540 matches
-
o face realității constă în rîndurile pamfletare pe care le închină, cu intermitențe, spectacolului politicii actuale și unora din personajele lui. Dar și aci avem a face cu înscenări burlești în care contează efectul stilistic, în baza unei paradoxale mizantropii joviale, incapabile de ură. Pluripartitismul apare proiectat pe fundalul unor snoave: "Doar Păcală și Tândală ar mai putea face un pic de ordine în microunivers. Ei sunt undeva în aerul și în apa noastră, mai fac cîte o glumă ca să ne
Cochetăria cu absurdul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8263_a_9588]
-
sub aspectul machiajului, dar și al prestației actoricești a Giovannei Mezzogiorno care nu reușește să țină pasul cu Javier Bardem. Cu toate acestea, relația dintre amanții ajunși la bătrînețe are farmecul ei, scena cu pălăria de pai indicîndu-l, sub aparența jovială, pe puternicul director al companiei fluviale, mustața în furculiță și încercările stîngace de a săruta creează un impact emoțional pe care regizorul a știut să-l exploateze aproape tot filmul. E greu de spus ce rol mai joacă holera în
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
Bărnuțiu și teoretiza despre sublim, se manifestă și în reacția față de natură, prezentă și vie în Epistolar în comparație cu sumarele note din însemnări zilnice. El știe să fixeze, cu o anume vibrație, fizionomia locurilor, ca într-o excursie pe Dunăre, e jovial (vrea să-și cumpere un fes "dintre cele roșii-cărămizii, cu ciucure de mătase neagră"), scăpând acum din corsetul tracasantelor preocupări zilnice. O adevărată pagină antologică despre Versailles ne apropie și mai mult de scriitorul Titu Maiorescu, evocator fin și plin
Are și literatura partea ei by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8539_a_9864]
-
șters, crimă, multe filmări memorabile!) celebrele sale scheciuri cu Toma Caragiu. După 35 de ani, l-a urmat în ceruri pe bunul său prieten... „c-așa-i în tenis”... O altă plecare care ne-a îndurerat a fost cea a jovialului Liviu Tudor Samuilă. A fost coleg de clasă cu Cornel Fugaru și primul prezentator al formației Sincron. Îmi aduc aminte de emisiunile pe care le realizam la radio cu el și colegul lui Sergiu Deleanu; apoi, la TVR, a fost
Se duc valorile... by Octavian Ursulescu () [Corola-journal/Journalistic/84029_a_85354]
-
drum de celebra Hochschule din Charlottenburg. Acolo ne strângeam cu toții sâmbăta la ora 5 și făceam muzică bună, Pianistul Emil Frey, un om de o frapantă frumusețe, Ossip Gavrilovitsch despre care am mai vorbit, un „gentleman accompli”, asemenea bunul și jovialul Issa Barmas, reputatul pedagog al vioarei, mai târziu maestrul fratelui meu Romulus, cu micul său elev Mitja Itis, un formidabil talent, care din nenorocire nu a ajuns la dezvoltare completă, cu toți și alți încă formau un cerc entuziast și
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
și, tocmai pentru că e astfel, e pregătit să-și joace uneori partitura cinic, deschis cu precădere către ceea ce poate să amuze în orice lucru. Nu e opac la drame, le știe, le înțelege, dar acordă întâietate râsului, cultivă un cinism jovial, stenic, dacă putem vorbi de așa ceva. Spune despre alții ceea ce crede dar câteodată o face, iarăși amuzându-se, din perspectiva vreunuia din personaje. Îi atribuie acestuia părerile lui rele despre unul sau altul, vorbește ca personajul său căruia îi cunoaște
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
sau despre ce se întâmpla la Institutul de Literatură „G. Călinescu” în timpul vieții profesorului și după aceea. Vorbește Al. Piru, constați, dar vorbește și N. Gheran, fără îndoială, dând frâu liber umorului său care uneori este negru. Este un cinic jovial Niculae Gheran, cum spuneam, înclinat să facă mult loc anecdoticului și uneori rumoarei cancaniere (titlul unui capitol: „Bârfe și nu prea”), întâmplărilor comice, capabile să producă, atunci când le pune în scenă, spectacole savuroase.
