232 matches
-
revelator al unei iluminări în contextul unei atmosfere predominant statice. Ineditul modalității de avansare decurge din multiplele modificări ce se percep la nivelul parametrilor de limbaj: încetinirea tempo-ului solicitată prin indicația Plus lent (Mai lent); alternanța registrelor opuse care juxtapune astfel efecte sonore contrastante; prezența formulei ritmice ; nivelul dinamic amplificat prin indicații, precum p marqué, en dehors, mf; fluctuațiile dinamice indicate prin < >. Momentul de climax al preludiului nu presupune amplificarea excesivă a nivelului dinamic, indicat fiind ca pedala de surdină
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
anilor 1906 1909). Alături de Bruyères și Feuilles mortes, preludiul La Puerta del Vino va fi interpretat în primă audiție de Claude Debussy, la 12 martie 1913. Printr-o tehnică similară celei întâlnite în preludiile La sérénade interrompue sau Minstrels, care juxtapune imaginile în maniera secvențelor cinematografice, La Puerta del Vino surprinde prin naturalețea cu care se înlănțuie izbucnirile pasionale și exaltate ale dansului cu lirismul frazării vocale din cante jondo, originea străveche a stilului flamenco. Indicația de început mouvement de habanera
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
coerența logică și fluentă ce o presupune rememorarea unei experiențe trăite. Muzica acestor pagini pare să ne transforme în martorii unui joc de „puzzle”, ce asamblează cu dezinvoltura inspirației simplele frânturi ale unei ficțiuni. Astfel, o nouă reprezentare sonoră se juxtapune în șirul nesfârșitelor caractere proiectate pe scena acestui spectacolul fantastic. Apariția sa va produce o diversificare subtilă a expresiei sonore, operată prin multiple modificări ce survin la nivelul detaliilor de scriitură: indicația dinamică p marqué care determină sublinierea cu elocvență
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
anterior. Redarea interpretativă a indicațiilor dinamice ce vizează intensificarea sonoră (marcată cu pp succedat de cresc.) va trebui apreciată în raport cu amplificarea implicită a sonorității de discurs generată de aglomerarea țesăturii (dublarea acordurilor). Reeditarea unității tematice conservă structura anacruzică a motivelor, juxtapuse de această dată unei pedale armonice inițiale de do# major cu septimă mică. Paul Roberts indica înlocuirea penultimului sunet - fa# -, conținut de linia melodică a arabescului măsurii 6, cu , argumentând modificarea solicitată cu mărturia unei copii a primei ediții de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
estetice. Astfel, asistăm la o reală corespondență cu imaginea vizuală a „oglindirii”, atribut esențial al mediului acvatic. Aluziile la apă, la valurile și ondulările acesteia le recunoaștem deopotrivă în ascensiunea amplă a acordurilor măsurilor 3 și 5, căreia i se juxtapune mersul descendent al unor motive melodice în zig-zag, îmbogățite de multiple iluminări politonale, ca sugestie sonoră a lumii acvatice supuse permanentei metamorfoze dictate de circuitul natural. În același plan noțional, asocierea acordurilor cluster cu rezonanța cvartei mărite produce o sonoritate
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
al cărei prim sunet este extras din contextul apogiaturii originare. De altfel, ultima reapariție tematică coincide cu debutul codei ce înlănțuie apoi văpăile strălucitoare ale spiritelor apei, semn al reîntoarcerii definitive a Ondinei în lumea sa acvatică. Arpegiul bitonal ce juxtapune culori armonice îndepărtate (re major și fa# major) suprapuse unei pedale a sunetului re plasat în registrul grav, nu mai devine pretextul unei efuziuni pline de optimism, în pofida unui final în ton major (re major). El se cufundă în pianissimo
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
ridiculizarea personajului dickensian. De altfel, acest detaliu de limbaj se înscrie printre modalitățile consacrate ale muzicii debussyste de a plasa acest gen de imagine sonoră în categoria estetică a comicului. O melodie amabilă (aimable - p expressif) în acorduri descendente se juxtapune acestei introduceri pline de afectare, ironizând atmosfera gravă inițial statornicită, printr-o îngânare zeflemitoare a celor din urmă sunete ale imnului, ce le regăsim în registrul grav al țesăturii. O nouă etapă în desfășurarea narativă ne propune un moment de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
discurs al preludiului, se observă lipsa profilării unor materiale tematice în sensul consacrat al analizelor muzicale, receptându-se în exclusivitate agregate armonice schimbătoare ce evoluează într-un ritm frenetic. Alternanța continuă a terțelor evidențiază concepția unei voci ce produce avansarea, juxtapunându-se cel mai adesea pedalei statice a unui alt plan staționar. Dar, acesta din urmă nu presupune ideea unei inactivități, creând conflicte cu terțele în mișcare prin explorarea timbrală a registrelor, opoziția consonanță-disonanță sau prin sensul ascendent sau descendent al
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
