510 matches
-
Uite-așa! O nouă trosnitură cu scâncet de corzi m-o trezit parcă dintr-un somn. Jos, la picioarele mele, zăcea țambalul, făcut surcele... „Incearcă și cu astea, bade Costâne, că nu mai avem mult de trăit...Ori ne mănâncă jivinele, ori înghețăm bocnă” - a vorbit vioristul. Am reușit să aprind așchiile din țambal și până la urmă și vreascurile ude. Ardea focul nevoie mare. Incet încet, lupchii s-au mai potolit puțin, dar se uitau cu poftă la noi și parcă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
gândeam - începe el a spune - că dacă ai cânta din vioară poate se opresc diavolii iștia.” „Stii că nu ar fi rău să încercăm?” am aprubat eu. „Goguță, ia pune mâna pe vioară și cântă ceva, să vdem ce fac jivinele. Aș fi cântat eu, dar am mâinile înghețate și zdrelite de la amnar și cremene”... Si-o acordat el cu chiu cu vai scripca și o început să zică una așa mai doinită...Să vezi minune! Doamne! Uite asta mi-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Când mâinile îmi erau înghețate, l-am îndemnat din nou pe Goguță. „Cântă, băiete, pe o coardă, că eu nu mai pot”...O încercat el să îngaime ceva, dar nu ieșea nimic. „Hai să tăcem, să vedem ce vor face jivinele” - am spus eu” Ajuns aici cu povestea, Pâcu s-a oprit să-și îndese tutunul în lulea. Era foarte preocupat de această treabă, încât nici n-a auzit întrebarea lui Vasile Hliboceanu. Sau mai degrabă s-a făcut că n-
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Pâcu s-a oprit să-și îndese tutunul în lulea. Era foarte preocupat de această treabă, încât nici n-a auzit întrebarea lui Vasile Hliboceanu. Sau mai degrabă s-a făcut că n-o aude. Ce au făcut până la urmă jivinele, moș Pâcule? Uite așa faci matale de fiecare dată când povestești ceva. După ce îl aduci pe om cu sufletul la gură, îl lași baltă. Parcă ai spune: „Na! Descurcați-vă! Eu am alte treburi, mai de seamă.” Pâcu a aprins
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
struna. Chiar dacă gerul tăia ca briciul. Nici la ceasul când lupoaica o mâncat iapa - cum se spune - nici până s-o crăpat de ziuă. Când lupchii s-o ridicat de pe fotelurile lor și... au plecat de la concert, spunea Costân că jivinele se uitau din când în când înapoi, lingându-se pe bot, iar țiganii se întrebau: „Jivinele se ling pe bot că le-o plăcut muzica sau că le-o scăpat printre labe așa o bucățică?...” Eu cred că pentru amândouă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
spune - nici până s-o crăpat de ziuă. Când lupchii s-o ridicat de pe fotelurile lor și... au plecat de la concert, spunea Costân că jivinele se uitau din când în când înapoi, lingându-se pe bot, iar țiganii se întrebau: „Jivinele se ling pe bot că le-o plăcut muzica sau că le-o scăpat printre labe așa o bucățică?...” Eu cred că pentru amândouă pricinile - și-a dat cu părerea Ion Cotman. Așa mi se pare și mie, moș Pâcule
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
grămezi de vreascuri uscate de când lumea. Dincolo niște ciocleji de când o avut și el o văcuță. Mai încolo o grămadă de gunoi adunată de când o făcut casă pe locul cela. Printre toate acestea, numai rătăcăni și borți făcute de cine știe ce jivine. Vara creșteau tot felul de bălării, dar el nu curăța curtea niciodată. Nu aveau alt pământ decât pe cel din jurul casei, care era un fel de loc uitat de Dumnezeu... Măi Hlibocene! Până la urmă o tăiat cocoșul cela sau nu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și o întrebat-o: „Mătușă Stancă. Cine o putut să ne fure cocoșul?” „Parcă spuneai că erau și niște borți pe alături.” „Erau, dar cine știe ale cui sunt?” „Apoi acolo poate sta și ucigă-l toaca, nu numai o jivină. La asta nu te-o dus capul? Aicea eu nu mă bag. Până la diavol! Atât!” i-a răspuns Stanca țiganca. „Un hârleț ai, mătușă Stancă?” „Am o rigină de hârleț acolo. Ia-l dacă crezi că îți poate fi de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de oșteni vrednici are măria sa trebuință. PÂRJOL: Numaidecât mă-ntorc la ziduri și-i pun la șmotru, să mă țină minte. LIANA: Și după șmotru, învață-i să se scalde, să nu mai lase-n urma lor dâră, cum lasă jivinele urât mirositoare. Oșteanul cată să fie sprinten, dichisit și plăcut celor din jur, că de asta-i fala țării. PÂRJOL (își aranjează din nou ținuta, își răsucește mustața): Așa, așa. Jupâniță Liana, mie mi-ar fi drag să mai stăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