Despre o lume apusă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/4457_a_5782]
-
o îndreptăți pe Melania să opineze într-o bună zi, în timp ce încerca să se concentreze pe un studiu profund, ca orice studiu referitor la credințele popoarelor din vechime, că ea nu se va încadra niciodată în plutonul gospodinelor sociabile și joviale, ca orice gospodine. Aspect care nu o neliniști câtuși de puțin. Totuși, așa, într-o doară, își zise că dacă ea, Melania, Doamne ferește, ar fi să dea ortul popii, ăștia nici nu ar găsi-o decât după cine știe cât timp, după
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
o mai reprima cu nimicuri nesemnificative! - Nimicuri? Pentru tine toate astea sunt nimicuri? - Tu chiar nu știi de glumă? - Glumele inspirate nu rănesc. - Ești mult prea serioasă, mult prea rigidă. De aceea suferi atât de mult. Eu sunt un tip jovial, deschis, îmi place să-mi trăiesc viața la intensitate maximă. Sunt vesel și optimist și nu mă împiedic de probleme la orice pas. Nu le permit să mă oprească să trăiesc așa cum vreau, cum îmi doresc. - Da, îți place să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
complice", ci cu Jiquidi care filosofează pentru el în înregistrări pe bandă, trimise prin poștă, despre "relația de fond, abisală, eternă, între călău și victimă". Jiquidi îi domină pe cei din mediul său altfel decât Mârzea care este un cinic jovial, pus mereu pe chefuri ,oricât de lungi, pe glume, oricât de deocheate, pe farse, cu oricât de crude urmări, pe cheltuieli fără limite (pentru că are de unde), iubitor de femei, de grăsane, ca Pirgu, deci un ins "simpatic", ce mai încoace
La încheierea unei tetralogii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8732_a_10057]
-
sumare. O cortină de fier separă orașele de restul lumii. Angajat al unei firme, sastisit de meseria lui, Theo Faron (Clive Owen) își reface moralul alături de vechiul său prieten Jasper (Michael Caine). Jasper are propria sa istorie tragică, sub aparența jovială, flower power, de beatnic, fumînd iarbă, un joint pe care-l poștește cu prietenul său. Cu pletele lui John Lennon și ochelarii săi cu lentile rotunde, capabil să o dea și pe un hard rock, Jasper ascunde probabil un optimist
Copiii omului și sfârșitul copilăriei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9823_a_11148]
-
unei uri tulburi. Conversația a fost mult mai lungă și mai neplăcută decât mi-aș fi imaginat. Și asta pentru că nimic din comportamentul său anterior nu lăsa să se vadă imensa doză de xenofobie ce stătea la pândă în personajul jovial pe care-l văd adesea. Incapabil să se ridice la nivelul aspirațiilor sale - nici măcar din cale-afară de exagerate -, el a găsit țapii ispășitori ai nefericirii sale. E o soluție simplistă, la care omul meu nici măcar n-a catadicsit să se
Noua xenofobie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9808_a_11133]
-
reproș, dar presupune o grilă de lectură diferită de cea spre care ar fi trimis în mod normal numele lui Alex Ștefănescu. Chiar și atunci când vorbește despre sine, uneori chestiuni cât se poate de grave, autorul are un ton foarte jovial, iar prima tentație este aceea de a nu-l lua pe deplin în serios. Probabil că acesta este temperamentul său real. Altminteri, dincolo de interfața umoristică se întrezăresc idei cât se poate de serioase, despre care s-ar putea vorbi multă
Secretul lui Alex Stefănescu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8913_a_10238]
-
anchetă îi reproșau "orbirea" care o împiedica să vadă ctitoriile epocii de aur, blocurile cu 9 etaje, examenul lucid și sentimentul unei victorii la limită al lui Șerban Orescu sau Nestor Ratesh, figura zîmbitoare, încrezătoare, a lui Noel Bernard, cea jovială, atentă, a lui Emil Hurezeanu. Toți acești oameni au făcut istorie, însă victoria lor a însemnat și începutul sfîrșitului pentru postul de radio. Inițial înființat în anii 1950 ca o secție de propagandă direcționată împotriva noilor regimuri comuniste din Europa
Un exercițiu de libertate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8972_a_10297]
-
pentru spadasini de felul lui Cyrano de Bergerac, sau a lui Il Dottore din Commedia dell Arte sau, de ce nu, a celor înzestrați pentru arta gătitului, cei care au nasul fin. La rîndul său, Remy are ca mentor pe stafia jovială a rubicondului bucătar mort de inimă rea. Bucătar sub acoperire, Remy, oferă adevărata măsură a artei sale atunci cînd îl impresionează pe cel mai exigent critic cu putință, Anton Ego. Suntem în Franța, ce Dumnezeu! Egocentricul critic, care pare desprins din
Oameni și șoareci (pentru a nu mai socoti și bucătarul) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9238_a_10563]
-
simple ale unei evidențe. Pe care nimeni însă - dacă e să fim atenți - de la Călinescu și Lovinescu până la Alexandru Paleologu ori Dan C. Mihăilescu n-a sesizat-o. Anume că lumea lui Caragiale, așa cum o cunoaștem prea bine, cu inși joviali împărțindu-și berea și glumele, cu copii năbădăioși și peste măsură de personali, cu alegeri măsluite de la centru și cu adultere niciodată dovedite, nu a existat nicicând în realitate. Nici în aceea contemporană autorului (avem toate motivele s-o credem
Lumea lui Caragiale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9561_a_10886]
-
participe cititorul. Nesfârșitele primejdii e o carte care cuprinde cu larghețe, enciclopedic și umoristic, întregul repertoriu de convenții ale metaromanului, ale postmodernismului epic, ale prozei corintice (cum a numit-o N. Manolescu). Creatorul demiurgic e printre noi, e un constructor jovial al textului, fragmentat în piese de puzzle. Și-a abandonat transcendența din romanul realist sau doric (în termenii aceluiași critic). Reflecțiile despre roman ocupă o mare parte din ecranul narațiunii. Livrescul, ironia, parodia, ludicul, artificiul decid într-un roman prin
Jocul cu ficțiunea by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9586_a_10911]
-
grupurile umane unite printr-o experiență comună ce părea că va rămâne o eternitate, - viața le mătură, trece peste ele, uitându-le. Ce rămâne splendid, - și derizoriu, - este voința acestor grupuri de a se fixa în absolut, în realitatea existenței joviale, indiferente...
