161 matches
-
1999. Repere bibliografice: Radu Enescu, „Roata cu șapte spițe”, TR, 1957, 14; Valeriu Râpeanu, „Roata cu șapte spițe”, GL, 1957, 23; I. D. Bălan, Un debut matur, „Tânărul scriitor”, 1957, 8; Savin Bratu, Cronici, II, București, 1958, 250-251; Mihai Ungheanu, „Hurmuzul jupâniței”, R, 1968, 5; Magdalena Popescu, „Hurmuzul jupâniței”, GL, 1968, 31; I. Neacșu, Virtuțile parodiei, ATN, 1968, 8; Monica Lazăr, „Hurmuzul jupâniței”, TR, 1968, 37; Sânziana Pop, „Hurmuzul jupâniței”, LCF, 1968, 41; Remus Luca, „Pentr-un hoț de împărat”, VR, 1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
șapte spițe”, TR, 1957, 14; Valeriu Râpeanu, „Roata cu șapte spițe”, GL, 1957, 23; I. D. Bălan, Un debut matur, „Tânărul scriitor”, 1957, 8; Savin Bratu, Cronici, II, București, 1958, 250-251; Mihai Ungheanu, „Hurmuzul jupâniței”, R, 1968, 5; Magdalena Popescu, „Hurmuzul jupâniței”, GL, 1968, 31; I. Neacșu, Virtuțile parodiei, ATN, 1968, 8; Monica Lazăr, „Hurmuzul jupâniței”, TR, 1968, 37; Sânziana Pop, „Hurmuzul jupâniței”, LCF, 1968, 41; Remus Luca, „Pentr-un hoț de împărat”, VR, 1969, 5; I. Negoițescu, Policromia realismului, CRC, 1971
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
I. D. Bălan, Un debut matur, „Tânărul scriitor”, 1957, 8; Savin Bratu, Cronici, II, București, 1958, 250-251; Mihai Ungheanu, „Hurmuzul jupâniței”, R, 1968, 5; Magdalena Popescu, „Hurmuzul jupâniței”, GL, 1968, 31; I. Neacșu, Virtuțile parodiei, ATN, 1968, 8; Monica Lazăr, „Hurmuzul jupâniței”, TR, 1968, 37; Sânziana Pop, „Hurmuzul jupâniței”, LCF, 1968, 41; Remus Luca, „Pentr-un hoț de împărat”, VR, 1969, 5; I. Negoițescu, Policromia realismului, CRC, 1971, 16; Al. Piru, Spețe revolute, RL, 1971, 37; Ion Vartic, Baladescul antieroic, ECH, 1974
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
1957, 8; Savin Bratu, Cronici, II, București, 1958, 250-251; Mihai Ungheanu, „Hurmuzul jupâniței”, R, 1968, 5; Magdalena Popescu, „Hurmuzul jupâniței”, GL, 1968, 31; I. Neacșu, Virtuțile parodiei, ATN, 1968, 8; Monica Lazăr, „Hurmuzul jupâniței”, TR, 1968, 37; Sânziana Pop, „Hurmuzul jupâniței”, LCF, 1968, 41; Remus Luca, „Pentr-un hoț de împărat”, VR, 1969, 5; I. Negoițescu, Policromia realismului, CRC, 1971, 16; Al. Piru, Spețe revolute, RL, 1971, 37; Ion Vartic, Baladescul antieroic, ECH, 1974, 4; Cornel Regman, Reflexivitate, LCF, 1974, 38
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
dovedit cu monumente lapidare, acte și cronice contimporane, prin limba chiar a inscripțiunii: 1. că cei doi slaviști au citit rău veleatul 1114, 2. că jupân Stroe velstolnic din inscripțiune este vestitul general al lui Mihai Viteazul, Stroe Buzescul, iar jupânița Sima, soția lui; și a conchis de aci că Stroie Stolnicul cu soția sa depuseră faimosul lor patrafir la mănăstirea Stăneștii, fundațiunea Buzeștilor, în intervalul de la 1 sept. 1600 inclusiv până la 1 sept. 1601 exclusiv, pentru că la 2 octomvrie 1601
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
de care dădu în lume fură două tinere, din cele cunoscute sub numele de <<femei de stradă>>; cu două biete prostituate i-a fost prima întâlnire și eroica sa aventură. Dar lui i se părură două încântătoare domnițe sau două jupânițe gingașe, ieșite în poarta castelului căci drept așa ceva luă hanul ca să se desfete."195 De aceeași insanitate dă dovadă Ladima, percepând-o pe Emilia ca pe o creatură serafică, trăind într-o cameră ce strălucește de curățenie și lumină când
