233 matches
-
române de după al doilea război mondial. Cel mai frapant lucru la George Bălăiță este tocmai luarea în derâdere a normelor (nu în ultimul rând, și literare), latura de bufonerie estetico-morală, care își are reflexul în structura însăși a romanelor sale. [...] Jovialitatea naratorului lui G. Bălăiță este expresia acestei lumi de aparențe, neînfrânată de ipocrizii moraliste și bucuroasă să se înfrupte din plăcerile vieții: o lume pusă pe șotii, pe „drăcovenii”, râzând cu toată gura, care încearcă în felul acesta gustul libertății
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285566_a_286895]
-
scenelor și personajelor pe care le reprezintă.” ( Marina Preutu) „Emil Pavelescu... se vădește a fi unul dintre cei mai savuroși contemporani ai mediului urban periferic de altă dată. Bucureștiul vechi (adică copilăria lui) învie, cu o rară acuratețe în maniera jovialități antonpannești, pe suprafețele tratate decorativ, deci acoperite cu migala lucrului de croșetă. Una dintre trăsăturile specifice ale picturii sale e umorul, umorul cu poantă, de unde și necesitatea citirii atente a imaginii” (George Stanca) (Pădureanu) Dulhac Sânica 1946 Tapițer Născută la
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
acum el abundă în ironie caustică și polemici volubile, capătă nerv publicistic și își intensifică tonalitățile oraculare. D. este și autorul unor cărți pentru copii (Povești de când Păsărel era mic, 1980, ș.a.), în care mizează pe alegoria ludică și pe jovialitate. Daciada (1991) și Nasc și la Moldova oameni (1992) au un caracter didactico-instructiv. Într-un susținut efort de cunoaștere a culturii poporului român, D. s-a documentat intens și a transpus fragmentar, din slavonă, polonă, vechea rusă, greacă și latină
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]
-
în călătoria sa care este un necontenit prilej de inițiere. El capătă experiență în cunoașterea speciei umane și în urma întâlnirii celor cinci personaje supranaturale, cu elemente grotești, cu viciile lor pe care feciorul de crai le privește cu înțelegere și jovialitate. Știind, după filosofia străveche, că omul nu poate trăi singur, Harap-Alb reușește să-și facă prieteni buni, este altruist, are un suflet mare, iubind albinele și furnicile, milos, respectă ritualurile țărănești (ale pețitului). Un mijloc de caracterizare este dialogul dintre
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
la realitatea proximă) se acutizează sau capătă o mai mare transparență. De altfel, o parte a poemelor au trecut cu minime modificări dintr-un volum în altul. E o poezie îndatorată spiritului bufon, disimulând sub aerul de neseriozitate și de jovialitate frivolă identitatea unui sentimental care își exteriorizează melancolia în tumbe și poze ludice. Pe scurt, neseriozitatea unui serios care ezită să se ia în serios. Formula compozițională constă în patinarea - versificată riguros, cu ritm și rimă utilizate cantabil - pe suprafața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287488_a_288817]
-
lasă să se întrevadă doar câteva dintre virtualitățile relevate în cărțile ulterioare. Preocupat de viața tinerilor în mijlocul cărora trăiește, autorul încearcă să dea la iveală resorturile ce le generează comportamentul și să pătrundă dincolo de aparența întâmplărilor. Predispoziția pentru tonul anecdotic, jovialitatea și verbozitatea se manifestă însă chiar și acolo unde subiectul abordat ar fi cerut un ton grav. Nedumerit în Atlantida (1968) este o culegere de nuvele foarte deosebite ca scriitură de povestirile din cartea anterioară. Stilul eliptic, nervos, care sugerează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287476_a_288805]
-
vorbă cu Domnul... . Liric sub semnul dorului, tributar modelului impus de Emil Isac și Lucian Blaga, V. depășește cu talent influențele zonale, evocând un sat românesc atemporal. Dialogurile cu Dumnezeu stau sub un fel de „râsu’ plânsu’ “, amestecând patetism și jovialitate. Seninătatea de a accepta tăcerea celui invocat se întrupează în psalmi, specie predilectă încă de la primul volum, unde contează mai mult întrebările decât răspunsurile. Emblematică este poezia Doamne, nu te îndepărta, căutare tensionată ca un monolog hamletian sau pierdere între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290584_a_291913]
-
derutat de relațiile de grup cu care te joci, Tîrgu Ocna abur de ceață, ninsoare în negru, în munte julitură albă, bagă! uite ce-mi bagă mie, manele, Doamneee, cînd îi spui a mea durere! tunelul hîrjoană, încearcă mereu în jovialitate, măi, țigan mafiot! aur, bani! sonda înecată în fulgi Dofteana, nu știm cum ne condamnă la marginalizare Valea Uzului, ne-am străduit în ce spectacol ne-a lăsat mai mult inima, puterea luminii în cruce pe valea de case, Comănești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
