150 matches
-
o mustață groasă și stufoasă. La douăzeci de ani, înalt, masiv, păros, cu mulți cârlionți negrii, rebeli și o mustață deasă și cu fire groase, părea un bărbat de patruzeci-cincizeci de ani. Părea un cioban moldovean, cu blana de oaie lățoasă pe spinare, indiferent cât de elegant se îmbrăca. Avea și un autoturism de teren “Aro” care era atunci considerat una dintre cele mai scumpe mașini și chiar o motocicletă. - Ce fată frumoasă! Dacă nu o iei tu de soție, o
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 by http://confluente.ro/cornelia_paun_1433679857.html [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
stilul bogat, uneori încărcat cu imagini șocante sau stranii, sugerează, transmite idei, face conexiuni, dovedind intelectualitatea autorilor și provocarea pe care o adresează cititorilor. Cităm, la întâmplare câteva pasaje: Murmuzaccia ( Rodica Calotă) „Candidatul Murmuz. Curriculum Vitae Murmuz este un logaritm lățos, absolvent al Facultății de Lapte și Sârmă Ghimpată, cam androgin, dar n-are a face, toată lumea e puțin androgină, nu-i vina ei! Când iese în oraș, își trage șmecherește rănile pe dreapta și le prinde cu un elastic: în
LIGYA DIACONESCU-DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 by http://confluente.ro/al_florin_tene_1474285841.html [Corola-blog/BlogPost/380892_a_382221]
-
stilul bogat, uneori încărcat cu imagini șocante sau stranii, sugerează, transmite idei, face conexiuni, dovedind intelectualitatea autorilor și provocarea pe care o adresează cititorilor. Cităm, la întâmplare câteva pasaje: Murmuzaccia ( Rodica Calotă) „Candidatul Murmuz. Curriculum Vitae Murmuz este un logaritm lățos, absolvent al Facultății de Lapte și Sârmă Ghimpată, cam androgin, dar n-are a face, toată lumea e puțin androgină, nu-i vina ei! Când iese în oraș, își trage șmecherește rănile pe dreapta și le prinde cu un elastic: în
LIGYA DIACONESCU – DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI de VOICHIŢA TULCAN MACOVEI în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 by http://confluente.ro/voichita_tulcan_macovei_1474677438.html [Corola-blog/BlogPost/370735_a_372064]
-
absolut anormală, întrucât nu punea picătură de alcool în gură și nici nu fuma. Spre mare mirarea noastră era devotat și credincios priete- nului său, de la care nu aștepta, evident, nici o răsplată. Prin urmare, era, firește, un câine. Unul mare lățos, mult mai curat decât domnul Țonel și cu o privire suspect de inteligentă. Prin comparație cu specia de referință. Pomenile obținute în această zi îi dădeau, numai omului desigur, iluzia că viața este frumoasă iar mâine va avea ce mânca
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_batog_bujenita_1414518591.html [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
tai bucățele! Matahalele râdeau în hohote: - Mușcă, babo, mușcă! Mușcă! - Destul, zise Iarna, ridicând mâna. Stânga-mprejur, vă luați luptătorii și la atac! Namilele se buluciră la ușă, alergând fiecare după luptătorii din subordine. Când sosiră toate trupele, câteva Vânturi Lățoase sunară din trompete semnalul de atac. Împărăteasa coborâ din palat, strălucind în toată splendoarea sa. În mâna dreaptă ținea harapnicul plumbuit, iar în stânga sita fermecată prin care sufla ninsori cu fulgi mari și grei. Era îmbrăcată în frumoasa rochie albă
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1426018400.html [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
