357 matches
-
și ele. Subminînd materia, volatilizînd lemnul într-un proces de combustie spirituală calmă, ridicînd amintirea acvaticului pînă la transparențele aerului, Camilian Demetrescu era atunci un postbrîncușian puternic marcat de spiritul oriental, bizantin și nu numai, al nonfigurativismului și al unei jubilații pure. Efortul său ulterior, asumat programatic și cu o vehemență mai mare decît i-ar fi necesară unei simple exprimări artistice, este unul evident de integrare în paradigma religiozității occidentale, în speță catolice, al cărei spirit include o dimensiune trupească
Arta bicefală (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16827_a_18152]
-
recunoaște insciența, în favoarea unei cunoașteri transpersonale, de factură metafizică, pe care ar incorpora-o, însoțită însă de "strigătul" personal, pulsatil și ignific: Nu știu/ ci sînt substanța/ a înseși cunoștinței! Tot adîncul/ din bezne pînă-n inima de raze/ e forma jubilației cu care/ cuvîntu-și soarbe graiul!/ Strigătu-mi/ știut pînă-n arcanele puterii/ e-un prag e-un puls/ e-un foc concentrator" (Ce mă vorbește-acum). Ființa sa pare a se balansa între inconștiența Cuvîntului revelator și o măgulitoare, decorativă devenire personală: Într-
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
uraganic" (Văzduh). O terminologie turmentată notifică îndepărtarea de adorația mistică, în direcția contrară, a adorării de sine. Starea de grație trece într-o stare de voluptuoasă convulsie, de halucinare a cărnii pe ruinele templului renegat: Tot ce-a fost vreodată/ jubilație-n spații/ și apoteoză-n nupții de îngeri/ pînă-n suflarea/ din primul cuvînt/ e numai drumu-n delir/ spre templul de fulminații/ cu care lutul meu izbucnește" ( Tot ce-a fost). Avem a face cu un dionisism clocotitor, pe linia Blaga-Cioran
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
lutul meu izbucnește" ( Tot ce-a fost). Avem a face cu un dionisism clocotitor, pe linia Blaga-Cioran, beneficiind de fierbinți izvoare nietzscheiene. Nicolae Ionel dă impresia a fi făcut un ocol pe tărîmul religiosului doar pentru a-și spori motivele jubilației personale, pentru a-și pune insignele unei universalități care înmănunchează deopotrivă contingentul și absolutul, materia și duhul. Pofta sa de viață pulsează cu o lăcomie gata a-și însuși tot ce ființează în toate planurile fizice și metafizice. În voracitatea
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
Cronicar Neagra jubilație Dan C. Mihăilescu își începe cronica din revista 22 nr. 20, la volumul lui Alexandru George Confesiuni împotrivă (Ed. Albatros), cu un portret al autorului pe care nu riscă să îl supere, fiindcă el e oricum supărat pe toată lumea. Cel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
nu riscă să îl supere, fiindcă el e oricum supărat pe toată lumea. Cel mult, să-i dea în plus apă la moară celui care, oricît de apreciate, pe bună dreptate, i-ar fi cărțile și publicistica, se consideră, cu neagră jubilație, un marginalizat și o victimă a campaniilor denigratoare. Ludicul Dan C. spune că s-a amuzat cîndva făcînd o clasificare a criticilor literari după firile celor șapte pitici din Albă ca Zăpada a lui Disney, pe Alexandru George identificîndu-l cu
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17064_a_18389]
-
Pavel Șușară Momentele festive își au, inevitabil, dincolo de ceremonialul optimist și de jubilația obligatorie, stările lor de impas și de zădărnicie. Nici bietul Brâncuși n-a scăpat, chiar acum, în anul său oficial, de clipele grele în care mai tare decît sărbătoarea a fost dimensiunea ridicolului. Spectacole teleastice cu poezie și cu muzică
