754 matches
-
la etapa literaturii artistice culte (la care, totuși, Slavici ajunsese deplin) e necesară punerea temeliilor. Și ce altă temelie mai solidă putea fi în acest domeniu decît creația populară de orice fel. Nu trebuie să se înțeleagă de aici că junimiștii ar fi minimalizat arta lui Slavici. Dimpotrivă, i-au acordat, prin cei chemați să se rostească, prețuirea cuvenită. Pentru Maiorescu, tipul acesta de literatură cu adevărat poporană, adică țărănească, era nu numai demn de mare stimă, dar chiar singur potrivit
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]
-
din epoca interbelică, adică o analiză la rece a ideilor sale politice, încadrîndu-i discursul, ceea ce nu s-a făcut pînă azi, în istoria intelectuală a politicii europene din secolul nostru, a discursului modern. Sigur, la început, Rădulescu-Motru a fost un junimist întîrziat, mai ales prin studiul său din 1904 Cultura română și politicianismul. Această concepție timpurie, în care regăsim, amplu fructificată, vestita teorie maioresciană a formelor fără fond s-a păstrat, bine încastrată, în discursul politic al filosofului. Mai tîrziu, în
Despre liberalism si românism by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15903_a_17228]
-
24 de ani cînd e Rectorul Universității din Iași, Maiorescu este deja un adult pătruns de gravitatea răspunderilor sale. Politicianul de 30 de ani nu-și mai pierde vremea, precum la vremea lor Kogălniceanu, Bălcescu ori Alecsandri, cu manifeste. Și junimiștii au sentimentul începutului: dar la ei acest sentiment nu vine pe un teren pe care-l simt gol, ci pe unul care trebuie curățat. Ei debutează prin a critica tot ce s-a făcut înainte, reproșînd pașoptiștilor candoarea, emfaza și
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
teren pe care-l simt gol, ci pe unul care trebuie curățat. Ei debutează prin a critica tot ce s-a făcut înainte, reproșînd pașoptiștilor candoarea, emfaza și, în general, caracterul diminutival, adică hipocoristic, al concepției și al vocabularului lor. Junimiștii dau naștere spiritului critic românesc. Totul, inclusiv idei ca aceea de națiune ori de patrie, care păreau pașoptiștilor nenegociabile, este pus de ei în marginile adevărului. O logică universală le reglează sentimentele naționale. în politică, în societate, în literatură. Spiritul
Generații "lirice" și generații "critice" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15994_a_17319]
-
P. Carp. Viciile modernizării vor fi sesizate mai întâi de scriitori (Negruzzi, Russo, Alecsandri, Maiorescu, Caragiale, Eminescu), apoi de economiști (I. Ghica, D. P. Marțian, Th. Rosetti) 4) și în cele din urmă de politicienii din întreg spectrul (liberali, conservatori, junimiști și socialiști). Dintre toți, mai liberi în opțiuni dar și mai puțin eficienți, cel puțin în durata scurtă, se vor dovedi scriitorii. Chiar dacă apropiați, nu însă și înfeudați zonei de interes a conservatorilor, Eminescu și Caragiale se detașează în peisajul
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
Alexandrescu, Negruzzi, Alecsandri, Bolintineanu, Creangă, Slavici, Caragiale (firește, doar teatrul), Eminescu ('face parte dintre cei mai mari lirici ai lumii"), cu antologii din textele lor în sprijin, dar nu lipsesc postromanticii, Filimon, Duiliu Zamfirescu, C. Sion, Nicoleanu, Depărățeanu, Odobescu, nici junimiștii, Veronica Micle sau Matilda Cugler, pînă la foarte tînărul Vlahuță. Este și Delavrancea, cu Paraziții din 1893, citind cînd manualul era sub tipar. Cum se vede, manualul din 1893 nu suferea de prejudecata că scriitorii recenți, unii fără volume, n-
O istorie a literaturii române by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15619_a_16944]
-