umeri i-atârna, fluturând, o mantie violetă strânsă pe talie cu o cingătoare din bucăți de gheață sclipitoare, ferecate în montură de argint. Când o văzură, luptătorii rămaseră hipnotizați și se pomeniră strigând: - Trăiască frumoasa noastră împărăteasă! - Uraa! Uraa! Vânturile Lățoase sunau din trompete, iar împărăteasa... nu pășea, ci plutea pe deasupra luptătorilor fluturându-și pletele și faldurile mantiei cu borduri de cristale sclipitoare. Într-o clipă trecu în revistă trupele și ordonă generalului Prăpădenie să-nceapă marșul. Aici trebuie să precizez
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1426018400.html [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
văzduh, la orice înălțime, ca să nu se obosească. Astfel că ea putea zbura precum păsările, cu slujitorii săi uriași, și soldații lor, chiar mai repede decât avioanele, în funcție de situațiile de luptă. Și așa se înșirară coloanele de Fulgoi și Vânturi Lățoase, luptătorii lui Viscorilă, alături de nespălații nori vineți, în frunte cu burtosul Nor Vânăt. Veneau în urma lor fioroșii Ghețieni conduși de vrăjitorul Ger Sticlos. În spatele formațiilor de luptă plutea Iarna, având în dreapta sa pe generalul Prăpădenie. Alaiul de luptă zbura în
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1426018400.html [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
mii de kilometrii în jur. Când ajunseră în țara lui Soare-Împărat, se năpustiră asupra bogatelor ținuturi, distrugând sclipitoarele grădini și livezi. Mai întâi seninul cer se acoperi cu mantale zdrențuite aruncate de burduhănoșii nori vineți și cele cenușii ale nespălaților lățoși. Apoi, la comandă, toți Fulgoii începură să arunce cu bulgări de zăpadă, pe care Viscorilă îi spulberă în casele oamenilor, pe copacii verzi și pomii înfloriți, în ochii oamenilor, troienindu-le casele, mașinile, orbindu-i și înghețându-i. Intrară în
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1426018400.html [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
comandă, toți Fulgoii începură să arunce cu bulgări de zăpadă, pe care Viscorilă îi spulberă în casele oamenilor, pe copacii verzi și pomii înfloriți, în ochii oamenilor, troienindu-le casele, mașinile, orbindu-i și înghețându-i. Intrară în luptă Vânturile Lățoase care răsturnau mașinile, rupeau crengile pomilor, smulgeau zarzavaturile. Dezastrul luă amploare când intrară-n luptă Ghețienii, care înghețară pe bieții oameni cu săgețile lor de gheață. Dar catastrofa nu se îndeplini decât în momentul când Viscorilă începu să sufle turbat
MĂRŢIŞOR-24 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1530 din 10 martie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1426018400.html [Corola-blog/BlogPost/382591_a_383920]
-
lor, făcea prăpăd. Alergară după cele două căciuli și baba Cloanța și alte babe, dar bâta de alun o plesni pe Cloanță drept în frunte, rostogolind-o până-n sala tronului. Văzând că se întâmplă ceva, Viscorilă și alte câteva Vânturi Lățoase se buluciră ca orbeții pe coridoare și, de beți ce erau, suflau în prostie, spărgând ferestrele și policandrele de gheață, de erau să distrugă tot palatul dacă nu intervenea Iarna, cu un harapnic plumbuit în mână, biciuindu-i: - Ho, blestemaților
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421406197.html [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
Nor Vânat. Se rostogoli de pe butoaie și începu să urle ca turbatul: - După mineee! Se roti de vreo două ori și ieși prin fereastra deschisă, cu norii burduhănoși după el. În urma lui Nor Vânăt mai alergau Viscorilă, cu ceata Vânturilor Lățoase, și câțiva Fulgoi care lătrau și urlau înfuriați de biciușca Iernii. Le luaseră urma blestematele de namile, dar cizmele lui Mărțișor făcură adevărate minuni. Unde nu se aruncau ele din stâncă în stâncă, își înfigeau colții de oțel (cu care
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421406197.html [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
