67 matches
-
Colocviul Foucault - Deleuze. Într-un strălucit articol omagial, pe care Michel de Certeau l-a intitulat "Râsul lui Michel Foucault", istoricul consideră că râsul este semnătura filosofului Foucault în fața ironiei istoriei. De Certeau plasează la originea întregului efort foucaldian formele jubilatorii explozive, cvasi-extatice. Râsul ca geneză a operei. De Certeau scrie astfel despre Foucault: "străbătea cărțile așa cum cutreiera Parisul pe bicicletă sau San Francisco ori Tokio, cu mare atenție pentru a surprinde, la cotitura unei pagini sau a unei străzi, o
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
religioase a evului mediu o reprezintă cântecul melismatic, cunoscut sub numele de Aleluia (o formă latinească alterată a invocației ebraice însemnând Lăudați-l pe Yahwe). În forma sa primitivă, aleluia se prezenta ca o manifestare colectivă aflată sub semnul aclamației jubilatorii, formată din aleluia și jubilus (jubilații), și caracterizată de o lungă vocaliză în prima parte, iar în partea a doua versetul biblic era completat de o vocaliză jubilatorie. Antifonul primitiv este un cântec monodic, interpretat alternativ de două coruri, sau
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
primitivă, aleluia se prezenta ca o manifestare colectivă aflată sub semnul aclamației jubilatorii, formată din aleluia și jubilus (jubilații), și caracterizată de o lungă vocaliză în prima parte, iar în partea a doua versetul biblic era completat de o vocaliză jubilatorie. Antifonul primitiv este un cântec monodic, interpretat alternativ de două coruri, sau interpretat în urma unui psalm (textul reluând un verset al psalmilor), care va deveni varietatea muzicală și textuală multiplă a cântecului gregorian. Compus pentru adunările de credincioși, antifonul va
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
offertorium, partea misei) devine un gen autonom. În secolul al IX-lea călugărul Notker de la abația elvețiană din Saint-Gall, atestă existența Secvenței, care după secolul al X-lea capătă dezvoltări libere. Secvența, piesă silabică în versuri, desemnează inițial orice vocaliză jubilatorie adăugată unei fraze liturgice (sequentia=ceea ce urmează). Melodia versurilor (exceptând extremele) este dată de schema a a b b c c... n, acest paralelism desemnând în secolul al XV-lea procedeul de reproducere a aceluiași motiv pe diferite trepte ale
Revista MUZICA by Cristian CARAMAN () [Corola-journal/Science/244_a_484]
-
unei tranziții eterne. ... și a lui Dumitru Ivan Pictura lui Dumitru Ivan întrunește, simultan, trei caracteristici fundamentale care o scot de sub dependența strictă a limbajului. Mai întîi, ea reprezintă simptomul unei spaime de vid și, simultan, expresia unei continue stări jubilatorii. Indiferent dacă este vorba de lucrări mai vechi sau mai recente, lupta cu spațiul, cu suprafața albă a pînzei, dar și bucuria de a triumfa prin culoare și de a clama supremația prin formă sunt prezente în aceeași măsură și
Actualitatea by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11991_a_13316]
-
lume dreaptă, pașnică, reunită și frățească. Atunci, ca și după căderea Imperiului Roman, pe ruinele unui trecut promițător, dar compromis de o prea lungă serie de erori, vor renaște o formidabilă poftă de viață, încrucișări de rase interesante, precum și transgresiuni jubilatorii. Din toate acestea se vor naște noi civilizații, constituite din reziduurile națiunilor epuizate și ale hiperimperiului rămas fără moștenitori, hrănite cu noi valori. Se va instaura o democrație planetară, ce va limita puterile pieței. Ea se va strădui să câștige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
politiciană pentru toate celea. Mai e la mijloc și juisanța prin delegație, căci nu degeaba-s aleși, iară nu desemnați, deputații societăților întredeschise. De unde și frecvența remanierilor guvernamentale de cafenea. Oamenii, beau, mănâncă, voiajează și copulează prin intermediul reprezentanților. Reamintește-ți jubilatoriul strigăt al veteranului din anecdotă: "I-am dat o sută și-un leu,/ Dar o fute cum vreau eu!". Cu varianta disforică, proprie și microbistului și nemulțumitului politic: Dar n-o fute cum vreau eu!". Nu-s de rău augur
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Dan Coman s-a antologat prodigios în d great coman (deși de la inceput avertizează: „aceasta nu este o antologie“). Alte două antologii semnificative: Liviu Antonesei cu Apariția, dispariția și eternitatea Eonei și Ioan Es. Pop cu No exit. Câteva vorbe jubilatorii despre critică publicată anul acesta. Antonio Patraș l-a reinventat pe Ibrăileanu într-un eseu despre literatura criticului, formulând ad-hoc și o teorie a personalității cu reverberații care nu se vor stinge ușor. Angelo Mitchievici a dezgropat lumea de fineturi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
