri asupra descentralizării, a transferului Curții de Casație
by LIVIU BRĂTESCU [Corola-publishinghouse/Science/985_a_2493]
-
să știe acea domnișoară!... Un alt personaj pitoresc era „Costică nebunul”, care uneori mergea pe Strada Mare (Ștefan cel Mare) purtând o pancartă pe care scria programul băii comunale și striga: -“Toți răpănoșii și păduchioșii să se spele la baia jidovească”. Acest lucru era justificat și de faptul că Strada Mare era aproape în întregime deținută de evrei, cu magazinele lor de tot felul. Tecuciul, ca și alte orașe moldovenești, avea o comunitate mare de evrei și comerțul le aparținea aproape
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
evreului „Înperciunat” de a deveni parlamentar (ca În piesa comentată mai sus) aduce În discuție un subiect cumva tangent : democrația parlamentară (ca, de altfel, și capitalismul, comunismul, constituționalismul, pacifismul sau drepturile omului) a fost receptată ca fiind, chipurile, „o invenție jidovească”. În 1908, de exemplu, antisemitul doctrinar A.C. Cuza susținea că evreii sunt purtătorii unor noi germeni de disoluție socială : umanitarismul, ateismul, socialismul și „democrația cu perciuni” (A.C. Cuza, Naționalitatea În artă, 1908 ; <endnote id="apud 67, p. 45"/>). Revista Adevărul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
că - neavând impulsuri naționaliste - el considera aceste trăsături psihoideologice ca fiind benigne <endnote id=" (204, p. 66)"/>. Aceasta, spre deosebire de ultranaționalistul Corneliu Zelea Codreanu, de pildă, pentru care democrația era „masonă”, pentru că e „pusă În slujba marei finanțe naționale sau internaționale jidovești” și pentru că „transformă milioanele [sic !] de jidani În cetățeni români” <endnote id="(392, p. 412 ; 202, pp. 55 ș.u.)"/>. Dar și spre deosebire de Emil Cioran, care În 1936 propovăduia dictatura pentru că „regimul democratic al României n-a avut altă misiune
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
provenit din khazari”, „crucificându-i” pe ruși și conducând lumea, văzută ca un „bal al Diavolului” <endnote id="(908, p. 126)"/>. De regulă, nostalgicii comunismului și naționaliștii de extremă dreapta din țările post- comuniste percep democrația ca pe o „idee jidovească” <endnote id="(623, p. 139)"/>. 3. De ce au evreii pistrui În cadrul aceluiași ciclu de legende românești, având-o pe Sfânta Maria ca protagonistă, un alt episod se referă la o caracteristică fizio nomică presupusă a fi specifică evreilor : prezența pistruilor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreilor (Leviticul 24, 15-16). În literatură și politică Clișeu al literaturii populare, „evreul roșu” a fost preluat și În literatura cultă. La Gogol (Taras Bulba, 1835), de exemplu, printre „jidănușii murdari și zdrențăroși, cu părul creț” din ghetoul varșovian („Ulița jidovească”) apare „un ovrei roșcovan, cu obrazul atât de pistruiat Încât semăna cu un ou de vrabie” <endnote id="(660, p. 172)"/>. Și Liviu Rebreanu și-a „colorat” protagonistul nuvelei Ițic Ștrul, dezertor (scrisă În 1919) cu tușe și Însemne identitare
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
scopul de a contracara foarte populara legendă conform căreia toți evreii ar fi milionari, cu excepția celor care ar fi miliardari. Dar tabloul zugrăvit de poetul român este În bună măsură veridic. El apare și la Gogol, atunci când descrie asemănător „Ulița Jidovească” („Ulița Scârnavă”) din Varșovia sfârșitului de secol XVII <endnote id="(660, p. 172)"/>. Tot mizeră, „Întu necoasă și neprimitoare”, cu „dughene slinoase și ferestre murdare” arată „mahalaua jidovilor” din medievala Cetate Albă, descrisă de Al. Lascarov- Moldoveanu Într-o biografie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Lascarov- Moldoveanu Într-o biografie literaturizată a Sfântului Ioan cel Nou. „Această mahala era nespus de murdară”, fiind „Întru totul asemănătoare cu sufletul și cu firea lor [= a jidovilor]” <endnote id="(807, p. 52)"/>. Și Eminescu descrie sărăcia din „ulița jidovească a Sucevei” medievale, dar o face cumva cu simpatie și respect pentru cultura iudaică : „Ciudată ca o scrisoare [= scriere] În ieroglife sta ulița jidovească a Sucevei În lună. Șiruri de case sărace, peticite, când uniforme ca legile Pentateuchului, când pestriți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
cu firea lor [= a jidovilor]” <endnote id="(807, p. 52)"/>. Și Eminescu descrie sărăcia din „ulița jidovească a Sucevei” medievale, dar o face cumva cu simpatie și respect pentru cultura iudaică : „Ciudată ca o scrisoare [= scriere] În ieroglife sta ulița jidovească a Sucevei În lună. Șiruri de case sărace, peticite, când uniforme ca legile Pentateuchului, când pestriți și mestecate ca hainele rupte și lucrurile vechi din desacul unui jidov. În ferești, bucăți de steclă colorată, lipite cu hârtii sfâșiete din Gemara
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
