77 matches
-
ale scheletului, operculul, pereții interbranhiali reduși (cel puțin parțial), vezica înotătoare, icrele mici și fără coajă, fecundarea externă. Primii reprezentanți ai acestor pești au apărut în devonian, iar grupul este dominant între peștii osoși în cursul carboniferului, permianului, triasicului și jurasicului. Acestă subclasă a fost reprezentată în trecut prin numeroase ordine, iar în prezent numai prin două ("Acipenseriformes" și "Polypteriformes"). Puținele specii (27 specii de apă dulce) ale condrosteenilor actuali din ordinul acipenseriformelor ("Acipenseriformes") sunt răspândite în emisfera nordică și în
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
spre vârful Pinul cel Mare - se pot admira o serie de sculpturi în piatră: "Tronul Domnitorului Negru - Vodă", "Sculptori" - Vântul și Anotimpurile (sculptură în piatră cu copac) și "Babele de la Chiliile". Sunt un grup de blocuri imense de calcar aparținând Jurasicului superior, monumente ale naturii. Sunt situate pe Valea Buzăului între Rușavăț (comună Viperești) și Bădila (comună Pârscov) și formează o rezervație geologică și paleontologica. Este situată în arealul administrativ al comunei Viperești, fiind o rezervație localizată la aproximativ 500 metri
Geoparcul „Ținutul Buzăului” () [Corola-website/Science/326124_a_327453]
-
este denumirea științifică ce a fost dată unei noi specii fosile de crab mic, apod (lipsit de picioare), care a trăit în jurasic în estul României, în recifuri de spongieri. Denumirea a fost dată de Feldmann et al. în 2006, clasificat ca Malacostraca - Decapoda - "LPBIIIart-040, a carapace". Fosila a fost descoperită într-o structură de recif cilindric, cu diametrul de circa 30 m
Cycloprosopon dobrogea () [Corola-website/Science/322719_a_324048]
-
de floră specifică extremității estice a Carpaților Meridionali și faună fosilă (cochilii de melci și moluște) depozitată în stratele de calcare (din versanții abrupți ai văii Ialomiței) de vârstă bathoniană și calloviană (ce aparțin etajului superior al perioadei geologice a jurasicului). Aria protejată Cheile Tătarului este inclusă în Parcul Natural Bucegi și reprezintă o zonă cu un deosebit interes floristic, faunistic, geologic, speologic și peisagistic din județul Dâmbovița. La nivelul ierburilor este întâlnită o gamă floristică diversă, cu specii endemice pentru
Cheile Tătarului, Munții Bucegi () [Corola-website/Science/328271_a_329600]
-
noi zone) și se întinde pe o suprafață de 106,500 hectare Aria protejată reprezintă o zonă deluroasa (cu un statut mai special datorită gradului destul de ridicat de locuire): înălțimi joase și domoale constituite din șisturi cristaline și calcare atribuite Jurasicului, formațiuni geologice carstice rare ("Podul lui Dumnezeu"), doline, lapiezuri ("Câmpul de Lapiezuri"), vai, cheiuri, lacuri ("Lacul Zătonul Mare", "Lacul Zătonul Mic"), peșteri (Peșteră Ponoarele); cu păduri, pajiști și fânețe. În perimetrul parcului natural sunt incluse mai multe arii naturale protejate
Geoparcul Platoul Mehedinți () [Corola-website/Science/327238_a_328567]
-
Pterozaurii se împart în două mari grupuri: ramphornycoizii și pterodactiloizii. Rhampornycoizii erau pterozauri ce prezentau o coadă lungă. Aceștia au fost primele reptile capabile să zboare cu adevarat. Au fost primii pterozari, apărând în Triasicul Superior și raspandindu-se în timpul jurasicului. Asemeni pterodactiloizilor, care i-au înlocuit în cele din urmă aveau aripi de piele, dar aveau și trăsături primitive, cum ar fi dinții foarte ascuțiți și coadă lungă și subțire, terminată cu o formațiune în formă de romb. Mulți dintre
Sanco prerus () [Corola-website/Science/327372_a_328701]
-
691 din 11 octombrie 2007 (privind instituirea de noi arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 242,70 hectare. Aria naturală reprezintă o zonă de interes geologic, floristic și faunistic din Podișul Casimcei alcătuită din abrupturi calcaroase (atribuite jurasicului), cheiuri și maluri de văii, ce adăpostește o gamă variată de floră (cu specii halofile, higrofile, mezohigrofile) și asigură condiții de găzduire, hrană și cuibărit pentru mai multe specii de păsări migratoare și de pasaj. Aria naturală se suprapune sitului
Rezervația naturală Gura Dobrogei () [Corola-website/Science/329033_a_330362]
-