și-i vedeam cât erau de satisfăcuți și de recunoscători. Toată lumea părea să se lingă pe buze și s\ dea din coadă, cu excepția mea. Cidrul era prea dulce și destul de tare și începusem să-i simt efectul. Aerul meu de jovialitate devenise parcă mai natural, când gândul la Titus mi se ivi în minte în chip aproape solemn, ca și cum cineva mi-ar fi adus pe o tavă un cap retezat. James îmi spusese ceva despre Titus, ceva ce nu-mi puteam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
împreună cu Jurnalul unui jurnalist fără jurnal, un prețios document - social, psihologic și literar deopotrivă. În fapt, notațiile de jurnal și scrisorile lui Ion D. Sîrbu relevă două ipostaze distincte ale autorului, aflate însă într-o organică interdependență. Vioiciunea, exuberanța stilistică, jovialitatea feroce a epistolierului lasă loc, în paginile jurnalului, meditației grave, patetice, impresia de obiectivitate fiind aici potențată de un pesimism lucid, justificat de întunecatele vremuri. Într-adevăr, corespondența lui Sîrbu se naște din nevoia firească de comunicare și afecțiune a
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
acest blestem. în general, nu putea să iasă din figura omului serios, preocupat, unidirecțional. Sesiza ușor comicul din diverse situații și afirmații, nu-i ocolea pe glumeți, era uneori tare în ironii, „pișca”, urzica, înțepa, avea acuitate, dar n-avea jovialitate. Putea să surîdă, nu și să rîdă. în două decenii de relații apropiate, nu cred că l-am văzut barem o dată hohotind. În schimb, cu fruntea plecată, concentrat - mai mereu. Scrisorile sale sînt rareori (și atunci, ici-colo, prin cîte o
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
ne plasase în aceeași cameră de cămin. înalt, drept, cu o cerbice puternică, păr șaten, creț, semăna cu Raf Valone, un actor italian la modă. Figura sa evoca dîrzenie. Alterna însă masca durității (maxilare strînse, privire întrebătoare) cu cea a jovialității. Era un tip spontan, malițios, de poante repezi, cu rîs scurt, supravegheat. Un „puncheur” îndemînatic, elegant. Nu întindea gluma, nu insista pe marginea unor subiecte frivole. Avea „ținută” în toate, de la cea vestimentară la cea comportamentală. înainte de facultate fusese impiegat
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
poate, cea mai spectaculoasă și originală voce ivita în literatura română din secolul al XIXlea, autor al unei opere rapsodice în care se manifestă un scriitor cult, o conștiință spontană, un moralist clasic, dublat de un umorist spumos, de o jovialitate cuceritoare. Considerat, rând pe rând, culegător de basme, rapsod popular, geniu oral etc., Creangă scăpa, în mod evident, unei caracterizări unice. Opera să nu se raportează la nimic din ce s-a scris în literatura română, considerându-se într-un
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
bunul său prieten Petre Missir, la acea vreme judecător supleant al Tribunalului din "a doua Capitală". Odată, a venit și nu l-a găsit. Și atunci, autorul "Năpastei" i-a lăsat un răvaș ce avea să devină celebru prin concizie, jovialitate, metrică, ingeniozitate: "Missiraș / Sunt la Iași / (Sau la Ieși) / Dacă eși / De la slujbă / Vin' la Cujbă. / Al matale / Caragiale". Este dat de exemplu în studiile privind versificația românească, a ajuns în (unele) cărți de școală, iar sintagma "Al matale, Caragiale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
primul război mondial și, mai ales, în ultima parte a vieții, P. s-a lăsat antrenat și acaparat de succesul pe care îl avea, fiind prezent în tot felul de șezători literare, în saloane, în reuniuni boeme în care dominau jovialitatea și calamburul. Uimea asistența și crea bună dispoziție prin extraordinara ușurință de a improviza catrene, cu poantă savuroasă și ironie fină, la adresa celor mai diverse personaje și împrejurări din mediul literar-artistic, politic, juridic, gazetăresc, salonard etc. Se mai pot discerne
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288739_a_290068]
-
non-verbale ale comunicării este parțial compensată de unele elemente ale discursului: cuvinte de întărire, așezarea în pagină, semne de punctuație, elemente iconografice, simboluri. Totuși, uneori subiecții trebuie să explice sensul celor afirmate în mesaje anterioare tocmai pentru că nuanțe ca ironia, jovialitatea, sarcasmul sunt greu accesibile fără latura non-verbală a comunicării. În acest context, participanții interpretează unele mesaje ca fiind ostile, și este nevoie de precizări, reeditări, explicații etc. Diversitatea mesajelor din materialul analizat se manifestă nu numai în ceea ce privește tehnoredactarea, ci și
by Zenobia Niculiţă [Corola-publishinghouse/Science/1024_a_2532]
-
sugerează astfel, cu mijloace lirice remarcabile, atmosfera de vrajă și supranatural care însoțește ivirea sentimentului de dragoste. H.-R. s-a dovedit foarte înzestrat pentru poezia satirică și fabulă, în care își putea desfășura în voie temperamentul polemic, verva pamfletară, jovialitatea, limbajul viguros și colorat. Poemele comice compuse în sprijinul unor campanii politice (O festă în comemorația zilei de 23 sept. 1845 sau Cobza lui Marinică, Păcală și Tândală sau Cavalerul și scutierul) și multe dintre fabulele sale (Măciașul și florile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287426_a_288755]