pentru că se află Într-un cartier evreiesc” <endnote id=" (574)"/>. Nu numai casele, dughenele și cârciumile evreilor erau descrise astfel, ci și școlile lor. În 1901, de exemplu, un funcționar din Dorohoi (nordul Moldovei) se plângea autorităților că „havrele [= școlile] jidovești sunt murdare”, fiind „adevărate focare de boli” <endnote id="(488, p. 104)"/>. La rândul său, Într-un raport Întocmit În 1884, doctorul Iacob Felix, șeful Comisiei de Igienă a Primăriei București, semnala alarmat condițiile precare de locuit ale multor evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
propagandă rasistă și ultranaționalistă, menite să pregătească și apoi să justifice apariția unor astfel de reglementări. Tipul de retorică este bine cunoscut. Se milita Împotriva „corcirii sângelui străvechi, geto-roman, cu sânge fanariot și țigănesc, iar acum, În urmă, cu sânge jidovesc” și a „infiltrării În grupul nostru etnic a unor elemente de rasă inferioară” și pentru „eugenie, adică Îmbunătățirea rasei pe cale ereditară”, pentru „legi eugenice și practici eugenice”, pentru „căsătorii eugenice, care să ducă la progenituri armonioase”, pentru „sterilizarea anumitor categorii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a trecut neobservat nici În România. El a fost exagerat și speculat În literatura antisemită a epocii. Chiar și tânărul Eminescu, Într-o nuvelă scrisă În timpul studenției sale la Berlin (mss. 2255), imagina doi evrei - Ruben și Levy - din „ulița jidovească a Sucevei” care se ceartă pentru „treizeci de galbeni” (ce amintesc de prețul trădării lui Iuda) obținuți prin vânzarea frumoasei evreice Hagar unui creștin <endnote id="(685, pp. 238-241)"/>. „Ovreii mai exploatează desfrâul și prostituția”, scria dr. Nicolae Paulescu În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În 1913. „Ei se desfată prin cel dintâi și se nutresc prin cea de-a doua” <endnote id="(695, p. 95)"/>. În 1903, omul politic și scriitorul Radu Rosetti Încerca să-și convingă cititorii că „prostituția este un comerț esențialmente jidovesc”. El se plângea nu numai de exportul de prostituate evreice, dar și de rețelele organizate În interiorul României : „În Moldova, mai mult de nouă zecimi din numărul caselor publice sunt ținute de jidoavce. Pezevenchii [= codoșii] jidani fac traficul cu carne vie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Inteligența jidanului e curat materialistă, ocupându-se numai În găsirea de combinații care Îi pot mări averea personală fără să facă nici un efort fizic, adică fără să furnizeze nici un fel de muncă productivă”, se spune Într-un articol intitulat „Intelectualismul jidovesc”, apărut În 1922 În ziarul violent antisemit Apărarea Națională, editat la Iași de A.C. Cuza și Nicolae Paulescu. „Astfel se poate explica fenomenul atât de curios că acest popor, [...] care tot timpul de când există s-a Îndeletnicit numai cu ocupații
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
al nostru” <endnote id=" (202, pp. 448-451)"/>. În aceeași epocă, evreii erau acuzați nu doar că „otrăvesc băuturile”, ca hangii și cârciumari, dar că sunt și „otrăvitori ai scrisului”, ca ziariști și scriitori. Astfel, românii sunt „otrăviți complet de literatura jidovească”, scrisă de intelectuali „evrei Împuțiți” ( G. Gavrilescu, „Jidanii În literatura română”, Învierea, 15 iunie 1941 ; <endnote id="cf. 693, II, p. 85"/>). În celebrul său răspuns la ancheta „De ce cred În biruința mișcării legionare ?” (Buna Vestire, nr. 244, 17 decembrie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
observă corect Stela Mărieș -, pentru că unul și același [evreu] sudit putea să producă marfa pe care o vindea ulterior În prăvălie” <endnote id=" (777, p. 67)"/>. Într-o scenetă comică, Vasile Alecsandri scrie că „În Iași nu Întâlnești decât dughene jidovești : Leiba croitor bărbătesc, Moisi ciobotar femeiesc...” <endnote id="(427, VII, p. 576)"/>, iar bucovineanul E. Gregorovitza (1857-1915) scrie Într-o nuvelă despre dugheana de fierărie a unui evreu <endnote id="(130, p. 640)"/>. Evident, „dugheana”, adică pră vălia, este În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de biserici. În schimb, existau 95.000 de cârciumi” <endnote id="(693, II, p. 20)"/>. În mod paradoxal, unii naționaliști radicali din zilele noastre nu au recuperat această imagine bipolară, propunând una nouă, destul de atipică : la fel ca și „crâșma jidovească”, „biserica creștină” ar fi și ea (prin rădăcinile ei iudaice) o invenție evreiască și, ca atare, ambele instituții ar fi la fel de malefice și demonice. Într-un articol publicat În 1993, intitulat „Bazele purificării”, liderul ucrainean ultranaționalist A. Șcerbatiuc susține următoarele
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
intitulat „Bazele purificării”, liderul ucrainean ultranaționalist A. Șcerbatiuc susține următoarele : trebuie vărsare de sânge, Într-o „bătălie titanică de proporții cosmice”, astfel ca „ideea națională” să „deștepte din somn istoria ucraineană”, pentru a nu eșua „la jumătatea drumului dintre Crâșma jidovească și Biserica jidovească ” <endnote id="(389, p. 26)"/>. Evident, prin „Biserica jidovească” se Înțelege aici Biserica Ortodoxă, cu ale sale „rădăcini evreiești”. „Orânde jidovești” „Cârciumăritul sau orânda băuturilor - scria Moses Schwarzfeld În 1888 - este una din cele mai vechi și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]