105 matches
-
prezent se mai aliază și cu ecologia. Premisele care fac posibilă alianța feminismului mai ales cu liberalismulxe "„liberalism" și socialismulxe "„socialism", și deloc cu doctrinele totalitare sunt următoarele 58: a. Umanismulxe "„umanism". Liberalismul și socialismulxe "„socialism"59 consideră, în spirit kantian 60, că oamenii sunt scopuri în sine, că ei nu pot să fie tratați niciodată numai ca mijloc pentru scopurile altora. Aceasta implică faptul că este nevoie de consimțământul lor liber în privința deciziei asupra problemelor care îi afectează, inclusiv în
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
transcende orice stat (Cederman, 2001; Harrison, 2002). Potrivit acestei perspective, statele ființează pe o axă graduală, și oricare stat se poate apropia, în cel mai bun caz, de idealurile liberale. Exprimându-ne în termenii lui Wendt, democrațiile liberale nu sunt kantieni puri. În consecință, forțele sistemice acționează asupra tuturor unităților din spectrul centru-periferie, indiferent de statutul lor politic formal. Astfel, chiar statele cu o constituție liberală sub aspect formal pot să adopte preferințe ce reflectă fie practici competitive privind securitatea, fie
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
apariția. De data aceasta vom căuta să delimităm zonele în care manifestările realismului artistic (cu prelungirile lui naturaliste) interferează simptomatic cu formele cunoașterii obiective, întruchipate de științele naturii. Punând preț pe categoriile intelectului, altfel spus pe cunoașterea obiectivă în sens kantian 55, pozitivismul respinge programatic speculația metafizică de orice tip în beneficiul cercetării empirice: Într-un anumit înțeles Hegel avea totuși dreptate când susținea cu înaltă conștiință de sine că în opera sa culminează filozofia: după el a urmat în adevăr
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
numai fiindcă ne lipsesc anumite date concrete despre ele, dar nu fiindcă ar fi ele însele de-o esență cerească" (ibid., p. 163). În același loc, Blaga își nuanțează afirmația, făcând o distincție între acest tip de agnostism și cel kantian: "Kant ajunsese cândva și el la un agnosticism asemănător, dar pentru el necunoscutul deveni izvor de cutremurare și prilej de adâncire religioasă". 77 Ibid., p. 164. 78 Această trăsătură este subliniată în contextul unei sugestive paralele pe care Blaga o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
nu de la "obiectul cunoașterii". Acest fapt îi imprimă viziunii lui Droysen un accent transcendental mai apăsat decât în cazul lui Dilthey. De aceea, Schnädelbach este de părere că "Geschichte nu denumește un domeniul al existentului, ci o categorie în sens kantian"34. Spre deosebire de Kant însă, Droysen susține fără șovăire că "investigația istorică presupune ideea că până și conținutul eului nostru este rezultatul istoric al unei deveniri, al unei intermedieri"35, ceea ce îl face pe Schnädelbach să comenteze că la baza conceptelor
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
cunoașterii noastre cu lucrurile, ci numai cu capacitatea de cunoaștere" (s.n.)72. Vezi și II, nota 39. Însuși faptul că evidențiind aportul istorismului, am vorbit despre istoricizarea conștiinței (vezi II, 1Bc) trimite la un alt fel de apriorism decât cel kantian. Mobile și variabile, supuse temporalității, formele relativ apriorice ale lui Dilthey își adaptează configurația în funcție de circumstanțele în care se manifestă. Dar prin aceasta, ele nu încetează să fie constitutive, să fie forme orientative și/sau prescriptive pentru un conținut. (În legătură cu
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
înțelege pe sine "ca fapt istoric". De altfel, Schnädelbach admite că înțelegerea istoriei (Geschichte) "este și o comprehensiune de sine, și invers"; ca atare, el susține că nici "nu mai putem ține seamă de un a priori transcendental în sens kantian"87. În acest context, el evidențiază deosebirile dintre Dilthey și Kant ("conștiința istorică" ia locul "conștiinței în genere"; Kant și empiriștii vedeau subiectul cunoscător doar prin prisma reprezentărilor acestuia, în timp ce Dilthey "vrea să ofere o filozofie a omului în ansamblul
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu () [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
adhidaiva) și a sacrificiului (adhiyajña), având gândirea concentrată, mă cunosc chiar în clipa plecării [din viață]21. Privind "viața ca vis", Eminescu reia un motiv literar și traduce un concept filosofic (Eugen Simion). Acest nucleu intertextual, mai mult schopenhauerian decât kantian, trimite la Măndukya Upanișad, conform căreia misterul timpului își află cheia în silaba sacră aum. Fiecare din cele trei litere ale acestei vocabule simple descrie progresiv adâncirea în somn. Silaba sacră închide la un loc trecut, prezent și viitor, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
