67 matches
-
mea; și am păstrat-o cu mare devoțiune și grijă timp de douăzeci de ani, până când Într-o zi, la Rocroi, a trebuit s-o las Înfiptă Între plăcile platoșei unui franțuz. Ceea ce reprezintă, desigur, un sfârșit potrivit pentru un jungher bun ca acela. Pe când noi dormeam cu un ochi Închis și altul deschis și ne temeam până și de umbra noastră, Madridul duduia de serbările În cinstea venirii prințului de Wales, eveniment care era de-acum oficial. Au urmat zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-se să vadă rezultatul - care nu fu mare lucru -, se aplecă Încercând să-l ologească la țurloaie pe altul cu vizcaína. Și dacă tot am făcut mai Înainte niște socoteli, hai să le continuăm zicând că cinci spade plus cinci junghere Însemna zece lame de oțel sfâșiind aerul; astfel că băteau În el loviturile ca grindina. Una Îi veni așa de aproape Încât Îi reteză o mânecă a pieptarului, iar alta l-ar fi străpuns cu siguranță dacă nu i s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
martiri. Toți mureau cu același extaz în priviri, cu aceeași zgârcire voluptuoasă a buzei de sus, ca și când și-ar fi ejaculat sufletele într-un spasm de plăcere supremă. Zâmbetul lor insuportabil era ciopârțit cu deosebire de cătane, care amestecau, cu jungherele, buze, sânge și sfărâmături de dinți pe chipurile sfinților agonici. Chlîștii nu aveau, nici unul, de o mie de ani, tată, căci singurul lor părinte era Ava, Tatăl ceresc. Pruncii născuți în urma vapoarelor ce țineau de Paști și de Crăciun (și
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
prețioase. Cumpărau de la el până și viniticii și solii frânci, care, slavă Domnului, aveau și ei mătăsurile lor brodate cu destul meșteșug. Se zice în familia noastră că pe acest strămoș l-ar fi tăiat însuși pașa de Giurgiu cu jungherul său, după crunta mazilire a Hangerliului, care apucase să trimită prin negustorul de pânzeturi carte la unchiul său din Tesalonic, rugîndu-l pentru două sute cincizeci de pungi cu bani, ca să dea haraci turcului venit cu ferman, să-și scape capul. Străbunicul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
spre stomac. Am primit o săgeată acu un an, la Kosovice, la un jaf, și pân-am smuls-o, până m-am legat, s-a făcu rană. Cum pun ceva în gură, cum m-apucă, știi, parc-aș avea un jungher înăuntru. Și au un vin în pașalâcu’ ăsta!... Atât au, vin, muzică și pretenții. De-aia i-am și bușit așa ușor. — Ați încercat cu ceai de izmă? - întrebă Metodiu. — E periculos - răspunse turcul. S-au mai dus câțiva de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu se poate! Asta nu se poate, părinte! Dispari, diavole! Ba se poate, bădie Silvestre! Și încă să mai știi una tot așa de moțată... Când îi vine pofta de ceva cărniță de godăcel, te sfătuiește să mai intri cu jungherul prin cele cotețe, că cică unul, chipurile, îi olog, altul cară apă la ceilalți și mănâncă degeaba, și tot așa... Dar în realitate el îi pregătește, el îi ologește mai din vreme și te lucrează cum vrea el, că dumneata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
spune: închide gura, dezgolește-te și taci? cine taie-n întuneric roci bazaltice să urci sus, la luna-n amorțire, pe-astă lume s-o aduci? cine soarele își pune la urechi cercel stingher? cine clatină seninul scânteind ca un jungher? de ce doare nordul fraged ca mlădița ce o rupi? de ce urlă de bezmetic sudul cel atins de rut? când răsare steaua rece șerpuind greu pe uluci, nici n-ai timp s-o vezi, că trece și degrabă te usuci. astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
sau flinta... Acum, însă... În acea clipă, pe poartă a intrat feciorul hangiului. Cu toată sfârșeala care îl cuprinsese și durerea din umăr, într-o clipă a fost în fața lui. Acesta nu s-a speriat, ci a dus mâna la jungherul de la brâu. „Fii pe pace, băiete. Eu sunt. Cine mai este în han?” „Nu mai este nici un mușteriu. Au să vină ei peste vreo șase zile, când se întorc negustorii de la Galați. Da’ hai înăuntru, că îi ger nu șagă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ca luna răsărind peste creasta muntelui. Calmă, intonă un vers din Sutrele Lotusului, care îi plăcuse să recite, în alte vremuri. — Tsuchiya! Tsuchiya! strigă Katsuyori. — Stăpâne? — Asist-o. Dar soția lui Katsuyori nu așteptă lama valetului, ci-și apăsă propriul jungher drept în gură, în timp ce recita sutra. În clipa când trupul soției lui Katsuyori căzu înainte, una