470 matches
-
În care mă ascundeam. A venit altcineva și s-a așezat pe bancă, cineva albastru. Nu-mi păsa. Îmi doream prea tare aluna respectivă ca să-mi mai pese de altceva În afară de ea, așa că m-am tîrÎt afară și am pus lăbuța pe ea. Îmi amintesc și azi ce gust bun avea. CAPITOLUL 9 Următoarele lucruri pe care mi le amintesc sînt o mișcare legănată și un miros omenesc pătrunzător. CÎnd mi-am revenit În simțiri, m-am trezit Învăluit În miros
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
-mi scot capul din strînsoare afară, la aer proaspăt. În timp ce trăgeam cu nesaț aerul În piept, am văzut un cer traversat de cabluri electrice, abia ițindu-se deasupra clădirilor. Am mai tras de un alt pliu, l-am strîns bine cu lăbuța și am văzut mașinile pe lîngă care treceam și care treceau pe lîngă noi pe partea opusă a carosabilului. Răsucindu-mi capul spre spate, m-am uitat la cerul de deasupra și apoi, undeva mai În spate, Într-un ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
În flagrant. Tocmai Îl descoperisem pe Terry Southern, și aveam romanul lui Candy deschis pe podea. Era una dintre edițiile acelea broșate lipite rigid, care au mereu tendința de a se Închide ca o scoică, și o țineam cu ambele lăbuțe din față. Povestea era foarte captivantă. Ajunsesem la locul În care Candy face sex cu piticul și eram atît de prins de lectură - descoperind, fără voia mea, o anume asemănare cu propria mea situație -, Încît nu l-am auzit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
mea anterioară, și nu doar din cauza piciorului meu beteag. Ce n-aș fi dat să nu fie vorba decît de asta. Trebuia să mă opresc des pentru a-mi trage răsuflarea și nu puteam să-mi las toată greutatea pe lăbuțele din față, cum făceam Înainte. În timpul acestei prime coborîri, m-am oprit la cabinetul dentistului, de la etajul al doilea. Avea două Încăperi, o sală de așteptare și cea În care lucra. Avea pereți albi, pe jos linoleum neted și uleios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
Întîmplă la Pembroke Books, cînd i-am auzit pașii tropăind Înapoi. — Haide, Ernie, a zis. S-a aplecat și a făcut mîna căuș. M-a ridicat și m-a pus pe umărul lui și, cocoțat așa, ținînd bine cu o lăbuță o șuviță de păr rărit, am ieșit afară și am pornit pe trotuar. Mai mersesem așa, pe umărul lui, prin casă și-mi plăcuse la nebunie. Îmi plăcea să-mi Închipui că e o cămilă și că eu sînt Lawrence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și, cînd mînca, atrăgea boabele de orez ca un magnet - acestea păreau să zboare pur și simplu spre ea. Mai tîrziu, cînd m-am simțit În siguranță În această relație, am Început să-i culeg bobițele prinse de mustață cu lăbuțele și să le mănînc. Gestul meu Îl făcea să rîdă, de fiecare dată. CÎnd rîdea, era ușor să-ți imaginezi că e cel mai fericit om din lume, nu doar cel mai inteligent. Nu ieșea În fiecare noapte și uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
disc ce se chema No Sun in Venice, era atît de ca lumea și de trist, cu Milt Jackson la vibrafon. CÎnd auzeam vibrafonul, Îmi Închipuiam un șobolan singuratic rătăcind pe o stradă pustie a unui oraș din sticlă, cu lăbuțele lui atingînd ritmic caldarîmul, un sunet limpede, acut și cît se poate de Însingurat, ce ricoșa În zidurile clădirilor. Uneori, tîrziu În noapte, Întins În cutia mea În Întuneric, pe prosopul de la hotelul Roosevelt (acum dispărut sub stratul de vatelină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
un urs uriaș, pe nume Old Slewfoot. CÎnd acesta a apărut pe ecran, Jerry s-a Întors spre mine ca să-mi surprindă reacția. Mi-am jucat partitura pe care o aștepta cît am putut de convingător, deschizînd larg gura, aruncîndu-mi lăbuțele din față În aer și căzînd pe spate. Am văzut că e foarte Încîntat. Filmul o ține tot așa, un lung șir de suferințe, pînă Într-o zi cînd, În clipa cînd se constată că cerbul a mîncat pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
