155 matches
-
o oportunitate de afacere mai bună în altă țară ” ... cand prietenul său prietena îți întoarce spatele... că și când toate experiențele trăite împreună atâția ani ar fi fost doar o “brânză cu parfum într-un burduf de câine mândru și jigărit” ... și mai ales când un om ( alege tu care dintre acestia: omul de la zeu, omul creștin, omul din om, sau omul fără destin ), pe care te bazai în viață când ai pornit la drum, te lovește în cap cu o
CELE DOUA FETZE ALE MONEDEI NUMITA INCREDEREA...IN OMUL PLANETAR de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356764_a_358093]
-
că din gara asta....au dispărut ... trenurile. Adică, drumul către Vereștiul pătimirii noastre l-am făcut într-un automotor rudimentar care scutura și trosnea din încheieturi...”. „După o ședere de aproape două ore pe peronul cu scaune distruse, printre câini jigăriți și călători amărâți, sosește trenul spre Botoșani care trage iar la o linie depărtată, pierdută în iarba... De aici, spectacolul ar fi meritat filmat pentru o producție tragi-comică...” Europa ajunge doar până la Verești, p 167). Între acestea, un text cu
SCRISORILE UNUI JURNALIST – LUCIA OLARU NENATI de CATINCA AGACHE în ediţia nr. 1831 din 05 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368170_a_369499]
-
te-a prins insolația? Nu vezi că nu-i soare afară? De unde frac? o făcu pe supăratul Andrei. - Glumeam și eu, măi, mânca-v-aș gurița voastră. De ce vă speriați? Mai aveți ceva ca lumea pe voi în afara blugilor ăstora jigăriți? Ați discutat cu fetele? Sau nici partenere nu aveți? - Măi, când este vorba de distracție moca, fete găsești câte dorești. Lac să fie, de broaște nu duci lipsă. Facem un anunț că ținem casting pentru partenere la banchet și să
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1158 din 03 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353712_a_355041]
-
duh în noi. Voi fi în preajma ta sub orice formă îngăduită de Dumnezeu: un fluture orbit pe undeva prin perimetrul tău de viețuire, o floare aruncată în praful drumului. Divinul, dragostea, credința se pot manifesta oricum: în ochii unei pisici jigărite, moarte de foame și însetate de mângâiere, sau, dimpotrivă, într-un zefir dintr-o zi toridă de vară, sau doar un bob mic, mic de tot, de rouă, trecător, dar în care se oglindește lumina unui întreg soare, așa cum te-
SCRISOARE CĂTRE DULCINEEA de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357808_a_359137]
-
facebook cu o postare în care descria cum a cumpărat dulciuri și alimente pentru doi frați care cerșeau în fața unui magazin. Cereau oamenilor să le cumpere lapte pentru fratele lor mai mic. În fotografiile care însoțeau postarea apăreau doi copii jigăriți, dar cu gura până la urechi, mândrii posesori a două plase albe în care se găseau alimentele. Câțiva dintre prietenii mei care au crescut în orfelinate au găsit resurse, numai ei știu cum, pentru a face pechete-cadou pentru copiii din orfelinatele
De Crăciun am fost mai buni. Și pe urmă?! () [Corola-blog/BlogPost/338320_a_339649]
-
creație întru leagăn și legănare, întru leagănul și legănarea creațiilor din carne și oase, nici măcar nu mai poate cere ajutor, nici nu poate întinde o mână înspre trecătorii indiferenți, grăbiți spre nicăieri! Uite, lângă această păpușă schilodită stă un câine jigărit, fără cucoană de companie, și o păzește cu ghearele și cu dinții, nu cumva să vină alți “câini mai bărbați” să-i măture alcătuirea îmbrăcată în rochie de stambă, s-o zvârle în tomberoanele nepăsării și s-o care definitiv
Marele necunoscut de lângă noi () [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