Pe Argeș în sus (I) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15892_a_17217]
-
taxate drept ipocrite, interesate în sens materialist, filistine (Baudelaire, Flaubert, Matthew Arnold, dadaiștii), alienante și chiar represive (Ibsen, Kafka, Bruno Schultz, Trakl, Cehov, Școala de la Frankfurt, Michel Foucault). În altă variantă putem consemna o dublă direcție, una care transmite o jubilație a modernizării (futurism, constructivism, naturism sau Neue Sachligkeit), alta ostilă modernizării industriale și sociale, frecvent "aristocratică" (Nietzsche, expresionism, estetism). După Frederic Jameson, postmodernismul aspiră, în lipsa unei "dominanțe culturale", la o sinteză a elementelor clasice și populare, a modernismului "înalt" (elitar
O epură a modernismului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15901_a_17226]
-
semilevitație -, la Wanda Sachelarie Vladimirescu ele capătă note particulare și distincte. Tot ceea ce la Margareta Sterian era histrionism, la Magdalena Rădulescu evaziune și miraj, iar la Tia Peltz un gen de cochetărie ludică și volubilă, devine aici pretext pentru o jubilație gravă. Și această contradicție aparentă nu este deloc întîmplătoare pentru că întreaga expoziție constituie spațiul unor asemenea paradoxuri: retrospectivă în afara temporalității, delicatețe și forță, contemplație și răbufnire, laconism și discursivitate, memorie și inocență. Iar dacă ar trebui să restrîngem totul la
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
materiei și a tactilității, grafica lui Corneliu Vasilescu este o luptă grațioasă cu forțele de gravitație și, în același timp, un exercițiu pur de acrobație în condițiile unei stări de levitație deja dobîndite. Desfășurarea gestului artistic, cu aceeași putere de jubilație atît în spectrul cromatic, cît și în cîmpul valorilor, egala disponibilitate pentru regimul diurn și pentru cel selenar, alături de fluența interioară a întregului discurs formal și expresiv, fac din expoziția de grafică de la galeria Simeza un model de rafinament și
Liedurile lui Corneliu Vasilescu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16416_a_17741]
-
cu sinuciderea tatălui meu stă ceva puternic, o esență conținînd chiar enigma vieții. A sta ochi în ochi cu tot ce are viața mai îngrozitor: acest lucru, în mod paradoxal, mă ajută să supraviețuiesc și chiar să trăiesc o înaltă jubilație." Fabulatoriu e chiar felul în care Gabriela Melinescu își privește propria viață, felul în care construiește neîncetat un model de comportament zguduitor în efortul pe care îl presupune. Feminitate și ascetism. Și un jurnal special, care cere o lectură aproape
Un jurnal fabulatoriu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16483_a_17808]
-
Sunt orbi/ deodată, somnolenți, aleargă spre un zid uriaș,/ fără nici o poartă în el./ Și noi fascinați/ îi urmăm"(Ca o iarbă de mare). Tonul elegiac măsoară tristețile eului în iarna interioară, când însuși soarele îngheață, e reversul clipelor de jubilație ale iluminării. într-o lume/ societate decăzută, imaginile vituperează: "Ca și cum ar fi/ o noapte/ și ca și cum noaptea ar fi de fapt/ gura închisă a unui orb care a murit demult/ și n-a înțeles niciodată lumina". înăuntrul acelei guri suntem
Poet în veacul XXI by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/11930_a_13255]
-