5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și este inclusă în Geoparcul Platoul Mehedinți. reprezintă o zonă deluroasa cu înălțimi domoale (constituite din șisturi cristaline și calcare atribuite Jurasicului), formațiuni geologice (fenomene carstice) rare ("Podul lui Dumnezeu", pod natural), doline, lapiezuri ("Câmpul de Lapiezuri") , vai, cheiuri, lacuri ("Lacul Zătonul Mare", "Lacul Zătonul Mic"), peșteri (Peșteră Ponoarele); cu păduri ("Pădurea Lapiezuri") și pajiști ce adăpostesc o mare varietate de fauna
Complexul carstic de la Ponoarele () [Corola-website/Science/328640_a_329969]
-
fiecare sol în păduri păduri de foioase (acolo mai ales sub stejari) precum de conifere, din iunie până în octombrie (noiembrie). Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Buretele se decolorează cu anilinăimediat în roșu de vin, apoi maro, cu fenol maro ca ciocolata și cu tinctură de Guaiacum dopă două minute albastru. Dacă
Ciupercă fără inel () [Corola-website/Science/337526_a_338855]
-
se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord de la câmpie până la munte, din (iunie) iulie până toamna târziu. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Această specie are un "velum universale" (văl universal), o membrană subțire care o învelește la începutul evoluției ei, extinzându-se de la vârful pălăriei la capătul inferior
Burete păros () [Corola-website/Science/336523_a_337852]
-
a III-a - arii protejate) și se întinde pe o suprafață de 20 de hectare. Aria protejată este inclusă în situl Natura 2000 - ", Cibului și Măzii" și reprezintă o formațiune de tip chei (stâncării, abrupturi) săpate în calcare (atribuite perioadei jurasicului superior) de apele văii Ardeului (afluent de stânga al râului Geoagiu), izvoare, izbucuri, pajiști și fânețe, ce adăpostesc o gamă floristică variată, constituită din arbori, arbusti și specii ierboase. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes
Cheile Glodului () [Corola-website/Science/330010_a_331339]
-
de est la o distanță mereu egală de 110 km nord de cele de pe partea vestică. De pildă, în nordul văii Iordanului din zona Hamam al Malih izvorăsc izvoare de apă termală, din roci de calcar și marnă galbenă din Jurasic, iar acestea din urmă se aseamănă cu calcarul și marna din zona Madjdal Shams de la poalele Muntelui Hermon, care se află pe partea de nord-est a depresiunii, cu 110 km mai la nord. Așa și arama de la Timna, care își
Depresiunea tectonică a Iordanului () [Corola-website/Science/331162_a_332491]
-
tirolez Giovanni Antonio Scopoli, care a numit-o "Agaricus procerus". Rolf Singer a transferat genul spre "Macrolepiota" în anul 1948. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Există mai mulți bureți de genul "Lepiota", care pot fi confundați cu ul, în special la tinerețe. "Lepiota ignivolvata", "Lepiota haematosperma" sin. "Leucocoprinus Badhamii", "Lepiota naucina
Parasol () [Corola-website/Science/335119_a_336448]
-
fag, mesteacăn), mai rar în cele de conifere, sub castani, prin tufișuri, preferat sub aluni, chiar și câteodată în livezi. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). În anul 1721, specia a fost descrisă pentru prima oară de botanistul francez Sébastien Vaillant (1669-1722), în lucrarea sa "Botanicon parisiensis" (publicată 1727), dându-i numele
Buretele viperei () [Corola-website/Science/335130_a_336459]
-
locuri calde, în special pe soluri nisipoase și acre, din iunie până septembrie (octombrie). Clasa "Agaricomycetes" care include de asemenea "Amanita caesarea", este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Buretele domnesc a fost considerat, ca "princeps fungorum", delicatesă la masa festivă a Curții Romane și poate a venit cu gurmanzi ale ocupației romane a Daciei
Burete domnesc () [Corola-website/Science/335179_a_336508]
-
Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Această ciupercă a fost comentată de mulți micologi aproape mereu ca o formă respectiv variație a speciei Amanita phalloides. În anul 1780, buretele a fost descris
Burete primăvăratic () [Corola-website/Science/335568_a_336897]
-
umede, în primul rând sub fagi și pini, unde pământul este acoperit de mușchi. Ciuperca crește preferat pe soluri acide. Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). În anul 1809, buretele a fost pomenit pentru prima dată de naturalistul englez James Sowerby (1757-1822) ca "Agaricus virosus" în volumul al 3-lea al operei
Burete tomnatic () [Corola-website/Science/335569_a_336898]
-
