60 matches
-
căile internodale anterioră, mijlocie și posterioară. Conducerea în nodul atrio-ventricular implică o întârziere totală de 0,13 s, ce corespunde anatomic pentru 0,09 s în nodul propriu-zis (superior față de septul atrio-ventricular; din care 0,03 s la nivelul fibrelor joncționale), la care se adaugă 0,04 s în porțiunea penetrantă (zona nodală inferioară, ce străbate septul conjunctiv și pătrunde în miocardul venricular, continuându-se cu faciculul His). Viteza de propagare mai scăzută în diversele porțiuni ale nodului atrioventricular se explică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
calciu. Creșterea efluxului de potasiu duce la hiperpolarizare, cu amplificarea polarizării maxime diastolice și scăderea pantei depolarizării spontane diastolice, ambele conducând la o întârziere în atingerea pragului de declanșare a potențialului de acțiune. Stimularea muscarinică determină și scăderea excitabilității fibrelor joncționale din nodul AV, crescând și mai mult întârzierea la acest nivel. Centrii nervoși și reflexele implicate în reglarea activității cardiace sunt parte integrată din mecanismele nervoase de control a presiunii arteriale. Hormonii tiroidieni potențează efectele cardiace ale catecolaminelor. Dacă stimularea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2283]
-
aparatului contractil muscular a două mari categorii de factori stimulatori, și anume: - factori tisulari locali de tipul: hipoxiei tisulare, excesului de bioxid de carbon sau acidozei; - diverși hormoni circulanți. b. În unele cazuri, prin producerea unei depolarizări locale numite „potențial joncțional” care nu este un potențial de acțiune real, deoarece fibrele musculare interesate (de obicei mușchi netezi multiunitari) sunt prea mici pentru a putea genera un astfel de potențial. Stimulii uzuali sunt de natură nervoasă. (3) Calciul ionic necesar contracției majorității
Tratat de diabet Paulescu by Octavian Savu, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92217_a_92712]
-
cu nucleol evident. În zona perinucleară se pot evidenția granule de lipofuscină (pigment de uzură), iar citoplasma prezintă striații. Între două celule succesive se pot evidenția linii transversale numite discuri intercalare sau stria scalariformă Eberth. Stria scalariformă este un complex joncțional localizat între două celule musculare cardiace și este formată din 2 porțiuni: * porțiune transversală, formată din zonula adherens și macula adherens; * porțiune longitudinală, joncțiune gap care asigură continuitatea ionică și electrică și funcționarea cordului ca un sincițiu funcțional. Celulele sistemului
Cordul : anatomie clinică by Horaţiu Varlam, Cristina Furnică, Maria Magdalena Leon () [Corola-publishinghouse/Science/744_a_1235]
-
nodulul sino-atrial; vezi 12.3.4). Se poate considera că viteza de conducere este în medie 0,8-1 m/s la nivelul atriilor (10-20 ms întârziere interatrială), 0,01-1 m/s în nodul atrio-ventricular (0,01 m/s în fibrele joncționale, 0,1 m/s în cele nodale; 100 ms întârziere atrioventriculară), 1,5-4 m/s în fibrele Purkinje (maxim 5 m/s; 30 ms întârziere), 0,5 m/s în miocardul ventricular contractil. Pentru comparație menționăm că viteza de propagare
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
căile internodale anterioră, mijlocie și posterioară. Conducerea în nodul atrio-ventricular implică o întârziere totală de 0,13 s, ce corespunde anatomic pentru 0,09 s în nodul propriu-zis (superior față de septul atrio-ventricular; din care 0,03 s la nivelul fibrelor joncționale), la care se adaugă 0,04 s în porțiunea penetrantă (zona nodală inferioară, ce străbate septul conjunctiv și pătrunde în miocardul venricular, continuându-se cu faciculul His). Viteza de propagare mai scăzută în diversele porțiuni ale nodului atrioventricular se explică
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
calciu. Creșterea efluxului de potasiu duce la hiperpolarizare, cu amplificarea polarizării maxime diastolice și scăderea pantei depolarizării spontane diastolice, ambele conducând la o întârziere în atingerea pragului de declanșare a potențialului de acțiune. Stimularea muscarinică determină și scăderea excitabilității fibrelor joncționale din nodul AV, crescând și mai mult întârzierea la acest nivel. Centrii nervoși și reflexele implicate în reglarea activității cardiace sunt parte integrată din mecanismele nervoase de control a presiunii arteriale. Hormonii tiroidieni potențează efectele cardiace ale catecolaminelor. Dacă stimularea
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2281]
-
constată astfel că organitele celulare contribuie într-o măsura mai mică sau mai mare la instalarea morții celulelor izolate. În raport de mecanismul predominant și stadiul evolutiv al procesului, celulele apoptotice apar ușor tumefiate, cu ștergerea microvilozităților și a dispozitivelor joncționale, pierderea contactului cu celulele vecine și desprinderea lor din angrenajul tisular. Treptat, treptat citosolul se condensează, în cisternele reticulului endoplasmic și în unii saci golgieni se constată mici vacuole, eucromatina se concentrează spre față internă a membranei nucleare - hipercromatoză periferica
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
și singur. Iată-l Cum din chaos face mumă, iară el devine tatăl (M. Eminescu, op. cit., p. 100) Propoziția atributivă circumstanțială - mai puțin frecventă decât atributul circumstanțial și mai greu de identificat datorită lipsei unor indici formali specifici - poate fi joncțională cu propoziția regentă sau poate fi juxtapusă acesteia. Elementele de relație subordonatoare în frază prin care se realizează joncțiunea dintre atributiva circumstanțială și regenta ei pot fi: a) Conjuncțiile subordonatoare universale că, dacă, de, ca ( + conjunctivul). Exemplu: Acolo, sub ocrotirea
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
elementului predicativ suplimentar și prin posibilitatea absenței nuanței circumstanțiale. Atributiva circumstanțială este subordonata echivalentă cu un atribut circumstanțial, dar legătura dintre subordonată și regentul verbal este și mai slabă decât în cazul atributului circumstanțial. Subordonarea este realizată cu ajutorul acelorași mijloace joncționale ca ale atributivei. După cum atributiva circumstanțială formează o unitate de înțeles mai strânsă sau mai slabă cu regentul nominal, ea nu este sau este izolată prin intonație și pauză(în scris prin virgulă) de propoziția regentă. Altfel spus, atributiva circumstanțială
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]