105 matches
-
about intellect, reason and evolution) Emanuel COPILAȘ Abstract. Hegel's philosophy is characterized, to a great extent, by the Kantian distinction between intellect and reason. However, Kant's successor offers new meaning to both intellect and reason and contradicts the Kantian assumption of the intellect being a more reliable source of knowledge than reason. For Hegel, the empirical knowledge provided by the intellect is not enough to know the world aș a process; reason is needed în this case, and by
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
ne aflam față de intelectul kantian; spre deosebire de acesta, intelectul hegelian are capacitate de discernământ, pe care la Kant o posedă doar facultatea de judecată teleologica, superioară în planul cunoașterii intelectului. Apoi, gândirea intelectului hegelian se ridică la un nivel superior celui kantian, nemaioferind o primă și schematica reglementare a materiei experienței, ci stabilindu-și scopuri pe care le urmărește perseverent. Intelectul hegelian este capabil de urmărirea propriilor interese și de distincții imposibile pentru intelectual kantian, cum este mai sus amintită disociere între
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
a adevărului. Că "încredere [...] în sine nemărginita a gândirii"33, filozofia lui Hegel nu poate decât să trateze cu reticența mefienta kantiana relativ la rațiune, la care ne vom opri mai încolo. În al doilea rând, intelectul hegelian reprezintă, spre deosebire de cel kantian, o limită. Dacă intelectul kantian își desfășura activitatea pe terenul naturii că suma integrală a experiențelor posibile, intelectul hegelian nu poate gândi adecvat natură că totalitate, deoarece este incapabil de a sesiza dinamică acesteia și rolul pe care Ideea (rațiunea
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
ecologice, pentru a oferi doar două exemple, nu mai reprezintă apanajul politicii de stat, ci sunt probleme realmente internaționale, a căror soluții, pentru a fi eficiente, trebuie să fie globale, nu locale. Autorul distinge între un cosmopolitism de tip vechi, kantian în esență, bazat pe primatul republicanismului în organizarea politică, respectiv pe liberă circulație a ideilor, persoanelor și mărfurilor - și un cosmopolitism de tip nou, "încercând să îmbine constrângerile comunității și autonomia individuală, loialitatea față de națiune sau grupul etnocultural și solidaritatea
[Corola-publishinghouse/Science/84976_a_85761]
-
In the second chapter, Blaga`s thematisation is placed in the context of other antinomic structures thematisations present in the history of philosophy until the 20th century: Oriental (Indian and Chinese) philosophies, Elean philosophy, Western thinking of the mystic type, Kantian philosophy, and also the Hegelian dialectic thinking. In a classification of these according to the criterion of acceptance or non-acceptance of antinomic structures within thinking, Blaga`s thematisation originally alignes with the fewer attempts to regard antinomic structures favorably, to
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
-și găsește temeiul, este doar o poveste deșartă» și în afirmația: «Credința este interpretarea pe care o dau eu despre credință». Erau serios motivate acuzele aduse lui Blondel? Ce s-a câștigat prin lupta dusă pe scară largă împotriva catolicilor kantieni germani, și nu numai, ai sec. al XIX-lea? Și ce să spunem despre deșertul pe care pentru mai bine de un secol și jumătate au trebuit să-l parcurgă rosminienii? Doar cu puțin timp în urmă (2008) Antonio Rosmini
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
era Doamna... nu-i spun numele..., îi voi spune Madame Caliopi... Al cărei realism era... nu realism socialist, realismul realism, realismul absolut, fără de care clasa muncitoare n-ar fi existat... Realismul fără de nici o umbră. Realismul... sau lucrul în sine... Ceva kantian, fără ca Madame Caliopi să-și dea seama sau să realizeze... DAS DING AN SICH!... Madam Caliopi făcuse filozofia ailaltă... Dar sunt sigur că nu citise Critica rațiunii pure. Auzise ceva. Dar de citit, nu citise. Era, în epoca aceea, una
Lucrul în sine by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8729_a_10054]
-
puteam judeca nimic și când, orice s-ar fi întâmplat, trebuia s-o văd". În fine, ca să se vindece, Șerban a înlocuit dragostea pentru Ela cu pasiunea pentru filozofie. Cu alte cuvinte, a înlocuit un drog cu altul. Studierea „apriorismului kantian" îi provoca stări de luciditate narcotică: „Erau în mine un luminiș, o claritate binefăcătoare, asemeni calmului de fulg pe care-l dă morfina". Apelul la acest tip de metafore face parte din stilistica lui Camil Petrescu. Îl vom găsi și
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]
-
ce e valoare este progresist, de multe ori împotriva părerii celor ce o creează. În sensul acesta, mă întreb cum poate cineva, cunoscând bine marxismul, să-i fie realmente potrivnic? (...) Marxismul îmi per-mite să fiu și platonician, și aristotelician, și kantian..." (p. 227) Curat murdar, coane Alecule! Astăzi ironia zdrobitoare a acestor afirmații sare în ochi. Nu pot însă să nu mă întreb dacă la mijlocul anilor șaptezeci ele au putut trece drept un omagiu adus regimului (să nu uităm că până în