nu coincid cu normele juridice, le includ și pe acestea prin caracterul lor larg. Putem da exemplu în acest sens norma cel mai des invocată în lumea modernă, individualistă: să nu faci rău altuia (Iliescu 2007, 26), asemătoare imperativului categoric kantian (Acționează numai conform acelei maxime prin care să poți vrea totodată ca ea sa devină o lege universală) (Kant 1972, 31). Alte norme morale frecvent folosite sunt să nu ucizi, să nu produci suferință sau invaliditate, să nu privezi de
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
formă pur mecanică a putut fi sigur că îi reușise proiectul și că își desăvârșise opera. Ceea ce Hilbert făcuse pentru geometrie, alții au vrut să facă pentru aritmetică și pentru analiză. Chiar dacă ar fi reușit în totalitate, ar fi oare kantienii condamnați definitiv la tăcere? Poate că nu, deoarece, dacă reducem gândirea matematică la o formă vidă, e sigur că o mutilăm. Să admitem chiar că am fi stabilit că toate teoremele pot fi deduse prin procedee pur analitice, prin simple
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
a-l exprima eficient o constituie forma dramatică. (Să nu uităm că Nietzsche descoperea geneza tragediei și, implicit, a teatrului, în chiar spiritul muzicii, sau că Schopenhauer, menționat adesea de Lovinescu, aprecia muzica drept expresia unei realități metafizice, de natura kantianului "lucru în sine"). Nu altfel gândea, de pildă, sus-pomenitul Ibrăileanu (vezi Creație și analiză), când, probabil tot sub influența impresiilor puternice stârnite de geniala invenție a fraților Lumière, încerca să explice mecanismul transformării limbajului abstract al psihologiei în formele vii
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
-și găsește temeiul, este doar o poveste deșartă» și în afirmația: «Credința este interpretarea pe care o dau eu despre credință». Erau serios motivate acuzele aduse lui Blondel? Ce s-a câștigat prin lupta dusă pe scară largă împotriva catolicilor kantieni germani, și nu numai, ai sec. al XIX-lea? Și ce să spunem despre deșertul pe care pentru mai bine de un secol și jumătate au trebuit să-l parcurgă rosminienii? Doar cu puțin timp în urmă (2008) Antonio Rosmini
Actualitatea gândirii franciscane : răspunsurile trecutului la întrebările prezentului by Dario Antiseri () [Corola-publishinghouse/Science/100957_a_102249]
-
că s-a făcut un progres în ceea ce privește acordul asupra unor principii de bază ale coexistenței și a unor forme rudimentare de cooperare. Tensiunea dintre ordine și dreptate este însă un semn că progresul nu a mers foarte departe. Revoluționariștii sau kantienii sunt acuzați că nu au recunoscut dificultatea pe care o au statele de a înainta împreună în aceeași direcție normativă. Așadar, Școala Engleză trebuie să fie preocupată în continuare de modul în care puterea brută sau absența diplomației prudente poate
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
of Politics, 3(2). Maclean, J. (1981) "Marxist Epistemology, Explanations of "Change" and the Study of International Relations", în B. Buzan și R.B. Jones (ed.), Change in the Study of International Relations: The Evaded Dimension (London). MacMillan, J. (1995) "A Kantian Protest Againts the Peculiar Discourse of Inter-Liberal State Peace", Millenium, 24(4). MacPherson, C.B. (1973) Democratic Theory (Oxford). (1977) The Life and Times of Liberal Democracy (Oxford). Magnusson, W. (1996) The Search for Political Space: Globalisation, Social Movements and the
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
din cauza inegalităților puterii de cumpărare (emiratele din Golf rămânând cu obstinație în afara pieței). Firește, Occidentul nu are exclusivitatea plăcerii estetice, dar tradiția imaginii de aici nu coincide, în mod evident, cu cea a Islamului, a Indiei sau a Africii. Universalul kantian pare să fie certat cu istoria și geografia, Frumosul lui nu e un fapt de cultură. În plus, chiar în interiorul tradiției noastre, promotorul nu găsește, din experiența lui, nimic care să verifice această dorință binevoitoare de separație. Kant are, poate
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
urgențe" într-un nou imperativ categoric. În era când informația centrală se răspândește pe rețele mondiale, nu există un Deus ex machina optic, iar o datorie (de ingerință) fondată practic pe vedere (a ecranelor) nu este și nu poate fi kantian universală. Universală va fi, dar cum era altădată sufragiul cu același nume, rezervat jumătății masculine a populației. Decolonizarea i-a luat Occidentului monopolul reprezentării politice a genului uman, iar sistemul Națiunilor Unite, cu o sută șaptezeci de state reprezentate, a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
profund vicios, fiindcă el se bazează pe aceeași falsificare de cântar, despre care am mai vorbit. Iar falsificarea vine din credința că Dumnezeu este mort și că lumea e în sine. În esență, însă, ca și Heidegger, Derrida este un kantian. Ei postulează (teologia apofatică procedează la fel) că noumen-ul ne rămâne inaccesibil. Așa și este: rațiunea umană este destinată să cunoască lumea fenomenală, ființa ca Dasein, în limbajul lui Heidegger. Nu altceva susține și teologia creștină. Numai că postamentul filosofiei
