278 matches
-
de înalt nivel științific, chiar dacă autorul avut în vedere e un clasic minor. Volumul Pagini uitate este, însă, mai mult decât o încheiere „de serviciu” a unei ediții care nu nea oferit mari surprize, traseul lui I. Al. Brătescu-Voinești, de la junimism la pacifism și, de acolo, la extrema dreaptă, fiindu-ne cunoscut. „Paginile uitate” sunt, în fapt, acele texte - poezie, proză, publicistică, alocuțiuni academice, prefețe - pe care autorul le-a omis din sumarul volumelor publicate în timpul vieții, și pe care nici
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
nu abuzez de cunoștințele de literatură franceză pe care le aveți. Dar iată cum stau lucrurile în literatura noastră de după 1800: generațiile coincid aproape perfect cu modificările de paradigmă istorică. 1840, debutul Romantismului cu programul Introducției la „Dacia literară”; 1870, junimismul critic maiorescian; 1900, naționalismul iorghist; 1920, modernismul lovinescian; 1950, realismul socialist, urmat de mica liberalizare care a permis un remake modernist; 1980, postmodernismul; 2000, literatura postcomunistă. Singurele „precipitări” se constată în apariția modernismului lovinescian, când la mijloc este Primul Război
Neuitatul Thibaudet by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3261_a_4586]
-
al XIX-lea sunt încă puternice la 1920. La începutul interbelicului, Iacob Negruzzi, secretarul Junimii, este încă martor al schimbărilor literare și apucă, la bătrânețe, mai bine de jumătate din perioadă, după ce prinsese, în fragedă tinerețe, pașoptismul, iar la maturitate junimismul. Este aproape neverosimil că ochii lui, de om născut în 1842, au parcurs pe viu cele mai importante etape ale literaturii române, strângând anii și evenimentele ca o istorie literară și că în anii '30 ai secolului al XX-lea
Tren de plăcere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11116_a_12441]
-
presei literare românești (1790-1920), Editua Științifică și Enciclopedică, București, 1987 18) Gheorghe Marinică (în colab.), Bisericile din Ploiești, biserici ortodoxe I, Monografie, Ploiești, 2003 19) Al. Zub, Junimea. Implicații istoriografice (1864-1885), Editura Junimea Iași, 1976 20) Zigu Ornea, Junimea și Junimismul, București, 1975 * Această comunicare a fost susținută la Sesiunea Anuală Internațională de Comunicări Științifice, Istorie și Societate, Ediția a IX-a, desfășurată la Colegiul Național Ion Luca Caragiale, Ploiești, în ziua de 8 mai 2015, sub egida Societății de Științe
LEGĂTURILE LUI IOAN SLAVICI CU PRAHOVA de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1922 din 05 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364750_a_366079]
-
o monumentalitate indiscutabilă în ambele cazuri. Poet de talie națională, Macedonski nu poate fi înțeles și explicat decât din perspectiva literaturii române ca fenomen al literaturii universale. Formația franceză a poetului Macedonski, realitate tot atât de indiscutabilă ca și opoziția sa față de junimism, nu reprezintă, în contextual literaturii române, un fapt izolat. Orientarea literaturii române spre o Europă francofonă poate fi constatată încă înainte de pașoptism, fereastră deschisă spre Franța îngăduind de multă vreme scriitorilor români nu numai contemplarea experiențelor sale fundamentale (clasicism, romantism
FENOMENUL FILONULUI FRANCEZ ŞI GERMAN ÎN LITERATURA ROMÂNĂ (MACEDONSKI, GOETHE, EMINESCU) de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1312 din 04 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352363_a_353692]
-
istorie a onorabilității conspiratorilor asasini. Așa este și cazul criticului literar Zigu Ornea, considerat o somitate a culturii românești, evreu din Botoșani care și-a făcut chiar o carieră din anumite subiecte care se leagă de viața lui Eminescu, precum: Junimismul (1966), Junimea și junimismul (1975), Viața lui Titu Maiorescu vol. I-II (1986-1987). [Zigu Ornea, care a exercitat în anii 90 și funcția de director al editurii evreiești Hasefer, are totuși meritul de a fi precizat că bancherul rus Warszawsky