Din fericire, Istoria fusese definitivată și cartea apare în iulie. Publicarea ei "provoacă senzație" și se vinde imediat, scăpînd astfel printre degete autorităților alertate de D. Caracostea, noul director al editurii. Ordinul de confiscare emis rămîne fără obiect, motiv de jubilație pentru G. Călinescu, dar și de îndreptățită malițiozitate la adresa lui Caracostea. Preia de la N. Iorga porecla de "Cacaprostea" pe care o figurează într-un desen rebusistic: KK proŹ. Ricanînd, îi prezintă lui Rosetti noua stare a Fundației "mobilată cam țipător (stambă
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11994_a_13319]
-
celelalte patru, dar acum mă refer doar la cei trei autori care ocupă un loc central în biografia mea privată!) Punându-mă singur într-o postură dilematică (nu exista vreun motiv să fac parte din juriu!), am trăit cu intensă jubilație tot ceea ce s-a petrecut în Sala Rondă al Hotelului Intercontinental. Fericit că împrejurările mă deresponsabilizaseră fără ca, tot ele, să mă fi responsabilizat în vreun fel, m-am bucurat cam în felul în care se bucură norocoșii posesori de bilet
Trei cărți. Adică trei prieteni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2744_a_4069]
-
în spațiu, ale cărui dimensiuni abisale amintesc de obscura Fosă a Marianelor. Pe acest tărâm, aflat la îndemâna multora (dar nu și la îndemintea lor, cum bine observa Ion C. Rogojanu), dorința dobândirii unei notorietăți factice, aducătoare de efemere și orgolioase jubilații beletristice, reprezintă un parametru de recunoaștere al veleitarismului la modă. Autorii unor asemenea ”multe și mărunte”, așteaptă cu nedisimulată înfumurare cuvenitele laude confraterne, venite din partea caimacului elitist, ghedesionat, entuziasmat și de un plesnitor dispreț față de tot ce nu se prosternează
O nouă ipoteza privind cauzele morții lui Eminescu- tratamentul cu morfină ! [Corola-blog/BlogPost/93467_a_94759]
-
care o scrie, o instanță cerebrală, critică, dublând-o frecvent pe cea pur lirică. La textualiștii postmoderniști, această ocupare a unui teritoriu literar cu instrumentele analitice, deconstructive și metapoetice, s-a soldat cu o dezolantă paragină artistică, acoperită de flora jubilației intelectuale. Cu cât poezia lor vorbește mai mult, în registre diferențiate și combinate, în intertextualizări și bucle autoreferențiale, cu atât ea spune mai puțin. Exemplul unei post-"optzeciste" locvace, precum Simona Popescu este elocvent. La antipod - și dintr-un unghi
Poeme elementare by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8444_a_9769]
-
Est, al patrulea volum, deja, al unui poet care a debutat editorial în 2002, surprinde în primul rând prin lirismul blând, serafic, extras "alchimic" din ordurile marginii de lume românească. Acolo unde eul gesticulant, retoric, sarcastic al fracturiștilor înflorește în jubilația imprecației și expectorației, eul retractil, sfios și cuminte al bietului intelectual aflat sub vremi se apleacă asupra gunoaielor ce-i sufocă viața, cu credința că va găsi aici "cel mai frumos poem al lumii": "poate că printre multele/ hârtii/ de la
Poezie cuminte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8468_a_9793]
-
rămîne cu justiția; cine pierde justiția rămîne cu politețea." Dar, în fond, în lumea noastră, cui îi mai pasă cu ce rămîne? Ca neam, spune Noica în ultimul capitol, nu ne reprezintă bolile hotărîrii, ci ahoretia. Așteptarea, asimilarea înfrîngerii, refuzul. Jubilația îmbătrînirii, în care atît de puțini se recunosc...