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ieșeau pe poarta viei, pocneau harabnicile, chiuiau surugii, scăpărau pietrele drumului... Pe atunci vinul curgea gârlă, chimirurile erau doldora de galbeni, în toiul culesul ui, femei goale, așa cum le-a lăsat Dumnezeu - și nu numai fete de gospodari, dar și jupânițele de la Iași - călcau strugurii în zăcători mari cât heleșteile. Ehei! Ce vremuri! Ia întrebați pe bătrânii târgului!. - Și are vinuri, domnule, nu glumă, ofta amărât primarul. Poți să umbli în rădvan cu patru cai prin beciurile viei. Uite mata într
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
dreptunghiulară, vărgată, punctată și împestrițată cu toate nuanțele de verde, ca un covor basarabean”. Acolo era „masa întinsă tot anul . Chefur i la toartă. Femei ! ...femei goale, așa cum le-a lăsat dumnezeu - și nu numai fete de gospodari, dar și jupânițe de la Iași - călcau strugurii în zăcători mari cât heleșteile. Ehei ! Ce vremuri ! Ia întrebați pe bătrânii târgului!”, suntem sfăt uiți, pe ntru că însuși primarul își lăuda locurile, când venea vorba de vin: Și are Cotnariul vinuri, domnule, nu glumă
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
seara, Melania!, Cluj-Napoca, 1975; Agentul secret al lui Altân-Bey, București, 1976; Panică la căsuța cu zorele, București, 1977; Anchetă în infern, București, 1977; Al cincilea as, București, 1978; Logofătul de taină, București, 1978; 320 de pisici negre, Cluj-Napoca, 1979; Ochii jupâniței, București, 1980; Ștafeta, București, 1981; ed. (O bombă pentru Revelion), București, 1999; Letopisețul de argint, București, 1981; Nopți albe pentru Minerva, București, 1982; Întâlnire la „Elizeu”, București, 1983; Anonima de miercuri, București, 1984; Apel din necunoscut, București, 1985; Violeta din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
este membră a Societății Scriitorilor Români. Poate că râvnind ieșirea la rampă ca dramaturg, P. nu s-a prețuit îndeajuns ca prozatoare. Nici măcar nu a stăruit să își scoată nuvelele în volum (titlul ar fi urmat să fie Domnițe și jupânițe). Oricum, chiar și din scrieri răzlețe reiese înzestrarea ei pentru gen: invenție epică, fie și într-un registru minor, spirit de observație nu lipsit de finețe și, mai ales, un limbaj agreabil, care se adaptează ușor oricărei epoci, oricărui subiect
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
lexical prin care se manifestă voluptatea enumerării de veșminte (femeiești, îndeosebi), podoabe și alte găteli de odinioară (Vorniceasa Tarsița Filipescu). Printre serdari, ispravnici, vornici și alți bărboși cu giubea și ișlic se distinge, privită cu solidaritate afectivă, femeia - domnița, duduca, jupânița - cu frământările și capriciile care o definesc. Trăirile ei, aparent mărunte, își au febrilitatea lor, iubirile ce îi sunt date sunt scump plătite nu rareori. Și în prozele având ca temă războiul, și în cele inspirate din actualitatea imediată femeia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288789_a_290118]
-
Andrei de a se împușca, Ioana rămâne "împietrită", "năucită", "nu pricepe nimic". Ioana nu era tipul de femeie mondenă, disprețuia balurile și avea o mândrie rece ca toți strămoșii săi, boieri de viță. Era cunoscută în cercul de prieteni drept "jupânița". Ea avea o simpatie deosebită față de o ascendentă, Suzana Boiu, care în epoca fanariotă a cerut în căsătorie un haiduc condamnat la moarte, salvându-i astfel viața. Ioana este indiferentă, rece, distantă, mândră, inaccesibilă, are orgoliul clasei sale aristocratice, o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
