143 matches
-
toată ziua... Se apropia oră de terminare a programului școlar. Mi-am luat umbrela și am pornit spre școală. La întoarcere, am respectat acelaș ritual pe care îl facem zilnic cu băiatul meu: hrănirea câinilor maidanezi. Ajunși la blocul nostru lățosul de Paco, tocmai se certă cu doi boschetari pe tomberon. Cand ne-a văzut i-a lăsat baltă, ne-a fixat cu privirea, a început să se lîngă pe boț și s-a apropiat de noi. Venea pentru paharul cu
SELECŢIE NATURALĂ de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365710_a_367039]
-
copii din cartier care șutiseră furtunul de la gura de incendiu, dăduseră drumul la robinet și se scăldau fericiți, care cu jetul furtunului, care în băltoacele formate, unde de altfel au apărut, de prin subsoluri probabil, mai multe rațe, niște câni lățoși, ba chiar și câțiva godăcei, mari amatori de tăvăleală în noroi alături de copilași. Bucuria câtorva stropi de răcoare în arșița cumplită a verii, devoala cu dărnicie viața mai puțin cunoscută a cartierului. Dorel se simțea și el fericit, mai ales
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]
-
copii din cartier care șutiseră furtunul de la gura de incendiu, dăduseră drumul la robinet și se scăldau fericiți, care cu jetul furtunului, care în băltoacele formate, unde de altfel au apărut, de prin subsoluri probabil, mai multe rațe, niște câni lățoși, ba chiar și câțiva godăcei, mari amatori de tăvăleală în noroi alături de copilași. Bucuria câtorva stropi de răcoare în arșița cumplită a verii, devoala cu dărnicie viața mai puțin cunoscută a cartierului.Dorel se simțea și el fericit, mai ales
DECIZIA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 968 din 25 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/346602_a_347931]
-
că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la izvoare. - Stai aici și așteaptă-mă! Mărțișor se uită spre vârful muntelui și zări stânca cu pricina, de unde se auzeau până jos urletele vântului, o matahală burtoasă cu o claie de păr lățos și mustăți flocoase și lungi, de două ori cât el. - Ajutooor! urla vântul din crăpătura stâncii în care se prinseseră mustățile-i flocoase și barba. - Potolește-te, măi frate! îi strigă Mărțișor. Potolește-te dacă vrei ajutor! - Hă, mă ajuți
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
că avem treabă! Ajunseră la poalele muntelui, la izvoare. - Stai aici și așteaptă-mă! Mărțișor se uită spre vârful muntelui și zări stânca cu pricina, de unde se auzeau până jos urletele vântului, o matahală burtoasă cu o claie de păr lățos și mustăți flocoase și lungi, de două ori cât el. - Ajutooor! urla vântul din crăpătura stâncii în care se prinseseră mustățile-i flocoase și barba. - Potolește-te, măi frate! îi strigă Mărțișor. Potolește-te dacă vrei ajutor! - Hă, mă ajuți
MĂRŢIŞOR-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1484 din 23 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370365_a_371694]
-
stilul bogat, uneori încărcat cu imagini șocante sau stranii, sugerează, transmite idei, face conexiuni, dovedind intelectualitatea autorilor și provocarea pe care o adresează cititorilor. Cităm, la întâmplare câteva pasaje: Murmuzaccia ( Rodica Calotă) „Candidatul Murmuz. Curriculum Vitae Murmuz este un logaritm lățos, absolvent al Facultății de Lapte și Sârmă Ghimpată, cam androgin, dar n-are a face, toată lumea e puțin androgină, nu-i vina ei! Când iese în oraș, își trage șmecherește rănile pe dreapta și le prinde cu un elastic: în
LIGYA DIACONESCU – DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC LA ÎNCEPUT DE SECOL XXI de VOICHIŢA TULCAN MACOVEI în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370735_a_372064]
-