încerc să încropesc o idee salvatoare, încerc să iau cu mine această imagine...dar câinele mârâie persuasiv, împinge labele spre mine...semn că trebuie să mă îndepărtez ori să caut altă soluție, altă metodă de convingere! Uite, vine un copil jigărit, răsărit ca din pământ, printre tufe schilodite de asaltul civilizației, printre zgomot de buldozere și iureș de manele, și mă întreabă ce fac! Uite, îi spun ce fac: uite, puștiule, mă uit la păpușa asta zvârlită în buruieni, mă uit
Marele necunoscut de lângă noi () [Corola-blog/BlogPost/340006_a_341335]
-
Acasa > Poezie > Pamflet > CAPRA RÂIOASĂ Autor: Nicolaie Dincă Publicat în: Ediția nr. 1701 din 28 august 2015 Toate Articolele Autorului CAPRA RÂIOASĂ Se plimba, ca o cucoană, Pășind țanțoș, fără trac, Mândră ca o campioană. Deși slabă, jigărită, Se fâțâia sclifosită, Cu alura ei de drac. Se știa ea cum arată: Ochii mari, goi, bulbucați, De credeai că-i spânzurată, Buze și urechi blegite, Barba, blana năclăite... Mai bine să n-o visați! „Frumusețea mea-i perfectă,” Își
CAPRA RÂIOASĂ de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340134_a_341463]
-
gând să mai rămân. M-asteapta neamul meu lupesc , Să fiu pe-aici din nou stăpân , Deci nu mai pot să te slujesc . -Dar lupe altfel mi-ai vorbit , Când de prin râpi te-am adunat, Bolnav ,flamand și și jigărit Și te-am hrănit și te-am tratat . Se-ncrunta lupul maniat , ‘Și arată colții furios , Pe bietul o l-a sfâșiat , Lasandu-l inca-n viața jos . Venind vecinii l-au găsit, Zăcând acolo-nsangerat , L-au luat la
LUPUL de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 1246 din 30 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/342352_a_343681]
-
cine ne întrece!) o PARODIE după fabula « LUPUL POCĂIT » . Nu știu de-a fi la-nălțimea « finului Pepelei » , însă cu îngăduința dumneavoastră zic așa: LUPUL POCĂIT (Parodie după Anton Pann) Lupul mi s-a pocăit... Și umbla pe drum cernit, Jigărit mai să-l crezi, zău, Că ajuns-a de-un... păhău. Grea este și bătrânețe, Dădea tuturor binețe, Căci de-o vreme tot chirnav Schimbase vechiu-i nărav Și-și pusese-n gând, vezi bine, Strajă să fie la... stâne, Nu
IN MEMORIAM ANTON PANN de ELENA NEACŞU în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341105_a_342434]
-
atât, noi stăteam pe lângă ea ca puii de rândunică în cuib, cu ciocurile căscate... Tot satul gemea numai Tache râdea cu hohote în căruța lui, de parcă nu-i păsa de nimic. Tata avea doi boi care arătau ca doi pisoi jigăriți, numai coaste, era în stare să le dea lor mălaiul, zicea el că o gospodărie fără boi se topește ca zăpada primăvara, tata era negru la față, nu l-am văzut niciodată cu noi la masă în vara aia, cred
NEA TACHE de VASILE DUMITRU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341112_a_342441]
-
soldați marini în misiune. Gata de luptă, așteptând porunca „Spre victorie!“ Aceste neștiute aripi spirituale cresc din nou dacă au fost tăiate, se pot reface dacă sunt încurajate, se pot întinde în funcție de vrere și străbat prin tăiere cocoașa frustrării, paltonul jigărit al inhibiției amare din suflet, găurile negre din cosmosul necazurilor... Pot ajunge până la Soare, iar de acolo, pot zbura tot mai departe... Oare de asta Îngerii sunt reprezentați întotdeauna cu aripi? Pentru a ne aminti că putem zbura mai ales
EVENIMENT CORINA CHIRIAC LA TÂRGUL DE CARTE GAUDEAMUS! „CĂUTÂND IUBIREA” DE CORINA CHIRIAC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1781 din 16 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342860_a_344189]
-
pot fi tratate.” Nu se poate vorbi despre Mihail Eminescu decât literar, decât poetic, decât filosofic, decât artistic, decât științific, decât liturgic, decât mistic, decât românește, decât creștinește! Ceilalți nu există și dacă totuși latră, se asmut între ei scheunând jigăriți pe ici, pe colo... „Vorbind despre Eminescu vorbim, de fapt, despre noi; fiindcă el a intrat în însăși țesătura ființei noastre, așa cum a intrat în sufletul pământului acestuia. Asta înseamnă că e foarte greu să analizezi pe Eminescu; tocmai fiindcă
