69 matches
-
până în toamna, furnica a lucrat pe câmp. Dar vremea a ținut pasul cu civilizația. Greierele i-a cântat cuceririle, și a fost răsplătit de războinicii recunoscători. Așa că acum, iarnă, greierele este încălzit de victoriile lui de pe front, și furnică, de joardele viței ei de vie, pe care strugurii s-au uscat. Nu e răsplată mai mare pentru un bătrân, decât să fie sănătos, ca să își dea toată pensia la copii... și nepoți. Altfel, cum s-ar descurca tineretul ăsta? Apoi, primește
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
până în toamna, furnica a lucrat pe câmp. Dar vremea a ținut pasul cu civilizația. Greierele i-a cântat cuceririle, și a fost răsplătit de războinicii recunoscători. Așa că acum, iarnă, greierele este încălzit de victoriile lui de pe front, și furnică, de joardele viței ei de vie, pe care strugurii s-au uscat.• Nu e răsplată mai mare pentru un bătrân, decât să fie sănătos, ca să își dea toată pensia la copii... și nepoți. Altfel, cum s-ar descurca tineretul ăsta? Apoi, primește
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
un metru, așa că m-a scos repede la mal, însă albia de rufe, eliberată de greutatea mea, plutea nestingherită pe baltă. A trebuit ca tata să facă alt efort pentru recuperarea ustensilei din lemn de tei, iar mama, cu o joardă în mână, alerga după mine, cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
se vede " Zidul morții" și știu unde este căruța noastră. - Bine, ia un leu și ai grijă ce faci, poate cazi din el. - Nu cad că m-am mai dat și eram mai mic. - Ai grijă că de nu, pun joarda pe curul tău de nu te mai scapă nimeni din mâna mea cât sunt de pornit pe tine. Cum am primit leul, pe aci ți-e drumul, direct la leagănele care se învârteau de zor. Norocul meu că prețul era
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
văzut mama în căruță lângă tata s-a făcut că nu-i supărată dar cum am coborât și am venit voios la ea să-i povestesc ce am văzut la obor, m-a luat de o mână și cu o joardă găsită prin apropiere, m-a luat la încins de urlam ca din gură de șarpe de durere. O asemenea bătaie nu am mai mâncat până atunci și nici după aceea. Mi-a rămas bine întipărită în minte. Poate dacă nu
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
aluatul din pulberea dalbă... Se ridică a odihnă întâi, ștergându-și nădușeala frunții cu dosul mâinii, cătând cu privirea spre capătul ogorului, acolo unde străjuia ca potera un salcâm tinerel, ivit de vreo doi-trei ani. La început, era o biată joardă la care omul privise încântat cum se lupta să supraviețuiască în câmpul deschis, hotar trimis de Dumnezeu între pogonul cumătrului și al său... Nevastă-sa îl sfătuise să-l taie, dar el nu și nu! Căpătase un prieten și un
ŞOIMUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1310 din 02 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376494_a_377823]
-
mine, sper! — Bineînțeles! Nu te-ai schimbat mult, adevărat. — Tu, în schimb, da. Când te-am văzut ultima dată, aveai tunica murdară toată de noroi, alergai cu picioarele goale în iarbă și un bătrân institutor te urmărea furibund, agitând o joardă. Azi văd că porți altfel de veșminte. — Cursus honorum, prietene! îți amintești de câte ori ne-am încăierat? — Chiar. Ultima dată ți-am turtit nasul, mi se pare. Sper că acum nu mai sângerezi. Râseră amândoi, dar tăcerea din jurul lor îi readuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Privesc în jur și aud cum celorlaltor fete le chiorăie stomacul. Susurul apei de la un pârâu din apropiere mă face să mă simt și mai însetată. Fetele încremenesc încet ca într-un tablou străvechi. Imaginea e alcătuită din copaci eleganți, joarde de viță-de-vie legănate de adierea vântului, frunze fremătânde de bambus și tinere fecioare. Mă tot uit la acest tablou, până când o siluetă mișcându-se ca un șarpe printre bambuși îmi atrage atenția. E An-te-hai. S-a întors cu o cupă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
alinare în sânul familiei mele. Su Shun se prea poate să pregătească deja focul pentru a topi lingourile de argint. Îl întreb pe An-te-hai de ce ar trebui să mă încred în vorbele lui Chow Tee. Noi, eunucii, suntem ca niște joarde de viță-de-vie, zice el. Trebuie să găsim un copac puternic pentru a ne cățăra sus. Eu și Chow Tee înțelegem că numai dacă ne ajutăm unul pe celălalt vom supraviețui și vom putea avansa. Ne-am legat prin jurământ încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
cu fel de fel de flenduri colorate. Cu picioarele atîrnînd pînă la pămînt, în pantalonii legați de gleznă cu sfoară și labele goale băgate în gumari, Gărgăun pleca la treabă. Odată așezat pe dric, bătrînul începea să învîrtă năpraznic o joardă care se abătea fără milă asupra bietei lighioane. Dopată în acest mod, mîrțoaga o lua la pas, scuturînd din cînd în cînd urechile de măgar ale unei căpățîni scheletice. Cu acest sicriu învățătorul căra bostani și buruiene pentru vacă iar