tot mai mult timp apăsînd clapele ivorii și cîntîndu-mi. Uneori uitam să mănînc, sau nu uitam, dar consideram că e prea dificil să cobor și să bîntui pe străzile pline de fum, pentru a ajunge la Rialto. Dacă-mi treceam lăbuțele peste trup, simțeam cum Îmi ies coastele, precum clapele negre ale unui pian. Tot mai puțini clienți veneau la Pembroke Books ; nici măcar literatura erotică nu mai avea căutare. Iar Shine Încetase, pînă la urmă, să mai cumpere cărți - nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care a și plouat. Am coborît cu Liftul și m-am așezat pe perna roșie de pe scaun și am privit prin vitrina prăvăliei la ploaia ce se scurgea În șiroaie cenușii pe geamul murdar. Mi-am lăsat obrazul pe o lăbuță și m-am gîndit la poetul francez Paul Verlaine, care a scris o celebră poezie despre cum scaldă ploaia orașul. Atunci cînd plouă, spune poezia, inima plînge. Înțelegeam perfect la ce se referă, chiar dacă el vorbea despre Paris, iar eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
prinsă sub boiler, i se vedea doar un colț. Am recunoscut-o imediat și m-am dus și am tras-o afară. Am recunoscut urmele dințișorilor mei de lapte pe copertă, și unele dintre paginile smulse Încă mai purtau amprentele lăbuțelor murdare ale lui Flo, acolo unde se opintise ca să aibă forța de a le rupe. Și atunci am știut. Mi-a luat mult timp și a fost nevoie de toată puterea mea ca să car volumul În spatele boilerului și să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ăsta de două ori la rînd. Am rupt o foaie de la sfîrșitul cărții și am Împăturit-o de mai multe ori. S-a făcut cocoloș. Mi-am făcut un pic de loc În confetti și, ținînd cocoloșul În jos cu lăbuțele din față, am citit ce scria deasupra, iar cuvintele mi-au răsunat În urechi precum trompetele : „La naiba cu toate ! La naiba ! Și țipetele noastre se ciocnesc, ne luăm avînt și-apoi pornim spre libertate.” M-am Întors o ultimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
se strângeau în cocoloașe deasupra apei, „și cum să le vină să-nghită așa ceva?”, cam fără chef de viață și în dispoziție meditativă pentru că, „uite, Oscar azi nu prea înoată cu poftă, n-are direcție, iar Guppy e apatic”, cu lăbuțele adunate pe pântece, după ce și-a băut ceaiurile pentru circulație și-a înghițit pilulele pentru tensiune, cu pixul în mână, întorcând foile cât mai rapid, căutând cu privirea fazele alea fierbinți-fierbinți. Pe urmă, în baie, după mai multe încercări, renunțând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
vrei, clasici îți dau, de-amor pe franțuzește... s-ar găsi destule... Serios, din partea mea, n-ai decât să stai să-ți așezi mustățile în fața oglinzii în fiecare dimineață, să te pomădezi. Mă adulmecă, se ridică înc-o dată în două lăbuțe, are o pată albă pe una dintre ele, și coboară tacticos pe țeavă. Fixez placa de la aerisire. Mă spăl pe mâini. Apa e plină de rugină, gălbuie. - Gata, s-a dus, era căzută prostia aceea de la aerisire, am fixat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
întunecat, rotund, în penumbra de la etajul al doilea. E o bilă de bowling, bubuind în jos pe mijlocul scării. Rostogolindu-se neagră pe covorul albastru al holului, bila de bowling a Sorei Justițiare trece pe lângă Cora Reynolds, care-și linge lăbuțele, apoi pe lângă domnul Whittier care bea cafea solubilă în scaunul lui cu rotile, apoi pe lângă Lady Zdreanță și soțul ei de diamant, și-apoi bila grea, întunecată, trece cu un bufnet prin ușile duble, dispărând în amfiteatru. — Packer, îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Sfântul Fără-Mațe mănâncă. Directoarea Tăgadă aruncă din umăr un șoarece de jucărie care aterizează la jumătatea distanței dintre scări și ușile amfiteatrului. Cu cealaltă mână își masează umărul brațului cu care a aruncat în timp ce Cora Reynolds aduce șoarecele înapoi, și lăbuțele ei stârnesc un norișor de praf încins din covor, ca o coadă de cocoș. Privindu-i, cu un braț îndoit sub piept ca să-i susțină sânii, cu o mână răsucită masându-și ceafa, doamna Clark spune: — La Villa Diodati aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
două urechi ascuțite, având fiecare câte un smoc de blăniță roșie în vârf. Trupul era micuț și îmbrăcat în blăniță moale, iar coada stufoasă și-o purta cu mândrie pe spate. Îi întindeam nucile sau alunele. Ea le prindea cu lăbuțele din față, le ducea la gură și începea să le ronțăie cu multă ușurință. Dacă se apropia cineva sau auzea un zgomot, ea se speria și fugea în bradul cel înalt, sărind cu multă ușurință de pe o creangă pe alta
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