mic al lui Manole Păr-Negru. Ucenicia lui Ionuț e o inițiere în tainele bărbăției. El îl salvează pe Alexăndrel din mâinile dușmanilor și participă la prinderea fiului hanului tătar. Altădată, Ionuț pleacă să-și elibereze iubita din mâinile tătarilor, pe jupânița Nasta, dar aceasta se aruncase de pe corabia care o ducea în robie. Al doilea volum tratează tema iubirii. Marușca, iubita lui Simion Jder este răpită, dusă în Țara leșească, eliberată de Simion. Cei cinci Jderi (Simion, Nicoară, Cristea, Damian, Ionuț
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
În hlamida nopții, stropită cu aur și foc,/ Cetatea-și îmbracă cuprinsul sub farmec de lună;/ Străjerii dau zvoană, strigând din soroc în soroc/ În turnul de pază trist cornul pândarului sună...”), miniaturi cu figurație romantică, de genul celei din Jupâniță, sau spectacolul terifiant al secetei din poema Cetatea Soarelui, întrecut în putere plasticizantă doar de cel din Seceta mare de Tudor Arghezi: „Dorm vinete lanuri, dorm văile - dorm/ Ca pete de moarte pe hoitul enorm.../ Vârtejul de flăcări se-nalță
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288229_a_289558]
-
și diamante. Doamna Maria ia ulcica pe care i-o întinde Ștefan, își moaie buzele în ea, o ridică și grăiește: Și vouă, sănătate! Trăiască Slăvita noastră Doamnă!! Lângă tronul Doamnei, stă Sora, chiar sora Domnului, și, alături, jupânese și jupânițele din suita Doamnei. La picioarele tronului, pe o treaptă, stă boier Ioan Paleologul, unchiul Doamnei Maria, pe moldovenește botezat Țamblac -, un bătrân grec, frumos, verde încă, cu barba tăiată scurt, plin de eleganță și spirit, ce răzbate din ochii săi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și Mihail. Visez o vreme, desigur, eu n-oi apuca-o -, când și-n Moldova vom înălța școli, catedrale, universități, vom aduna la Suceava fel și fel de învățați, vom avea meșteri zugravi pe pânză, vom închina și noi poeme jupânițelor, vom cânta madrigale și de ce nu? vom face bal la castel... Visez la vremea când nu ne-om găsi singura bucurie tot sugând la zamă de strugure și-apoi să jucăm sârba-n bătătură... Gândiți-vă cât datorăm meșterilor greci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ospăț al izbânzii, la ceremonii, la balurile de la Curte..." Ștefan pipăie pânza, o netezește cu palma, în admirație: E aur! Aur curat! Fantastic! Ce încântare! La "balurile de la Curte", în hlamida regală, "il pazzo valacho" va sfârteca inimile domnițelor, ale jupânițelor... spune el, dar brusc, cu brutalitate și scârbă, aruncă pânza cât colo și-și șterge palmele, murdărite parcă. Cârpa aiasta, tăiată bucăți-bucăți, să fie dată celor mai viteji oșteni ai mei, drept obiele pentru opinci! poruncește cu un zâmbet batjocoritor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
făcută de Lucoci la 26 nov. 1587 (7096): „Adică însumi, Lucoci, mărturisesc, la moartea mea, cum am trimis la sfânta mănăstire și la sobor, ca să vină la curtea mea, să ducă trupul meu la sfânta mănăstire...Iarăși am dat poruncă jupâniței mele ca să dea din averea mea și un sat și un sălaș de țigani...Iar cneaghina lui Lucoci s-a sculat și a dat din toată averea ce are de la Dumnezeu, bani și mărfuri, pentru păcatul său...a dat 3000
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
