745 matches
-
întîmplat, de pildă, cu Cioran) în totalitarismul nazist și fascist? E o întrebare din atîtea altele posibile. Găsesc exagerată aprecierea potrivit căreia "generația criterionistă rămîne poate cea mai strălucită generație intelectuală din toată România modernă". Întreb, de ce am diminua generația junimistă, bogată în atîtea mari valori. Bune și interesante sînt capitolele despre filosofia în deceniile totalitarismului comunist, relevîndu-se cum funcționează din interior acest tip de totalitarism, făcîndu-se referiri la un exponent al acestui tip rudimentar de filosofie, C. Ionescu-Gulian. Aici se
Între originalitate și citare by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16000_a_17325]
-
3) Dar cine avea la noi răgazul, priceperea și perseverența să vadă și reversul parodic al medaliei mișcării istorice de modernizare rapidă? ~n perioada constituțională, pragmatici se vor dovedi atât liberalii direcției Cuza-Kogălniceanu-Negri ori Rosetti-Brătianu, cât și corifeii direcției conservator - junimiste Barbu și Lascăr Catargi-Titu Maiorescu-P.P. Carp. Viciile modernizării vor fi sesizate mai întâi de scriitori (Negruzzi, Russo, Alecsandri, Maiorescu, Caragiale, Eminescu), apoi de economiști (I. Ghica, D. P. Marțian, Th. Rosetti) 4) și în cele din urmă de politicienii
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
este conceptul de "solidaritate". Se formase, tocmai din neputința de a comunica cumva oficial, prin cărți, o întreagă societate subterană. Solidaritatea era singurul mod de comunicare literară. Exista o "pînză" de relații, o forță a comunicării directe de-a dreptul "junimiste". Și, să ne amintim, că această solidaritate, deși din ce în ce mai fragmentată de la '89 încoace, i-a iritat pe mulți, cînd a ieșit la suprafață. Problematică este chiar și apetența pentru "teorie", una dintre caracteristicile foarte des invocate, cînd vine vorba despre
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
ar putea uita că, atunci, în 1871, Eminescu e recomandat ca "poet, poet în toată puterea cuvîntului este dl. Mihail Eminescu". Și e incontestabil că pe liniamentele trasate în acest studiu din 1871 s-a creat marea literatură a epocii junimiste, cu Eminescu, Caragiale, Creangă, Slavici (pomenit în "direcția nouă"), Duiliu Zamfirescu. A fost, aceasta, nu numai un triumf al literelor românești din a doua jumătate a veacului al XIX-lea, dar o valoare neegalată pe toată durata creației noastre literare
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
poate spune fără a greși deloc, pentru întreaga cultură și știință umanistă română, căreia i-a indicat direcția dezvoltării pe criteriul sacrosanct al adevărului. În 1869, în Observări polemice, marele ctitor al adevăratelor valori românești moderne, scria despre junimism și junimiști: Pentru noi, patriotismul nu putea fi identic cu imperfecțiunea și o lucrare slabă nu merita laudă prin aceea că e românească". Și adăuga: "Din contră, tocmai încercarea de a învăli greșelele sub mantaua "românismului" ne-a părut a fi o
Titu Maiorescu, azi by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16191_a_17516]
-
de pierdut decît de cîștigat dintr-o asemenea relație. Și parcă pentru a-i da dreptate lui Z. Ornea, săptămîna trecută liberalii au rupt pactul cu PDSR. În Dilema din Săptămîna Mare, Z. Ornea scrie un articol despre înlocuirea premierului junimist Carp cu un alt fruntaș junimist, Maiorescu, după intense negocieri ale regelui cu toate părțile în dispută. Mă întreb dacă premierul Năstase citește Dilema.
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
o asemenea relație. Și parcă pentru a-i da dreptate lui Z. Ornea, săptămîna trecută liberalii au rupt pactul cu PDSR. În Dilema din Săptămîna Mare, Z. Ornea scrie un articol despre înlocuirea premierului junimist Carp cu un alt fruntaș junimist, Maiorescu, după intense negocieri ale regelui cu toate părțile în dispută. Mă întreb dacă premierul Năstase citește Dilema.