antrenează o logică lirico-dinamică subtilă a contradictoriului (cf. LLog, 59 sqq.): Omul-Fantă are îndepărtate origini. / El vine din afară: / din afara frunzelor, / din afara luminii protectoare / și chiar / din afara lui însuși. // Ia ființă venind. / Astfel, el se umple / cu imaginile diforme, / atârnând lățoase de marginile / existenței, / sau, pur și simplu, / el adulmecă existența / și ia naștere lăsându-se / devorat de ea. // Nu se știe cine mănâncă pe cine. Omul- Fantă azvârle mari piramide / de vid / peste mari deșerturi. El mănâncă o frunză, / dar
NICHITA STĂNESCU ŞI „NOUA ONTOLOGIE“ A LIMBII / LOGOSULUI DIN TEMEIUL PARADOXISMULUI (5) de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1130 din 03 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/352793_a_354122]
-
o mustață groasă și stufoasă. La douăzeci de ani, înalt, masiv, păros, cu mulți cârlionți negrii, rebeli și o mustață deasă și cu fire groase, părea un bărbat de patruzeci-cincizeci de ani. Părea un cioban moldovean, cu blana de oaie lățoasă pe spinare, indiferent cât de elegant se îmbrăca. Avea și un autoturism de teren “Aro” care era atunci considerat una dintre cele mai scumpe mașini și chiar o motocicletă. - Ce fată frumoasă! Dacă nu o iei tu de soție, o
”POȘTAȘUL NU MAI SUNĂ DE DOUĂ ORI” SAU „VISURI …VISURI ...VISURI…” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352861_a_354190]
-
și înainte de a adormi m-am liniștit. Dimineața, pe balcon, îmi beam cafeaua cu soțul. Pe trotuarul din fața balconului am văzut o mămică, de pe scara alăturată, cu un cărucior. În el un bebeluș. De mânerul căruciorului era legat un câine lățos. -Unde mergi vecină? Am întrebat-o. -Mă duc la alergolog. Copilul are alergie la părul câinelui. -Eu zic să dai câinele la cineva care are curte ... -Nu pot să mă lipsesc de câine. Îl iubesc foarte mult! -Mai mult decâte
CÂINELE STĂPÂNUL OMULUI? POVESTIRE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354395_a_355724]
-
educați, De nădejde și pedanți; Altu-i al meu nepoțel- Minune de băiețel: El mi-a întregit ființă Și-mi ține vie voința; Toți sunt ei la casa lor, Iar eu le duc mereu dor; Cel mai mic , e un cățel Lățos, cu dungi, frumușel; Citește mai mult Are mama cinci baietiToti frumoși,dar și isteți:Trei ,băieții mei cei mari,Astăzi ajunși cărturari,Sunt cuminți și educați,De nădejde și pedanți;Altu-i al meu nepotel-Minune de băiețel:El mi-a întregit
SOFIA RADUINEA [Corola-blog/BlogPost/353705_a_355034]
-
de raze, ce vor zbura în jurul nostru, ca să topească nămeții uriași. -Iar noi vom arunca în jur fermecații clopoței ai prințesei Primăvara, le zise Ghiocel flăcăilor. Coborâră în zăpadă, lângă trei sălcii, cu trunchiurile sfârtecate. Pe râul înghețat, trei Vânturi Lățoase patinau și suflau cu turbare în stuful de pe mal. În lațele lor de pe frunte se încurcaseră ciulinii, care îi zgâriau pe turbații nespălați atunci când suflau, fapt ce-i înfuriau și mai mult. Când văzură ceata flăcăilor, se luară după ei
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
Hai să le furăm! Și se aruncară asupra vestitorilor, suflându-le în față să-i orbească și să le fure hainele. Dar Sabie de Raze îi trăsni drept în lațele pline de ciulini. Și ciulinii luară foc, speriindu-i pe lățoși, care o luară la fugă pe valea râului înghețat. Încurajați, flăcăii și luptătorii strigară bucuroși: -Uraa! Trăiască Primăvara și Soare-Împărat! Luptătorii începură un dans ciudat, lovindu-și săbiile de scuturi, din care țâșneau mii de raze ce se revărsau în
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
