349 matches
-
n-au știut niciodată prea bine ce să facă. O visau toată săptămâna și când, În sfârșit, ajungeau În fața ei, constatau cu uimire că Îi incomodează. Prea scurtă pentru câte ar fi dorit să facă și prea lungă pentru a lâncezi În casă, cum se Întâmpla până la urmă de fiecare dată. Așa Încât duminica Îi găsea mereu obosiți și enervați la gândul că a doua zi luau totul de la capăt. Avem ce merităm, Își zise el cu gândul la ipoteza amară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
nici să stai zile, săptămâni În șir lângă telefon sau primind la orice oră pe te miri cine În speranța unei tranzacții avantajoase nu era o soluție. Calea aleasă era mai dificilă dar și mai promițătoare. Și ca să nu mai lâncezească În balta supozițiilor, formă numărul de la atelierul Iolandei. Avea nevoie de pânză de decor ca să protejeze mobila și de foaie de cort ca să acopere parchetul. Intră direct În subiect, precis, sec ca Într-o afacere, o chestiune pur tehnică. Iolanda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
amețeală. Creionul Îi alunecă Într-o parte și, printr-o Întâmplare, se opri În orificiul din centrul concav al parabolei. Rămase acolo sleit de puteri. Așa Îl găsi Marta: cu ochii larg deschiși, speriați și orbi. 32. Nu făcea nimic. Lâncezea. Pierdea timpul. Dar numai Dumnezeu știa acest lucru și nu o dojenea. Îi mai dădea o șansă. Pentru că făcea totuși ceva: privea. Și privirea dădea o fărmă lâncezelii, Îi imprima chiar o energie discretă, asemenea volutelor de fum ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
în trecut. Ușa se întredeschide și secretara anunță prezența unui personaj ce insistă foarte mult să-l vadă, în ciuda momentului și a situației. Domnule Sicran, se pare că este vorba de ceva foarte important. Probabil în legătură cu unul din dosarele ce lâncezesc nerezolvate pe masă, adaugă ea îngrijorată. Dacă este posibil să intre numai pentru câteva minute!? Domnul este foarte insistent. Împinge albumul într-o parte și un fior electric îi străbate spinarea când atinge din greșeală suprafața umedă și lipicioasă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
vibrație puternică în tot capul, ce e, în fapt, telefonul care sună. Îi vorbesc pe tonul cel mai firesc. Îmi răspunde la fel de firesc. Îi spun tot ce-ar fi trebuit să-i spun în toți anii aceștia de când relația noastră lâncezește. Ea se îndepărta și revenea cu tot mai multe certitudini dar și mai multe îndoieli. După atâta timp, cum de m-ai sunat? mă întreabă calm și relaxat, așa cum n-am simțit-o niciodată. Nu mi-a venit să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reprezenta fizic, de vreme ce era o prezență exclusiv psihică pentru mine. Tot ce-mi amintesc este platoșa sarafanului ce se interpunea între mâna mea și sânii ei de mâță și ciorapii... Da, ciorapii de bumbac, groși, ce făceau cute și atârnau lâncezi în partea de jos a gambei. Doar genunchii se conturau precis prin ei, genunchii ascuțiți și osoși de copil. Adesea mă întrebam dacă voi putea vreodată să scap de el. Dacă mă voi putea referi vreodată în mod natural la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pentru că ochiul nostru cu greu le poate sesiza mișcarea. Pe mal, leoaicele de mare se cambrează la soare în cele mai senzuale poziții, își arcuiesc coloana aparent nevertebrată, ca pe o semilună. Se dilată sau se contractă ca niște râme. Lâncezind prea mult în soare, pielea lor alunecoasă și neagră devine aurie și strălucitoare ca nisipul. Blondele leoaice de mare colcăie unele peste altele. Puii, deasupra lor, se răsfață în soare, în cele mai insidioase poziții. Aceste femele par cele mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
încheieturile, dar înaintam împreună cu ceilalți, noi mai în urmă ce e drept, cu excepția lui Tîrnăcop, care o luase la picior în primele rînduri alături de hoarda de țigani. Înainte să se dea startul întrecerii, nimic neobișnuit, aceeași atmosferă anostă, oameni resemnați, lîncezea totul, începusem să tremur stînd acolo în așteptare, mișcați-vă odată dobitoacelor, popor de doi bani îmi venea să strig, dacă pierdeți și șansa asta atunci vă puteți lua adio pentru totdeauna de la orice schimbare, cînd simt că mulțimea începe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rile nou intrate (și așa va fi și în cazul nostru și al bulgarilor), venitul pe locuitor este în jur de 1,3 din media în Uniune. Sunt ț...ri care au creștere economic... mult peste medie și altele care lâncezesc. Astfel, ț...rile din Europa Central..., care vin din urm... ca având economii emergente, au rate de creștere a PIB-ului de pește 5% în medie, ț...rile scandinave și Spania cresc cu pește 3%, în timp ce Franța și Germania au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
