112 matches
-
și două scaune de-o parte și de alta a mesei. Popa se rotunjise mult, își răsese barba, purta ochelari fini de aur, un ceas masiv tot de aur, cu un lănțug gros, și el de aur masiv, la buzunarul jiletcii. Avea un aer de fermier prosper ieșit cu văcuța în oraș. La cafele și-a descărcat sufletul. Până atunci conversaserăm așa, să nu ni se aplece mâncarea și să meargă bateriile. Era la modă atunci un vin galben, uleios, amărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vină bine. Te las să te Îmbraci. N-ar fi trebuit să intru fără să bat la ușă. Am luat schimburile pe mi le oferea și am Început să-mi pun lenjeria călduță și parfumată, cămașa trandafirie din bumbac, șosetele, jiletca, pantalonii și haina. Oglinda arăta un vînzător la domiciliu, dezarmat de zîmbet. CÎnd m-am Întors În bucătărie, doctorul Soldevila ieșise pentru o clipă din camera unde Îl Îngrijea pe Fermín pentru a informa asistența În privința stării sale. — Deocamdată, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
umbanda, dar am amintiri confuze, Îmi reamintesc doar de o mare tulburare...” Agliè păru Încurcat din cauza atingerii, dar nu i se sustrase. Numai că, așa cum l-am văzut făcând mai apoi În momentele de reflecție, cu cealaltă mână scoase din jiletcă o cutie mică de aur și argint, poate o tabacheră sau o cutiuță de medicamente, cu capacul Împodobit cu o agată. Pe masa barului ardea o lumânare mică de ceară, și Agliè, ca din Întâmplare, apropie cutioara de ea. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
spre o bancă de lângă pompa americană, sub vișin. Doi bărbații ieșiseră și ei din bucătăria de vară și porniră spre popă. Unul se răzgândi și se repezi spre femei, încercând și el să le despartă. Celălalt, scund, rotofei, cu o jiletcă vișinie, brodată cu trandafiri mari, galbeni, cu un lanț de aur petrecut peste cămașa neagră, se așeză lângă preot. - Neam nenorocit, oftă el. Sunt sigur că ei mi-au furat pleierul. L-am adus special pentru dumneata părinte, să vezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ierte, dacă oi fi făcut păcate în activitatea mea? Ce, numai dumeata poți să spovedești, părinte? Se ridică și porni spre pompa americană. Culese de pe jos un cui lung, de douăzeci. Îl șterse de praf și îl vârî în buzunarul jiletcii. Se răsuci spre popa Băncilă și îl privi îngândurat. - Auzi, părinte... Da’ matale cui te spovedești? Tot la ăia la care ai semnat de ieșire? Știi, hârtia aia de mi-a arătat-o și mie odată Goncea. Zicea că te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la a căror vedere se cutremură orce fibră, pe care i-ai privi cu o intensivă și, ca să zic, dureroasă plăcere, atunci erau ai lui. Era îmbrăcat într-un surtuc de postav albastru deschis, cu talie lungă, pantaloni negri și jiletcă de catifea neagră cu pui verzi de mătasă. Botinele de lac cuprindeau strălucit și cu fidelitate formele unui picior mai mult mic. Părul lui strălucit, căzând pe umeri bine făcuți, contrasta cu albastrul postavului. Espresiunea feței lui era tristă, dar
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
istoriei moderne în societatea românească: "[...] civilizația de azi este fapta logică a părăsirii hainelor vechi; ideea nouă a năvălit în țară odată cu pantalonii și mai strașnici decât năvălirile tătărești. Ideea și progresul au ieșit din coada fracului și din buzunarul jiletcii. Fracul a introdus dignitatea, pantalonul a silit oamenii a-și măsura coloveranțiile (ploconelile n.ns.) ce le făceau celor de la care așteptau vreun folos". Or, asemenea metamorfoză nu putea fi anticipată în trecutul nu prea îndepărtat, când, în aceeași expresie
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
spre o bancă de lângă pompa americană, sub vișin. Doi bărbații ieșiseră și ei din bucătăria de vară și porniră spre popă. Unul se răzgândi și se repezi spre femei, încercând și el să le despartă. Celălalt, scund, rotofei, cu o jiletcă vișinie, brodată cu trandafiri mari, galbeni, cu un lanț de aur petrecut peste cămașa neagră, se așeză lângă preot. - Neam nenorocit, oftă el. Sunt sigur că ei mi-au furat pleierul. L-am adus special pentru dumneata părinte, să vezi
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
