156 matches
-
uita la ea de parcă era dusă cu pluta. —Ă... Bănuiesc că la Hollywood. —Nu ăla e Matt Damon. Vorbesc despre Cat Damon. E un motan portocaliu. Stă aici. Sau stătea. A, e o pisică În clădire. O chestie mare și jigărită. Nu știi care-i capul și care-i coada. El e. — Mi se pare că sta la o doamnă În vârstă cu un etaj mai jos. Am văzut-o azi dimineață cum Îl lăsa În casă. Numai că ea Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
se afle în această vecinătate, și le stătea tuturor ca un ghimpe în ochi. Cocioabele arătau sărăcăcioase și prăpădite, cu pereții vopsiți într-un cafeniu ca ciocolata. În peticele de grădină din față nu vedeai decît cotoare de varză, găini jigărite și cutii de conserve de roșii. Pînă și fumul care ieșea pe coș mirosea a sărăcie lucie. Zdrențe subțiratice și fîșii anemice de fum, cu totul deosebite de rotocoalele pufoase, argintii, care se despleteau din coșurile casei Sheridan. Pe maidanul
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
gîndire caracteristic celorlalți membri ai familiei Laurei, și nu naratorului. Următoarele citate trebuie interpretate într-un mod similar: Într-adevăr, prea era aproape", "ca un ghimpe în ochi", " Cocioabele arătau sărăcăcioase și prăpădite", "nu vedeai decît cotoare de varză, găini jigărite și cutii de conserve de roșii", "era o mizerie respingătoare". Acestea nu sînt cuvintele naratorului, care, fără răutate, elimină propriile prejudecăți sociale și lipsa de înțelegere, ci mai degrabă ale cuiva care reprezintă membrii familiei Sheridan, în maniera lor de
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
transpirație. În șanțurile din preajma tavernelor, sforăiau bețivi. Erau bâzâiți de muște, atrase de putoarea țuicii. În apropiere, cârciuma mazacă se afunda sub apăsarea depravării. Un miros rânced răzbătea dinăuntru. De pereții ei, se rezemau muieri deocheate. Țineau în brațe pisici jigărite și aruncau ocheade. Își ascundeau chipul neîngrijit, boindu-se. Erau văpsite cu un strat gros de sulemeneală liliachie. Purtau la gât mărgele de sticlă, iar în picioare conduri. Pe acordurile duglișe ale unei lăute amețite, își mișcau lasciv trupul obosit
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
la prânz și seara, dacă-l scăpați din lesă (mă plimb și eu, oricând am chef, eu, nu „stăpânul“); e același pe care-l folosiți ca polițist, expert În droguri, bodyguard - chiar cel mai sigur. Dar Îl vedeți În unul jigărit și agresiv, poate de foame, poate c’ați nimerit pe acolo taman când are și el de rezolvat problema voastră din patul conjugal. Aceeași specie capătă astfel - caz unic - o dublă semnificație: bun când vă folosiți de ea, rău când
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bietele păsări stăteau pitite în ascunzișurile lor, așteptându-l pe el să le împuște pe la spate. Și vorbea, vorbea, de parcă împleticirea picioarelor lui depindea de asta. Nici nu observă că Ion rămăsese în urmă, descumpănit și posomorât, ca un câine jigărit, părăsit de stăpânul său, numai să nu-l mai audă lătrând, să nu-i mai tulbure somnul liniștit din toiul nopții. Îndată ce se dezmetici aerul răcoros își făcea efectul Ion încercă să spună ceva (poate vroia să întrebe pentru ultima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
În 1922 -, ei n-au voie să muncească” <endnote id="(514, p. 26)"/>. „Ițic nu ară”, scria la rândul său Zaharia Stancu, În 1938, referindu-se la evreul generic. „El nu posedă un petec de pământ sărac, nici doi boi jigăriți [...]. Ițic are o dugheană soioasă” <endnote id="(425)"/>. Acolo unde și atunci când legislația privind proprietatea funciară a suferit excepții, acordându-li- se drepturi și evreilor, zicalele amintite mai sus nu au mai avut acoperire deplină. „Până acum n-am văzut evrei
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Într-un pat așteptând să dea În fiert mâncarea de cartofi pe care o pregătea Neli În curte pe reșou, a apărut și gazda noastră. Nu se schimbase prea mult Costică Zlate. Era doar o idee mai slab și mai jigărit, dar rămăsese la fel de beat cum Îl lăsasem În urmă cu șase ani, și tot atât de aprig când e să-și ceară dreptul. Fă, pizdo, zbiera la Neli, și bă, cioroilor, la mine și la Laur, să-i dăm acuma pe loc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a înfrângerii neagă înfrângerea însăși (Artă, Placa, Am întors capul, Am refuzat sărăcia), aducând poezia la tensiunea unei surde lupte de gherilă: „În intimitatea odăii, cu televizor / așa, pe neașteptate, intră șacalii. / Vin, se-așază roată / pe fundul lor slab, jigărit, / și ne latră / în intimitatea cu televizor, a odăii.” Cu Noiembrie inocentul (1981) poezia se instalează parcă în zona dintre gravitație și lipsa de gravitație. Chipul din oglindă este perceput adesea ca oferindu-se deja dincolo („Numele meu s-a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