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
exacte, dar la un evoluționism temeinic, solid și organic, în linia lui Spencer și Buckle. Plecînd de la convingerea că, dincolo de epoci și de persoane, există un adevăr general valabil pentru toți oamenii, a fost, din punct de vedere etic, un kantian convins. Propovăduind, în relația umană, scepticism moderat, și-a găsit în maximele lui Schopenhauer catehismul indispensabil. Cam atît! Și-a păstrat nealterat acest mic manual filozofic de uz propriu pînă la sfîrșitul vieții. Maiorescu nu a scris mult în aria
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
alți oameni care pun în pericol viața animalelor. Sunt animalele sălbatice cu adevărat libere, chiar și în mediul lor natural? Sunt animalele sălbatice libere să umble prin orașe, să atace oameni și să își caute hrană? Dacă am aplica imperativul kantian că libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celuilat am avea o problemă în a explica acest principiu tigrului sau rechinului. Tocmai de aceea, animelele aflate în captivitate la Zoo, deși nu au libertate, se bucură de protejarea vieții
DEZBATERE - Eşti de acord cu existenţa Grădinilor Zoologice? Nu putem mânca animalele de la ZOO () [Corola-journal/Journalistic/26250_a_27575]
-
unor idei pe care cititorul obișnuit, speriat poate de masivitatea celor două volume, va renunța să le caute singur, văduvindu- se astfel de întîlnirea cu una din cele mai influente cărți din gîndirea europeană. Definit cu anticipație, Schopenhauer e un kantian cu tentă hindusă, un gînditor care pleacă de la intriga lui Kant (distincția dintre fenomen și lucrul în sine) și sfîrșește în deznodămîntul lui Budda: negarea voinței de a trăi. Între cele două capete de drum se desfășoară patosul retoric al
Velle non discitur by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3963_a_5288]
-
Prolegomene, § 57). Sau calea hi perbo lică, cele noumenale fiind considerate „obiecte hiperbolice“ (§ 45). În ceea ce privește sublimul, acesta produce sentimentul de absență a limitei și de înfricoșare (Ungeheuer, „monstruozitate“), încât scapă oricărei analogii (Critica facultății de judecare, § 26). Nu întâmplător sublimul kantian avea să fie văzut mai târziu ca un fenomen profund paradoxal, saturat (JeanLuc Marion). Doar că atunci când caută să determine ceva sigur și evident în ordinea cunoașterii, ceva care se supune experienței comune, Kant urmează fără nici o abatere logica noncontradicției
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
de viață „alternativă”, ca pe o datorie de conștiință și cu speranța unei contribuții oneste și validate, cândva, în viitor. Tuturor le este proprie convingerea întâlnirii, peste locuri și timp, cu aceia asemănători lor, pe drumul ce duce spre sublimul kantian (cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine). Este, cred, principala opțiune ce susține actul creator. Există, așadar, visători „incurabili”, oameni care cred în posibil, în renaștere și în predestinare. Sunt creaturi care nu merg, ci zboară; nu vorbesc
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
de viață „alternativă”, ca pe o datorie de conștiință și cu speranța unei contribuții oneste și validate, cândva, în viitor. Tuturor le este proprie convingerea întâlnirii, peste locuri și timp, cu aceia asemănători lor, pe drumul ce duce spre sublimul kantian (cerul înstelat deasupra mea și legea morală în mine). Este, cred, principala opțiune ce susține actul creator. Există, așadar, visători „incurabili”, oameni care cred în posibil, în renaștere și în predestinare. Sunt creaturi care nu merg, ci zboară; nu vorbesc
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Heidegger din Hölderlin, cu reflecțiile lui Valéry despre Mallarmé și Baudelaire, nu-l neglijam nici pe Manolescu, auctor al unor incitante excursuri în conștiința de sine a poeziei românești, nici pe Noica, necum cercetările asupra izotopiei autoreferențiale ori asupra autotelicului kantian. Serioasa cunoaștere a praxelor teoretice îmi surpa semețirea antiromânească, ajutându-mă să am o bună distanță față de fenomenul poetic. Pricepeam altfel stihuri eminesciene, blagiene ori bacoviene ce nu-mi ieșeau din minte. Nu-mi repugna să mă dau la versurile
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Prolegomene, § 57). Sau calea hi perbo lică, cele noumenale fiind considerate „obiecte hiperbolice“ (§ 45). În ceea ce privește sublimul, acesta produce sentimentul de absență a limitei și de înfricoșare (Ungeheuer, „monstruozitate“), încât scapă oricărei analogii (Critica facultății de judecare, § 26). Nu întâmplător sublimul kantian avea să fie văzut mai târziu ca un fenomen profund paradoxal, saturat (JeanLuc Marion). Doar că atunci când caută să determine ceva sigur și evident în ordinea cunoașterii, ceva care se supune experienței comune, Kant urmează fără nici o abatere logica noncontradicției