Analizele politice ale lui Z. Ornea by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16220_a_17545]
-
în circulație, zece ani mai tîrziu, de același Virgil Nemoianu într-un articol din România literară. Dacă ne aruncăm ochii pe istoria literară proaspăt reperiodizată, observăm imediat cel puțin două momente în care bătălia canonică a despărțit apele: în momentul junimist de la 1865-1875, cu faimoasa polemică maioresciană împotriva romantismului, și în momentul sburătorist de după primul război, cu tot atît de faimoasele revizuiri lovinesciene. Actuala generație optzecistă pretinde același lucru pentru ea. Timpul îi va da ori nu dreptate. În ce mă
Periodizări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16267_a_17592]
-
avea încredere în guvernul său și rezista avalanșei în manifestări a Opoziției Unite, pentru debarcarea guvernului. Și cînd a sfîrșit prin a o face, în martie 1888, nu a făcut-o în favoarea extrem de gălăgioasei opoziții unite. A numit un guvern junimist în frunte cu Theodor Rosetti, cu P.P. Carp la Externe și T. Maiorescu la Instrucție Publică, tocmai pentru că gruparea junimistă nu s- a afiliat opoziției unite, așteptînd, înțelept, dezlegarea luptelor politice. În jurnalul său, T. Maiorescu mărturisește că a pus
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
prin a o face, în martie 1888, nu a făcut-o în favoarea extrem de gălăgioasei opoziții unite. A numit un guvern junimist în frunte cu Theodor Rosetti, cu P.P. Carp la Externe și T. Maiorescu la Instrucție Publică, tocmai pentru că gruparea junimistă nu s- a afiliat opoziției unite, așteptînd, înțelept, dezlegarea luptelor politice. În jurnalul său, T. Maiorescu mărturisește că a pus rămășag cu ai lui că puterea le va reveni, cîștigînd rămășagul. Kogălniceanu, liberal fără suprafață în partid, declarase că rupe
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
Pavel Șușară Odată isprăvite studiile la Iași, Ressu își pregătește plecarea la München pentru că, după pilda junimistă și după tradiția de la Școala de Belle Arte, era inacceptabilă desăvîrșirea instrucției în altă parte decît în Germania sau, în cel mai rău caz, la Viena. Parisul nu intra în calcul decît ca, evident, un loc sigur al rătăcirii și
Camil Ressu, la o nouă privire (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16493_a_17818]
-
și complet desacralizată, alienată și în agonie. Capitolul Aspecte documentare românești este, în acest sens, revelator, inclusiv pentru admirația pe care Adrian Marino o nutrea față de Dinicu Golescu, cărturarii iluminiști ardeleni sau tinerii pașoptiști: Ceea ce se va numi după formula junimistă, critica Ťformelor fără fondť șesteț consecința directă și imediată a valului de europenizare de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și începutul celui următor... Frecvența și amploarea acestor luări de poziții împotriva Ťformelor exterioare ale Europeiť... dovedește că problema devenise de
Alternativa globalizării by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11832_a_13157]
-
produs în perioada interbelică prin Criterion. Ce efecte a avut această resuscitare? Cel puțin în plan politic și social, nu a dat nici un rezultat; cultural, doar dacă privim retrospectiv. În zilele noastre, grupuri precum GDS ar trebui să preia tradiția junimistă. Maiorești avem (Manolescu, Pleșu, Liiceanu - exemple date de S.A.), nu avem însă nici un... Petre Carp, un om politic adevărat. Astfel de ipoteze sînt incitante, promovează speculația neîngrădită. Trebuie remarcat însă că o viziune de acest gen asupra istoriei României propune
Identitate și ruptură by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16048_a_17373]
-
Agârbiceanu, Marius Bunescu, C. I. Nottara, Radu D. Rosetti și Vintilă Russu Șirianu, ajungând astfel la 31 de texte memorialistice în care figura centrală este Caragiale. Unele aparțin unor scriitori și intelectuali care l-au cunoscut încă din faza sa junimistă, cum sunt Barbu Delavrancea și Ioan Slavici. Alții, dimpotrivă, sunt anti- sau post-junimiștii între care Caragiale, după ruptura de „gaștele” literare, și-a găsit un nou cerc de prieteni: Ioan D. Gherea, Șt. O. Iosif, V. A. Urechia, Al. Vlahuță
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
întâmplă să coincidă, aceștia doi au construit imaginea societății ieșene ca întreg, și nu ca simplă sumă de individualități (și ce individualități !). Și Panu, ca disident nostalgic, și Negruzzi, ca factotum de o greu imaginabilă fidelitate, au făcut ca fenomenul junimist să beneficieze, în istoria literaturii române (și, automat, în istoriile literaturii române) de un tratament autonom. Faptul e rarissim și, dacă socoteala mea e corectă, s-a mai întâmplat doar de două ori într-un secol și jumătate: cu Sburătorul
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
în timp real. Scena capătă proporții de epifanie pe care condeiul memorialistului o surprinde neîntârziat. Ceea ce nu anulează scăderile nuvelei, dar o salvează, în chip straniu, sub raport artistic. Deranjat de defectele Sărmanului Dionis, pe care le ia cumva personal, junimistul Panu nu omite să pună pe foaie suma de „emoțiuni impersonale” cărora, à contre coeur, le-a căzut pradă.