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]
-
în mediul în care se afla. Se simțea parcă urmărit de o umbră nedeslușită, o închipuire? Era ca o fantomă cu chip nebulos, abia conturat ce-i seconda pașii. În timp ce rătăcea în lumea imaginilor obsedante, îi ieși în cale Lili. Jovială, plină de aplomb, având în voce un alint învelit într-un zâmbet în culori pastelate, cu o paletă parcă luată din curcubeu care, țuguindu-și buzele într-un anumit fel spuse: - Șefu’ vrea o cafeluță caldă sau are o altă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Iași Goana lui Paul Ioachim. CÎt am stat În Iași, atunci, l-am cunoscut mai bine pe marele actor & director de Național. Era un om popular ( m-a obligat să-i spun pe numele mic, deși eram mult mai tînăr!), jovial, energic, cu farmec. Conducea relaxat teatrul și era mare amator de șuete, la el În birou, ori În vreuna din grădinile Iașului. L-am simpatizat din prima ; de altfel, nu credeam (pe atunci) că erau mulți care să n-o
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
suntem oameni mari!" Te repezi să iei o bere. Ia și mata una la două kile, că ieși mai ieftin, bre!", spune el grijuliu și prietenos. Încă de la primul pahar îți face favoarea și trece de la "mata" la un "tu" jovial. După ce isprăvește ăia doi litri, constată cât s-a făcut de târziu și cât e de rupt de oboseală, că a avut o lucrare grea de tot la cineva foarte sus pus care-și face o vilă. Da-și rupe
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
la figurat. Odată intrat în somptuosul birou, fac cunoștință cu contabilul-șef, un om mic și grăsuț, cu mult păr în urechi și în nas, cu sprâncenele unite haotic deasupra nasului, cu ochii injectați, dar în același timp, on om jovial, ce părea, cel puțin la prima vedere, bun la suflet și foarte de ajutor. Nu-i rețin nici acuma numele. Mi se întâmplă extrem de des să nu rețin nume. Sunt servit cu o cafea și o țigară bună. Tovarășul contabil
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
și În alte ocazii asemănătoare, cu rezultate de fiecare dată remarcabile. Nimeni n-ar fi putut spune cine anume Îl chemase; părea venit de undeva de la țară. Era un bărbat trecut de prima tinerețe, de statură mijlocie, cu o privire jovială, arăta bine hrănit și avea și un pic de burtică, peste care Își Împreună cu evlavie mîinile, Înainte de a-și drege glasul. Purta pantaloni bufanți și o tunică scurtă, dintr-o stofă aspră, cu cîteva discrete pete de mîncare pe poale
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
o stare rigidă. Într-o mână ținea portofelul și portțigaretul, În cealaltă, un ziar Împăturit. O să-mi fie greu, mi-am spus, recapitulând rapin o serie de reacții posibile Înainte de a mă hotărî s-o salut În maniera reținută dar jovială, rezervată pentru momentele În care conștiința Încărcată se amestecă cu bunăvoința. După ce am comandat, m-am lansat Într-un monolog despre politică, sporturi moto și filme - aruncate alandala, fără vreo logică sau coerență, mai mult să o convingă pe Dora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
niciodată, spuse Janet Pardoe, arătând cu capul spre Myatt. — Ei, să lăsăm asta! Sunt destul de neliniștit de situație, spuse Myatt. Îi voi telefona consulului nostru de la Belgrad. — Să-i telefonezi și bunică-tii! exclamă domnul Savory și-i privi cu jovială nervozitate când pe unul, când pe celălalt. Era obiceiul lui ca, atunci când era destul de sigur În privința celui cu care era, să folosească o expresie colocvială dezarmantă, care ducea la tejgheaua prăvăliei din trecutul lui, la dormitorul slugilor. Mai era uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]