al României nu este predeterminat. În UE, exist... ț...ri bogate și mai puțin bogate (gamă veniturilor pe locuitor este surprinz...tor de mare), ț...ri ce au o creștere economic... mult peste medie și altele care au economii ce lâncezesc, ț...ri cu șomaj sc...zut și altele cu șomaj ridicat, ț...ri ce arăt... disciplin... bugetar... și altele care nu pot respectă Pactul de Stabilitate Financiar... etc. Aceast... varietate de circumstanțe subliniaz... importantă politicilor publice naționale în diferențierea performanțelor
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
improvizat. O barieră se ridică și continuăm prin umbra, deja întunecată, a codrului bîntuit de legende cu haiduci, cu braconieri, cu jivine ascunse în desișuri impenetrabile și cu politicieni fără merite, cu puști și turme de mistreți uciși. Luna noiembrie lîncezește într-o căldurică nici prea, prea, nici foarte, foarte și de asta profită frunzele care sfidează prin verdele lor crud, de ai crede că ești în primăvară. O altă barieră se ridică și noi urmărim drumeagul acela, care se strecura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
de est nu era zare de nor, doar dincolo de Holboca, pe la basarabeni, se vedeau ceva forme neclare, care ar fi putut fi catalogate drept nebulozități nedefinite. În umbrarul aflat în posesia subsemnatului era răcoare și discuția cu amicul meu, Nicușor, lîncezea lamentabil. Fiecare evita dialogul și, din cînd în cînd, își mai turna un strop de vin în pahar, fără a se sinchisi dacă și celălalt ar fi dorit același lucru. O lipsă de politețe? Gînduri adînci, profunde? Lene și dezinteres
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
apărare. Ca și autorul, sînt convins că un stat nu este bine servit de mercenari și că fidelitatea și curajul soldaților țării respective îi depășesc pe aceștia cu mult. Este, în primul rînd, periculos să-i lași pe supuși să lîncezească în inactivitate și să-și piardă puterea, în timp ce greutățile războiului și bătăliile îi întăresc pe vecini. S-a remarcat adesea că statele care ies din războaie civile sînt infinit superioare dușmanilor, deoarece toți sînt soldați în războiul civil, iar meritul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cîteva ore, aflînd totodată noutăți de la Rătești. Aș fi reînnodat prietenii ce mi-ar fi fost de mare folos În vacanțele plicticoase de vară de la Satu Mare unde ai mei se mutaseră de cîțiva ani, dar unde nu aveam prieteni, așa că lîncezeam multe zile singur, ascultînd la nesfîrșit radioul. Aș fi putut da din nou pe la ei ca să mai tragem o scaldă În ochiurile de apă ale Măriei ori o hoinăreală prin păduri și pe la pivnițe. Blestemam și consemnarea aceea, nedreaptă, după
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
cu neamul întregit. Și-a revenit destul de repede că era tare ca un ciot de stejar, oțel curat, nu alta și încet-încet a reușit să-și pună moara pe măsele că nu era acuma vreme bună de murit ori de lâncezit, ci prielnică de muncit și dănțuit în hora mare. Mai întâi, a reparat digurile de la Iazul Morii, că așa se numea de-acuma locul cu pricina, unde rușii cu muscalii au săpat decuncuri; apoi a adaptat câteva piese inox de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dezvoltare turistică pentru insula Oshima. O să vă explic de ce. O călătorie în Hawaii de o săptămână costă mai mult decât un sejur de două zile pe o insuliță locală, aflată la o aruncătură de băț cu feribotul; așadar, turismul regional lâncezește și populația, care nu are altă sursă de venit, fiind implicată în totalitate în industria pescuitului, o duce din ce în ce mai greu. Din cauza aceasta s-au alocat fonduri de la buget pentru un studiu de dezvoltare turistică. Noi trebuia să cunoaștem insula, să
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
reproducerea unor versuri macedonskiene pentru copii. Astfel, în numărul următor, nr. l6 din l5 aprilie, vom asista la reproducerea poeziei Maica mare, care arată în felul următor: ",Maica mare își trântește,/ Ochelarii de necaz,/ Are sângele-n obraz,/ Focu-n sobă lîncezește,/ Și drăcoaica nu sosește./ Vina câinelui e-mi pare,/ Maică mare, maică mare./ însă ciorbă ca să papi,/ Mai așteaptă, maica mare,/ Mai lucrează la ciorapi.". Urmează în nr. 22 din 27 mai poezia Florile, care arată în felul următor. "Rada
O enigmă dezlegată by Mircea Popa () [Corola-journal/Journalistic/7850_a_9175]
-
și gânduri apocaliptice. Criticii au observat că stilistic produci mari schimbări de la un roman la altul, ai alte strategii epice, alte mize tematice. Unii critici apreciază că asta e de bine, deoarece fantezia în continuă mișcare nu permite cititorului să lâncezească. Alți critici consideră, dimpotrivă, că e de rău, pentru că nu s-ar coagula un stil. Mobilitatea stilistică e unul dintre atributele stilului meu. Eu nu confund stilul cu stilistica. Oare cine ar putea pretinde că Faulkner nu are un stil
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
Frica și pânda, reprezintă încă un memento, încă un semnal de alarmă pentru ca acel ucigaș pe "metru pătrat" să nu mai apară. Noua carte a lui Florin Constantin Pavlovici are meritul de a ne împrospăta memoria care, din păcate, cam lâncezește, ceea ce nu ne prea onorează.
