911 matches
-
exploda în lumină. Frisoane scurte îi străbătură corpul. Se-mbrăcă repede și coborî și ea. Acum îi părea rău că nu alergase după Tudor, să fie împreună. Unde să-l găsească? Îl mai putea găsi. Piața se lungea și se lățea întruna, parcă se adâncea în noapte, clătinându-se în pâlpâirea flăcărilor. Prinse să-și facă loc cu greu prin mulțime, prin valurile care se îngroșau. La Mitropolie au ieșit cu sfintele daruri! Nemții fug. Pe dracu! Bombardează Bucureștiul! Or să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
mândru bărbat să îngenuncheze la glie, la lumină. (Glasul Petrului Cercel) Dar, slab în fața ispitei, Comedianțul vede explodând sub ochii lui o lume negativă, ce strălucește sinistru, o poezie care își amintește de cealaltă, surprinsă în oglinda timpului, trasă și lățită într-un spațiu colorat țipător. Este un mod de a percepe lucrurile într-un galop întors, spre sinele ascuns al poetului, al textului, mereu confundabile ca două imagini puse față în față, pentru că acest sine este întotdeauna lunecos și trădător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
deasupra căreia era atârnat un petic dintr-o maramă veche. Aveam sentimentul că oglin-da aceea nu este ca toate oglinzile și ne-am apropiat să ne privim în ea. Într-adevăr, chipurile noastre nu s-au văzut așa cum erau, ci lățite în mod grotesc.40 Uneori poetul întoarce spatele realului cu atâta franchețe, încât schelăria iluziilor lui, lipsită de orice pregătire, de orice suport, se clatină din temelii: Existența mea era o amară alegorie de carton, un spectacol fără grație. (Meridian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
urmată de neplăcere. Ar fi cel mai la îndemână și mai „comod” principiu. Să văd mai departe dacă Profesorul își simplifică existența atât de ușor, deși se știe privit, studiat, cântărit, fie și numai de Teodora. 24 mai 2006 În Lățești, la stropit via nobilă, îmbătrânită și rărită de seceta din ultimii ani. Fac o pauză și reiau opusculul lui P.H.L. Nici nu a bănuit doamna Elise Bacinski ce delicii îmi oferă împrumutându-mi caietul lui P.H.L. Mi-a mărturisit foarte
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cu ora 4,30 dimineața, am fost angajat într-un adevărat „tur de forță”: luat trenul, mers la Liceul Economic, discuția cu „partenerii de afaceri” găsiți la „mica publicitate” (directorul și contabilul), plecarea cu un TIR de 4 t la Lățești (în sudul județului), încărcat 4200 kg de cereale (grâu și porumb), dar mai întâi pus totul în saci și transportat la mașină cu o căruță cu un cal; am „tratat” muncitorii cu întăritorul local (vin), o scurtă discuție cu bătrâna
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
multe alte comentarii pe cele mai diverse subiecte devin „capital” comun, depozitat și „reactualizat” în memoria fiecăruia în momentele de singurătate, pentru ca, astfel, să continue „viața în doi”. Este o soluție ce dă rezultate, cel puțin deocamdată. 4 februarie 2007 Lățești. Singur. Reiau, după o lungă pauză (impusă de împrejurări), lectura paginilor „bătrânului” scriitor basarabean. Omul este, demult, oale și ulcele, dar „problemele” trăite de el, ori inventate și puse pe seama eroilor săi, au rămas scrise. Prin urmare, mă pot raporta
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
cedase și acum se rostogolea în mii de calupuri neregulate, care se spărgeau cu zgomot înfiorător cînd atingeau baza cascadei. Bucăți mari și stropi imenși de apă săreau în toate părțile. Înaintarea devenise imposibilă. Lupino cugetă: să renunțe? Rîul se lățea înspre vale, imposibil de traversat. Ar fi însemnat să nu-i rămînă altă variantă decît să se întoarcă de unde plecase. Să înainteze, în ciuda pericolului de a fi lovit, de a aluneca și de a fi făcut una cu cascada, să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
Che Guevara ațipise într-o rână, iar mămăița își făcea de lucru cu un rebus. Se uită la ceas. Trecuse o oră fără șase minute. Peisajul nu se schimbase. Totul curgea lin, în dangătele trenu lui. Încă cinci ore se lățeau înainte, galbene de asfințitul care înviorase nițel încăperea vagonului. — Vă deranjează dacă aprindem lumina în compartiment? sparse mămăița tăcerea cu un glas firav. Nu-i răspunse nimeni, așa că mămăița consideră tăcerea cum pofti și aprinse lumina. Tinerii părură dintr-odată
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