timpul dispar fără niciun efort. Să vezi înseamnă să prescurtezi. Să întrerupi logica lineară a cuvintelor, să scapi din coridoarele sintaxei și să-ți cuprinzi dintr-o dată toată viața anterioară. Minunat scurtcircuit: viteză plus copilărie. Ce noroc divin să poți juxtapune fără a ierarhiza, fără a desfășura firul sau a întoarce pagina. Într-o privire avem o secundă de întinerire, se sinteză și de eternitate. Un Rembrandt este o apocalipsă interioară: limburile noastre scoase la lumină. Imaginea este întotdeauna anterioară, iar
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Cinemateca păstrează un patrimoniu de emoții, I.N.A. un stoc de sclipiri. Altfel spus: între două imagini identice, cinemaul are nevoie de legătură, dar televiziunea câștigă la puzzle. Primul trebuie să monteze imaginile pe care cealaltă se poate mulțumi să le juxtapună. Imaginea proiectată se supune unei logici de totalizare, imaginea difuzată unei logici de fragmentare. A duratei, a genurilor, a evenimentelor, a publicurilor. Acolo unde cea dintâi încheie un contract de vizionare cu un bloc potențial, popor sau public, pentru a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
măresc o întreagă categorie a amintirilor mele? Nu este o simplă iluzie retrospectivă, ca și cum aș găsi o scrisoare de la el pe care aș fi putut s-o citesc și cînd trăia, încît noile amintiri, corespunzătoare unor impresii recente, s-ar juxtapune celorlalte fără să se amestece într-adevăr cu ele. Dar amintirea tatălui meu în ansamblul care-l cuprindea se transformă și mi se pare acum mai conformă cu realitatea. Imaginea pe care mi-am făcut-o despre tatăl meu de
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
figureze la începutul unui tablou sincronic al evoluției națiunilor. Apoi, pînă la Hristos, și chiar pînă în secolul al V-lea după Hristos, autorul s-a limitat să decupeze istoria Greciei și istoria Romei, istoria evreilor, istoria Egiptului și să juxtapună aceste fragmente. Este prezentată doar o mică parte a lumii. Este vorba de regiuni destul de apropiate încît să fi resimțit toate, adesea, efectele tulburărilor care se produceau într-una dintre ele. Între aceste cetăți sau grupări de cetăți, care formau
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
susține), a face (a contraface, a reface, a satisface), a bate (a abate, a combate, a dezbate); (b) pentru clasa 2: a pune (a antepune, a binedispune, a compune, a depune, a descompune, e expune, a impune, a interpune, a juxtapune, a predispune, a presupune, a postpune, a propune, a recompune, a subexpune, a superpune, a supraexpune, a suprapune, a transpune), a duce (a conduce, a deduce, a induce, a introduce, a produce, a readuce, a reintroduce, a seduce, a traduce
[Corola-publishinghouse/Science/85000_a_85786]
-
trăsătură este trăsătură de caracter, ci doar cele care îndeplinesc anumite condiții: să fie esențiale și definitorii pentru subiect; să fie durabile, stabile, să determine un mod constant de manifestare; să fie coerente cu toate celelalte, să nu fie izolate, juxtapuse; să coreleze cu valorile morale; să aibă elemente de specificitate și unicitate. Lista trăsăturilor fundamentale de caracter variază de la autor la autor, dar foarte des întâlnite sunt: conștiința de sine, conștiința morală (simțul răspunderii), capacitatea de înfrânare, perseverența, curajul, tendința
ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
lui André Malraux, Îi spune corespondentului său occidental: „Voi vă confundați cu acțiunile voastre... Cu greu Înțelegeți că, pentru a fi, nu e necesar să acționezi și că lumea vă transformă mai mult decât o transformați voi pe ea”. A juxtapune fără a exclude, În pofida contradicțiilor aparente, nu deranjează deloc, fiindcă, În definitiv, totul e o chestiune de moment și de context. Japonezii se pot căsători la biserică, pentru că e șic, să repete ceremonia Într-un templu șintoist și să oficieze
[Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
vecine că mecanism de creare a unor limitări prompte și inutile a expansiunii unei republici. Chestiunile de jurisdicție, care au contat foarte mult pentru Guicciardini, au fost de minimă importantă pentru Machiavelli. În locuri diferite ale scrierilor sale, Machiavelli a juxtapus termenul "imperio", echivalentul sau pentru suveranitate, cu "forza", care poate fi tradus cel mai bine ca "rezistență". După Machiavelli, expansiunea imperio republicii a avut efectul slăbirii forza [rezistenței] ei. Pentru că o republică să atingă măreția, a fost necesar să găsească
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
a armoniei vizionare: "Come O thou Lamb of God and take away the remembrance of Sin" (E: 200). Îi sunt recunoscător lui Tannenbaum pentru gestul de a ne atrage atenția asupra plăcii a șaptesprezecea din seria Iov, în care Blake juxtapune un citat din Cartea lui Iov (42: 5) asupra a doua citate din Evanghelia după Ioan (14: 16-18 și 14: 20). Astfel, conchide Tannenbaum "Blake echivalează, în mod evident, procesul viziunii abilitatea combinată de a vedea și de a auzi