absolut anormală, întrucât nu punea picătură de alcool în gură și nici nu fuma. Spre mare mirarea noastră era devotat și credincios priete- nului său, de la care nu aștepta, evident, nici o răsplată. Prin urmare, era, firește, un câine. Unul mare lățos, mult mai curat decât domnul Țonel și cu o privire suspect de inteligentă. Prin comparație cu specia de referință. Pomenile obținute în această zi îi dădeau, numai omului desigur, iluzia că viața este frumoasă iar mâine va avea ce mânca
MISIUNEA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1397 din 28 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347038_a_348367]
-
gând să mi-l scoată Dumnezeu în cale. Ne-am așezat amândouă pe pământul rece. Ea plângea iar eu mă rugam așa cum mă învățase mamaie. Nu știu cât a durat totul, dar pe neașteptate a țâșnit printre sârmele gardului vecinului, un cap lățos, cu două coarne mari, întoarse ca un melc, care, după ce a scrutat cu privirea grădina s-a îndreptat spre noi ca un fulger. Nu am văzut restul blănii care se agățase în sârma ghimpată, m-am ridicat și până să
GLORIE COPILĂRIEI IV de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357077_a_358406]
-
Ei bine, Mărian Frântu și cei doi câini-lup ai lui erau unii dintre clienții pe care Deta, cățelușa pe care o aveam noi atunci, nu-i suporta de nicio culoare. Era o cățea de talie mai degrabă mică, avea părul lățos și alb cu pete negre pe alocuri, de parcă cineva o stropise cu vopsea neagră. În plus, ochii îi erau înconjurați de două zone concentrice, cea din interior mai îngustă și de culoare albă, cea din exterior ceva mai lată și
MĂRIAN FRÂNTU ŞI DETA de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 1595 din 14 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/360506_a_361835]
-
lor, făcea prăpăd. Alergară după cele două căciuli și baba Cloanța și alte babe, dar bâta de alun o plesni pe Cloanță drept în frunte, rostogolind-o până-n sala tronului. Văzând că se întâmplă ceva, Viscorilă și alte câteva Vânturi Lățoase se buluciră ca orbeții pe coridoare și, de beți ce erau, suflau în prostie, spărgând ferestrele și policandrele de gheață, de erau să distrugă tot palatul dacă nu intervenea Iarna, cu un harapnic plumbuit în mână, biciuindu-i: - Ho, blestemaților
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
Nor Vânat. Se rostogoli de pe butoaie și începu să urle ca turbatul: - După mineee! Se roti de vreo două ori și ieși prin fereastra deschisă, cu norii burduhănoși după el. În urma lui Nor Vânăt mai alergau Viscorilă, cu ceata Vânturilor Lățoase, și câțiva Fulgoi care lătrau și urlau înfuriați de biciușca Iernii. Le luaseră urma blestematele de namile, dar cizmele lui Mărțișor făcură adevărate minuni. Unde nu se aruncau ele din stâncă în stâncă, își înfigeau colții de oțel (cu care
MĂRŢIŞOR-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1477 din 16 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359703_a_361032]
-
obișnuia să meargă des, vârsta, ce să-i faci?... Da vara mai ales, să zicem o dată, de două ori pe lună, tot urca el coasta până-n pădure. Pleca dimineața, când se îngâna ziua cu noaptea, fără câine, cu toate că avea unul lățos acasă, Waldi îl chema, bătrân ca și stăpânul lui. Trecea ca o umbră, neștiut, nevăzut de nimeni, pușca frântă o ținea într-o învelitoare sub braț, scăunelul cu trei picioare îi atârna în bandulieră la șold. Nu-și făcea niciodată
PÂNDA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 321 din 17 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342533_a_343862]
-
momentul când pe terenul de sport își făcuse apariția turma de capre. Trecea agale, în frunte cu un țap uriaș, călărit de un puștan de vreo șase - șapte ani. Numaidecât atmosfera se umpluse de mirosul iute al țapului bătrân și lățos, cu niște coarne uriașe, de muflon, de care prichindelul se ținea pârâind printre dinți, sugerând că s-ar afla la ghidonul unei motorete Mobra. Dând cu nasul în plasa de tenis întinsă de-a curmezișul terenului, animalele nu se impacientaseră