acum nici dânsa nu ne mai face, căci rația de zahăr ce o primește de abia îi ajunge pentru ceai. M-am săturat și de carnea de pui, căci puii ce-i cumpără bunica când stă la coadă sunt tare jigăriți. Mi-e dor de o friptură din carne de porc, dar bunica nu poate sta toată noaptea la coadă, căci e bătrână și bolnavă, iar mama și tata sunt la serviciu. Tata ar vrea să plecăm cu toții în Germania, dar
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
care o salvase pe mama de la o moarte inevitabilă a suportat același regim de maximă austeritate ca noi. Avea o crăticioară unde mama îi punea zilnic rația de boabe, precum și un vas mai mic pentru apă. Se împuținase la trup. Jigărit și mititel, ajunsese un schelet care asista neputincios și înfricoșat la niște evenimente care-l depășeau și pe care nu le înțelegea. Ieșise și el odată cu noi pe hol, să se bucure, să vadă minunea care se întâmplase, privind lumina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Nu avea nici măcar un cățel. Tata a luat oarba de căpăstru și au pornit-o spre platforma de gunoi. Iepele lui moș Danilov erau un miracol, petrecându-se aceeași metamorfoză incredibilă și uluitoare ca-n povești, unde calul cel mai jigărit și mai prăpădit din fundul grajdului, odată scos afară, se transforma în cel mai frumos bidiviu, zburând ca vântul și ca gândul, anulând spațiul și distanțele. Pirpiriile trăgeau ca niște locomotive, înieptându-se și pufăind pe eșapamentul nazal, tocând mărunt și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
viața bună din orășel: adio mișculații în port, adio fetițe, adio trai dulce. Dacă mai ținea mult așa, e clar că trebuiau să-și pună coada pe spinare. Pizda mă-sii, se împuțea totu, ei trei erau ca niște murături, jigăriți și lihniți de foame, în gheretă cam intra ploaia, le pătrunsese umezeala și-n oase, dârdâiau de frig. Asta era starea lor în seara când au hotărât că a doua zi, gata, tre s-o tundă din locu ăsta scârbos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
de avea dreptatea de partea sa. Sunt, din acest punct de vedere, cu totul și eu de partea lui: ba, mi-am montat, pe masa la care scriu, un mic grup emblematic, o statuetă de lemn reprezentând un cerșetor jerpelit, jigărit și ciung, ținând în mână un talger special (pe care l-am găsit într-un beci de antichități din cetatea Sighișoarei, un coșuleț de nuiele împletite, cu fundul de tablă, pe care se mai vede vopseaua roșie, ca o chemare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
o dată chiar a ostilității și urii, era imposibil ca organismul și nervii mei să nu cedeze. M-am îmbolnăvit, prin urmare - deocamdată doar de milă, de o milă bolnăvicioasă față de pisicile nimănui și față de câinii vagabonzi. De câte ori văd una mai jigărită sau unul mai costeliv simt ca o lovitură în plex. Mă surprind căutându-mi pretexte să ies cât mai rar din casă - ca să nu fiu nevoit să-i văd. Când totuși nu se poate să nu ies (am, ca tot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
și sănătoși. Lucrurile se vor îndrepta și se vor mai face... Deodată cineva a împins ușa de la intrare și-a sărit pe noi, lingându-ne cu multă dragoste. Era Cuțui, care s-a întors înaintea noastră, să păzească gospodăria. Slab, jigărit, de i se puteau vedea coastele. O bucurie ni s-a strecurat în suflete... Eram din nou acasă și asta conta cel mai mult. În curând tata și-a reluat serviciul și-a început refacerea. Prin noiembrie am dat examen
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
urmare, ea a început să-și facă de lucru cu un cățel ; apoi, pentru că îl iubea atît de mult, nu s-a mai putut despărți de el (de cîine, că de Vlad a reușit pînă la urmă...). Era unul mai jigărit decît cel din camera de cămin, dar, se pare, avea aceleași date : viermi, mulți viermi. Nu a apucat să vomite însă ; precum spun, experiența acu mulată mi-a fost de folos. Era clar că avea viermi - asta se vedea și
