1,485 matches
-
universalitate și necesitate strictă, ceea ce numai cunoașterea empirică nu poate procura”. Kant introduce idealismul transcendental în secțiunea esteticii transcendentale și dezvoltă următoarele idei: Problema legată de aceste afirmații apare odată cu interpretarea lor deoarece nu există o interpretare standard a idealismului kantian. Există două moduri de interpretare care au devenit influente în timp. Prima este cea tradițională și consideră mișcarea centrată în esența pe teza metafizică care operează o distincție între două clase de obiecte: fenomen și lucru-în-sine. Spre deosebire de prima, cea de-
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
își au originea în creierul nostru și anume a priori. Este numită transcendentală pentru că depășește granițele acelei origini fantasmagorice. Astfel, după cum am spus, doar Critica Rațiunii Pure și în genere filozofia critică poate fi transcendentală”. În opoziție cu idealismul transcendental kantian găsim doctrina realismului a cărui punct de vedere este acela că lumea poate fi cunoscută așa cum este, fără să existe o așa-zisă aparență și necesitatea unei metode speciale prin intermediul căreia să cunoști lumea exterioară. Această mișcare a fost întemeiată
Idealism transcendental () [Corola-website/Science/332748_a_334077]
-
pe măsură". Pentru aspectul teoretic, criticul și istoricul literar Marian Barbu vine cu un întreg arsenal de cunoștințe și, fiind peste patru decenii profesor, diversitatea acestora nu este obturată de niciun fel de subiectivități. El este, fără îndoială, adeptul principiului kantian: "de gustibus non disputandum". Pentru partea practică, se vede cu limpiditate că nu se pune problema unei condiții și posibilități a limbii (dacă poate?) orice limbă este aptă și poate să atingă măsura poematicului , ci a unei modalități de realizare
Editura Destine Literare by Dumitru Velea () [Corola-journal/Journalistic/90_a_417]
-
Simmel) și pe cele ale sociologiei comprehensive (Max Weber) legate de studiul afectivității în câmpul social. El se inspiră din ipoteza „pulsiunii morții” în versiunea sa heterodestructivă (pulsiunea distrucției) pe care psihanaliza a conceptualizat-o și care este ecoul conceptului kantian al Răului radical. Noțiunea de „destructivitate” se dovedește a fi un concept prețios pentru interpretarea nazismului, care rămâne o enigmă a culturii occidentale. În cartea sa "De la destructivité humaine, fragments sur le Béhémoth", Gérard Rabinovitch identifică și critică limitele gândirii
Gérard Rabinovitch () [Corola-website/Science/335720_a_337049]
-
a studiat filosofia în Franța și în Germania, la Berlin, alături de Victor Cousin și Friedrich Wilhelm Joseph Schelling. El a obținut acolo titlul de doctor în filosofie cu o teză despre Kant (1848). În teza sa, încearcă să învingă opoziția kantiană între legile naturii și legile morale. El afirmă că libertatea este inerentă naturii, așa că legile morale sunt în fapt legi ale naturii. Așadar, toate acțiunile morale sunt rezultatul datoriilor față de natură. Este singura cale din care poate rezulta o teodicee
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
nici o lege, dar formează șiruri. Xenopol a fost considerat de Rickert unul din precursorii săi. El de asemenea a tratat conceptul de cauzalitate, noțiunea de ipoteză și de verificare a ipotezelor. Viziunile sale asupra spațiului și timpului se opun doctrinelor kantiene și argumentează explicit împotriva filosofului german, care, în opinia sa, a transformat istoria într-un simplu basm. Mihai Eminescu, poetul național român, a studiat filosofia la Viena și Berlin. Pasămite, a pregăit o teză despre filosofie și istorie, dar niciodată
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