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
tirade encomiastice: „În lume-au fost și sunt bărbați/[...] Dar unu-i Omul din Carpați”. Proza lui T. vădește aceeași oscilație între arhaicitate și actualitatea ideologizată. Astfel, romanul Dor Mărunt (1979), primul volum al unui proiect nefinalizat, intitulat Drumul Hoților, juxtapune o narațiune de epocă, cu activiști și oameni ai muncii care „construiesc socialismul”, și o complicată intrigă de secol XVII. Deși legătura dintre cele două planuri este destul de neclară, cartea interesează mai ales prin figura (și confesiunea) tragicomică a lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290318_a_291647]
-
unor ediții serioase ale scrierilor sale îngreunează foarte mult munca de interpretare, preocupările sale se dispersează în sfera gramaticii și a retoricii (etimologii, diferențe, analogii, glose), conferind întregii sale producții un caracter aproape impersonal; aceasta pare o compilație unde sînt juxtapuse adesea izvoare sacre și izvoare profane; în plus, s-au pierdut scrisorile și omiliile sale. Toate acestea fac dificilă cunoașterea unui autor ca Isidor. Astfel, pînă acum cîteva decenii, cercetătorii se mulțumeau să-l considere un simplu compilator și din
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
continue!" 71 "En avânt et à droite de la scène, la "voiture A"." (Fernando Arrabal, Le Cimetière des voitures, Christian Bourgois Editeur, Paris, 1975, p. 99). 72 Că, de pildă, în tablourile Căderea lui Icar sau Parabolă orbilor. 73 Montajul paralel juxtapune acțiuni îndepărtate în timp sau în spațiu. Aceste acțiuni nu se află într-un raport direct de simultaneitate sau de cauzalitate, ci sunt puse într-un raport logic sau semantic. Acest tip de montaj servește la crearea unor figuri de
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
ar fi viața-mi, ca și când n-aș fi fost.” (M. Eminescu, I, 71) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Principalele mijloace de exprimare a relației de dependență de la baza circumstanțialului modal sunt elementele relaționale și, mai rar, juxtapunerea. Se juxtapune termenului regent numai circumstanțialul modal infrapropozițional realizat prin adverbe (locuțiuni adverbiale), substantive întrebuințate adverbial, pronume, gerunziu, interjecții sau prin sintagme cu regent substantival (picior peste picior, doi lei etc.). Identitatea de circumstanțial modal a acestor termeni rămâne implicită în natura
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
și planul semantic al relației de dependență, elementele de relație marchează identitatea specifică a variantelor și subvariantelor circumstanțialului de mod, prin distribuția lor diferită. 1. Circumstanțialul de mod real Circumstanțialul de mod al calității, când are dezvoltare infrapropozițională, se poate juxtapune termenului regent: „Nu mai străbat destinul meu la pas, Ci furtunos de-acum și iute.” (T. Arghezi, 58) sau i se poate subordona prin intermediul unei prepoziții: a, asemenea (asemeni), fără, ca. Se impun ca mărci specifice primele trei prepoziții: „Câteodată
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
cazul general.” (T. Maiorescu, Critice, 254), „Și va învăța să iubească așa cum ar suferi.” (O. Paler, Galilei, 134). Este specifică acestei subvariante de circumstanțial de mod numai locuțiunea conjuncțională fără (ca) să. Circumstanțialul de mod cantitativ Cu dezvoltare infrapropozițională, se juxtapune termenului regent: „O rămâi, rămâi la mine, / Te iubesc atât de mult!” (M. Eminescu, I, 110), „Dintre sute de catarge / Care lasă malurile, Câte oare le vor sparge / Vânturile, valurile?” (M. Eminescu, IV, 396) sau i se subordonează prin intermediul uneia
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
prăvălie.” (E. Barbu, 14) Marcarea identității specificetc "Marcarea identit\]ii specifice" Relația de dependență pe baza căreia se dezvoltă funcția de circumstanțial instrumental se exprimă prin elemente relaționale. Fac excepție enunțurile, foarte rare, în care circumstanțialul se realizează prin gerunziu, juxtapus regentului: „Dacă e să obțin ceva de la viață nu vreau să obțin abjurând.” (O. Paler, Galilei, 24) Când se realizează prin substantiv (pronume), desfășurarea relației de dependență este asigurată și marcată de un număr restrâns de prepoziții (locuțiuni prepoziționale) care
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
relaționale, numai locuțiunea conjuncțională în caz că se constituie în marcă absolută distinctivă pentru circumstanțiala condițională. Relația de dependență dintre circumstanțiala de condiție și regenta ei se lipsește uneori de elemente de relație; termenii sintagmei, singurii constituenți sintactici, propoziționali, ai frazei se juxtapun. Identitatea specifică a circumstanțialei de condiție este marcată în aceste enunțuri prin topică; propoziția care ocupă primul loc, reliefată și prin intonație, actualizează funcția de circumstanțial de condiție: „Ai carte, ai parte.” „Banul trebuie să meargă; îl strângi, îl furi
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]