256 matches
-
este un grup pereche unei clade care include macropodele (cangurii și wallaby) și posumii. Strămoșii vombatiformelor trăiau, cel mai probabil, în copaci. Linia koala a fost, probabil, prima care s-a despărțit, acum 40 de milioane de ani, în timpul Eocenului. Koala actuală este singurul reprezentant existent al familiei Phascolarctidae, care cuprindea odată câteva genuri și specii. În timpul Oligocenului și Miocenului, koala trăiau în păduri tropicale și aveau diete mai largi. Unele specii, ca "Nimiokoala greystanesi" (acum dispărută) și unele specii din
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
în copaci. Linia koala a fost, probabil, prima care s-a despărțit, acum 40 de milioane de ani, în timpul Eocenului. Koala actuală este singurul reprezentant existent al familiei Phascolarctidae, care cuprindea odată câteva genuri și specii. În timpul Oligocenului și Miocenului, koala trăiau în păduri tropicale și aveau diete mai largi. Unele specii, ca "Nimiokoala greystanesi" (acum dispărută) și unele specii din genul "Perikoala" erau cam de aceeași mărime ca și Koala modernă, în timp ce altele, ca unele specii din genul "Litokoala", erau
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
cuprindea odată câteva genuri și specii. În timpul Oligocenului și Miocenului, koala trăiau în păduri tropicale și aveau diete mai largi. Unele specii, ca "Nimiokoala greystanesi" (acum dispărută) și unele specii din genul "Perikoala" erau cam de aceeași mărime ca și Koala modernă, în timp ce altele, ca unele specii din genul "Litokoala", erau mai mari cu o jumătate sau chiar două treimi. La fel ca specia de acum, Koala preistorice aveau stucturi auditive bine dezvoltate, ceea ce sugerează că metoda de comunicare prin pufnete
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
dispărută) și unele specii din genul "Perikoala" erau cam de aceeași mărime ca și Koala modernă, în timp ce altele, ca unele specii din genul "Litokoala", erau mai mari cu o jumătate sau chiar două treimi. La fel ca specia de acum, Koala preistorice aveau stucturi auditive bine dezvoltate, ceea ce sugerează că metoda de comunicare prin pufnete la distanță mare a fost folosită încă de atunci. În timpul Miocenului, clima Australiei a devenit mai uscată, ducând la dispariția pădurilor tropicale și răspândirea pădurilor rare
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
din eucalipt: deplasarea palatului în sus; molari și premolari mai mari; o fosă pterigoidă mai mică; și o bară mai mare între molari și incisivi. În timpul Pliocenului și Pleistocenului, când Australia a suferit schimbări în climat și vegetație, speciile de koala au crescut. Koala actuală ar fi putut apărea ca o formă mai mică a Koalei uriașe ("P. stirtoni"). Reducerea în mărime a unor mamifere mari era un fenomen comun la scară mondială în timpul Pleistocenului târziu. În general, se crede că
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
palatului în sus; molari și premolari mai mari; o fosă pterigoidă mai mică; și o bară mai mare între molari și incisivi. În timpul Pliocenului și Pleistocenului, când Australia a suferit schimbări în climat și vegetație, speciile de koala au crescut. Koala actuală ar fi putut apărea ca o formă mai mică a Koalei uriașe ("P. stirtoni"). Reducerea în mărime a unor mamifere mari era un fenomen comun la scară mondială în timpul Pleistocenului târziu. În general, se crede că unele mamifere australiene
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
mică; și o bară mai mare între molari și incisivi. În timpul Pliocenului și Pleistocenului, când Australia a suferit schimbări în climat și vegetație, speciile de koala au crescut. Koala actuală ar fi putut apărea ca o formă mai mică a Koalei uriașe ("P. stirtoni"). Reducerea în mărime a unor mamifere mari era un fenomen comun la scară mondială în timpul Pleistocenului târziu. În general, se crede că unele mamifere australiene mai mici, cum sunt wallabii, au rezultat din acest proces. Un studiu
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
au rezultat din acest proces. Un studiu din 2008 a pus această ipoteză sub semnul întrebării, notând că "P. cinereus" și "P. stirtoni" erau simpatrice în timpul Pleistocenului mijlociu și târziu, și poate chiar din Pliocen. Cele mai vechi fosile de koala datează din Pleistocenul mijlociu. În general, au fost recunoscute trei subspecii diferite: Koala din Queensland ("P. cinereus adustus" ), Koala din New South Wales ("P. c. cinereus" ) și Koala victoriană ("P. c. victor", ). Aceste subspecii diferă prin culoarea și grosimea blănii
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