numite „diferențiale divine”. Ființele existente apar în urma agregării acestor diferențiale. Cosmologia speculativă a lui Blaga, include de asemenea o interpretare intelehială a biologiei evoluționiste. Teoria cunoașterii susține existența unui „spirit inconștient” dotat cu propriul set de categorii care dublează categoriile kantiene a spiritului conștient. Aceste categorii ale inconștientului împiedică oamenii să descopere complet misterul existenței, întrucât toată cunoașterea sa (a spiritului inconștient) trebuie fixată într-un cadru categoric. Așadar, Marele Anonim păstrează o izolată „centralitate a existenței”, datorită cunoașterii ce l-
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
Părintele Dumitru Stăniloae, pe care l-a cunoscut în închisoare. De asemenea, Țuțea a apreciat diferiți gânditori precum Werner Sombart și se referă frecvent la savanți precum Heisenberg și Poincaré. Inițial, Țuțea a respins categoriile idealismului occidental, înlocuind cadrul conceptul kantian cu un spectru de nuanțe empirico-fenomenologice. Filosofia sa de mai târziu, după cum declară el, este un efort de gândire „teologală” (nu teologică). El susține că Adevărul este unic, dar rațiunea umană nu-l poate găsi de una singură, deși ea
Filosofie românească () [Corola-website/Science/318807_a_320136]
-
individ, este asociată unei tematici morale puternic influențată de Immanuel Kant: fiecare individ are datoria de a ajunge la o depășire a componentei sale feminine sau trupești în favoarea componentei masculine sau spirituale, ceea ce suna ca un ecou al imperativului categoric kantian care prescrie subiectului depășirea caracterului sensibil în favoarea caracterului inteligibil al existenței. Weininger susține că această emancipare ar trebui rezervată « femeilor masculine », de exmplu anumitor lesbiene. Dar viața femeii este împlinită prin funcția sexuală, atât prin însuși actul sexual, cum este
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
de Dumnezeu, a absolutului pe care-l găsește în el însuși. O parte importantă din această lucrare tratează despre geniu, inspirată în acest sens de experiența personală a autorului. Este reluarea unei teme romantice, dar abordată aici prin prisma filosofiei kantiene. Weininger afirmă că geniile nu sunt limitate la un domeniu cum ar fi muzica sau știința, pentru că nu există decât geniu universal, pentru care totul există și capătă sens. Autorul presupune că un astfel de geniu există probabil în fiecare
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
direcție, "Philosophie der symbolischen Formen", a fost publicată în trei volume: "Die Sprache (Zur Phänomenologie der sprachlichen Form)" în 1923, "Das mythische Denken" în 1925 și "Phänomenologie der Erkenntnis" în 1929. În "Filozofia formelor simbolice" Cassirer a aplicat principiile gândirii kantiene în direcția elaborării unei teorii a culturii prin care afirma că limba, miturile, religia, arta, știința sunt forme simbolice, de unde și conceptul de om că "animal simbolic". În ciuda climatului politic nefavorabil, Cassirer a fost ales rector al Universității din Hamburg
Ernst Cassirer () [Corola-website/Science/298954_a_300283]
-
în istoria filosofiei europene. Dialogul "Theaitetos" al lui Platon conține substanța multora dintre discuțiile care se poartă și astăzi în teoria cunoașterii. Ca disciplină filosofică, desemnată cu numele de „teoria cunoașterii“, ea nu s-a constituit însă decât în cadrul cercurilor kantiene din universitățile germane, în secolul al XIX-lea. Teoria cunoașterii a dobândit însă un loc proeminent printre disciplinele filosofice. În cadrul filosofiei teoretice, scrie Schnädelbach, „teoria cunoașterii este acolo, de regulă, prima disciplină a ramurii, ceea ce scoate în evidență rangul ei
Herbert Schnädelbach () [Corola-website/Science/309876_a_311205]
-