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
de Viena, care, în ciuda studiilor absolvite, nu prea e capabil de raționamente de finețe. Contează mai mult că Maiorescu este asociat diatribei anti-eminesciene, ca un semn că poetul este vizat pe post de reprezentant al unei întregi direcții literare, cea junimistă. Una care la Blaj nu s-a bucurat, mult timp, de cuvenitul respect, din cauza studiilor critice maioresciene care au prăbușit ortografia etimologistă, prestigiul școlii de drept bărnuțiene și au ridiculizat limba gazetelor românești din Transilvania. O a doua constatare: există
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
pe solul unei tradiții artificios amplificate a realismului critic. De cealaltă parte, antirealismul uneltește reacționar, diversionist, în spirit burghez, căpătând forme derutante și detestabile: simbolismul, poporanismul și semănătorismul la începutul secolului XX, iar în deceniile interbelice: avangardismul, modernismul, ortodoxismul. Apolitismul junimist și autonomia maioresciană a esteticului sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la modul decadent de modernismul lovinescian, "ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Scriitorii exilați (Mircea Eliade, de pildă) nu sunt pomeniți. Modernismul occidentalizant e oaia neagră a epocii proletcultiste
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
Mersul înainte al literaturii române este asigurat de apariția realismului critic, căruia Emil Boldan îi subsumează a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Eminescu, Caragiale, Creangă, Slavici sunt desprinși, printr-o manipulare stângistă evidentă, de "caracterul reacționar al politicii junimiste, ascuns sub paravanul așa-zisului apolitism" (p. 102), și puși sub semnul realismului critic. Gherea, "critic de formație marxistă", și direcția revistei "Contemporanul", factori de progres, sunt mai importanți decât Maiorescu și direcția revistei "Convorbiri literare", factori reacționari. Realismul critic
Canonul literar proletcultist (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8264_a_9589]
-
disproporționat, cu apel la Lenin, pe aproape două pagini (p. 103-104). Precursorul absolut al realismului critic ar fi Nicolae Filimon. Elemente de realism critic sunt identificate și la scriitorii pașoptiști, continuați în această direcție de clasici, dislocați astfel din gruparea junimistă. Este cea mai importantă intervenție de rescriere a istoriei literaturii române, repudiind junimismul și incluzându-i pe Eminescu, Creangă, Caragiale și Slavici, separați de Maiorescu, în tradiția realismului critic, a cărui "sarcină estetică fundamentală era să submineze încrederea în valabilitatea
Canonul literar proletcultist by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8285_a_9610]
-
Iași, Eminescu frecventează o sumedenie de cursuri conexe, pe care le consideră, însă, indispensabile unei formații academice. De la anatomie la astronomie, de la antropologie la fiziologie, toate îi apar urgente pentru consolidarea cunoștințelor de metafizică și despre toate își informează mentorul junimist. Cu o excepție, accentuată potrivit de Ilina Gregori: egiptologia. Acestui domeniu au aparținut cursurile la care Eminescu a asistat cu cel mai mare zel, la care și-a luat notițe elaborate, capabile - aflăm din volumul apărut la Editura Art - să
Eminescu să ne judece ! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8305_a_9630]
-
fost într-adevăr T. Maiorescu, "eminent parlamentar de cursă lungă", ministru în mai multe rânduri la Culte, la Justiție, prim-ministru. "A demonstrat peste tot eficiență, energie, onestitate", astfel cum probează numeroase acte din epocă și mărturii ale contemporanilor. Spiritul junimist al delimitărilor clare între domenii l-a aplicat T. Maiorescu în tot ce a întreprins, fie în sfera artisticului fie atunci când s-a manifestat categoric "împotriva ingerințelor politicului în desfășurarea actului de împărțire a dreptății". E ilustrată poziția sa prin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]
-
află în primele aliniamente, iar cât privește foiletonistica literară și proza de anvergură estetică este cel dintâi. Din acest motiv, i s-a spus în felurite chipuri: "desțelinător al ogorului literar", "înainte mergătorul", "începătorul prozei românești moderne", "inițiatorul", "fondatorul" "primul junimist" etc. Cu adevărat, în dimineața prozei românești poate fi socotit primus in orbe. E de presupus că antilatinistului de atunci nu i-ar fi displăcut formularea latinească de acum... Și începutul, spunea Stagiritul, este jumătatea întregului. Unii l-au văzut
COSTACHE NEGRUZZI. Întemeietorul moderat by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/8016_a_9341]
-
și micile slujbe adminsitrative nu-l anunțau pe viitorul scriitor, în schimb studiile la Universitățile din Budapesta și din Viena îl plasează deja în umbra lui Einescu, personajul-cheie din viața autorului. Ajuns la Junimea prin Eminescu, propagator apoi al ideologiei junimiste, jurnalist alături de Eminescu, va practica multă vreme ziaristica, va fi apoi profesor la diverse școli, totul parcă în ecoul existenței eminesciene. Mereu cu cîțiva pași în urma poetului a învățat de la acesta rigoarea literară, dar mai ales susținerea fermă a opiniilor
Prozatorul Biedermayer: Slavici by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7065_a_8390]
-
în vreme ce energiile sunt captate de tot felul de polemici și dezbateri fără obiect sau de spectacole mediatice de un gust îndoielnic. Autorul se raportează în permanență la un good old time al culturii ieșene, reprezentat, firesc, în principal de perioada junimistă. Prin comparație, prezentul se înfățișează jalnic și insignifiant. În cuvinte puține moralistul trasează principalele linii ale unei imagini caricaturale: "Azi, ne paște pericolul de a reveni la starea prejunimistă a lucrurilor, când oricine e bun la orice, când amatorismul ține
Punctul pe i by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8118_a_9443]