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Soluția dat] de Kant problemei libert]ții și determinismului este tr]s]tură fundamental] cea mai controversat] a filosofiei sale morale și care face diferența între concepția să și majoritatea scrierilor etice ale secolului XX, inclusiv acelea clasificate că „etic] kantian]”. Întrebarea fundamental] în jurul c]reia își plaseaz] Kant discuția despre etic] este: „Ce trebuie s] fac?”. El încearc] s] identifice maximele sau principiile fundamentale de acțiune pe care ar trebui s] le adopt]m. R]spunsul s]u se contureaz
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
de la un context la altul. Cel mai precis program etic kantian a fost elaborat de John Rawls care și-a numit un stadiu al dezvolt]rii teoriei sale „constructivism kantian”. Multe tras]turi ale operei lui Rawls sunt de factur] kantian], în special concepția să asupra principiilor etice determinate de constrângeri exercitate asupra principiilor alese de c]tre agenții raționali. Totuși, constructivismul lui Rawls pleac] de la o alt] concepție a raționalit]ții decât cea a lui Kant. Rawls identific] principiile care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar fi alese de ființele raționale c]rora le atribuie anumite scopuri specificate arareori - și nu principiile care ar putea fi alese indiferent de scopurile particulare. Acest aspect d] naștere la diferențe importante între opera lui Rawls, deși de factur] kantian], si etică lui Kant. În ciuda folosirii etichetei de „kantiansim” pentru opera lor, alți autori sunt și mai slab legați de Kant - de exmplu, multi dintre ei nu explic] noțiunea de virtute sau chiar neag] posibilitatea unei astfel de explicații; mulți
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
o preocupare comun] sau imparțial]. Acest tratament imparțial este exprimat în convenții care recunosc interesele și statutul moral al fiec]rui individ. Îi voi numi pe adepții teoriei avantajului reciproc „contractualiști hobbesieni”, iar pe cei ai teoriei imparțialit]ții „contractualiști kantieni”, Hobbes și Kant fiind p]rinții celor dou] forme ale teoriei contractualiste. 1. Contractualismul hobbesian: morală că avantaj reciproc Din punctul de vedere al contractualiștilor hobbesieni, viziunea modern] asupra lumii exclude noțiunile anterioare de drepturi divine sau de obligații naturale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
conținutului obligației naturale de dreptate. Acesta este deci rolul contractului social al lui Rawls încheiat dintr-o poziție de egalitate (este mai degrab] o generalizare a Regulii de Aur, decât o generalizare a doctrinei st]rii naturale). Nu toți contractualiștii kantieni pleac] de la poziția inițial] a lui Rawls, dar, ca și acesta, ei înlocuiesc tradițională stare natural] cu poziții care îi determin] pe fiecare dintre contractanți s] acorde tratament imparțial intereselor fiec]rui membru al societ]ții. Deși nu cad de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu sunt interzise, dar cerință de deliberare imparțial] sugereaz] c] inegalit]țile trebuie justificate în fața celor defavorizați și poate chiar supuse vetoului acestora. Că și abordarea hobbesian], contractualismul de tip kantian ofer] o versiune a egalit]ții de la natur]. Pentru kantieni ins], aceast] egalitate natural] se refer] la o egalitate moral] de substanț] - într-adev]r, esența contractualismului kantian este c] „înlocuiește inegalitatea fizic] cu cea moral]” (Diggs, 1981, p. 282). Ce putem înțelege din acest tip de teorii contractualiste ale moralei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
creștin] (toți suntem copiii lui Dumnezeu), cât și laic] (utilitarismul furnizeaz] o interpretare necontractualist], proprie a imperativului de a-i gândi pe toți în mod egal; vezi capitolul 40, „Prescriptivismul universal” pentru o alt] intepretare necontractualist]). Spre deosebire de versiunea hobbesian], contractualismul kantian include aceste elemente de bâz] ale înțelegerii morale contemporane. Nu este clar ins] dac] instrumentul contractului ap]r] sau contribuie la dezvoltarea acestor teorii. În viziunea lui Rawls, contractanții imparțiali vor c]dea de acord asupra împ]rțirii egale a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
parte atractivitatea contractualismului hobbesian, deoarece pare s] ofere un r]spuns acceptabil scepticului moral (deși face acest lucru sacrificând pretenția la statutul de moral] real]). Totuși, contractualismul kantian nu este mai vulnerabil la aceast] acuz] decât orice alt] teorie moral]. Kantienii folosesc o abordare particular] de determinare a principiilor morale, dar aproape toate filosofiile tradiționale occidentale împ]rt]șesc asumpția potrivit c]reia exist] principii care genereaz] obligații și pe care toți indivizii au datoria s] le respecte. În opinia mea
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]