Securiști pe metru pătrat by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/6842_a_8167]
-
le cunosc fac altceva decît ceea ce le place. Carlos, vecinul de vizavi, adoră vallenatos 1. E arhitect de profesie. Își exercită meseria în sila. {i o face pentru că nevastă-sa e profesoară; cîștiga bine, si nu suportă să-l vadă lîncezind toată ziua, întins pe podelele frecate de curînd de sevitoare - de care, în treacăt fie spus, se teme, căci ochii bărbatului ei se bucură de fantasticul ei corp - și să asculte la combină melodiile lui preferate. Nici ei nu-i
Ariza Navarrro - Dimineața, cînd îmi vor găsi cadavrul by Radu Niciporuc () [Corola-journal/Journalistic/6553_a_7878]
-
casa noastră, și-aveam impresia că-și recapătă încet, încet suflul. - Mergi prea repede, mi-a spus. Astăzi, mă gândesc că poate încercam să o trag un pic mai departe, s-o fac să-și depășească viața îngustă în care lâncezea. Dacă n-ar fi murit, cred că aș fi reușit s-o determin să cunoască alte orizonturi. În următorii trei sau patru ani, am mers mereu pe aceleași trasee, pe aceleași străzi, și totuși, din ce în ce mai departe. La început, nu ajungeam
PATRICK MODIANO - În cafeneaua tinereții pierdute () [Corola-journal/Journalistic/4425_a_5750]
-
însuți. Ceea ce trebuie să împlinești, cu alte cuvinte. Pe pămînt, asta nu este tocmai simplu. Sînt ispitele tale ca să te abați de la cale, sînt obstacolele nenumărate și tentațiile fel de fel ale celorlalți care te paralizează, care te îndeamnă să lîncezești, să trăiești banal, mediocru, neînsemnat, ca majoritatea copleșitoare a oamenilor. Cîți dintre noi rezistă în spiritul profund al dat-ului interior? Cei aleși, ar fi răspunsul meu. „Singura călătorie din care nu te întorci întotdeauna cu mîinile goale este cea
Spiritul unui călător by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4611_a_5936]
-
doar de senzaționalismul ideii. Mai degrabă decât să surprindă, însă, distopia lui Alexandru Ecovoiu nu face decât să plictisească. Atât contextul, cât și epica romanului sunt deficitare. Specificul Danemarcei e precizat prin câteva clișee, de la Hamlet până la Kierkegaard, în timp ce acțiunea lâncezește sub apăsarea diatribelor la adresa decadenței vieții moderne. Sunt luați la refec nu doar din perspectiva diferitelor personaje, ci, ai zice, din perspectiva naratorului însuși, scăpat nesupravegheat la suprafața textului, homosexualii, femeile de moravuri ușoare, violența de la TV - bref, orice tip
Un roman neterminat by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4354_a_5679]
-
sunt simple asonanțe. Iar asta în situațiile fericite! Fără îndoială că efectul e deliberat. Ceea ce nu-l scutește de ridicol. Aleg două strofe la întâmplare dintre foarte numeroasele exemple pe care mi le oferă volumul: „Cei doi străini sub muște lâncezesc,/ În patul plin de cărnuri grase,/ Desfăt își dau și mormăie zevzec,/ Plăcutu-i gâdilă în coaste// Flașneta zice-un cântec omenesc,/ Dar frânți de-a lor iubire-mare;/ Cei doi străini sub cărnuri lâncezesc,/ În patul plin de cărnuri grave.” (p.
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]
-
oferă volumul: „Cei doi străini sub muște lâncezesc,/ În patul plin de cărnuri grase,/ Desfăt își dau și mormăie zevzec,/ Plăcutu-i gâdilă în coaste// Flașneta zice-un cântec omenesc,/ Dar frânți de-a lor iubire-mare;/ Cei doi străini sub cărnuri lâncezesc,/ În patul plin de cărnuri grave.” (p. 15) Sau, mai departe, patru versuri care cu greu se pot numi versuri: „I-ascult chemarea zi de zi,/ Dar nu îl pot atinge./ Din sunet, fără să o știi,/ Îi fur iubiri
Happy end by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5778_a_7103]