sensul destinului, cu metamorfoza dandy-ului într-un "peintre maudit". Primele autoportrete subliniază eleganța și ținuta mondenă a pictorului, precum autoportretul atribuit perioadei pariziene. Pictorul poartă costum și o cravată papion, totul de o maximă sobrietate. Cu un costum similar, jiletca deschizându-se într-un unghi adânc lasă să se vadă plastronul și papionul, îl descoperim în centrul fotografiei de grup făcută în 1898, cu ocazia vizitei lui Josephin Péladan în România. Pictorul se află în mijlocul membrilor societății "Ileana", în dreptul lui
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mustața și barba sunt la modă vezi mustața lansată agresiv a lui Al. Bogdan-Pitești -, asemeni unui dandy englez, Luchian nu poartă mustață sau barbă. Un alt Autoportret (desen, în jur de 1895) îl înfățișează îmbrăcat într-un costum elegant cu jiletcă, ținându-și mâna în buzunar într-o atitudine de relaxare, căutând parcă poza aristocratică. Acestui gest de salon îi este contrapusă privirea pictorului, intensă, cu ceva anxios. Această privire trădează, într-o gamă largă de accente și nuanțe, răceala pozei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
gros și e îmbrăcat bine, niciodată însă la modă. Nu e frumos și totuși e simpatic." Din perioada berlineză datează un rafinat portret datorat Cellei Delavrancea: "Așa l-am pomenit: cu pălărie largă în margini, cu veston adesea maroniu și jiletcă de catifea sau de tricou frumos lucrate. Ochii lui castanii erau mari, rotunzi, și privirea scăpăra de o inteligență ironică la fel cu talentul său [...]. Caragiale apărea dimineața într-un surtuc închis și și cu o tichie care reliefa forma
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
și misiunea, în toiul nopții, să bată în obloanele sau ferestrele unor oameni. Se uita întâi la un ceas mare cât o farfurioară de la ceștile de cafea, legat cu un lănțug, pe care-l scotea tacticos dintr-un buzunar al jiletcii, bătea în obloane și striga: - Este ora 11, e liniște în Botoșani!Este ora 12, e liniște în Botoșani! - Este ora 1, e liniște în Botoșani. Oamenii deranjați din somn nu se supărau, ci, dimpotrivă, îl miluiau care cu o
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
a trăda enciclopedia și cultura. Un bărbat cultivat nu dă niciodată: el face cocoși de hârtie, lipsiți de facultatea de a provoca hemoragii, și-i aruncă în spațiu. Un bărbat cultivat și binecrescut nu lovește; vârându-și mâna între nasturii jiletcii, ca un Napoleon, el procedează zicând: " Domnule, consideră-te pălmuit""138. La Arghezi, primitivismul gestului ar funcționa ca un garant al sincerității, al lipsei de prefăcătorie în relațiile interumane. De aceea, oricât ar părea de scandalos, moralistul atribuie gestului agresiv
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
nume de haine de origine franceză, cum sunt: mondir / mundir „uniformă, haină militară“, la origine fr. monture > germ. Montur > rus. mundir; surtuc „haină bărbătească din postav“, la origine fr. surtout „idem“, venit în română prin rus. sjurtuk sau ngr. sourtoúko; jiletcă „vestă“, la origine fr. gilet, ajuns la noi prin rus. žiletka. Și etimologia cuvântului fr. gilet este interesantă. Este un împrumut din sp. jileco, care l-a luat dintr-un dialect arab algerian jaleko, iar în arabă provine din tc
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
interesantă. Este un împrumut din sp. jileco, care l-a luat dintr-un dialect arab algerian jaleko, iar în arabă provine din tc. yelek „vestă“. Și, dacă adaug că din tc. yelek îl avem noi pe ilic, putem conchide că jiletcă și ilic sunt dublete etimologice. (a) încălța și ciubotă, cizmă, papuc etc. Din sfera cuvintelor referitoare la încălțăminte, în română s-au păstrat foarte puține cuvinte latinești. Astfel, a fost moștenit verbul (a) încălța < lat. incalciare și substantivul (în) călțăminte
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
căprioară de culoarea muștarului, cu care a șters cât Îl țineau puterile sticlele de culoare Închisă ale bicicletei care-i călărea nasul. Vreme de două-trei minute, respirația greoaie a continuat să niște fularul confecționat dintr-o stofă numai ape și jiletca groasă din lână. Spontana sa voce italienească, Înfrumusețată de un neaoș ceceo iberic, a răsunat gagliarda și dogmatică prin obstacolele dentare. — Domnia voastră, meștere Parodi, cunoașteți de-acuma pe de rost intrigărăile polițiste și abecedarul detectivesc. Vă mărturisesc fără șovăială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Furaji, da nu m-au luat dă patogen; Renovales, care nu le are dă nici o culoare, m-a luat În șuturi dă pă trotal, fincă Paiu Fioros se lefterise dă cinșpe firfirici, care Îl văduvisem dă iei pă negândite dân jiletcă tomna când mă dam la fund, și toți zicea cum că Îi băgasem În Laponia. Mai rău ie că io am ochiu clinic și am ginit cum venea hoitu cu geamandanu dă la juma dă cvartal, bâiguind de istov. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