LICHIDAREA LUI MIHAIL EMINESCU +DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI CAP. 19 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375317_a_376646]
-
asasini. Așa este și cazul criticului literar Zigu Ornea, considerat o somitate a culturii românești, evreu din Botoșani care și-a făcut chiar o carieră din anumite subiecte care se leagă de viața lui Eminescu, precum: Junimismul (1966), Junimea și junimismul (1975), Viața lui Titu Maiorescu vol. I-II (1986-1987). [Zigu Ornea, care a exercitat în anii 90 și funcția de director al editurii evreiești Hasefer, are totuși meritul de a fi precizat că bancherul rus Warszawsky, deconspirat de Eminescu ca
LICHIDAREA LUI MIHAIL EMINESCU +DOSARELE SECRETE ALE ISTORIEI ROMANIEI CAP. 19 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375317_a_376646]
-
Educației în 1874, dar demisionează în 1876 ca urmare a întoarcerii liberalilor la putere și revine în Parlament ca deputat în 1878. Carp se consacră în întregime politicii începînd din 1871 și apare, din 1878, ca șef politic oficial al junimismului. Societatea Junimea a stimulat numeroase studii. Gruparea unei pleiade de istorici, poeți, critici și mari figuri ale conservatorismului poate fi interpretată ca un fenomen sociologic, cultural și politic. Sociologia insistă asupra concurenței dintre generații, pe voința de a sparge monopolul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
își atribuie întreaga răspundere a construcției națiunii moderne. Soliditatea legăturilor create de grup, capacitatea de a-și plasa posturile de conducere se explică prin frăția masonică: Maiorescu, lacob Negruzzi, Vasile Pogor și alții fiind inițiați în 1866. Lectura culturală a junimismului pune accentul pe formația germană a majorității adepților săi, ca și cum schematic modelul german ar înlocui modelul francez de la 1848. Analiza politică scoate în evidență conservatorismul modern al junimiștilor care îl înlocuiește pe cel al bătrînilor boieri rusofili. Ei introduc, în
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și contemporanii lui, București, Minerva, 1974. Maiorescu, Titu, Critice, București, 1874. Notes sur la vie du roi Charles de Roumanie, București, 1894. Ollivier, Émile, "La première candidature Hohenzollern", în Revue des Deux Mondes, 15 iunie 1902. Ornea, Z., Junimea și junimismul, București, 1975. Panu, G., Amintiri de la Junimea din Iași, București, 1971. Picot, Emile, La Question des Israélites roumains aupoint de vue du droit, Paris, 1868. Platon, Maria, Vasile Alecsandri, poeții felibri și "cîntecul gintei latine", lași, Editura Junimea, 1980. Rosetti
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
de idei generală și „segmențială” a disciplinei, într-o manieră ce așează realitățile noastre dure în chip de fundal, care face grea desprinderea, taie avânturile și pune pecetea particularităților ce ne caracterizează. Pașoptismului, romantismului i-a urmat, ca o reacție, junimismul cu spiritul său critic. Gh. Panu trebuia să reprezinte în istorie spiritul Junimii, dar el n-a făcut operă și nici școală, încât abia a doua generație (Ion Bogdan și Dimitrie Onciul) se va impune. Deși fără doctrină și ideologie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
marilor scriitori. Majoritatea membrilor, prețuind aproape ostentativ trecutul, se revendicau din tradiția mișcării de la 1848 și au întreținut un veritabil cult pentru I. Heliade-Rădulescu, C. A. Rosetti și N. Bălcescu. Deși a căutat să-și definească programul prin opoziție cu junimismul, pe care îl acuza de cosmopolitism și spirit distructiv, societatea a păstrat totuși ideea maioresciană a necesității de a revizui formele civilizației românești spre a le adapta realităților naționale. A acordat o atenție deosebită reorganizării instituțiilor artistice, precum teatrul și
AMICII LITERATURII SI ARTEI ROMANE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285319_a_286648]
-