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
că s-a făcut un progres în ceea ce privește acordul asupra unor principii de bază ale coexistenței și a unor forme rudimentare de cooperare. Tensiunea dintre ordine și dreptate este însă un semn că progresul nu a mers foarte departe. Revoluționariștii sau kantienii sunt acuzați că nu au recunoscut dificultatea pe care o au statele de a înainta împreună în aceeași direcție normativă. Așadar, Școala Engleză trebuie să fie preocupată în continuare de modul în care puterea brută sau absența diplomației prudente poate
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
of Politics, 3(2). Maclean, J. (1981) "Marxist Epistemology, Explanations of "Change" and the Study of International Relations", în B. Buzan și R.B. Jones (ed.), Change in the Study of International Relations: The Evaded Dimension (London). MacMillan, J. (1995) "A Kantian Protest Againts the Peculiar Discourse of Inter-Liberal State Peace", Millenium, 24(4). MacPherson, C.B. (1973) Democratic Theory (Oxford). (1977) The Life and Times of Liberal Democracy (Oxford). Magnusson, W. (1996) The Search for Political Space: Globalisation, Social Movements and the
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
formă pur mecanică a putut fi sigur că îi reușise proiectul și că își desăvârșise opera. Ceea ce Hilbert făcuse pentru geometrie, alții au vrut să facă pentru aritmetică și pentru analiză. Chiar dacă ar fi reușit în totalitate, ar fi oare kantienii condamnați definitiv la tăcere? Poate că nu, deoarece, dacă reducem gândirea matematică la o formă vidă, e sigur că o mutilăm. Să admitem chiar că am fi stabilit că toate teoremele pot fi deduse prin procedee pur analitice, prin simple
by VIOREL BARBU [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
sensurile acestui termen? Desigur, semantica pe care o vom semnala așază termenul într-o anumită relație cu ceea ce se înțelege, în filosofia critică a lui Kant și în spațiul interpretărilor sale, drept proiect al metafizicii. Acesta din urmă corespunde planului kantian de formulare a condițiilor de posibilitate a metafizicii-știință, fiind expresia unei clare intenții constructive. Proiectul antropologic, în schimb, nu trece în expresie intenția de a construi ceva nou prin raportare la proiectul metafizicii, fiindcă el doar schițează o teorie asupra
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
legitimare a cunoașterii clare și distincte, nici pe aceea a formulei "omul este o ființă cu anumite însușiri" proprie cercetărilor de antropologie empirică, așadar ca o consecință a unui ansamblu de presupoziții, mai degrabă teoretice, completate cu observații "de teren". Kantianul "eu sunt" este, cumva, similar Dasein-ului heideggerian: el consemnează doar faptul cel mai direct al luării la cunoștință despre ceea-ce-este omul. (Și omul apare folosind termeni heideggerieni ca ființarea căreia îi este originar faptul-de-a-fi-în-lume.) Am spus că este vorba de
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
și a celor universale pentru personalitate, în primele două Critici" va fi regândită de Kant pe temeiul conceptului finalității. Păstrându-se însă cadrul aporetic de sens antropologic legat de termenii de persoană și personalitate. Prin prezentarea desfășurată a proiectului antropologic kantian nu am dobândit temeiul pentru o reinterpretare a personalismului energetic. Dar avem acum posibilitatea de a privi conceptul finalității prin "funcția" sa în resemnifi-carea kantiană a unității de existență a omului. De asemenea, prin această expunere, am recunoscut modalitatea în
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
critic", "practic", "metafizică" etc.), filosoful prelucrează semantica noțiunii de finalitate în așa fel încât ea să devină operațională în sistem. Acesta este motivul pentru care trebuie aruncată privirea continuu către conceptul prekantian al finalității; putem sesiza astfel diferența față de cel kantian și, în urmare, ne putem lămuri în privința rosturilor acestuia din urmă. Fiindcă diferența dintre aceste două ipostaze ale conceptului de finalitate este de ordin formal (ține de structura înțelegerii și de ordinea operațiilor logice pe care "gândirea" sa le presupune
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
condiție a "realității" ființei inteligibile, iar finalitatea naturală (la care se ajunge prin extinderea celei dintâi de la om la natură) nu denumește o "realitate"; ea este proprie ordinii lui "ca și cum". Diferența de origine dintre conceptul prekantian al finalității și cel kantian constituie un temei pentru înțelegerea diferenței dintre structurile formale în care sunt așezate aceste două concepte. În filosofia prekantiană se opera distincția între o finalitate externă (scopul este exterior celui ce suportă scopul, celui care este supus necesității înfăptuirii unui
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]