pentru ca treptat să se generalizeze pe continent sub diferite terminologii proprii fiecărei limbi: „Estado de derecho” în spaniolă, „Stato di dirito” în italiană, etc. Specialiștii apreciază că izvorul de la care a plecat teoria juridică în elaborarea categoriei „Rechtsstaat” este filosofia kantiană referitoare la societatea civilă, în care individului îi sunt garantate drepturile naturale; pentru Kant constrângerea transformă starea precară a libertăților subiective în stat de drept. Principiile „statului de drept” sunt repere metodologice de construire a lui. În opinia profesorului Tudor
Stat de drept () [Corola-website/Science/316950_a_318279]
-
esențele în regiune aprioristică, există de asemenea un „a priori” material. 3. În locul întrebării „Cum este posibil ca ceva să fie "dat" ?”, întrebarea fundamentală, spune Scheler, este mai degrabă „"Ce" este aceea ce se dă ?” 4. Scheler consideră falsă teoria kantiană conform căreia tot ceea ce e a trebuit să fie produs de intelect. El afirmă că nu intelectul stabilește legile naturii. El poate stabili cel mult convenții. 5. Nici nu este de acord că ceea ce e „a priori” e echivalent cu
Max Scheler () [Corola-website/Science/308189_a_309518]
-
între om și maimuță. Ulterior, s-a dovedit că ,descoperirea" cu pricina fusese falsă, teoria darwinistă rămînînd, pînă astăzi, nedemonstrată. Optica și teoria culorilor . Goethe a făcut multe încercări la culorile lumini, și la culorile optice și spectrale. În spiritul Kantian al "Teoriei cunoașterii", „teoria culorilor” a lui Goethe nu este o lucrare de științe naturale ci, este o învățătură a priceperii - nu fizică, ci metafizică. În această lucrare, el prin interpretarea lui a contrazis concepțiile lui Newton la descompunerea spectrală
Johann Wolfgang von Goethe () [Corola-website/Science/297778_a_299107]
-
al cuvântului (în ceea ce privește forma), adică existența lucrurilor, întrucât este determinată de legi universale, imperativul universal al datoriei ar putea fi exprimat și astfel: "acționează ca și când maxima acțiunii tale ar trebui să devină, prin voința ta, lege universală a naturii". "Explicația kantiană": „Mai întîi, conform conceptului datoriei necesare față de sine datorii însuși, acela care este obsedat de gîndul sinuciderii, se va întreba, dacă acțiunea lui poate coexista cu Ideea de umanitate ca scop în sine. Dacă, pentru a scăpa de o stare
Universalizare () [Corola-website/Science/332807_a_334136]
-
exemplu în cazul în care, pentru a-mi salva viața, consimt să mi se facă o amputare, în cazul în care, pentru a-mi conserva viața, o expun primejdiei ; trec aici peste această determinare, căci ea aparține moralei propriu-zise.)”. "Explicația kantiană": „Cu privire la datoria întîmplătoare (meritorie) față de sine însuși, nu este suficient ca acțiunea să nu fie în contradicție cu umanitatea din persoana noastră ca scop în sine, ea trebuie să fie de acord și cu aceasta. Dar în umanitate există dispoziții
Universalizare () [Corola-website/Science/332807_a_334136]
-
în august 1964. Din 1965 se stabilește în București, unde va lucra ca cercetător la Centrul de Logică al Academiei Române, având drept domiciliu un apartament cu două camere unde Noica va ține seminarii private pe marginea filosofiei hegeliene, platonice sau kantiene. Printre participanți se numără mai tinerii săi colegi de la Centrul de Logică (Sorin Vieru) sau de la Institutul de Istoria Artei (Gabriel Liiceanu și Andrei Pleșu). In 1976, Constantin Noica îl întâlneste, la o lansare de carte care a avut loc
Constantin Noica () [Corola-website/Science/297472_a_298801]
-