în numele aproape uitat dat anterior de Paul Kummer: "Entoloma sinuatum" care este valid până astăzi (situația pe 11 octombrie 2014). Ordinul Agaricales este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul Boletus (între 44 și 34 milioane de ani). Această ciupercă este cea mai toxică și otrăvitoare din genul "Entoloma", care poate provoca după consum complicații gastrointestinale mortale, mai ales la copii și persoane în
Ciuperca pieptănușului () [Corola-website/Science/335669_a_336998]
-
langă pini, brazi și molizi, crescând solitar sau în grupuri mici, de la câmpie până la munte, din (mai) iunie până în octombrie. Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferența de exemplu cu genul "Boletus" (între 44 și 34 milioane de ani). Primul micolog care a descris buretele a fost Jacob Christian Schäffer în volumele 3/4 al lucrării sale "Fungorum qui în Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam
Ciupercă de câmp () [Corola-website/Science/335694_a_337023]
-
câteodată și în grupuri mici de două la trei exemplare, de la câmpie până la munte, din (iunie) iulie până în septembrie (octombrie). Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferență de exemplu cu genul "Boletus" (între 44 și 34 milioane de ani). Primul micolog care a descris șampinionul uriaș a fost Elias Magnus Fries în cartea sa din 1838 "Epicrisis Systematis Mycologici seu Synopsis Hymenomycetum" ca "Agaricus augustus
Șampinion văratic () [Corola-website/Science/335740_a_337069]
-
Genul "Agaricus" este de diversificare foarte veche (între 178 și 139 milioane de ani), începând din timpul perioadei geologice în Jurasic în diferența de exemplu cu genul "Boletus" (între 44 și 34 milioane de ani). Primul micolog care a descris "Agaricus xanthodermus" a fost botanistul și micologul francez Léon Gaston Genevier (1830-1880) în studia să din 1876 "Étude sur leș Champignons
Șampinion sulfuros () [Corola-website/Science/335747_a_337076]
-
geomorfologic situl cuprinde trei masive importante ale Carpaților Meridionali (Munții Cindrel, Munții Lotrului și Munții Șureanu); formațiuni geologice alcătuite în cea mai mare parte din șisturi cristaline (suprapuse peste roci magmatice de granit și metamorfice de gneiss) și calcare atribuite jurasicului. Culmea estică a Munților Șureanu prezintă un microrelief carstic format în urma topirii ghețarilor (proces desfășurat cu milenii în urmă); depresiune circulară (căldare) ce adăpostește trei lacuri de origine glaciară (Iezerul Mare, Iezerul Mic și Iezerul Șureanu). Situl prezintă un relief
Frumoasa (sit SCI) () [Corola-website/Science/332829_a_334158]
-
cuibărit pentru mai multe specii de păsări migratoare și de pasaj enumerate în anexa I-a a "Directivei Consiliului European" 2009/147/CE din 30 noiembrie 2009 (privind conservarea păsărilor sălbatice). Situl prezintă un deosebit interes geologic (abrupturi calcaroase atribuite jurasicului), cheiuri și maluri de văii), paleontologic (faună fosilă), speologic și peisagistic. Specii de păsări protejate semnalate în arealul sitului: uliu cu picioare scurte ("Accipiter brevipes"), pescăruș albastru ("Alcedo atthis"), ciocârlia de câmp ("Alauda arvensis"), fâsă de câmp ("Anthus campestris"), acvilă
Cheile Dobrogei (sit SPA) () [Corola-website/Science/332403_a_333732]
-
i sau holosteii (Holostei) (din greaca "holos" = întreg, tot + "osteon" = os, o referință la scheletul lor osos), numiți și osteoganoizi sau ganoizi osoși sunt un grup de pești osoși care apar ca fosile în permian, ating maximum de înflorire în jurasic, iar în cretacic încep să decadă, persistând până astăzi numai două genuri "Lepisosteus" (pește caiman) și "Amia" (peștele de nămol) din apele dulci ale Americii de Nord, care, după caracterele lor diferite, sunt grupate în două ordine diferite: "Lepisosteiformes" și "Amiiformes". i
Holosteeni () [Corola-website/Science/332400_a_333729]
-
timpuri până în această lume modernă? ", se întreabă Odes. Randolph-Quinney și Ode au menționat că dovada că maladia canceroasă este străveche a fost descoperită și la alte animale care au trăit în epoci foarte îndepărtate în timp, inclusiv la dinozaurii din Jurasic. De fapt, a fost confirmată existența unor tumori la fosile de pești care au trăit acum 300 de milioane de ani, mai notează cnn.com. Există o mulțime de cauze diferite ale cancerului și ele se schimbă de-a lungul
Descoperire șocantă la o fosilă de hominid veche de 1,7 milioane de ani by Elena Badea () [Corola-website/Journalistic/104884_a_106176]