educați, De nădejde și pedanți; Altu-i al meu nepoțel- Minune de băiețel: El mi-a întregit ființă Și-mi ține vie voința; Toți sunt ei la casa lor, Iar eu le duc mereu dor; Cel mai mic , e un cățel Lățos, cu dungi, frumușel; Are numele Tigrut Și-i bărbos că un leuț. Cu el îmi împart mâncarea, Tot cu el îmi fac plimbarea, Patul îl împart cu el , Răsfățatul meu cățel. Doarme la mine pe mâna Și s-aseaza intro
ARE MAMA CINCI BAIETI de SOFIA RADUINEA în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Sofia_raduinea_1397299097.html [Corola-blog/BlogPost/347800_a_349129]
-
momentul când pe terenul de sport își făcuse apariția turma de capre. Trecea agale, în frunte cu un țap uriaș, călărit de un puștan de vreo șase - șapte ani. Numaidecât atmosfera se umpluse de mirosul iute al țapului bătrân și lățos, cu niște coarne uriașe, de muflon, de care prichindelul se ținea pârâind printre dinți, sugerând că s-ar afla la ghidonul unei motorete Mobra. Dând cu nasul în plasa de tenis întinsă de-a curmezișul terenului, animalele nu se impacientaseră
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/dan_florita_seracin_1463736026.html [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
populării acestui „vis” cu prin „taina” nemuririi omnipotente. Nu numai „mâna nevăzută care l-a personaje și atitudini care izvorăsc din Rămas singur, barba lui Ruben devine tras în trecut” s-a purificat în această trăirile subconștiente ale unei eredități lățoasă, capul cornut, râsul hâd. revenire la realitate, dar și gândurile ancestrale, în care inimile s-au căutat și Destinul înamoratei Maria, ideală și disperate, solitare, autoironice ale s a u g ă s i t . A s t f e
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
stufoase acoperindu-i aproape privirea, se sprijină cu dreapta-n spadă și cu mâna stângă dusă streașină la ochi, pare a se uita În zări către trecut, acolo unde amintiri aproape șterse se ascund În negura veacurilor trecute. Câinele uriaș, lățos, cu blana verde, stă așezat cuminte la picioarele stăpânului său așteptând poate un ultim ordin pentru a se năpusti amarnic Într-o ultimă luptă, Într-o ultimă bătălie. Dar ecoul luptelor s-a stins. Timpul a trecut și totul s-
Editura Destine Literare by Ioan Vlad Nicolau () [Corola-journal/Science/76_a_339]
-
nu-l cunoscuseră niciodată ar fi comentat cât de mult îi intimida, în realitate nu era chiar atât de greu abordabil. Doar privindu-l, îți puteai da seama că poseda un calm și o demnitate înnăscute, câtă vreme barba sa lățoasă îi conferea chipului un anumit aer neînduplecat. Acea fizionomie, însă, era comună printre oamenii din provincia montană Kai. Unul după altul, generalii se ridicară în picioare și-și luară rămas bun. Rostind puține cuvinte de despărțire, se înclinară în fața seniorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
boabe de mazăre împușcate de-un copil printr-o țeavă - un drum lung semănat cu ruine și distrugeri ș...ț de-a lungul căruia trecea, nu repede dar cu implacabila și irezistibila hotărîre a unei locomotive, îngrozitoarea nălucă cu părul lățos". în fiecare noiembrie, vînătorii pleacă la rendez-vous-ul anual cu ursul, pe care nici nu nădăjduiesc să-l omoare, ca într-un fel de procesiune rituală dedicată cruntei lui nemuriri. Iar ursul se prezintă și el la întîlnire, din motive pe
Epistolă către Odobescu (V) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/8015_a_9340]
-
ea și are obiceiul să adoarmă devreme. Pe Wakefield nu-l deranjează. Căsuța lui Maggie e un haos prietenos de jucării, haine și cărți. Dialogurile unui film de Disney se revarsă dintr-un televizor uriaș, umplînd sufrageria și doi căței lățoși sar pe Wakefield. O fetiță cu o claie de păr blond Își suge degetul la un capăt al canapelei, absorbită de desenul animat, În timp ce o bătrînă sforăie la capătul celălalt. Maggie sărută copila, care nu-și desprinde ochii de la ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