deșucheat, dezmățat, imoral, indecent, licențios, necuviincios, obscen, piperat, porcos, porno, sexi, stricat, trivial, vulgar etc. Pentru a caracteriza unele manifestări de limbaj (mai ales glume, bancuri) sînt folosite și expresii precum fără perdea ori (cu aluzie la Creangă și la junimiști) pe ulița din dos. Foarte folosit azi e adjectivul (provenit din participiu) deocheat: cu o semnificație destul de blîndă, de obicei cu referire la manifestări de limbaj, la produse mai mult comerciale decît artistice. Termenul se folosește în legătură cu teatrul sau cu
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16192_a_17517]
-
corespondență poet-Veronica Micle, cîtă îngrijorare a provocat această tergiversată cerere de pensie și cît efort a depus, în acest scop, marele poet. Apoi o hazoasă poezie (sub formă de scrisoare în versuri către Iacob Negruzzi aflat la Iași) a cîtorva junimiști prezenți la o reuniune literară ce a avut loc la Mite Kremnitz. Poezia-scrisoare e datată 31 decembrie 1879 și, de la un vers încolo, e scrisă de Eminescu. O inedită eminesciană fără valoare estetică, dar o inedită, totuși, a poetului. Urmează
Documente inedite Eminescu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16231_a_17556]
-
scrisă integral de el, de la cronica politică la cea dramatică. Sub frontispiciul revistei era inserată mîndra precizare "revistă scrisă de George Panu". În 1888, după ce la alegeri izbîndesc mai toți fruntașii opoziției, cade guvernul I.C. Brătianu, succedîndu-i, cum spuneam, guvernul junimist Th. Rosetti. Părea că, politic, țara s-a liniștit. N-a fost așa. Bacalbașa apreciază că "agitațiile cele mari din București au dus, ca întotdeauna, agitația la sate". Și, ca dovadă, citează faptul că răscoalele țărănești au început în apropierea
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
și depun mărturie că era arhiplină: studenți, profesori, unii, francofoni cunoscuți ca Liviu Leonte și Nicolae Crețu, poeți, Emil Brumaru, Horia Zilieru, Daniel Corbu, Lucian Vasiliu (care, ca director al Casei Pogor, n-avea cum lipsi, dat fiind că, printre junimiști, Pogor era singurul... francofon) și alții pe care-i rog să mă ierte că nu-i menționez. Problema în discuție, care a mai făcut (dar într-un context mai larg) obiectul unui simpozion internațional organizat la Sinaia, anul trecut, de
Iașii în francofonie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16308_a_17633]
-
deșucheat, dezmățat, imoral, indecent, licențios, necuviincios, obscen, piperat, porcos, porno, sexi, stricat, trivial, vulgar etc. Pentru a caracteriza unele manifestări de limbaj (mai ales glume, bancuri) sînt folosite și expresii precum fără perdea ori (cu aluzie la Creangă și la junimiști) pe ulița din dos. Foarte folosit azi e adjectivul (provenit din participiu) deocheat: cu o semnificație destul de blîndă, de obicei cu referire la manifestări de limbaj, la produse mai mult comerciale decît artistice. Termenul se folosește în legătură cu teatrul sau cu
"Deocheat" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16314_a_17639]
-
limbajului folosit, dar în prefacerea unor accidente de informație, a unor eventuale uitări sau omisiuni într-o campanie deliberată de "manipulare a opiniei publice". Ca să nu mai spun că Maiorescu iese din anchetă ca un ticălos care, în acord cu junimiștii, conservatorii și liberalii vremii, l-a înlăturat cu brutalitate pe Eminescu din viața publică, mituindu-l (așa cum citiți!) pe doctorul Șuțu ca să-l interneze ilegal pe poet, fără ca acesta să fi fost cu adevărat bolnav. Iar doctorul Șuțu s-a
Alienațiuni critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16460_a_17785]
-