dintre servitoare începu să le încurajeze pe cele rămase în urmă: — Doamna noastră a plecat înainte. Nici una dintre noi nu trebuie să întârzie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Hideyoshi. — Chiar dacă nu se cuvine ca eu să vă însoțesc, vă rog, lăsați-l măcar pe Generalul Mosuke să fie alături de dumneavoastră. Sunt gata să-mi spintec pântecele chiar acum, bucuros, ca să vă risipesc orice neliniște! Și duse mâna la jungher. — Ține-ți firea, Ujiie! strigă Hideyoshi, lovindu-l peste mână cu cravașa. Mosuke mă poate urma, dacă dorește atât de mult să vină cu mine. Dar ar trebui să pornească după plecarea armatei. Și, din acest motiv, nu te putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ai clipi, cerșetoarea îl apucă pe Zeruali de încheietura mâinii și-l trase cu putere. Acesta căzu de pe cal, doar piciorul drept rămânând agățat în scara șeii; trupul i se răsturnă, măturând pământul cu turbanul, în veme ce vârful unui jungher se ațintea spre gâtul lui. — Spune-le oamenilor tăi să nu se clintească! urlă pretinsa cerșetoare cu glas bărbătesc. Zeruali făcu întocmai. — Poruncește-le să se îndepărteze până în satul vecin! Câteva minute mai târziu, pe drumul acela de munte nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
se clintească! urlă pretinsa cerșetoare cu glas bărbătesc. Zeruali făcu întocmai. — Poruncește-le să se îndepărteze până în satul vecin! Câteva minute mai târziu, pe drumul acela de munte nu mai erau deât un cal nerăbdător, doi bărbați nemișcați și un jungher cu tăișul curb. Încet, foarte încet, începură să se miște. Atacatorul de pe drum îl ajută pe Zeruali să se ridice, apoi îl duse pe jos, departe de drum, între stânci, așa cum o fiară își cară prada în colți, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
prizonierul în odaia de culcare. Mariam veni după ei și lăsă în jos cuvertura din lână care închidea încăperea. — Uită-te la femeia asta, Zeruali! Când auzi acest nume, sora mea lăsă să-i scape un blestem. Bătrânul simți lama jungherului apăsându-i falca. Se trase puțin înapoi, fără să deschidă gura. — Dezbracă-te, Mariam! Ea se uită la Iscoditor cu ochi neîncrezători, înspăimântați. Acesta urlă iarăși: — Eu, Harun, soțul tău, îți poruncesc să te dezbraci! Ascultă! Biata fată își dezveli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
cu gesturi stângace, sacadate. Zeruali închise ochii și lăsă fățiș capul în jos. Dacă vedea trupul gol al acelei femei, știa ce soartă îl așteaptă. Înalță capul și deschide ochii! Ordinul lui Harun fu însoțit de o mișcare bruscă a jungherului. Zeruali înălță capul, dar își ținu ochii strâns închiși. — Privește, stărui Harun, în timp ce Mariam își deznoda straiele cu o mână, ștergându-și lacrimile cu cealaltă. Rochia căzu. — Uită-te la corpul ăsta! Vezi vreo urmă de lepră? Du-te s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
scurt timp se simți refăcut. Așteptă câteva minute, își trase sufletul și pipăi cu grijă stomacul cămilei care, fiind legată, nu se mișcase când îi sosise sfârșitul, limitându-se să încline capul. Când simți în mod sigur locul ales, șterse jungherul încovoiat de pătura roasă de sub șa și-l înfipse cu forță, adânc, răsucindu-l de câteva ori, căutând să mărească rana cât mai mult. Când scoase arma, țâșni un pic de sânge și apoi un jet de apă verzuie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
hachiți are dumneaei mai rele?/ I-afurisită, bre, în toate cele! [...] Of, of, jupân Hangiu și prieteni buni,/ Nu-s cununat decât de două luni,/ Dar cred că nu-i pe lume om becher,/ Chiar de-i înfigi în inimă jungher,/ Mai priceput să deie glas durerii/ Decât îs eu din pricina muierii/ și-a răutății ei!”878 După o viață de celibat, dar care nu a fost cu nimic lipsită de plăceri, chiar și de cele carnale, cavalerul Ianuarie, eroul istorisirii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Toată acea sticlă și tot acel oțel erau continuarea directă a călăreților cu panașe, căptușiți cu fier, prin ale căror armuri crăpate orice argat umil putea să strecoare, cu ceva deznădejde și un pic de Îndrăzneală, tăișul ascuțit al unui jungher. Ea Îi explicase cu mare precizie acest fapt la Veneția. Nu mai există barbari, Faulques. Sunt cu toții Înăuntru. Și nici măcar nu mai există ruine asemenea celor dinainte, avea să adauge mai târziu, la Osijek, pe când fotografia o casă a cărei
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]