172 matches
-
cum reușeau să suporte un putativ insuportabil. Da, putem" păreau ei să spună acolo unde celorlalți le-ar fi plăcut să creadă că putința de îndurare a umanului și-ar fi atins limita. Pentru că era prea ușor de fugit din lâncedul focar de neputință, Rică se trezea revenind la el cu o curiozitate maladivă și o ranchiună mereu nevindecate, așa cum se întoarce omul la o târfă prinsă în repetate rânduri cu înșelătoria, și-al cărei arsenal malefic l-a inventariat deja
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
puterea lor de a atrage într-o deschidere umilă diferența cea mare și râvnită. Ruptura de normă nu poate fi produsă la comandă, deși mulți încearcă din răsputeri să-i copieze pe genii. La noi, în Occident, teama de capcana lâncedă a banalității propulsează ieșirea isterică, printr-o smulgere tragică. Dar să nu uitam că semnele de emancipare nu-s totuna cu emanciparea. − Poate, dragă Ian, dar nici emancipare fără semne nu există, se apără Bart. Când e vorba de asta
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ochiul, sau că se așază pe un arbore înalt, unde nu samănă a ave plecare să aștepte ca să fie prins și, deodată, zboară și de acolo. Un alt roi esă voios din stup, dar împărăteasa (matca) fiind bătrână <s>au lâncedă de aripi, nu este în stare a se înălța cu roiul și neîntârziet cade în iarbă sau chiar în apă, sau că se face prada unei rândunele zburătoare și roiul e ferice de i se nimerește a intra în stupul
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
clasice, li s-au substituit artificiile extravagante ale vieții moderne, diversiunile intelectualiste În spiritul postmodernismului și a „corectitudinii politice” care distrug entitățile și bulversează valorile consacrate, declasificând astfel noțiunea de frumos și sfințenie. S-a trecut astfel la o viață lâncedă, În plăceri și senzualitate, care nu mai are nimic de a face cu omul frumos. Așa că omul frumos nu mai este astăzi eroul, sfântul, omul aoreolat de nimbul cinstei, modestiei, smereniei, credinței, devotamentului și iubirii aproapelui. Locul lui este luat
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
se luminează de sensul unui efort general: cel al materiei țintind a se însufleți și a participa la Idee. Proces figurat în planul realist al cărții (apt însă și de o lectură alegorică) de sinteza cristalului pur, incoruptibil, din masa lâncedă, putridă, pieritoare, în fabrica de zahăr - teatru neașteptat al clocotului morții și renașterii. Gulică Unanian, personajul din Cimitirul Buna-Vestire, are o situație aparte, propria sa viziune ironico-grotescă subordonându-se celei auctoriale. Batjocorit de semeni pentru neîndemânarea (datorată curăției sale) cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
asimilată stării religioase (Poezia). Când își definește stilul prin tendința de a împrumuta vorbelor concretețe materială („unele să miroasă [...], altele să fie dure sau mușchiulate și cu păr animal”), el merge, conștient, în răspăr cu o literatură ștearsă, de simțăminte lâncede. Acțiunea sa de învigorare este susținută prin ceea ce s-a numit o estetică a urâtului. A., gândind panteic, nu a vorbit niciodată de urât, ci de „frumuseți de neant” (Ploaia). Sămânța lui Dumnezeu o află în luceferi, ca și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
reantrena în Terase de apă imaginarul acvatic, cu „o mutație insolită a semnificaților” și fără grandoarea tumultului vital de altădată: sub „nori negri” lumea întinde larguri de culoarea mercurului și mări de silitră la „malul de beton”, „ape verzi și lâncede”, „indiferente”, poartă alge și „anemone paludice”, în smârcuri, amestec de zloată și pulberi, zăpada putrezește „ca un sărut pângărit”, ploaia rupe obrazul cu unghii ascuțite, o „noapte lichidă” domnește, în care cu greu se poate vâsli și doar rareori zvâcnesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288424_a_289753]
-
ușori suiți În slavă, Clari, fără legături, cum sunt bulele de aer Într-o apă Atît de senini. O pace apărînd treptat la orizont ca o navă, Și timpul ca un fum prin mîinile noastre de apă. Sus Întîlnim păsări lîncede ca niște valuri Liniștite. Suflet numai. Atît mai suntem. Și ce bine Ne simțim. O adiere calmă ne duce pe alte maluri Din plante Întîlnim numai aroma. Numai zumzetul suav din albine. (Au fost oameni) Diferența față de scrierile anterioare se