Alexandra Olivotto Nicăieri nu e mai evidentă existența celor două Românii, un concept actual deși a fost inaugurat de junimiști, decât la televizor. Filmele bune și emisiunile culturale par să existe în interstițiile grilei TV, uneori pe fundalul unor paradoxuri. Mi-e greu să pricep, de exemplu, cum ajunge un lungmetraj ca Marele albastru (1988) al lui Luc Besson să
În apărarea Marelui albastru by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11845_a_13170]
-
a bătut joc de felul cum scriau prozatorii. Doar Eminescu în Epigonii i-a evocat ca nobili reprezentanți ai „zilelor de-aur a Scripturelor române”, punându-l în încurcătură pe Iacob Negruzzi când a primit poemul spre publicare la „Convorbiri”. Junimiștii și-au atins în cele din urmă scopul: au schimbat canonul literar. Ceea ce n-au mai reușit scriitorii generației 1927, care s-au răfuit și ei cu „bătrânii”. Las la o parte în ce termeni. Deși diferența de vârstă între
Război soft între „tineri” și „bătrâni” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2665_a_3990]
-
mai reușit scriitorii generației 1927, care s-au răfuit și ei cu „bătrânii”. Las la o parte în ce termeni. Deși diferența de vârstă între Mircea Eliade și G. Călinescu nu mai era de 20-30 de ani ca aceea dintre junimiști și pașoptiști, ci de nici zece. Nereușita se explică prin faptul că Lovinescu schimbase canonul, ajutat de brusca evoluție a întregii societăți românești ca urmare a Războiului Mondial și a Întregirii țării, cu prea puțini ani în urmă. Cea de-
Război soft între „tineri” și „bătrâni” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2665_a_3990]
-
mâncare și gustările care se prepară în astfel de familii, diversitate gastronomică amintind și de memoriile Marucăi Cantacuzino din perioada tinereții de la Tescani, din familia Rosetti Roznoveanu. Un loc cu totul special este acordat în acest epistolar legăturilor sale cu junimiștii, cărora le-a rămas statornic prin ani, cu toate tentativele liberalilor de a-l atrage de partea lor, cu încercarea lui Stere de a-l aduce la „Viața românească” sau cu aceea a lui Iorga de la „Sămănătorul” de a-l
Retrospectiva G.T.Kirileanu by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/2684_a_4009]
-
atenția, cel legat de aniversarea Junimii din 1936, programată de ieșeni pentru iarna anului 1935, dar amânată în cele din urmă pentru luna mai 1936. Cel care i-a asumat organizarea evenimentelor sărbătorești este A.Tzigara-Samurcaș, iar strângerea rândurilor vechilor junimiști în jurul revistei face obiectul preocupării sale asidui. Scriitorul nostru răspunde cu osârdie tuturor propunerilor, cu toate că din 1935 trăia retras la Piatra Neamț, dedicându-se muncii de editor al lui Creangă, după cum o dovedește ediția de Opere, apărută în 1939. Tot acum
Retrospectiva G.T.Kirileanu by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/2684_a_4009]
-
Ion Vartic, Ioana Pârvulescu și Dan C. Mihăilescu, interpretarea s-a îndepărtat considerabil atât de perspectiva clasică impusă de Șerban Cioculescu, cât și de cea tendențioasă (cuprinsă în formula „realismului critic”), din anii ’50. Caragiale nu mai este, acum, doar junimistul care, în piesele și prozele sale scurte, construiește o lume românească în care formele plutesc la înălțime, fără legătură cu fondul, și cu atât mai puțin „criticul burghezo-moșierimii”. Nu la fel de mult au progresat cercetările privindu-l pe omul Caragiale, capitol
Caragiale Revizitat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2695_a_4020]
-
germaniști, Ana-Maria și Bogdan Mihai Dascălu, și-au asumat, cu ceva timp în urmă, misiunea de a relua de la zero editarea jurnalului maiorescian, iar rezultatul este prima ediție critică integrală (și) autentică a acestui text fundamental pentru înțelegerea profilului criticului junimist. Din acest proiect, a apărut deocamdată primul volum - care cuprinde însemnările maioresciene din perioada 1855-1882 -, dar și cel de-al doilea este deja pregătit să apară, ceea ce ne oferă garanția reconfortantă că, la 97 de ani de la dispariția autorului, jurnalul