PROFETISMUL LUI MIHAIL EMINESCU (VI) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2208 din 16 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381056_a_382385]
-
văzut varul de multă vreme, poartă cu demnitate patina timpului, a intemperiilor vremii, dar și a celor ce i-au atins pereții lăsându-i, drept mărturie, urmele trecerii incontestabile. Liniște. Singurul semn că aici locuiește, totuși, cineva, este un cățel jigărit, ce doarme strâns covrig, în bună înțelegere cu o altă ființă - o pisică, pe un țol de cârpă așezat cu grijă în fața pragului. La o primă bătaie în ușă, nimic. Nu se aude nicio voce, niciun zgomot. Doar cățelul, ridicând
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
terminat. Era cam două noaptea când am ieșit din cazinou împreună c-o parașuta pe care-am agățat-o pe acolo.De fapt a fost cam invers , dar n-are importanță.Schimburi reciproc avantajoase...Pe scări,un băiețandru ,murdar și jigărit că vai de el,îmi sare în poteca : - Dați-mi și mie un ban ,că n-am ce să mănânc! M-am uitat la el și mi-am adus aminte de mine, la paisprezece ani. O furie oarbă mi-a
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
stabilitatea națiunii. Realizatorii de emisiuni, cioclii de serviciu, bagă tot felul de strâmbe. Doar, doar or avea un breaking news de senzație! Ne aflăm în plin Kafka. Becalianul a devenit mama Omida de Băneasa! Până și bătrânul marinar, tot mai jigărit, pare resemnat. Își dorește, pișicher, realizarea programului de guvernare! Se face că nu știe că e un program pe patru ani. Când el va fi o tristă amintire. Se bazează pe proverbiala nerăbdare a boborului, care vrea rezultate instant. Ceea ce
NICI MAYAŞII NU MAI SUNT CE-AU FOST...! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348833_a_350162]
-
PERPENDICULARE : VIZIUNI PE LA SPATELE LUMII Autor: Costel Zăgan Publicat în: Ediția nr. 813 din 23 martie 2013 Toate Articolele Autorului Motto : "O lectură adevărată e ca o înălțare : mută orizontul cu tot cu cititor ." (Costel Zăgan) (Andrei Velea, LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ) Cu poetul ANDREI VELEA m-am întălnit într-o antologie hai-hui : pline de plumbul talentului, poemele sale (m-) au lovit în plin.N-am apucat să zic nici pâs, și un nou tir de poeme m-a luat prin surprindere
VIZIUNI PE LA SPATELE LUMII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345375_a_346704]
-
am întălnit într-o antologie hai-hui : pline de plumbul talentului, poemele sale (m-) au lovit în plin.N-am apucat să zic nici pâs, și un nou tir de poeme m-a luat prin surprindere : cică... LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ.Cum puteam eu să contra-zic un poet de-un asemenea calibru liric? Păi, dacă eul liric poate oricând să surprindă într-un pastel imaginar însăși justiția masturbându-se în piața poporului, în vreme ce "un vameș ne caută pe sub coaste / de țigări băuturi
VIZIUNI PE LA SPATELE LUMII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345375_a_346704]
-
fuga lui bach. " Cuvintele dizlocă parcă (i)realitate, substituind-o. Lucruri, pe jumătate strigăt, prind viață în jurul cititorului : "prietenii mei din salon se extaziau când creștea pâinea / și găseau insuportabil zgomotul înfloririi ghioceilor." Oare, într-adevăr, "LUMEA E O PISICĂ JIGĂRITĂ" ? Să sperăm , totuși, că nu-i decât o carte, oricât de bună ar fi ea, și nu un adevăr ! Oricât de jigărit ar fi el ! Costel Zăgan Referință Bibliografică: LECTURI PERPENDICULARE : VIZIUNI PE LA SPATELE LUMII / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN
VIZIUNI PE LA SPATELE LUMII de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 813 din 23 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345375_a_346704]
-
spunând în gând: cine nu riscă, nuuu!.. mașina scufundându-se în mocirla băltoacei până la podea. Roțile se-nvârteau furioase în gol, răsucite în zadar de caii putere costelivi ai nervosului motor. Degeaba îi biciuia Mototolea cu accelerația, degeaba se opinteau jigăriții de cai (ne)putere, că mașina devenise barcă pe valuri, nemișcată nici măcar cu un milimetru. Ca un turbat, Mototolea apăsa în neștire pedala de accelerație, scrâșnind din dinți și mârâind, ca o placă stricată de gramofon: --Cine nu riscă, nu
FRAGMENT 2- TUNARII de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1410 din 10 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376783_a_378112]
-
de optimism și entuziasm, nu putea fi adevărat. La adunarea generală din crâng veniseră cu mic cu mare, căci era nevoie de un plan de luptă bine alcătuit împotriva stihiilor iernii, care făcuse ravagii printre bietele viețuitoare. Erau cu toții slabi, jigăriți, sleiți de frig și foame căci nu găseai ceva de ale gurii nici dacă-l plăteai în diamante. Pădurea și câmpiile satului învecinat nu ofereau nimic care să le potolească foamea ce le contorsiona stomacurile goale. Unii dintre ei precum
LEGENDELE PRIMĂVERII de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375649_a_376978]
-
se afle în această vecinătate, și le stătea tuturor ca un ghimpe în ochi. Cocioabele arătau sărăcăcioase și prăpădite, cu pereții vopsiți într-un cafeniu ca ciocolata. În peticele de grădină din față nu vedeai decît cotoare de varză, găini jigărite și cutii de conserve de roșii. Pînă și fumul care ieșea pe coș mirosea a sărăcie lucie. Zdrențe subțiratice și fîșii anemice de fum, cu totul deosebite de rotocoalele pufoase, argintii, care se despleteau din coșurile casei Sheridan. Pe maidanul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
gîndire caracteristic celorlalți membri ai familiei Laurei, și nu naratorului. Următoarele citate trebuie interpretate într-un mod similar: Într-adevăr, prea era aproape", "ca un ghimpe în ochi", " Cocioabele arătau sărăcăcioase și prăpădite", "nu vedeai decît cotoare de varză, găini jigărite și cutii de conserve de roșii", "era o mizerie respingătoare". Acestea nu sînt cuvintele naratorului, care, fără răutate, elimină propriile prejudecăți sociale și lipsa de înțelegere, ci mai degrabă ale cuiva care reprezintă membrii familiei Sheridan, în maniera lor de
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
a înfrângerii neagă înfrângerea însăși (Artă, Placa, Am întors capul, Am refuzat sărăcia), aducând poezia la tensiunea unei surde lupte de gherilă: „În intimitatea odăii, cu televizor / așa, pe neașteptate, intră șacalii. / Vin, se-așază roată / pe fundul lor slab, jigărit, / și ne latră / în intimitatea cu televizor, a odăii.” Cu Noiembrie inocentul (1981) poezia se instalează parcă în zona dintre gravitație și lipsa de gravitație. Chipul din oglindă este perceput adesea ca oferindu-se deja dincolo („Numele meu s-a
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
arat pentru culturile de toamnă. Când Frosa a văzut unde a ajuns, o podidiră lacrimile. Bătrâna strigă către cei din curte, cu glas puternic și ascuțit: - Veto, ești acasă? Ieși, făă afară, că-ți veniră nora și nepoții! Un câine jigărit și costeliv lătra cu glas răgușit, făcându-și datoria din care își asigură hrana zilnică. După cum arăta, se pare că porția ce o primea era cam subțire. Casa era din chirpici și nu părea să aibă mai mult de două
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]