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care „astupă cu bancnote ocheanul prin care ar putea privi În veșnicie”, și chiar a „lanțurilor sîngelui” zăngănind „În Închisorile vinelor” ... În ce privește suita corespondentă de metafore ale inerției, ea nu era, tot aici, deloc mai săracă, de la „mucegaiul zilelor”, „somnul lînced” al plantelor ori „nămolul durerilor ce ne sug tălpile”, pînă la „nisipul nemișcării” și „huruitul ancorelor [care] anunță un etern naufragiu”. Oriunde am căuta, ne Întîmpină reprezentări strîns Înrudite ale obsesiei fundamentale - În ordine negativă - traducînd frustrarea, singurătatea, abandonul, absența
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
elementelor și evenimentelor exterioare, acea „Încărcătură nouă” revenind În ochiul pururi curios sau - ca În alt vers, din Zodiac, care cere „Să-ți umpli ca o tolbă ochiul de sicomori și gazéle” - implicarea În procesul transformator: „Șoim, ochiul răscolește somnul lînced al plantelor” (Brățara nopților, V). Oriunde am deschide cărțile lui Voronca, eul poetic se definește ca fiind prin excelență spectatorul, În Înțelesul cel mai general al cuvîntului. Organul său de simț cel mai solicitat rămîne ochiul, iar lumea surprinsă cu
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cățelul lînos în ideea să dorm sub roțile vagoanelor de marfă! țigănușul preșcolar să lase mucul pufăit, mă ascultă, plesnește cu scuipat, mama și mătușa se întrerup pe moment, km 1+1 al ramificației de Putna, dați-ne un bănuț! lîncede minute fetele din gașcă, cum să vedem trenul cu ochii celui care ne-a înghițit? vagoanele măsoară case pe fundul văii, km 1+8 România țară de infinitezimale, drumul spre infinitul mic în spirale, brazii catarge de corabie, curți de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
altă surdă... — Și mai taci dracului odată, vere! Tu chiar aduci omu-n stare... Nu degeaba a sărit tac-tu să-ți ia beregata! Iar simțeam că-mi ies din fire. Îmi țiuiau urechile și mă-ncerca un soi de panică lâncedă ca dinaintea unui leșin. Aveam nevoie de liniște ca să mă adun, ceea ce era desigur un nărav pe care-l dobândisem robotind la romanele vieții mele și de care uite nu reușeam să mă dezbar. Zbieram ca un dobitoc la văru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
proprie, se orientează spre forme oculte, spre apocrif, în conotații sinuoase de magie tulbure. Pentru elegiacul excedat, chinuit de a fi „singur în singurătate”, o biserică în ruină, „inimă moartă”, devine - ca în Melancolie, poezia eminesciană - o oglindă a sinelui lânced: „E cântec sau rugăciune ce simt acum?/ E cântec sau rugăciune faptul că trec pe lângă zidurile dărâmate?...” De îndată ce văluri de întuneric împiedică vederea, fantezia se complace în mister; la malul apelor, focuri nocturne „vestesc comori” (Cântec sau rugăciune), jos, „lângă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287984_a_289313]
-
chemarea misterului, căci într-acolo nu duce drumul direct, revelarea în imediat, nici accesul îndoielnic al rațiunii suficiente. De aceea "pârtia sticloasă mi se părea înceată;/ Iar calea însorită, prea lungă pân'la el". Dobândirea vederii e rodul așteptării, "o lâncedă clepsidră" măsurând timpul cu răbdarea pusă la încercare a unui ochi din ce în ce mai pătrunzător, până când un alt strat e înlăturat pe neașteptate: "Un strat lăptos de aburi mai stărui pe zare.../ Dar într-o zi se rupse și prin spărturi văzui
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
însăși, în trecerea în care nu apare decât dispariția ei. Lume fără loc și fără timp7, absență pură, redusă la esență, adică la sufletul singur ce se arată în locul fenomenelor care nu mai au nimic de arătat: "Sus întâlnim păsări lâncede ca niște valuri/ Liniștite. Suflet numai. Atât mai suntem. Și ce bine/ Ne simțim. O adiere calmă ne duce pe alte maluri/ Din plante întâlnim numai aroma. Numai zumzetul suav din albine". Sufletul nu reduce ființa la ceea ce ea nu
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se știe, se impune în raport cu nedeterminarea înconjurătoare. Altfel spus, e un subiect fără predicat al ființării; el atârnă doar de sine, întru sine, în miezul posibilului care îl transcende. Autoafirmare care aproape se dezminte, deoarece "numai o rece căldură pâlpâie lânced din lampă", iar în lumina vagă a acestei infraexistențe nimic nu este ori abia mai este. Să fie oare capătul de drum al ființei ce se stinge, adunarea sa în puținul ce-și așteaptă moartea, în restul pândit de mistuire
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
măsura mea. Vara visez aventuri montane, călătorii extravagante, solitare, ascensiuni montane la nivele amețitoare, pe care nu o să le trăiesc niciodată. Sunt construit prost, nu suport nici măcar somnul, caut mereu altceva, găsit de obicei în cărți, în măsura în care, în aceste zile lâncede, am răbdarea de a citi. Nu-mi plac nici măcar plimbările, nici cum scârțâie nisipul pe alei, în parcuri, unde toată lumea se distrează plictisindu-se îngrozitor, ascultând o fanfară care cântă, cu întreruperi, aceleași melodii languroase. * Cu astfel de dispoziție sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
