84 matches
-
spre București, iar de acolo, spre Tel Aviv. Bătrînul evreu hotărîse să-și sfîrșească zilele În Țara Făgăduinței. Îl conduceau la rată socrii lui, soții Schimpf, cu fiul lor slab de minte Jóska. Afară de Weisz, plîngeau cu toții. Nici primarul nu lăcrăma. Venise și el să și petreacă prie tenul de care se simțise tare apropiat În ultimii ani. Mama ple case la Cluj să mă ia pe mine acasă, În va canță. Depla sarea asta fusese aranjată În așa fel Încît
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
sala neîncălzită, Între ceilalți jurizanți, profesori de muzică, etnografi, muzicologi, interpreți de folclor, oameni de teatru. Cedaseră la inimioară În fața lipsei vederii celor de pe scenă, nu mai Întîlniseră un asemenea fenomen În masă, mulțimea orbilor Îi copleșise, sînt sigur că lăcrăma seră la cîte o poezea, la cîte un duet mai reușit. Găseau că toți interpreții fuseseră minunați. — Dumneavoastră nu vă gîndiți cît se chinuiesc ei pînă Învață toate astea, nici nu știu de ce-i obligă să vină aici de așa
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
În biserica lor Încă din acea sfîntă zi a Schimbării la Față. La fel și-n zilele următoare, plecau acasă după miezul nopții. Se rugau, cîntau pricesne, iar din cînd În cînd auzeai cîte o femeie că strigă... Vedea icoana lăcrămînd, zărea chipul Maicii Domnului pe unul dintre vitralii, i se părea că dă să coboare din icoană. Satul Începea să se umple de nou-veniți. Intrau cu de la ei putere În curți, dădeau binețe, deshămau caii sau vacile de la car și
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
numai Între sărbătoarea Schimbării la Față și cea a Adormirii, de la 6 pînă la 15 august. Localnicii se mulțumeau să vorbească numai Între ei despre asta. În fiecare an, se Întîmpla să fie văzută de mai mulți oameni, mai ales lăcrămînd din icoană sau umblînd noaptea prin naos cu o lumînare aprinsă În mînă, dar fără să-și mai Înalțe glasul În cîntec. Aflau de pogorîrea ei și cei ce se despărțiseră de sat. Astfel, purtat În brațe de mama, am
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
o pățit, că el săracu’...“ Cu aceste vorbe, s-a lăsat pe spate peste perne și dusă a fost. Eram În internatul școlii din Cluj. Am aflat de moartea ei odată cu Începutul vacanței de primăvară. Nu țin minte să fi lăcrămat. Viața mea se schimbase atît de mult din clipa intrării În regimul de elev intern, cunoscusem atît de multă lume nouă, atenția Îmi fusese răpită, vorba lui Truman Ca pote, de alte glasuri, alte Încăperi. Întoarcerea acasă În vacanță, după
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
ce nu sunt. Ți-e inima la vârste viitoare Ca șarpele pe muzici înnodat, Rotit de două ori la mărul-soare, În minutare-aprins - și încrestat. IZBĂVITĂ ARDERE Curcanii au mutat pe soare șirul De gâturi cu, nestinși, cartofii roșii. La cerul lăcrămat și sfânt ca mirul Rotunzi se fac și joacă pîntecoșii! Șuvița stelei noi întinge-n ape, Un stăpânit pământ ascultă ani, Pământul s-a lipit de steaua-aproape. Nuntesc, la curtea galbenă, curcani. POARTĂ Suflete-n pătratul zilei se conjugă, Pașii
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
scăpa de ea, în același timp, să-i văd repulsia față de alții și întoarcerea ei și mai nebună spre mine.) În imposibilitatea de a găsi vreo scăpare, Irina se gândea deseori la moarte, în momentele despărțirii mărturisea scâncit, făcîndu-mă sa lăcrămez eu însumi: Știi cum aș vrea să mor, Sandule!" Nu mai știu când a spus pentru prima oară Irina astfel de vorbe și nici când le-a transformat, dîndu-le un sens nou: "Eu o să mă omor!" Îmi dam seama că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
politic. De la școală până la sediul gospodăriei mărșăluiau toți, în frunte cu directorul școlii și cu comandanta unității de pionieri, după gemetele muzicuței mele. Celălalt moșneag ascultă orbul, cu capul aplecat, sprijinit în mâini, cufundat în aceeași absentă reverie din străfund. Lăcrămează, cu lacrimile căzând pe treptele fostei cârciumi, sacadate, monotone, un fel de picuri ai unei ploi dintr-un început de primăvară, de cândva, dintr-o noapte pierdută... Mă fascinează moșul în manta de milițian. L-am trecut de mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vatră 20 Ș'o rădeam pe răzătoare, Mi-era fața ca o floare. Dar de când m-am măritat Mănânc pîne și beau vin La inimă pun venin; 25 Mănânc pîne și beau bere La inimă numai fiere. Ochi, plângeți și lăcrămați Că voi sunteți vinovați Că n-ați cătat ce luați. 131 Frunzuliță, peliniță, Ce-am auzit eu, bădiță, C-asară ședeai pe prag Și te pieptănai pe cap. 5 Și ședea-nnaintea ta Soră-ta și maică-ta Și tot una te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