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
o facă!” în tot ce spune e un amestec de falsă forță, de aplomb incontrolabil, de sictireală rămasă la nivelul intențiilor, de exploatare a măruntei puteri derivate din titlul de ziarist. N. e ceea ce se cheamă „un vulpoi bătrîn” (cam jigărit, ar adăuga Carmen), cu reflexe viclene, cu abilități. „Nu vreau să mă laud”, zice, și se laudă. Nu e chestiune de care să nu-și dea el seama: „Am priceput imediat șmecheria!”, susține, și se bate cu două degete la
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
I bai bucluc ia da îmblăti (a) a treiera încârligat îndoit, complicat înăcrit nervos, arțăgos înciocăla( a) a cupla, a monta, a îmbina înzdrobat răcit J jăgneață jarul strâns grămadă sub oala cu verze pentru fierbere jărui(a) a târâi jigărit slab, sfrijit jilip jgheabul pe care curge apa la roata morii jude primar jutariu paznic de câmp L ladamesesertar laghiță bancă mai lungă laibăr vestă lămpaș felinar liuri must din dreve, vin de-al doilea M marșină de săpat prășitoare
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
știut ca un loc unde Statul își îngropa victimele. Era pe la ora amiezii în plină vară, o căldură toridă. În cimitir înfloreau buruieni înalte până la genunchi, culorile lor îți înțepau cu stridență privirea. Pe cărările din iarbă, câini de pripas jigăriți cărau în bot bucăți de cadavre, urechi sau degete de la mâini și picioare. Am găsit un mormânt cu numele lui Ion Săracu. Pe el se afla un buchet de flori - nu flori de câmp, ci trandafiri. Încă proaspeți, iar ziua
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o erecție dureros de tare îmi străpungea boxerii și m-am zgâit la ea neajutorat, fără să-i fac nimic. La un moment dat am ajuns să mă privesc în oglinda din baia camerei de oaspeți. Aveam fața deshidratată și jigărită, cea a unui om cu zece ani mai bătrân, cu ochii atât de roșii, încât nu-mi puteam vedea irișii. Am băut niște apă direct de la robinet, apoi m-am hotărât să mă aranjez ca să arăt cel puțin pe jumătate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ascuns dedesubt. Erau prea multe întrebări (și prea bizare) pentru a le contempla rațional și sistematic. Se întâmpla într-o marți - era singurul dat. Nu mai puteam rămâne pe treptele care duceau la Registratură - pierdut și privind aiurea la câinele jigărit și singuratic adulmecând zona din jurul clădirii Booth House, o batistă legată în jurul gâtului - la nesfârșit. M-am îndreptat în direcția parcării studenților să văd dacă dau mașina crem 450 SL sau de BMW-ul lui Aimee Light. Era singurul plan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Ca și cum nu erau destule câte sunt, leul, care nu prea e leu, o ia la vale, spre bucuria exportatorilor români, zic unii. Care exportatori? Ce se mai produce la noi în afară de chirpici și ifose? Cum exportatori nu prea avem, leul jigărit se va rostogoli pe masa românului, ca să-i arate că nu mai poate cumpăra acum ce cumpăra cu o săptămână-două în urmă, că nu-și va plăti utilitățile, și de medicamente necompensate, nici vorbă. Unde mai pui că pe lângă toate
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de mâncare pentru astăzi. Lilia are un suflet generos și este înduioșător de recunoscătoare. N-a uitat niciodată că Zoia o învățase tot ceea ce trebuia să știe pentru a nu muri de foame. Zoia se aplecă să culeagă o creangă jigărită. Nimic nu trebuia să îi scape în goana sa după combustibil. Simți cum pământul îi trage spatele supraîncărcat în jos și se încumeți să reziste tiraniei gravitației, apăsându-și degetele pe șira spinării dureroase. Se ridică și se îndreptă, amețită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și nu se ferea de un pahar de vin. Era singurul din grupul nostru care mi se părea neschimbat. Ultima oară cînd ne-am văzut, la parastasul lui Nedelciu, la Cimitirul Bellu, n-avea nici burta bombată și nici aerul jigărit al bărbaților care încep să îmbătrînească. Rămăsese la fel cum îl știam din studenția mea: încărunțit și cu fața scrijelită de riduri adînci, țărănești. Sorin Preda și Costi Stan, colegii lui de facultate, îi spuneau George, ca și cum ar fi rostit
Mulţumesc, Gheorghe! by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9906_a_11231]