mustața-i roșie, ca un pui de veveriță. Flăcăul cel de al doilea avansă pe cerul siniliu, de piatră acră, din dreptul unui nor gros și cenușiu, ca o grămadă de rufe. Măcar că purta și el niște pantaloni și o jiletcă mai așa, croite din foaie de cort, verde ca măslina crudă, s-a cunoscut, numai din felul în care a dat mâna cu beteagul, că e unul de-ai noștri, ce se născuse și trăiește la oraș, nu la țară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
în straie din foaie de cort kaki, și cu cel din mașina albă? se întrebă Vartolomei. Vai de capul meu și câtă treabă am și tocmai acum, vin și ăștia... Cât s-a foit el nehotărât, lângă motopompă, flăcăul cu jiletcă și pantalonii ca măslina nemurată a și deschis larg poarta de la intrarea în ogradă. Se întoarse, rotindu-se pe călcâie, către Vartolomei și descoperindu-și buzele vineții de pe carnasierii prelungi, a amiciție și a pașnice intenții, utiliză formula cunoscută prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
întâlnit, adăugă el arătând spre Lebedev, însă vezi că nu l-am îndrăgit. Treci pe la mine, prințe. O să te descalț de ghetrele astea, o să te-mbrac cu o blană de jder prima-ntâia; îți cos un frac prima-ntâia, o jiletcă albă ori cum o să vrei, buzunarele o să ți le umplu cu bani și... mergem amândoi la Nastasia Filippovna! Ce zici: vii sau nu? Ascultați-l, prințe Lev Nicolaevici! se băgă în discuție, sfătos și solemn, Lebedev. Ah, nu scăpați prilejul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
zici, să mă dezbrac și de pelerină? — Sigur că da, doar n-o să intrați cu pelerina la dumnealui. Prințul se ridică, își dezbrăcă în grabă pelerina și rămase într-un sacou destul de decent și bine cusut, deși cam uzat. De jiletcă avea prins un lănțișor de oțel, de care atârna un ceas genovez de argint. Deși prințul era prostuț - lacheul ajunsese deja la această concluzie -, totuși, în cele din urmă, valetului i se păru că nu se cade să întrețină discuția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Însă, dintre ceilalți, primul loc și primul rol le avea cel care purta numele de „fiul lui Pavlișcev“, deși se recomandase Antip Burdovski. Era un tânăr îmbrăcat sărăcăcios și neîngrijit, într-o redingotă cu mânecile lustruite ca oglinda, cu o jiletcă pătată de grăsime, încheiată până la ultimul nasture, cu rufăria dispărută cine știe pe unde, cu un fular de mătase neagră, slinos până peste poate, răsucit astfel încât părea mai degrabă un cordon, cu mâinile murdare, cu fața extrem de coșuroasă, blond și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un frac verde-închis, cu falduri lungi și înguste; nasturi de aur, mâneci garnisite cu blană roșie și cusute cu fir de aur, guler înalt, țeapăn, descheiat, cusut cu aur, ca și faldurile; pantaloni albi și strâmți din piele de elan, jiletcă albă de mătase, ciorapi de mătase, pantofi cu catarame... iar în timpul plimbărilor călare ale împăratului și dacă făceam parte din suită, purtam cizme lungi de cavalerie. Deși situația nu era strălucită și se presimțeau deja mari nenorociri, eticheta era respectată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și numele noastre Actele finale ni se bat la mașină. Cu câtă compasiune suntem priviți! Viorile se jelesc. Coborâm printre cioclii care se opintesc pe scări cu pachete de certificate de deces. Unii s-au prăbușit, zac pe trepte, cu jiletcile răvășite. Intrăm în labirintul subteran. Cu un scrâșnet teribil, ghilotina taie bilețele cu nume și simți că e însuși sufletul tău cel pe care tăișul nemilos îl desprinde de corp. Te apropii, citești - sunt numele celor dinaintea noastră, și-ale
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
la a căror vedere se cutremură orce fibră, pe care i-ai privi cu o intensivă și, ca să zic, dureroasă plăcere, atunci erau ai lui. Era îmbrăcat într-un surtuc de postav albastru deschis, cu talie lungă, pantaloni negri și jiletcă de catifea neagră cu pui verzi de mătasă. Botinele de lac cuprindeau strălucit și cu fidelitate formele unui picior mai mult mic. Părul lui strălucit, căzând pe umeri bine făcuți, contrasta cu albastrul postavului . Espresiunea feței lui era tristă, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]