și râgâi zgomotos și plin de sine. Trebuie că trecuseră ceva ore, își simțea capul monstruos și greu ca o garofiță. Ce garofiță? Ai încurcat lucrurile rău, măi Gigi... Era ca o ghiulea. Exact ca o ghiulea. În jurul lui se lățea o baltă care se scurgea leneș pe sub piciorul stâng într-o gură de canal. Se ridică din câteva sute de mișcări care nu păreau să-i fie de prea mare ajutor în recăpătarea poziției bipede. Era ud fleașcă și brusc
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
Ochiul, la pândă, observa lucruri pe care până atunci nu le percepuse niciodată. Uite, de exemplu, marginea bordurii. De-a lungul ei, cărămizile erau ciobite și mâncate, pe alocuri, dizlocate, iar pe un gard înalt, în prelungirea celui verde, se lățea o inscripție complet fără sens, scrisă cu vopsea roșie și litere de-o șchioapă: Nikita a fost bicefal. Gigi Pătrunjel se opri trăsnit. Își simți genunchii nesiguri și pașii șovăielnici. Ținta unei nesfârșite nepăsări. Primul cuvânt care îi trecuse prin
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
pânză, văduvind gardurile și pereții liftului de noile achi ziții în limba română, extrase direct și cu tot cu rimă din ultimele manele la modă. Blocul 48A devenise un punct-cheie în cartier, o axă centrală, un fir roșu, răsfrânt în mentalitate și lățit acolo comod și, în ultimă instanță, în limbaj: „Ne vedem la pânză“ poate fi un bun exemplu pentru felul în care acțiu nea unui grup restrâns de oameni poate influența pe nebănuite o întreagă comunitate. „La pânză“, cu varianta mai
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
ușor căscate și lăbăr țate care mai păstrau încă urme languroase din căldura și probabil mirosul unor picioare care lipseau însă cu desăvârșire. Pe strada Peneș Curcanu nici țipenie de om, o vagă țipenie de câine, și aia adormită și lățită lângă un gard de beton ce-i ținea probabil de răcoare. Și din nou aceste relicve lepădate neglijent, doi pan tofi și atât, dintre care unul căzuse într o rână lângă celălalt la numai trei-patru centimetri regulamentari, care, cu demnitatea
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
deodată și, strivindu-mi iar buzele, a început să ne dezbrace pe amândoi, cu fața agățată de a mea. Două minute mai târziu, căzuserăm din pat și ne încălecam zbierând de tremura hotelul. Gimnastica s-a oprit însă brusc când, lățită sub mine și zvârlind icnit din bazin, a început să scuture demonstrativ capul și să se întrebe cu voce tare, la fel de teatral și cu un perfect accent american: Oh, my God, oh, my God, why am I doing this? Am
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
el, țomonocul se strângea în jurul degetului și-ți dădea niște fiori nesănătoși. Nea Nebunelea băga vârful pixului în el când se oprea din însemnat, și pixul stătea așa drept, perpendicular pe carte. Când nu avea idei de scris, Nea Nebunelea lățea târtița râsului cu patru degete rășchirate, făcând-o pătrată și deschisă hămesit, iar înăuntrul pătratului de mușchi și păr se vedea sub blană, rotund, pe coperta de dedesubt, un alt țomonoc zugrăvit și deopotrivă cu dintâiul, care l atingea pe
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
ba chiar începea să devină frumoasă. — întinde-te, i-am cerut, nici măcar autoritar. S-a lăsat pe spate, cu mâinile menținându-se larg desfăcută, genunchii ridicați. Mi-am umplut gura cu suc de rodii și m-am aplecat deasupra ei, lățită pe podea. A deschis gura, tot o fantă lărgită, iar eu am lăsat să-i curgă înăuntru, dintr-a mea, un firicel continuu de suc călduț. A gemut, bolborosind baloane și frecându-și vintrea. Sucul i se scurgea în păr
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
bocancii în ele. Să trăiască liniștiți și după 1989 și să capete anvergură, prea mulți dintre ei, cu fiecare zi, cu fiecare noapte, cu fiecare an. Să dea lecții, să judece, să dea verdicte, să hotărască, iarăși, pentru noi. Se lățesc pe ecrane de televizor, prin ziare, prin partide și fel de fel de funcții. Din cauza noastră! I-am lăsat. Pe unii i-am iertat și, în prea puține cazuri, am știut ce iertăm. Pe alții nici nu i-am aflat
Istoria în impas by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8803_a_10128]
-
Constantin Țoiu De la turceasca...Tulce ,... loc numit de geți Aegyssus, (romanizat) Dunărea întâlnind vechiul lanț muntos hercinic, o ia decisă spre mare, lățindu-se acolo și făcând . De pe una din cele șapte coline ale cetății de la acest cot al fluviului, se vede ceea ce localnicii au numit "cotul pisicii", - denumire nostimă, ca și cum Dunărea ar deveni aici o pisică făcând speriată un salt lung în dreapta