cerințe valorice absolute este inevitabilă și definitorie pentru condiția umană. J. Rawls O teorie a dreptății (1971) Alternativă etică la utilitarism; O apărarea a liberalismului în sens ameican, a social-democrației în sens european; O variantă de neo-contractualism (contractualism cu influențe kantiene); Îl interesează principiile dreptății, nu justificarea autorității; Poziția originară și vălul de ignoranță ! „Mistica feminină” este ideologia conservatoare dominantă democarțiile anilor ’70: femeile își găsesc împlinirea în rolurile tradiționale de mamă și soție pe care le aleg liber în raport cu cariera
Feminism liberal contemporan () [Corola-website/Science/333646_a_334975]
-
pentru catedră. În 1770, Kant este în fine numit profesor titular ("professor ordinarius") la catedra de logică și metafizică cu a sa "Disertație asupra formei și principiilor lumii sensibile și ale lumii inteligibile". Este prima schiță a unei filozofii propriu-zis kantiene. În timpul primelor cursuri de iarnă va preda logică, metafizică, științele naturii și matematici, iar mai apoi cursuri de geografie fizică, de etică și de mecanică. Cursurile sale atrag rapid un numeros auditoriu. Până atunci, Kant publicase intens. Va înceta să
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
provoacă o "revoluție în reflecție". Kant crezuse până atunci că sursele cunoașterii nu se află în experiență ci în spirit, în rațiune. Aceasta era teoria intelectualistă sau dogmatismul. Pentru Hume, dimpotrivă, toate cunoștințele noastre sunt ivite din experiență. Originalitatea filozofiei kantiene, sprijinită pe progresul fizicii de la Galilei la Newton, va consta în încercarea unei sinteze a amândurora, ideea că experiența și judecata permit deopotrivă cunoașterea. Așa cum va scrie mai târziu, intuiția fără concept e oarbă iar conceptul fără intuiție este vid
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
va scrie mai târziu, intuiția fără concept e oarbă iar conceptul fără intuiție este vid. Ceea ce caută Kant e înainte de toate un fundament pentru uzul rațiunii, ceea ce implică recunoașterea limitelor puterii sale. Acestea vor fi temele celei dintâi mari opere kantiene (scrisă în patru luni), "Critica rațiunii pure", a cărei primă ediție datează din 1781. Kant avea 57 de ani și era deja celebru prin ceea ce publicase anterior, dar adevărata sa operă abia începe. Rațiunea nu poate cunoaște totul. Ea este
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
posibilitate ale cunoașterii au fost determinate în "Critica rațiunii pure", și ale libertății, al cărei fundament a fost stabilit în "Critica rațiunii practice". Aceasta e tema "Criticii puterii de judecare" care a apărut în 1790 și marchează desăvârșirea esențialului filozofiei kantiene. În 1780 devine membru în Senatul universității, iar în 1787 membru al Academiei de științe din Berlin. În semestrul de vară din 1786, este numit pentru prima oară rector, titlu conferit de Frederic II. Kant va rămâne profesor până în 1797
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
de Wilhelm Windelband, dar și a unor curente contemporane, cum ar fi filozofia Hannei Arendt sau a lui John Rawls, nu pot fi concepute în afara cunoașterii filozofiei lui Kant. Un studiu aprofundat al filozofiei presupune în mod necesar cunoașterea filozofiei kantiene.
Immanuel Kant () [Corola-website/Science/297893_a_299222]
-
faptul că nici „limita“, nici „conștiința“ nu fuseseră definite cum trebuie în cartea mea, drept care pe parcursul textului, îmi reproșa Dragomir, le foloseam indistinct, după cum îmi dicta contextul. „Conștiința“, de pildă, era folosită cînd în accepțiunea ei pascalian-kierkegaardiană, adică individual-suferitoare, cînd kantian, ca proprietate a speciei umane („conștiința în genere“), cînd hegelian (conștiința istorică a unei epoci). Eroul meu tragic era, în consecință, cînd Werther (sau Hamlet), cînd reprezentantul nedefinit al omului (muritor prin esența lui), cînd Nicolae Bălcescu sau Goetz von
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]