iubite al meu oaspete Pricină-Împărat? PRICINĂ: Încă mai întrebi?! La cei din dreapta și din stânga mea bucatele-s omenești, așa cum se cuvine la o masă luminată ca aceasta. Iară la mine-n talger mi s-au adus bucate pe care nici jivinele nu le-ar putea înghiți! BOLOVAN: Prea multe mofturi! Ia, mănâncă și taci, că-i din cămările altuia și se cheamă că faci o economie. Acasă la tine-i mânca după pofta inimii... GÂND: Ba nu așa! Eu am voit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
știi, nu vatămă. Și nici păcat nu este să-ți bucuri privirea cu o minune a Domnului Dumnezeu, care nici nu mai e alta la fel pe pământ! ILINCA: Îi fi hălăduind pe pustii locuri, pe unde doar fiarele și jivinele îți pot ieși în cale, nu și minuni de acest fel... SISOE: Ba de minuni de tot felul n-am a mă plânge, numai că nu-s așa de-adevăratelea... ILINCA: Așa? Și de unde vii sfinția ta? SISOE (gest evaziv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
care nau crezut nicio clipă în Dumnezeu și care, totuși, și-au manifestat credința? Ei, ce dovadă mai bună a faptului că am dreptate mai vrei în plus? Așa încât, te întreb acum într-un cuvânt, ce ești tu: om sau jivină?! Ah, prea de multă vreme nu mai sunt iubită, prețuită, respectată, și asta-i numai din vina ta, adică din vina necuviinței, a prostiei și a neobrăzării crase, ce le arăți tu față de mine, mama ta! Canalie, îmi vine să
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
întâlni cu personajele mele dragi de basm, iar părinții mă sfătuiau să nu rămân în urmă ca adormit. Încă puțin și ajungem în locul unde soții Bethlen stau la pândă ascunzându-se pe după stejarii bătrâni spre a nu fi observați de jivine. Dar ceea ce susținea închipuirea mea, n-avea cum să apară nici în dreapta, nici în stânga drumeagului. Gustam într-o clipită, o fericire nemaigrăită (de care Valy poate că ar fi râs cu cinci guri) la gândul că puteam să-mi închipui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tremurat din tot trupul, Alexandru, cu gura plină de sânge negru, vrând să mai spună ceva, își dădu duhul. Ce era de făcut? Bărbații cerură voie să îngroape trupul decedatului complet în zăpadă, pentru a nu fi adulmecat ușor de jivine și crezând că ziua următoare, îl voi găsi. La ora aceea trebuia să fim deja trecuți de râu. Asfințitul la fel de însângerat ca trupul lui Alexandru, era aproape. Parcă tot sângele cumnatului meu se scursese la orizont ca să înece soarele. Venea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
dihania se apropie de mine!!! În năuceala mea mi s-a părut că am auzit un lătrat ... Cine a făcut-o, că doar lupii nu latră. Ei urlă. Numai că eu n-am auzit niciodată cum urlă lupii. Cine știe cum urlă jivinele?” - gândeam eu cu ultima licărire de viață din mine. Simțeam cum mă fac din ce în ce mai mic, devenind una cu troianul în care ședeam înfipt...Un nou lătrat! Ei! Pe aista l-am auzit parcă mai bine... „Și ce crezi, că un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
O fi căzut omul în vreo groapă de pe lângă drum sau să nu-i fie rău din cine știe ce cauză... A mers o bună bucată de cale, dar nici vorbă să-l zărească... „Doamne! Unde poate fi? L-o fi înhățat vreo jivină!... Hliboceneee! Mă auzi, Hliboceneee! Răspundeee! - a strigat Iordache cu înfrigurare. Nici un răspuns însă. A mai strigat de câteva ori, dar, degeaba. Fiorii unei primejdii necunoscute au început să-i alerge pe șira spinării...Unde-i? Ce i s-o întâmplat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