3. Desfășurarea lecției. aă Discuții pregătitoare. Învățătorul prezintă clasei o planșa cu căței. Se dirijează observarea acesteia pe baza întrebărilor: Cum are capul? Ce culoare are blănița lui? Ce culoare au ochii? Cu ce seamănă ei? Dar urechile? Cum sunt lăbuțele? Dar coada? De ce iubiți acest animal? b) Se cere elevilor să citească, în gând, compunerea Veverița, oferită ca model, atrăgându-li-se atenția asupra câtorva aspecte: Să observe bine cele trei părți ale compoziției. Să observe expresiile și cuvintele cu ajutorul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
poate totuși grăi. Cu pași iuți mă apropiam de inima lanului, iar zgomotul părea să se stingă treptat. O adiere de vânt ce culca spicele îmi dezvălui blănița albă a unui cățel. O capcană pusă pentru iepuri îi strângea dureros lăbuța. Un soare blând îi lumina pentru o clipă ochii încețoșați de durere. Nimic nu l-a bucurat mai mult decât libertatea. Se tot învârtea în jurul meu, lovind spicele cu codița jucăușă. Îl mângâiam și gândul îmi zbura la Zdreanță cel
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
blană moale, maroniu-roșiatică, capul nostim, rotund, cu ochii limpezi și verzi și năsucul rece, pe care de multe ori și-l băga în ligheanul cu cenușă. Cu urechile ascuțite auzea orice zgomot. Corpul i se sprijinea pe piciorușele terminate cu lăbuțe moi, ca niște pernuțe, dar care, la nevoie, scoteau la iveală și niște gheare ascuțite. Era bun și prietenos. Chiar și pe Codiță, câinele, l-a făcut să fie prieten cu el. Îi plăcea foarte mult să stea cu noi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ăla de piatră. 5 Nor alb și munte albastru Videocaseta cu lumina intermitentă stătea deasupra aparatului video, sub televizor, în întuneric. Cioburile becului spart erau toate în cutia lor, scuturate atent cu ajutorul ziarului îndoit, ca niște steluțe, pentru a proteja lăbuțele lui Ian pisoiul, care obișnuia să se plimbe în toiul nopții prin casă. Cutia cu becul era închisă bine și stătea pe șemineu, ca o urnă. Scrisorile și pachetele din partea Primului Eric Sanderson primite în șaisprezece săptămâni zăceau nedesfăcute într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
șpanul a tatălui și sânii opulenți ai mamei, protejată ca în primele neanturi ale copilăriei. Se vede treaba că se pregătește ceva maiestuos, zbârnâi un cărăbuș către cadânele cu elitrele atât de chitinoase și cu perișori atât de fini sub lăbuțe, încât adulterinul tărâmurilor spongioase nu-și mai încăpea între firide, într-o erecție continuă, care-l făcea să aibă poluții și când dădea lecții de zbor nenumăraților săi copii, e drept, mulți diferiți de gena lui, punând totul pe seama mutațiilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și pe partea cealaltă a Pământului. I-au îndesat masca pe cap și i-au lipit-o cu saliva lor vrăjită. Proful mișca din cap ca și cum ar aproba perfecțiunea asemănării. Și-și luă zborul. Ateriză pe o palmă. Își frecă lăbuțele supărat și ridică ochii. Uriașe cât cerul, treisprezece mii de nasuri, douăzeci și șase mii de ochi albaștri ca cerul, treisprezece mii de guri de femeie de o frumusețe antică. Cine ești tu? strigă tunător ca la orele de matematică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
trei înghițituri, în cinci secunde, după cinci înghițituri, pentru că moartea avea ceasul ei propriu, care trebuia hrănit în funcție de nesațul fiecărei ființe, astfel încât șobolanii mai lacomi mureau mai greu decât o primadonă care linchea puțin din cubuleț și cădea fulgerător. Cu lăbuțele în sus, nedumerirea imprimată pe chip îi oferea acea iluminare în fața uluitoarelor porți ale templului morții. Seara, cădea frântă în patul ei, pe perne mari și pufoase, în care se afunda până a doua zi, în somn vizitând palate imense
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să i dibuiască secretul mecanismului care timp de aproape treizeci de ani funcționase cu precizie. I se păru că doamna Mina doarme încă dusă, n-o s-o trezească, la urma urmei e o nimica toată, un fleac, se gîndi, vîrîndu-și lăbuțele în papuceii de casă căptușiți cu blănițe moi, simțind cîteva gîdilituri în tălpi. Ce femeie, dom’ Președinte, zice Sena ivindu se în ușa garajului înfofolit într-o pufoaică albastră, cu niște pantaloni hippy și ghete de piele, cărînd pe umărul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]