Delta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/8187_a_9512]
-
inimă...Hai să mergem acasă, că babele noastre fac zâmbri. Dacă n-o făcut ele în tinerețe...acu’ degeaba mai fac... Odată cu ultimul cuvânt, a urcat fiecare în carul lui și au plecat spre casele lor... Când lumina dimineții se lățea deasupra întinderilor, convoiul ieșea din strânsoarea pădurii...In cursul nopții, au trecut peste hârtoape la lumina felinarelor, acum îi aștepta o vale lungă...lungă. Si aici trebuia mare băgare de seamă...Au oprit carele pentru a se pregăti de coborâre
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
de nemurire (pentru că duminică nu știe exact la ce oră va muri). În zilele astea va face tot ce-i va trece prin cap, fără să-i mai pese de urmări. Zâmbește cât poate de tare în oglindă. Zâmbetul se lățește nefiresc de mult. Noroc că se lovește de urechi și revine la un zâmbet normal, de nemuritor. Se salută cu două degete la pălărie, ia punga cu resturi de cărămidă și de radio și iese, împiedicându-se de pragul de la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
pe cerul de deasupra Genevei. Inițial, toată lumea a crezut că era un OZN și s-a repezit s-o fotografieze. Mica spărtură s-a fâțâit cam o oră pe firmament, parcă pozând pentru paparazzi, apoi a Început brusc să se lățească, Înghițind orașul, Întreaga Elveție, cu tot cu bănci, și, finalmente, toată planeta, pe care a ronțăit-o asemenea unui măr, scuipând cotorul sfrijit care Înainte constituia axa polilor. Cum acceleratorul de particule dispăruse odată cu omenirea, Încercările de găsire ale bosonului Higgs, strămoșul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
așeză pe marginea patului și deschise caietul. Căută Îndelung un anumit pasaj, răsfoind caietul Într-o parte și În alta, cu degetele tremurîndu-i grăbite pe marginea foilor, iar cînd Îl găsi, trase mult aer În piept și figura i se lăți, plină de o mulțumire asemănătoare triumfului. — Cu șase luni Înaintea atentatului de la 13 mai 1981 asupra papei, am avertizat Vaticanul și serviciile italiene de securitate, prin intermediul lui Licio Gelli, dar nimeni nu a luat În seamă avertismentul meu. Abia mai
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
din dreapta, o pictură Înfățișează În culori șterse, o scenă marină, semnată indescifrabil dăruită cândva de o femeie care-l iubise. Tot ,,Biedermeyer,, este și vitrina prin care porțelanurile se văd cum se văd peștii Într-un acvariu. Șemineul alb se lățește pe jumătate din peretele de miază-zi, patronând maiestuos camera, cu frumusețea construcției fine și armonioase. Din fotografii Îngălbenite de vreme privesc În gol chipuri șterse sau semețe, În rame negre, subțiri. Fotoliul de odihnă este uriaș, cu păsări de bronz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a trosnit înăuntru. În clipa următoare mânerul mistriei a cedat. Am împins ușa dar se ținea încă tare. Am luat ciocanul și am lovit cu putere ușa în dreptul broaștei. Iar a trosnit ceva și am observat o crăpătură care se lățea. Am împins cu umărul și ușa s-a deschis. Am intrat și am închis ușa în urma mea. Înăuntru domnea o liniște apăsătoare. Era întuneric în cameră, draperiile erau încă trase. Aerul era greu, mirosea puternic a alcool și a fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Helen Hoover Boyle. Și zic: Poate că și eu am pierdut totul, ca și ea. Și răsucește rujul la loc. Își pune rujul în poșetă și se întoarce cu fața la mine. Stând dreaptă, strălucitoare și calmă, zice: — Ipotetic vorbind? Și-mi lățesc fața într-un zâmbet și zic: Desigur. Sprijinindu-se cu palma de șifonier, scrijelește o săgeată cu vârful spre dreapta și pornește, încet, trecându-și mâna de-a lungul zidului de bufete și șifoniere ceruite și lustruite, distrugând tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe scaunul din față, lângă mine. În noaptea asta suntem în Ohio, în Iowa sau Idaho; Mona doarme în spate. Părul roz al lui Helen stă umflat ca o pernă pe umărul meu. O văd pe Mona în oglinda retrovizoare, lățită printre cărțile și creioanele ei colorate. Stridie doarme. Asta-i viața mea acum. La bine și la greu. Cu bune și cu rele. Aceea a fost ultima zi bună de care am avut parte. N-am știut adevărul decât când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]