Bolile din veac by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8618_a_9943]
-
11,00); recitalul în care pianistul Murray Perahia a electrizat - pentru a câta oară? - publicul de la Ateneu cântând Bach, Beethoven, Schumann, Chopin, implicat ca de obicei intelectual și afectiv în actul creator-interpretativ, trecând cu repeziciune de la duioșie la impetuozitate, de la jubilație la meditația existențială sau revărsându-și potențialul energetic în șuvoaie compacte de sonorități modelate printr-un act aproape sacrificial; last but not least, concertul Filarmonicii Regale din Londra dirijată de Cristian Mandeal a încheiat zilele festivaliere cu Capriccio pentru vioară
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
mai mult, niște reuniuni triste de ultimi mohicani comparatiști. Lumea s-a schimbat rapid, și nu în bine, în timp ce convingerile cărturarului-călător au rămas aceleași. Imaginea americanului nostru îndrăgostit de Paris e prin urmare umbrită de melancolie, la antipodul freneziei și jubilației din faimosul musical. Noroc că după 1990, când Cortina de Fier cade, autorul va reveni în România și se va simți aici complet depeizat. Societatea românească, decuplată atâta vreme de Europa Occidentală și de întreaga lume civilizată, e redescoperită cu
Un american la Paris by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8140_a_9465]
-
gîndești doar la rezultatul unei acțiuni, ci să te bucuri de pașii făcuți; să-ți amintești, la capătul unei zile, de toate lucrurile minunate care te-au înconjurat; să fii conștiincios; să ai o undă de melancolie în chiar toiul jubilației; să primești tot parfumul și gustul lumii înconjurătoare; să nu îți pierzi bucuria." (pp. 126-127) Splendide îndemnuri. Fie și numai pentru aceste rânduri, cartea Adrianei Babeți merită citită. Multe dintre paginile Adrianei Babeți sunt străbătute de o intensă melancolie. Amintiri
Manual de supraviețuire by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7040_a_8365]
-
marea admirație). Fără forță de expresie a confratelui de generație, autorul acelor texte nu lipsite, totuși, de relief i se asociază - cum observa și V. Ierunca - sub semnul "chiotului dionisiac". Prospețimea contactului senzorial cu elementul teluric, a "inimii" cu "pământul", jubilația în regim solar a eului, tradusă că "tîsnet", "chiot", "zvâcnet", "salt" sau "nebunie" - elemente curente în primele poeme blagiene - se regăsesc aici în poezii precum Dimineața ("Desculț strivesc în iarbă boabe vii de roua/ Cu brațe mari mă-ntind spre
Poezia lui Alexandru Busuioceanu by Ion Pop () [Corola-journal/Memoirs/18008_a_19333]
-
firească”. Ce se mai poate pierde, totuși, în acest context de libertate (auto)celebratoare, în care alte și alte cărți, noi și noi autori apar sub ochii cititorilor și ai cronicarilor literari? Care ar fi riscul efervescenței creative și al jubilației critice în constatarea ei? Riscul echivalează cu o eroare de perspectivă; iar eroarea ar fi să considerăm că asta este tot. Că e suficient să traversezi spațiul aparițiilor editoriale recente, pentru a fi conectat la literatură și la mersul ei
Două epoci by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3919_a_5244]
-
reverie. Depresia eroinei e o drama în care eul solitar aspiră la o nouă dimensiune. Oglinda e o altă modalitate de exprimare analogică, ducând la simboluri și reflecție. Pentru femeie, oglinda e martorul mut, revelator al sufletului, prezență dramatică și jubilație potrivit dispoziției de moment. Narcisismul intră în psihologia normală, ca trasatură a psihologiei feminine. Sesizând relația variabilă corp-spirit, Manuela caută în oglindă imaginile chipului ei, care purtau pe ele sufletul și ale sufletului care-i alcătuiau chipul. Eroina se situează
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
car nale, de-a face literatură din orice. îi place să aștearnă povești. îi place la nebunie. Dar îl bănuiesc că-i place și să ghicească reacția cititorului, mai ales a celui negarnisit cu titluri prețioase și pompoane critice. Stupoare, jubilație, rușine, invidie, contrarietate, vertij, fericire, indignare, căință - toate acestea sunt forme de feedback la textele din Miros de roșcată amară. Amploarea evantaiului e firească, fiindcă, la rândul lui, Dan Alexe atrage etichetele cum magnetul pilitura. în funcție de adorația sau de resentimentele
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]