Îndreaptă brusc către unul dintre Însoțitori. Îl Întreabă ceva la modul familiar: „Nu-i așa, domnule Novicov?“; și, la aprobarea din cap a acestuia, Îl apostrofează franc, „Dar tu ești prost!“, fără să se sinchisească de reacția asistenței. După aplauzele jubilatorii ce urmează, este convins că atmosfera a devenit propice Începerii monologului; da, a monologului, pentru că profesorul declamă cu vervă studiată rolul său de actor extraordinar. Aerul se Îngreunează de corpusculii ideilor scăpărând de acute tensiuni; uit de orice și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acest ultim op al Marianei Codruț, de mai vechiul "ritual al jubilației ceremoniale în fața lumii", ce travestea reușit iluminarea ontică, după cum bine observa Iulian Boldea, plecând de la volumele anterioare ale poetei. Nucleul poemelor din Ultima patrie nu este deloc unul jubilatoriu, ci dimpotrivă, unul sumbru, aspru, întunecat, pliat pe o sensibilitate mai ascuțită, mai deschisă percepției distrofiei lumii recente. Culorile în care aceasta este zugrăvită sunt la rândul lor mult mai întunecate, profilurile existențiale reduse la câteva definitorii, iar gestica stereotipă
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
al lui Dumnezeu? Fatalmente, orgasmul presupune contradicția. Dacă Dumnezeu decide să creeze lumea, se separă de el însuși, în dorința lui de a se cunoaște pe sine. Contradicția ar fi astfel un dat divin. Ea este constitutivă Ființei lumii. DIALOGUL JUBILATORIU A doua parte din Omul și cele trei etici ale sale este constituită din dialogul între Lupasco, Solange de Mailly-Nesle și mine, care a avut loc pe 11 mai 1984 și pe 1 iunie 1984. În entuziasmul nostru ternar, l-
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
149 Ce concluzie putem trage ? 153 7. Terțul inclus, teatrul absurdului, psihanaliza și moartea 156 Pentru un da sau pentru un nu 156 Lupasco și teatrul absurdului 160 Psihanaliza și moartea 166 8. Dumnezeu 173 Orgasmul lui Dumnezeu 173 Dialogul jubilatoriu 176 De la alchimie la religie 179 9. Dialogul întrerupt : Fondane, Lupasco și Cioran 183 Românii din Paris 183 Despre non-contradicție ca pact cu diavolul 186 Ce voia acel Om? 191 10. Abellio și Lupasco Un ideal împărtășit: convertirea științei 195
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
jurnal, o corespondență prin internet, comentarii la acestea, pretins livrate (fragmentar și alternat) ca atare, de fapt atent „lucrate”, cu obținerea aparenței de expresivitate involuntară. Și aici se abordează decomplexat sordidul existenței zilnice, fervoarea erotismului neinhibat, anecdoticul, frustrările și inflamările jubilatorii ale cotidianului, reveria și sentimentalitatea (toate rostite în chip violent), iar în ultimă analiză, deși bine ascunse sub carapacea de vitalism agresiv ori de platitudine căutată, marile chestionări existențiale, „partea poetului”. SCRIERI: Din confesiunile distinsei doamne M., București, 2001; Pagini
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290604_a_291933]
-
savuros moderați de George Banu și Horia-Roman Patapievici. Abordările, foarte variate ca stil și tematică, au reușit să evidențieze o alchimie cu totul specială între două orizonturi, două culturi, două limbi diferite, rezultanta fiind o expresie unică a unui pesimism jubilatoriu și a unei formule paradoxale care, departe de a închide gîndirea într-un impas, oferă soluția unei cunoașteri complexe și fertile. Dar vedetele Salonului din acest an au fost două extreme geografice: literatura nordică, prezentă prin circa patruzeci de autori
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
iată-l pe românul nostru pribegind cu dezin voltură prin limbi și teritorii ce-i erau cu totul străine înainte de Revoluție, savurîndu-și succesul cu senină distanță și sfredelind cuvîntul cu pătrunzătoarea-i privire cenușie, într-o incantație obsesională, agasantă și jubilatorie. Redăm, în continuare, cîteva fragmente dintr-un interviu acordat recent lui Abeline Majorel: Este doliul un punct de plecare? Da și nu! Romanul Culorile rîndunicii vine ca o continuare a Simfo niei lupului ; păstrez aceleași personaje și adaug cîteva noi
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
același timp ? Acest dolorism afișat în scris, această groază de primăvară, de căldură, de frig, de oameni dublată de o ființă delicată, incredibil de generoasă, modestă și nostimă îi zăpăcea mai pe toți. Singur punct comun : stilul letal și totodată jubilatoriu, precizia aproape clinică a observației psihologice, sentințele istorice valabile și astăzi (nu cele nefericite, conjuncturale), decorticarea mizeriilor sale și ale umanității. Drept e că această inactualitate recurentă în opera lui Cioran îl salvează de modă, de o contextualizare facilă. A-
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de constrângeri, sau la nivelul unei lecturi freudiene, ca eliberare a principiului plăcerii, sublimat prin artă de constrângerile materiale ale lumii. Prin urmare, aventura umanității se configurează ca aventură a artei în expresia ei cea mai liberă, a unui erotism jubilatoriu, în viziunea particulară a soteriologiei estetice klimtiene. Carl Schorske observă aici reluarea unui set de distincții transpuse în limbajul stilistic, Furiile, "agenții diriguitori ai destinului masculin în politică"398, sunt reprezentate concret, în timp ce reprezentarea corului de îngeri cunoaște o maximă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]