OREAG ŞI CAPRELE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/379033_a_380362]
-
spărsesem lemne, cum se-ntâmplă la o casă de văduvă... Și toate îmi păruseră mai la-ndemână cu tine și cu soarele alături, nu altceva! Zărisem pe la amiază cum printre ulucile rare ale gardului privea spre mine un câine voinic, lățos. Din căutătura-i înțelesesem c-ar fi de pripas... Îl chemai ca pe-un cunoscut ținând în mână o halcă de turtă de mălai. Pricepuse și el că-mbierea făcută era de bună credință, doar nu-i azvârlisem hrana în uliță
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]
-
stilul bogat, uneori încărcat cu imagini șocante sau stranii, sugerează, transmite idei, face conexiuni, dovedind intelectualitatea autorilor și provocarea pe care o adresează cititorilor. Cităm, la întâmplare câteva pasaje: Murmuzaccia ( Rodica Calotă) „Candidatul Murmuz. Curriculum Vitae Murmuz este un logaritm lățos, absolvent al Facultății de Lapte și Sârmă Ghimpată, cam androgin, dar n-are a face, toată lumea e puțin androgină, nu-i vina ei! Când iese în oraș, își trage șmecherește rănile pe dreapta și le prinde cu un elastic: în
LIGYA DIACONESCU-DOAMNE ALE SCRISULUI ROMÂNESC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380892_a_382221]
-
care cârâiau beți pe margine. Si când hora era mai aprigă, se năpustiră Nor Vânăt și Nămețilă ce duhnea a băutură. Iar din hora cea săltată, o făcură-mpiedicată. Apoi, Viscorilă își umflă bojocii într-un trombon, acompaniat de orchestra Vânturilor Lățoase, niște namile urlătoare din foale și chitare, aduse special de Iarnă din Țara Vânturilor Veșnice. Nor Vânăt dansa cu baba Cloanța-Cotoroanța în chiote turbate, în hora babelor zăltate. Lupul Colț Fioros urla ca un apucat, de chiotele babelor acompaniat. Vrăjitorul
MĂRŢIŞOR- 2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374298_a_375627]
-
își ia umbrela cu ea când se ducea la școală. Grijulie, mama i-o strecura în ghiozdan și insista mereu să verifice că umbrela a fost folosită pentru protecție. În drumul ei zilnic fetița se împrietenise cu un câine creț, lățos, mare și lent care după propriile sale observații nu avea o umbrelă în dar de la mama sa. Deasemeni câinele se temea foarte tare de ploaie și tremura mereu zgribulit și supărat când i se uda blana. În nenumărate rânduri a
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
în jucătoare de volei pe plajă pentru a o amuza pe mama sa înainte de culcare îi veni o idee și mai bună pentru ea. Ce ar fi dacă ea însăși s-ar transforma în bibelou și ar păzi cățelul creț, lățos, lent și cam leneș de ploaie de fiecare dată când vine de la școală, până când se mai lasă ploaia sau reușește să îl ducă la un loc mai dosit. Zis și făcut! O prietenie mai frumoasă ca între fetiță și acest
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
câinele a lătrat puternic reușind să o facă la timp atentă ... Mama peticea mereu umbrela deoarece fetița nu mai renunța la ea nici la o vârstă destul de înaintată! ................................................................................................................................................... Timpul a trecut, părul mamei s-a înălbit mai tare, câinele creț, lățos, lent și cam leneș a rămas mereu în inima fetiței și în final într-o seară ploioasă și cu multe tunete o fată i-a povestit mamei sale despre o fetiță bibelou și un câine fără umbrelă! Bucuria și râsul
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]