înfricoșările sale? Sufletul vorbește cu Isus în colocviu și îi spune: „Tu ești Dumnezeul tinereții mele“. Sigur că ar fi de neînțeles, să renunți la o iubire pământească și apoi să nu cultivi iubirea veșnică! Ce tristețe apasă asupra consacraților lâncezi! Cum târăsc plictisiți povara prea dulce a fecioriei! Renunțători ai umanului și ai divinului!“ 110. Însetați de a-l iubi pe Isus Iată și al doilea document: scrisoarea unui suflet deosebit adresată, de pe patul de moarte, unor tineri în ajunul
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
avea și noi măcar uneori atâta zel pentru bine, cât au aceștia pentru a face răul! „Să ne întrebăm - scria cardinalul Newman - cum se face, că adeseori dorim să facem binele, dar nu putem; de ce suntem atât de slabi, fragili, lâncezi, încăpățânați, mărginiți, incoerenți, perverși? De ce nu putem face lucrurile așa cum dorim? Cum se face că, zilnic suntem indeciși, îl slujim pe Dumnezeu cu atâta răceală, ne conducem atât de slab și de nestatornic, nu reușim să poruncim gândurilor noastre, suntem
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
nasul se desprind dureros coji îngroșate de piele, sânge și peri încrustați în țesutul purulent. Nu știu de ce materia vie, pielea și carnea mea se transformă în coaja asta solzoasă care, căzând, îmi lasă trupul tot mai slabit și mai lânced. Mă consum tot mai mult, mor cu fiecare zi care trece. Mi se sfărâmă unghiile de la picioare și de la mâini, simt cum mi se micșorează oasele și cum mi se topesc articulațiile. Dimineața mă uit și-mi văd ochii descompuși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
am reușit să dau. Am fost, în schimb, cu „șeful“ la o serbare școlară în clădirea liceului maghiar de alături, într-o sală pe la etajul doi, cu scenă și cortină (albastră) adevărate, unde țin minte că s-a cântat romanța lâncedă și siropos melancolică Santa Lucia de Tosti. Spre deosebire de Strada Călugărițelor, în Kogălniceanu toți copiii eram români și cineva chiar ne-a strecurat în suflet un dram de șovinism, învățându-ne să strigăm în cor „ungur bungur țap în cur“ - „să
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
și ce este, între istorie și prezent. Viitorul va mări sau va micșora diferențele. Rafinat și subtil, distinct și religios, uneori sărac și superficial, ascet și adânc, contradictoriu și cu personalitate, mentor și sfătuitor, uneori vanitos și snob, dinamic și lânced, mirific și nebulos, dramatic și vesel, uneori de compătimit și ocolit, virtuos și imoral, enigmatic și glorios, Iașul se comportă ca după un fel de catehism și norme numai de el știute. Niciodată însă ridicol și dușmănos. Uneori iresponsabil și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
om căruia să-i scânteie ochii și să-i tremure de patimă mânile așa de tare în asemenea împrejurări. E drept că și întăia oară văd un popă jucând pocher. Unul din cei ce jucau, maiorul Calmuschi, o adormită și lâncedă figură de calmuc avea un ghinion teribil. Într-un ceas nu i-a venit o singură carte. Și zicea la fiecare joc: pas! cu o impasibilitate grozavă, parcă-i venea să doarmă, și ași fi crezut că doarme chiar dacă nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
camping, am mâncat, am dormit și când soarele s-a domolit am mers să ne bălăcim în marea învolburată. Seara am ieșit la plimbare prin stațiunea din apropiere, am cumpărat struguri și două caiete pentru jurmale. A fost o zi lâncedă, cu dureri de cap și măsele, dar cu speranța că în continuare vom reuși să ne adaptăm ritmului de vacanță. Ne-am culcat devreme, cu gândul de-a pleca în zori mai departe. La 6 dimineața am strâns cortul și
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
prurit civilizațional, specialiștii în eczeme au o agendă supraîncărcată, pentru că deplasările de populații poartă în ele inflamația identitară ca grefa fenomenul de respingere. Specialiștii noștri în afaceri internaționale, adepții jocului "mare" neglijează uneori periferiile disidente, dinamice, preferându-le niște centre lâncede; ei uită însă că nimic nu e mai central și mai centripet ca o periferie, și că întâlnești mai mulți patrioți francezi la Strasbourg decât pe Champs-Elysées. Unde vezi mai mulți republicani de modă veche, laici și iacobini, decât la
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]