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
În valuri fata lui și cum Înnebunește morarul. Tu ai vărsat de vânt. Te uiți la frățiorul care doarme. Când ai vărsat de vânt n-ai voie să te scarpini. Dacă te scarpini Îți rămân semne. Și iei bătaie cu joarda. Bubițele te mănâncă de nu mai poți și atunci Îți lipești fața de geamul Înghețat. Ai descoperit tu că dacă faci așa nu te mai mănâncă. De abia aștepți să se Întoarcă ai tăi de la Operă ca să-ți povestească cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
clasă și știe toate celea. Serile stă la lampă după ce Onica a muls vaca, „Ho, boală, du-te-n turbare că verși laptele!” și-nvață, el știe la citire și la geografie, la socoteli Îi prost rău, dar de frica joardei Învață socotelile. Ieșind de la școală o apucă pe drumul viilor și pasărea căzută din cer cu aripa ruptă i se așază În palmă cuminte, iar el o leagă și o oblojește și, după câteva zile, cuibul În care a așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
la ospăț. Mai ales soiul Șoim Furmint. Matei Corvin, bucuros că poate mulțumi și el pentru darul adus de domnitorul moldovean, a dat poruncă dregătorilor săi să aducă, fără întârziere, d in acele vițe dorite de Măria Sa Ștefan. Și așa joardele de viță au luat drumul către curtea de la Hârlău însoțite de oameni pricepuți în ale viei și vinului, spre a fi împământenite la Cotnari. Ce a făcut însă regele Matei? în locul soiului Șoim-Furmint, cel mai de seamă din podgoriile sale
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
luat drumul către curtea de la Hârlău însoțite de oameni pricepuți în ale viei și vinului, spre a fi împământenite la Cotnari. Ce a făcut însă regele Matei? în locul soiului Șoim-Furmint, cel mai de seamă din podgoriile sale, el a trimis joarde dintr-un soi mai puțin producător. Nu se știe cum s a întâmplat însă că joar dele au dat struguri mai grași și mai dulci. Iar, când s a făcut vinul, a ieșit mai gustos decât Furmintul. Date fiind calită
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
mâncat-am prăjitură, Foamea când m-a apucat Și-am făcut o julitură Când pe-afară m-am jucat. N-am curaj să spun că-n joacă Cu jeleu și unt am uns O jachetă; ce-o să-mi facă Mama! Joarda am ascuns! Dacă ești isteț și-ai minte, Poți ușor să afli dacă ,,J’’ apare în cuvinte. Câți de ,,j’’ pe-aici se joacă? Am mers, contra-cronometru, Cu un kilogram în mână, Însă, dup’ un kilometru, Apa-mi curge ca
ALFABETUL by CĂTĂLINA ORŞIVSCHI () [Corola-publishinghouse/Journalistic/529_a_927]
-
de puțin integritatea mea corporală, mie însă mi se păreau întotdeauna nedrepte, ofensatoare și monstruoase. De când îmi aduc aminte, m-am opus părinților, pe care totuși îi iubeam, într-un amestec permanent de sentimentalism și revoltă. Când ridicau mâna sau joarda asupra mea, scoteam țipete și urlete în stare să alarmeze vecinii: asta și voiam, cu asta mă răzbunam. Datorită prezenței mătușii, bătaie n-am mâncat, cum n-am mâncat atunci nici clătitele tăvălite-n praf și impregnate de cioburi de
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
gâdilat, fiecare cu jumătatea sa cucerită cu sacrificii și dragoste... Tatarilor!! Aer!! Mă ucideți!! strigă Ștefan râzând, sufocat sub ploaia de sărutări, dar bucuros de hârjoană. Sora intră ca o vijelie și începe să-i croiască pe spinare cu o joardă: Împielițaților!! Ați dărâmat cetatea!! Diavolilor!!... Olena și Petru, înțelegând că nu-i de glumit în fața dușmanului comun, cad la pace și-și unesc forțele ca să bată în retragere. Pun turbanul pe capul câinelui și tustrei spală putina cu răcnete: "La
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
tindă ori pe peretii camerei bune; ciujări=negustor (geambaș) de animale; cigneală=tihnă, tihneala; celeagă=mijloc de transport pe două roți cu care se transportă produse cu volum mic și/sau sarcină concentrată; clopița,a=a bate mai ușor(cu joarda,curelușa); cecărău=bucșă, colier, legătura care fixează două ori mai multe piese la un loc, sau protejează la un capăt o piesa(de lemn în general) împotriva loviturilor, știrbirilor, crăpărilor. Are formă de regulă dreptunghiulară, poligonală, ovală, iar când este
Bărăștii Iliei, Hunedoara () [Corola-website/Science/300537_a_301866]
-
Sân-Ilie. // Cântul meu în rotocoale / vâjâe și dă târcoale. Suflu cer peste voroave, / din luceferi fac potcoave, / că în grajdurile mele / roibii-s potcoviți cu stele / și ocale mari de vise, / pentru drumurile-nchise. Noaptea, dorm pe-un braț de joarde / lângă sufletul ce arde. / Și prin somnul cu poiene / ies, din lacuri, Sânziene. / Vin, uitându-și apele, / să-mi sărute pleoapele / și să-mi dea comorile: / umerii cu zorile, / ochii cu livezile, / sânii cu zăpezile, / gura cu mărgelele, / coapsele cu
Baladă () [Corola-website/Science/297136_a_298465]