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
supuși unei carantine morale, iar eventuala lor bună-credință e dintru-nceput suspendată. Intuind o atare dificultate, Sorin Lavric încearcă s-o rezolve conciliant în concluzia cronicii sale (din nr. 10 al revistei noastre), definindu-l pe memorialist ca pe un „junimist autentic”. Nu zic că Panu n-a empatizat cu Junimea. I-a dedicat în fond două volume consistente. Numai că, punând în balanță cei trei ani ai săi (atât cât s-a manifestat de drept ca un discipol al lui
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
în acela al unui anume impact greu de reprimat. Poetul părea el însuși transportat în alte epoci, scrie memorialistul printre rânduri, dădea chiar impresia că a devenit nici mai mult, nici mai puțin decât un avatar al lui Dionis. Ca și cum junimiștii n-ar fi asistat la o lectură de cenaclu, ci la un adevărat performance în care metempsihoza se produce nu numai în text, dar și aievea, în timp real. Scena capătă proporții de epifanie pe care condeiul memorialistului o surprinde
O ședință de cenaclu by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2649_a_3974]
-
Convorbiri literare”. Pedagogia maioresciană are de aici înainte în vedere cultura umanistă (limba, literatura, filosofia, istoria). Până și studiul limbii latine e privit de Maiorescu, într-o broșură celebră și extrem de actuală, din unghi formator. O dată cu intrarea în politică a junimiștilor, în anii 1870, pedagogia lor începe să se refere la un domeniu extra cultural, dar deopotrivă de esențial pentru umplerea de conținut a formelor fără fond împrumutate. O educație politică li se pare la fel de necesară. Horia-Roman Patapievici a arătat cât
Pedagogii neamului by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2570_a_3895]
-
prima integrală din 1891 încoace, e binevenită. Cu atât mai mult cu cât este o ediție științifică, înzestrată cu un aparat critic menit să expliciteze contextul cultural și politic în care a apărut scrierea și, totodată, să ilumineze raporturile dintre junimiști și cărturarii Blajului, care n-au stat mereu sub semnul fabuloasei formule a entuziasmului eminescian („mica Romă”). Ioan Chindriș și Niculina Iacob pun, astfel, la dispoziția cercetătorului și, de ce nu?, a lectorului curios un document prețios de istorie literară. „Detractorii
A fi surd la sublim by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2582_a_3907]
-
interne și tot el dă accentul final în aprecierea estetică a unui text. E spiritus rector ca făcător al dogmei privind autonomia esteticului. Vine mereu îmbrăcat de gală și nu are simțul umorului, neamestecîndu-se în altercațiile celor mai colerici dintre junimiști. Într-un cuvînt, e preotul de a cărui prezență depinde tensiunea ritului. Urmează apoi corifeii din jurul lui, cei patru întemeietori ai Junimii: indolentul Pogor, malițiosul Negruzzi, ambițiosul Carp și inspiratul Th. Rosseti, al cărui merit e de a fi găsit
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]
-
identitate Junimii. Prin urmare, afirmația lui Panu că „improvizul și spontaneul caracterizau discuțiile de la Junimea“ (p. 500) este fără temei, la fel ca verdictul că „la Junimea nu era o metodă, ci o impulsie“ (ibidem). Zeul căruia i se închinau junimiștii era literatura, iar regulile metodei ritualice la care participau le-am văzut. Rămîne să te întrebi ce a mai rămas azi din principiul că literatura e exaltare în spirit. În totul, o carte superbă pe care numai superficialii o străbat
Protocolul junimist by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2748_a_4073]