sub semnul întrebării, notând că "P. cinereus" și "P. stirtoni" erau simpatrice în timpul Pleistocenului mijlociu și târziu, și poate chiar din Pliocen. Cele mai vechi fosile de koala datează din Pleistocenul mijlociu. În general, au fost recunoscute trei subspecii diferite: Koala din Queensland ("P. cinereus adustus" ), Koala din New South Wales ("P. c. cinereus" ) și Koala victoriană ("P. c. victor", ). Aceste subspecii diferă prin culoarea și grosimea blănii, mărimea corpului și forma craniului. Koala din Queensland este cea mai mică, cu
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
cinereus" și "P. stirtoni" erau simpatrice în timpul Pleistocenului mijlociu și târziu, și poate chiar din Pliocen. Cele mai vechi fosile de koala datează din Pleistocenul mijlociu. În general, au fost recunoscute trei subspecii diferite: Koala din Queensland ("P. cinereus adustus" ), Koala din New South Wales ("P. c. cinereus" ) și Koala victoriană ("P. c. victor", ). Aceste subspecii diferă prin culoarea și grosimea blănii, mărimea corpului și forma craniului. Koala din Queensland este cea mai mică, cu blană scurtă și argintie și un
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
și târziu, și poate chiar din Pliocen. Cele mai vechi fosile de koala datează din Pleistocenul mijlociu. În general, au fost recunoscute trei subspecii diferite: Koala din Queensland ("P. cinereus adustus" ), Koala din New South Wales ("P. c. cinereus" ) și Koala victoriană ("P. c. victor", ). Aceste subspecii diferă prin culoarea și grosimea blănii, mărimea corpului și forma craniului. Koala din Queensland este cea mai mică, cu blană scurtă și argintie și un craniu mai scurt. Koala victoriană este cea mai mică
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
general, au fost recunoscute trei subspecii diferite: Koala din Queensland ("P. cinereus adustus" ), Koala din New South Wales ("P. c. cinereus" ) și Koala victoriană ("P. c. victor", ). Aceste subspecii diferă prin culoarea și grosimea blănii, mărimea corpului și forma craniului. Koala din Queensland este cea mai mică, cu blană scurtă și argintie și un craniu mai scurt. Koala victoriană este cea mai mică, cu blană deasă și maro și cu un craniu mai lat. Granițele dintre teritoriile acestor subspecii se bazează
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
Wales ("P. c. cinereus" ) și Koala victoriană ("P. c. victor", ). Aceste subspecii diferă prin culoarea și grosimea blănii, mărimea corpului și forma craniului. Koala din Queensland este cea mai mică, cu blană scurtă și argintie și un craniu mai scurt. Koala victoriană este cea mai mică, cu blană deasă și maro și cu un craniu mai lat. Granițele dintre teritoriile acestor subspecii se bazează pe granițele dintre statele Australiei, și statutul lor ca subspecii este disputat. Un studiu genetic din 1999
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
aceste trei subspecii reprezintă un singur grup evoluționar. Alte studii au arătat că au un nivel ridicat de împerechere între rude și puțină variație genetică. O diversitate genetică așa de scăzută ar fi putut fi o caracteristică a populațiilor de koala din Pleistocenul târziu. S-a arătat că râurile și drumurile limitează fluxul genetic și contribuie la diferențele genetice ale populațiilor din sud-estul Queenslandului. În aprilie 2013, oamenii de știință de la Muzeul Australian și Universitatea de Tehnologie din Queensland au anunțat
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
arătat că râurile și drumurile limitează fluxul genetic și contribuie la diferențele genetice ale populațiilor din sud-estul Queenslandului. În aprilie 2013, oamenii de știință de la Muzeul Australian și Universitatea de Tehnologie din Queensland au anunțat că au secvențat complet genomul koalei. Koala e un animal îndesat, cu un cap mare și coadă neexistentă sau vestigială. Lungimea corpului său e de 60-85 cm și are o greutate de 4-15 kg, fiind unul din cele mai mari marsupiale arboricole. Koala din Victoria sunt
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
că râurile și drumurile limitează fluxul genetic și contribuie la diferențele genetice ale populațiilor din sud-estul Queenslandului. În aprilie 2013, oamenii de știință de la Muzeul Australian și Universitatea de Tehnologie din Queensland au anunțat că au secvențat complet genomul koalei. Koala e un animal îndesat, cu un cap mare și coadă neexistentă sau vestigială. Lungimea corpului său e de 60-85 cm și are o greutate de 4-15 kg, fiind unul din cele mai mari marsupiale arboricole. Koala din Victoria sunt de
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