asta, ar fi trebuit, poate, să îmi acorde un tratament preferențial. Bun, să vă spun despre Lauryn. Era slabă de îi numărai coastele, îi era mereu frig, avea mâini foarte păroase și un pulover maro cu nasturi oribil, aproape la fel de lățos, pe care îl purta la birou, trăgându-l și strângându-l mereu în jurul trupului ei rahitic, încercând să se încălzească. Era mistuită de o intensitate nebună și avea ochii ieșiți din orbite, ca o sfântă din zilele noastre. (Sau poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
dulceață de om, chel și cu o burtă de băutor de bere - nu foarte deștept, dar ce contează - m-a strâns în brațe, lipindu-mă de burta lui moale. E trist, măi Anna. Mda, a zis Shake, scuturându-și coama lățoasă de care era mândru pe bună dreptate și de la care îi venea numele. E nasol. Apoi m-a îmbrățișat și el fără să se uite direct la mine. Am stat acolo și am răbdat totul. Trebuia s-o fac. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
com De la: Magiciansgirl1@yahoo.com Subiect: Nouă tunsoare! L-am implorat pe Sailor să-mi facă o tunsoare cât mai puțin pretențioasă, dar el mi-a zis că trebuie să suferim la frumusețe și m-am trezit cu o coafură lățoasă cu părul pieptănat înspre față. Singurul avantaj e că îmi acoperă mare parte din cicatrice. Dar, când o să încerc să-l așez eu cu foehnul, o să fie așa un dezastru că o să trebuiască să port din nou pălării. De bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
se dovedească a fi cel mai mare dobitoc al tuturor timpurilor? —Dar... —O să-mi iau un câine în schimb. Am văzut unii foarte, foarte drăgălași, numiți Labradeli, corcitură între labrador și pudel. Anna, sunt adorabili. Sunt mici, ca pudelii, dar lățoși și au mutre de labradori. Sunt câinii perfecți de oraș, toată lumea își ia unul. Nu-ți lua câine, am zis. De la asta mai e doar un pas până la patruzeci de pisici. Nu-ți pierde speranța. Te rog. —Prea târziu. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
autocrat, cu înveliș de fier, perfidă, un șoim bolșevic bătrân și hrăpăreț, și își ținea piciorușele cenușii cu fundulițe nemișcate pe lădița de pantofi și pe scăunelul făcut de Simon la orele de atelier, în timp ce bătrâna Winnie cea soioasă și lățoasă care umplea apartamentul de miros urât ședea pe pernuță alături. Dacă agerimea minții nu merge mână în mână cu veșnica nemulțumire, acesta e un adevăr pe care nu de la bătrână l-am învățat. Ea era imposibil de mulțumit. Pe Kreindl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
teșit; iar faptul că striga pe stradă după zdrente și fier vechi - „haai-nee vechi“, cânta el - îi făcuse vocea scârțâită și răgușită. Avea părul și sprâncenele țepoase și ochi căprui ce luceau de dispreț; era un bătrân plin de zel, lățos, îndesat. Bunica a cumpărat toată seria Encyclopedia Americana - ediția 1892, cred - de la el și a avut grijă să ne pună și pe mine și pe Simon s-o citim; iar el, la rândul lui, ne întreba ori de câte ori ne întâlnea: „Cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
un pince nez când servea la magazin. Subiectul ei preferat era fratele ei care era industriaș și care murise de tifos în timpul războiului la Varșovia. Clem avea aspectul tatălui său, cu aceiași obraji aprinși, cap osos și nas mare, păr lățos, buze late, mai puțin greutatea; avea picioare nervoase și lungi. Ar fi avut chiar șansa de a câștiga concursul de cros al orașului dacă n-ar fi întinat aerul cu țigările lui și - după cum se lăuda singur - cu ceea ce manualele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]