perioadă. Activitatea politică a junimiștilor a susținut-o prin articolele din „România jună” (1899-1900) și din „Tribuna conservatoare”, ziar al cărui redactor a fost din martie 1903 până în iulie 1904. Discipol al lui Maiorescu, B. a reprezentat una dintre speranțele junimismului de după 1890. Dar articolele sale de critică literară, rămase în pagini de revistă, ca, de altfel, și celelalte scrieri, sunt cu totul incolore și, adesea, fără opinii ferme. Maiorescian prin mimetism, este și el de părere că personalitatea unui artist
BASILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285667_a_286996]
-
implacabile ale naturii. Anticip(nd magistral teorii ce vor analiza specificul legilor sociale nuanț(nd ideea determinismului social absolut, Eminescu recunoaște importanța elementelor specifice fiecărei epoci istorice. "Judec(nd lucrurile (n legătură cu (ntreagă cugetarea lui Eminescu ș( (n mijlocul junimismului, determinismul evoluționist opus idealismului revoluționar liberal neagă puterea de cauzalitate imediată a rațiunii ca formă de cunoaștere, dar admite intrarea ca factor (n lanțul cauzal a ideologiei unei epoci, luate ca fenomen" (Călinescu, 197: 15, vol.2). Modul (n care
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
r(ndul lui, Lovinescu arată că: "(n afară de merit ș( talent, unul din motivele atracției lui Maiorescu pentru teatrul lui Caragiale trebuie să fi fost ș( faptul că opera dramaturgului este cea mai puternică expresie literară a criticei sociale a junimismului" (Lovinescu, 1940: 245, vol. II). Proiectul lui Maiorescu pe tăr(m cultural nu era mai puțin titanic dec(t al unui Hașdeu, de exemplu, păstr(ndu-și anvergura ș( dacă deplasăm atenția către dimensiunea socială, indirect vizată (n general dar nelipsind
Sociologia comunității by Tudor Pitulac [Corola-publishinghouse/Science/1067_a_2575]
-
din a cărei comisie de coordonare și revizie a făcut parte, M. a redactat aproape toate articolele referitoare la societatea Junimea și la membrii acesteia, între care medalioanele despre Titu Maiorescu, Iacob Negruzzi, V. Pogor, Th. Rosetti, revista „Convorbiri literare”, junimism ș.a. Preocuparea față de Junimea provine din necesitatea de a încerca să explice mentalitatea care a determinat opțiunile membrilor societății, considerate hotărâtoare pentru integrarea culturii și a literaturii române în spiritualitatea europeană modernă. Dar contribuția esențială a lui M. la cunoașterea
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
față de Junimea provine din necesitatea de a încerca să explice mentalitatea care a determinat opțiunile membrilor societății, considerate hotărâtoare pentru integrarea culturii și a literaturii române în spiritualitatea europeană modernă. Dar contribuția esențială a lui M. la cunoașterea aprofundată a junimismului este ilustrată de Critica literară junimistă (1864-1885) (1975). Lucrarea studiază structura sistemului critic elaborat de societatea ieșeană, privit atât în contextul epocii, cât și în acela al literaturii române de până la 1900. În viziunea autorului, Junimea și-a întemeiat critica
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
cultural solid, pentru a putea răspunde solicitărilor momentului de criză prin care trecea cultura. Exegetul consideră că accentuarea specificității valorii artistice, insistența asupra principiilor realismului, asupra logicii artistice, a coerenței imaginii și asupra adecvării limbajului sunt principalele elemente promovate de junimism, curent care și-a dovedit eficiența și prin aplicarea consecventă a propriilor reguli. Relevă că Junimea și-a întemeiat școala critică și pe un sistem formal și este de părere că acesta a fost întregit de un corp amplu de
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
al Partidului Social Democrat”. Susținătoare a marxismului și a internaționalismului, revista utilizează pamfletul politic pentru a critica, într-o manieră ironică, ideologia burgheză „retrogradă” a partidelor la putere și orice curent de gândire ce ține de trecut, cum ar fi junimismul. În acest spirit, Tudor Arghezi semnează pamflete anticlericale, iar N.D. Cocea, pamflete antimonarhice, cultivarea acestui gen publicistic reprezentând o trăsătură distinctă a F. Este criticat naționalismul gânditorilor de dreapta, bunăoară ideile lui N. Iorga (8/1911). Singura soluție recomandată de
FACLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261]
-
Iorga (8/1911). Singura soluție recomandată de revistă, pentru interesul țării, ar fi votul acordat socialiștilor, care „oricât ar alerga ei după egalitate, nu pot fi băgați în egalitatea Brătianu=Carp=Take=Iorga”. În aceeași manieră persiflantă, este atacat și junimismul, căruia i se publică „necrologul” (14/1911). Revista se pronunță ferm împotriva neutralității și susține intrarea României în război alături de Antantă, în speranța realizării pe această cale a Marii Uniri (Jos neutralitatea. Spre Ardeal și Trăiască România Mare!). Literatura este
FACLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286932_a_288261]
-
deplin convins. În privința grupării junimiste, atitudinea lui este diferențiată: apreciindu-i meritele în lupta pentru limba literară și pentru promovarea valorii estetice a operelor, recunoscând, nu o dată, rolul lui T. Maiorescu, respinge ideologia politică a curentului, considerată cauza pentru care junimismul nu s-a transformat într-o amplă mișcare literar-artistică (Idealurile sociale și arta). În schimb, pe discipolii lui Maiorescu (P.P. Negulescu, D. Evolceanu, M. Dragomirescu) îi trata de sus, ca pe niște „critici volintiri”. E de remarcat că prozatorii și
DOBROGEANU-GHEREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286804_a_288133]
-
dat de E. Lovinescu în ultimul său an de viață lui Cuza Marinescu este prilejuit de apariția volumului T. Maiorescu și posteritatea lui critică și relevă atitudinea consecventă a lui Lovinescu față de critica maioresciană; analizând rolul lui Maiorescu și al junimismului în istoria culturală a României, Lovinescu opinează că, în condiții istorice nefavorabile, când ideologiile extremiste prevalează, critica estetică de sorginte maioresciană (în speță, disocierea valorilor etică, etnică și estetică, cultivarea raționalului și a toleranței ideologice) trebuie să fie secondată de
FAPTA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286954_a_288283]
-
un concept de modernism pe care îl corectează prin raportare la viziunea integratoare a epocii actuale. Schițează apoi un model personal de structurare a criticii românești moderne, precum și o reinterpretare a secvențialității istoriei literaturii române, bazată pe delimitarea curentelor pașoptism, junimism, modernism, proletcultism, neomodernism și postmodernism. Volumul Postmodernism. Din dosarul unei „bătălii” culturale (2000) reunește, ca probe în vederea unei pledoarii ulterioare, diversele intervenții ale autorului pe tema postmodernismului: articole, eseuri, răspunsuri la anchete, interviuri publicate în presă în decursul a cincisprezece
LEFTER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287770_a_289099]
-
direcție nouă, ci o direcție sănătoasă”. Sub titlul În loc de prefață. Al doilea rămășag, Hasdeu reia aceleași idei și republică celebrul acrostih îndreptat contra Junimii. Revista păstrează în cele patru luni de apariție orientarea antijunimistă, dar, ca și la „Revista contimporană”, junimismul va fi combătut nu atât în planul principiilor politice și literare, cât în chestiuni de amănunt, privindu-i mai ales pe membrii societății ieșene. Polemica se cobora astfel de la idei la persoane, pierzându-și în bună măsură interesul istorico-literar; rămân
REVISTA LITERARA SI STIINŢIFICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289226_a_290555]
-
trăgându-și sevele din istorie, din realitatea autohtonă, din creația populară, ea cată să fie „expresia vieții unei nații”. Prețuitor al tradiției, ideea moștenirii culturale („clironomia părintească”) apare, la el, ca o consecință firească. Pe de altă parte, precursor al junimismului prin criticismul său, scriitorul anticipează, prin șarjele împotriva „imitației necugetate” și a stricătorilor de limbă, campania pe care o va desfășura Titu Maiorescu. Cerând unui critic să aibă o „giudecată nepărtinitoare”, el refuză să admită ceea ce numește „socotințile judecătorești”. Unele
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]