secvențat complet genomul koalei. Koala e un animal îndesat, cu un cap mare și coadă neexistentă sau vestigială. Lungimea corpului său e de 60-85 cm și are o greutate de 4-15 kg, fiind unul din cele mai mari marsupiale arboricole. Koala din Victoria sunt de două ori mai grei decât cei din Queensland. Specia e dimorfistă sexual, masculii fiind cu 50% mai mari decât femelele. Masculii se mai deosebesc de femele prin nasurile lor mai curbate și prin prezența unor glande
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
sexual, masculii fiind cu 50% mai mari decât femelele. Masculii se mai deosebesc de femele prin nasurile lor mai curbate și prin prezența unor glande pe piept, care se observă ca pete lipsite de păr. Ca la majoritatea marsupialelor, masculul koala are penisul bifurcat, iar femela are două vagine laterale și două utere separate. Prepuțul masculului conține bacterii naturale care joacă un rol important în fecundare. Deschizătura marsupiului e strânsă de un sfincter, pentru a preveni căderea puilor afară. Părul koalei
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
koala are penisul bifurcat, iar femela are două vagine laterale și două utere separate. Prepuțul masculului conține bacterii naturale care joacă un rol important în fecundare. Deschizătura marsupiului e strânsă de un sfincter, pentru a preveni căderea puilor afară. Părul koalei e mai gros și mai lung pe spate, și mai scurt pe burtă. Urechile au blană groasă pe ambele părți; interior și exterior. Blana neagră variază de la gri deschis la maro ciocolatiu. Blana de pe burtă e albicioasă; pe crupă e
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
și mai scurt pe burtă. Urechile au blană groasă pe ambele părți; interior și exterior. Blana neagră variază de la gri deschis la maro ciocolatiu. Blana de pe burtă e albicioasă; pe crupă e albă cu picățele, și mai neagră pe spate. Koala are cea mai bună blană izolatoare pe spate al oricărui marsupial și e foarte eficientă împotriva vântului și ploii, pe când blana de pe purtă poate reflecta radiațiile solare. Ghearele curbate și ascuțite ale koalei sunt bine adaptate pentru cățăratul în copaci
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
cu picățele, și mai neagră pe spate. Koala are cea mai bună blană izolatoare pe spate al oricărui marsupial și e foarte eficientă împotriva vântului și ploii, pe când blana de pe purtă poate reflecta radiațiile solare. Ghearele curbate și ascuțite ale koalei sunt bine adaptate pentru cățăratul în copaci. Lăbuțele membrelor anterioare au două degete opozabile (primul și al doilea, care sunt opozabile celorlalte trei) care le permit să se prindă de ramurile mici. Pe lăbuțele membrelor posterioare, al doilea și al
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
prindă de ramurile mici. Pe lăbuțele membrelor posterioare, al doilea și al treilea deget sunt unite, o condiție tipică pentru membrii Diprotodontia, iar ghearele atașate (care sunt încă separate) sunt folosite pentru îngrijire. Ca și la oameni și alte primate, koala au papile dermale pe lăbuțe. Animalul are un schelet robust și un trunchi scurt și muscular cu membre superioare lungi, proporționate care ajută la cățărare și prindrea de ramuri. Alt lucru care ajută koala la cățărare sunt mușchii coapsei care
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
și la oameni și alte primate, koala au papile dermale pe lăbuțe. Animalul are un schelet robust și un trunchi scurt și muscular cu membre superioare lungi, proporționate care ajută la cățărare și prindrea de ramuri. Alt lucru care ajută koala la cățărare sunt mușchii coapsei care se prind de tibie mai jos decât la alte animale. Koala are o perniță cartilaginoasă la sfârșitul coloanei vertebrale care îl poate face să se simtă mai confortabil când se așează pe ramurile unui
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
și un trunchi scurt și muscular cu membre superioare lungi, proporționate care ajută la cățărare și prindrea de ramuri. Alt lucru care ajută koala la cățărare sunt mușchii coapsei care se prind de tibie mai jos decât la alte animale. Koala are o perniță cartilaginoasă la sfârșitul coloanei vertebrale care îl poate face să se simtă mai confortabil când se așează pe ramurile unui copac. Koala are unul din cele mai mici creiere în raport cu greutatea corporală al oricărui mamifer, fiind cu
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
cățărare sunt mușchii coapsei care se prind de tibie mai jos decât la alte animale. Koala are o perniță cartilaginoasă la sfârșitul coloanei vertebrale care îl poate face să se simtă mai confortabil când se așează pe ramurile unui copac. Koala are unul din cele mai mici creiere în raport cu greutatea corporală al oricărui mamifer, fiind cu 60% mai mic decât al oricărui diprotodont tipic. Suprafața creierului e destul de netedă, tipic pentru un animal „primitiv”. Ocupă 61% din cavitatea cranială și e
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]