este frate... Apoi...Îmi cam este... Mitruță băiete... îi o poveste, însă, care... nu se spune...Nu se spune așa vrute și nevrute... Tot avem noi de mers atâta cale și întrebarea asta îmi tot dă târcoale de aseară încoace. În jur, jivinele sunt gata să ne înhațe și noi mergem ca muții. Mai bine spune-mi povestea voastră... N-am spus nimănui cauza care ne leagă și...mi-i nu știu cum... s-o spun așa pe nepusă masă. Spune-mi-o și am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Din tot cotețul nu mai rămăsese nimic, fusese împrăștiat de la un capăt la altul al bulevardului, făcut terci, măcinat sub șenilele tancurilor. În jur nici țipenie, pustiu ca într-o văgăună. Geamurile sparte de la Dalles aduceau cu niște forme de jivine negre, infernale. M-a cuprins o frică nemaipomenită cînd mi-am dat seama că totul se ducea de rîpă chiar sub ochii mei. Nu mi-am putut da niciodată seama cît am stat țintuit locului privind în gol ca o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
este cum să-i facă pe plac maică-sii, și mă trezesc într-o eră mocirloasă, acvatică, înainte de apariția familiilor în accepțiunea de azi a cuvântului, înainte de apariția toaletelor și a tragediilor, așa cum le înțelegem noi azi, o epocă a jivinelor amfibii, a unor făpturi subacvatice masive, lipsite de creier, cu coaste solide și trunchiuri aburinde. E ca și cum toți evreii care se zgribulesc dârdâind sub jetul rece al dușului din colțul încăperii, pentru ca apoi să se întoarcă cu pași împleticiți în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
la modul ăsta. Ei (dacă-nțelegi ce vreau să zic) n-au decât să se-ndoape cu orice, cu tot ce mișună, oricât de odios și spurcat ar fi animalul, oricât de grotescă, de șmuțig 2 sau nătângă ar fi jivina cu pricina. N-au decât să mănânce țipari, broaște, porci, crabi și homari; n-au decât să mănânce carne de vulturi, de maimuță și de sconcs, dacă așa poftesc ei - o alimentație cu tot felul de jivine abominabile se potrivește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nătângă ar fi jivina cu pricina. N-au decât să mănânce țipari, broaște, porci, crabi și homari; n-au decât să mănânce carne de vulturi, de maimuță și de sconcs, dacă așa poftesc ei - o alimentație cu tot felul de jivine abominabile se potrivește de minune cu rasa asta umană atât de superficială și găunoasă, care nu știe decât să bea, să divorțeze și să se bată cu pumnii. Imbecilii ăștia mâncători de spurcăciuni nu știu decât să se bată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Ea însă își săltă buzele puse pe fapte mari din deschizătura șlițului meu și îmi șopti: — Doar în imaginația ta. (O replică deloc lipsită de subtilitate, dacă chiar se voise subtilă.) Apoi mi se cuibări în poală aidoma unei mici jivine în căutarea unei vizuini. După care a făcut minuni cu gurița. În timpul cinei am tot auzit-o spunându-i primarului că în timpul zilei lucrează ca manechin, iar seara urmează cursurile de la Hunter. Din câte-mi dădeam seama, n-a scăpat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
să se simtă tăiat în două de valul unei răceli cumplite. Și-n aceeași clipă, ca un blestem, în amintire, îi apare holul Universității: de după unul din multele panouri cu lozinci, o făptură de coșmar, cu niște ochi mari, de jivină hăituită, aceiași ochi care au tăiat în două întunericul camerei sale cu sclipirea lor -, îl trage în umbră: Vincențiu, vreau să-ți vorbesc; să m-ajuți..., un sfat... ...Și groaza lui imediat ce și-a eliberat mîneca din strînsoarea degetelor firave
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cei din jur au fost profund mișcați de romantica poveste de iubire a celor doi. Șerpoaica Albă Bai Suzhen În munții Emei trăiau în vremurile de demult, două șerpoaice, una albă și cealaltă verde. Atrase de viața din lumea pământenilor, jivinele s-au transformat în două fete frumoase și și-au luat numele Bai Suzhen și Xiao Qing și au coborât în Hangzhou, pe malul Lacului de Vest. Tot inspectând curioase viața oameilor au ajuns pe podul Duanqiao, când a început
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
lasă picioarele în jos, mai aproape, mai trebuie cam jumătate de metru... Cât de mult se străduiește rechinul să ia o îmbucătură din cărnița de mulatră, phui! Ce chin pe capul lui, câte geamuri de protecție trebuie să spargă biata jivină! Cum trebuie s-asiste și la un număr rapid pe colacul de salvare, între cei doi care înfruntă moartea! Dar cine i-a pus și pe ăștia să-i educe pe rechini? Fie, am îmbătrânit, asta e, dar tare mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]