-
expresia directă a unei sensibilități echilibrate, solare, în care intră plenitudinea bucuriei de a fi și acceptarea fără crispări a legii morții (Vara); este, totodată, și expresia prezenței omului în natură, cu care acesta comunică prin muncă, iubire, printr-o jovialitate robustă. Vocația poetului în descriere este desenul, nu culoarea, dovadă a aceleiași înzestrări clasice, înclinată spre realitatea obiectivă care se oferă observației și studiului, nu spre atmosfera lăuntrică, insinuată în dominanta cromatică (Faptul zilei). O sensibilitate mai ales auditivă susține
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286434_a_287763]
-
comisii de vizionare și cenzură, întâmplări din sala de cinematograf, fie indirect, cumulând memorialistica (ochiul copilului din cabina proiectantului) cu istoria peliculei, așa cum se întâmplă în Pe cuvânt de cineast. Secvențe pseudocinematografice (1995), într-o manieră vecină pe alocuri cu jovialitatea informată obiectiv și savuroasă prin subiectivitate a unui D. I. Suchianu, dar și cu cinefilia egocentrică de tip Radu Cosașu. În orice caz, în anii debutului editorial (Tumbe în plină stradă, 1971, urmat de Opriți secolul, cobor! Umoristice, 1974), B. se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285800_a_287129]
-
expresia veche a lui Titu Maiorescu). M. preferă balada din raționamente limpezi: prin baladesc obține dramatism și miracol, întâmplările fiind puse sub semnul trecerii timpului și al destinului. Eroul central al baladelor e Păcală, simbol al spiritului popular dominat de jovialitate, bun-simț și stoicism. Caracterul predominant poetic, rapsodic se imprimă și prozei lui M., impregnată de candorile adolescenței, naratorii fiind, de regulă, tineri care își trăiesc viața patetic, la hotarul dintre realitate și vis, ca în romanele Duda (1973), Bătuta (1975
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288058_a_289387]
-
puțintică răbdare” al lui Trahanache, "curat” al lui Pristanda constituie astfel de automatisme. Comicul de moravuri este în strânsă legătură cu o anumită realitate socială și istorică. Astfel, comicul de moravuri satirizează viciile societății burgheze prin opera lui I. L. Caragiale. Jovialitatea lui I. Creangă, caracteristică întregii lui opere, îmbracă și forma comicului de moravuri, satirizând, de exemplu, în Amintiri din copilărie, abuzurile clerului, cu aspecte caricaturale, și prin utilizarea zicerilor populare: "Ș-apoi cică popa-i cu patru ochi! ... Ia mai
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
Cotidianul” (1991-1992), responsabil de Public Relations la o firmă particulară (1992-1993), redactor la Editura Cartea Românească și consilier tehnic la diferite publicații, pentru a se „fixa” în cele din urmă la „Academia Cațavencu”, specializat în lay-out-uri de mare rafinament și jovialitate. Între 1995 și 1997 a fost vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor. Este scenaristul filmului Înnebunesc și-mi pare rău, regizat de Jon Gostin și difuzat în 1992. Poziția lui I. în cadrul generației ’80 se definește încă de la cea dintâi carte, Cântece
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287489_a_288818]
-
efort susținut pentru autodepășire, o docilitate salutară și un respect proverbial (condiții propice asimilării și dezvoltării de sine), se pare că, din ce în ce mai mult, eșuează în introvertiri și interacționări agresive cu sine, cu celălalt, pradă fiind unui imediat consumist și concurențial. Jovialitatea specifică acestei vărste devine mutantă, se traduce în jigniri care, prin repetare, iau forma unei normalități clinice. Te înjuri cu colegul doar să te amuzi. Jignirea e condiment al bunei-dispoziții, repetarea ei devine o condiție. Reperele sunt de astă dată
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
sfera privatului, unde se naște și își consumă copilăria, în cea a vieții publice, pe care va ajunge, finalmente, să o domine. Cu timpul, accentul se mută de la condiția așa-zis „nocturnă” a cenaclului, de refugiu ocazional și definit prin jovialitate, prilejuit de tabieturile petrecerii timpului liber, la aceea „diurnă”, oficială și instituționalizată. Exersate la scară redusă, în cadrul c.l., spiritul critic și cel de concurență, abilitățile personale și strategiile de succes ies la rampă, în lumina vieții publice. Reputația și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286162_a_287491]
-
de prim-plan cel puțin în lumea „scandalurilor” boemei literare de la Mogoșoaia și de la Casa Scriitorilor din București. Prietenia cu Marin Preda, frecventarea elitei conducătoare a breslei, permanenta atitudine de frondă juvenilă a „noului Rimbaud român”, farmecul irepresibil al omului, jovialitatea ghidușă, corozivă și cinică în același timp l-au propulsat în centrul atenției scriitoricești, al criticii literare, dar și al vigilenței conducerii superioare de partid. Omul „plesnea” de talent și tinerețe, iar anii exploziei în poezie a lui Nichita Stănescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]