că, pe la 1671, dintre călugărițele Socolei zece erau „dascale”. Adică învățătoare. Printre acestea erau: Marina, Avramia, Lichirie, Mălana și Mitrofana. - Aceste măicuțe nu erau „dascale” numai cu numele. Ele au adus lumina învățăturii atât pentru viețuitoarele mănăstirii, dar și pentru jupânițele din familiile boierești care doreau să pătrundă taina cărților. In 1803, mitropolitul Veniamin Costache, socotind că este nevoie de o „școală de învățătură pentru feciorii de preoți și diaconi, unde să se paradosească bogoslovia și tălmăcirea Sfintelor Scripturi”, a împărtășit
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
alta asta ceea ș.c.l. Ionuț Jder se întâlnește cu Săndrel-Vodă și acesta se arată ascuns și cu un ascuțiș de supărare veche și înveninată împotriva lui, dintr-o pricină tulbure, care poate fi cunoașterea legăturilor lui Ionuț cu Jupânița. Deci el dă a înțelege lui Gogolea că i-ar plăcea să audă vești rele despre vechiul său frate de cruce ceeace îndeamnă și mai mult pe Gogolea la lovitura lui (în care se amestecă și resentiment personal). Zice Ștefan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Emilia stabilește o relație cu Tolstoi jucând rolul Maslovei în Învierea, la sugestia lui Ladima. Ladima e un caz bizar de tip livresc care, cam neverosimil, sucombă pasiunii pentru o individă fără nici o veleitate culturală. Un personaj eminamente livresc e „jupânița” Ioana Boiu din Suflete tari. La biblioteca mare a familiei sale e nevoie și de un bibliotecar. Aici începe însă complicația, pentru că acesta, Andrei Pietraru, care o iubea la început în taină, o seduce pe fata boierului. El uzează involuntar
[Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
spus despre puterea neobișnuită a lui Pampu, despre cele două răni de pe gât, despre privirea lui nouă, de om abia trezit din somn. Și-a adăugat mai mult în șoaptă: - Ioniță zice că l-ar fi văzut apropiindu-se de jupânița... Ceva era aici, deși nu-și dădea seama cât este de adevărat. Spătarul a urcat în casă, a poruncit să-i aducă un coș cu prune uscate și pe urmă l-a chemat pe Pampu. Nu i se părea nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a se încadra într-o schemă literară - o „giupâneasă săracă” - Safta „de neamul Boeștilor”, evident, însă, „frumoasă” și „tânără”. Rădvanul în care tânăra călătorea spre Iași a fost deturnat, după anihilarea escortei și neutralizarea însoțitoarelor (căci nu-mi închipui că jupânița voiaja singură) - trebuie să înțelegem, către curțile Ceaureștilor de la Buciulești și, treptat, semnele dezacordului („afară de voia ei”) s-au estompat, căsătoria legalizând aventura (declanșată de un mare boier cu năravuri de brigand de drumul mare: „Și pe urmă a primit
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
cel care era căsătorit cu Mara, fiica marelui logofăt Harvat, este atestat, împreună cu logofătul Tudor din Drăgoești, până la 4 ianuarie 1536; celor doi li s-au tăiat capetele din porunca lui Radu Paisie 60; Udriște vistierul din Mărgineni - însurat cu jupânița Anca, fiica lui Radu de la Afumați și a Doamnei Voica, cu care i-a avut pe Elena, pe Udriște banul și pe Drăghici; și nu fiul său - „sin” -, a fost tăiat în 1547 de Mircea Ciobanul, după lupta de la Periș
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
să judece dihotomic - partea „rea” a domniei fratelui lui Mihai Viteazul. Marele ban Dobromir din Runcu a fost însurat cu Vilaia, fiică a logofătului Giura sau a banului Toma. Marele paharnic Gonțea (a deținut mult timp acest rang), însurat cu jupânița Vișa, a fost omorât în 1584, chiar în ziua de Paște 233. în același an a fost ucis și marele vornic Mihăilă, dar în sinea lui Petru Cercel istoricii mai pun și omorârea lui Frujina, vestit pribeag și socru al
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]