moarte. Ilenuță bobocică, Ce despărțire ne strică, Greu nour se mai ridică Într-o vârstă subțirică. Mă-grăbesc de-a mă aduce Târziul să nu m-apuce, Face-mi-s-ar calea cruce Ca fața să nu-mi usuce. Te - mbrățoșez cu - ntristare, Lăcrămez cu sărutare, Murgul m-așteaptă afară Să pun piciorul în scară, 195 {EminescuOpVI 196} Să mă duc la ceea țară, Rămâi sufletul meu, pară. Ceru-ți ție iertăciune, Ce ți-am greșit față-mi spune. Cuvinte-n dor nu mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fost de răutate. Purta-voi cămeși de jele, Lacrimi hainele să-mi spele, Am ajuns văd zile grele, Necazuri și gânduri rele. Vai, inima îmi stricai Cât pe murgi - ncălecai. Strigă, săi, murgule, săi, Pe câți pași atâtea văi. Ilenuța lăcrămează, Tare plânge și oftează; Cine poate să nu crează, O lacrimă să nu-i cază. Eu șezând așa călare, Ea striga cu glasul mare: Oh, nu păși așa tare Nu-mi da pași de alergare. Oh, vai, nu-mi duce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lua Că mi-i murgul dintr-o joi, Nu ne duce Pe - amândoi. - Ia-mă, drăguță, călare Că eu unde-oi poposi, Din cosițe-oi despleti, Iarbă verde - a otăvi Și murgul ți L-oi hrăni; Din ochi negri-oi lăcrăma Murgul ți L-oi adăpa. - Nici așa nu te-oi lua, - Nici așa nu me-i lua Eu așa te-oi blăstăma: Prin cea pădure deasă, Mare ploae te pălească, Calul jos să te trântească, Mâna stângă să-ți o frângă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu dor Că m-a strâns Neamțu -n zăbon, Plînge-mă maică cu jele Că m-o strâns Neamțu -n curele, Curele albe de vacă. 212 {EminescuOpVI 213} {EminescuOpVI 214} {EminescuOpVI 215} Hoi, săraci feciori cum pleacă, Prinde-i ochi a lăcrăma Și inim - a suspina. Vine-o carte ș-o poruncă Elu-i musai să se ducă, Lasă frați, lasă surori Lasă doriți părinciori Cu ochii plini de dor, Las-o albă de nevastă Tot plângând pe la fereastă. 182 Eu tr-un sat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să ia pe drum plângând, Și-a lăsa plugu -n ogor Și cu ochii plini de dor, Și lasă nevasta grea; Vine vremea ș-o face Și pruncul îmblă pe vatră Nu știe cine i-i tată, Toată cas- o lăcrămează Și pe tată-său -l poftează Jele-i Doamne cui-i jele, Jele-i, Doamne, maicii mele Că m-or crescut așa mare, Haznă de mine nu are - Da mai jele-i lui Dumnezeu După un voinic ca eu. Mult
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
A spune predicație; Și caută toți dimpreună Ca să-și facă voie bună. Deci începură a da paștele Cu șuștarele, Cele din urmă cu troacele; Cei din urmă Erau toți cu voie bună - Care-n gură le lua Îndată din ochi lăcrăma, Cu dinții crășca, Din picioare scăpăra Și toți îndată strigară: Vai popă, cîtă-i osînda? " Paștele-n gură le lua De pământ se tăvălia, Pruncii striga: " O romei Vai de noi! " Atunci țiganii se-mputerniciră Și luară paștele cu ciururi, apoi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
312 {EminescuOpVI 313} 3. Când duhanul nu le va ajunge Cămișul gol vor suge. 4. Când va fi mălaiul în spuze Să steie toți să se lingă pe buze. 5. Când vor fi cu lucrul amestecați Să le fie ochii lăcrămați. 6. Cămeșile să le fie îmblătoare Să le poarte pe spinare, Perini de abă Să le fie de treabă, Sau și de lână Să le fie pe mână. 7. Să îmble iute din picioare, Să le fie vorbele schimbătoare 8
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
umedă. Încet se plecă la obrazul ei și-o sărută. Atunci ea deschise ochii încă plini de visuri, și-ntinzîndu-se somnoroasă, zise încet și zîmbind: - Tu aici ești? - Ba nu sunt aici, nu vezi că nu sunt aici? - zise el mai lăcrămând de fericire. Cum ședea el lângă ea, ea-și întinse un braț și-i cuprinse mijlocul. - Hai scoală, zise el desmierdînd-o - e ziua-n amiaza mare. Ea se sculă, își netezi părul de pe frunte și-l dete pe spate, el
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de dor Nici noaptea nu pot să dorm, Când gândesc să dorm mai bine Somnul fuge de la mine, Când gândesc să dorm mai dulce Somnul fuge și se duce, Ochii rămâne și plânge, Vărsând lacrime de sânge. Plângeți ochi și lăcrămați, Căci voi sunteți vinovați, Că ce vedeți nu lăsați Și ce iubiți nu uitați. No. 15 Dintr-o petrecere dulce Bucurat într-al meu trai, Ce gândeam că nu m-a smulge Soarta dintr-acelaș rai, Astăzi văz că ea mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
așa în mine Să nu mai trăiesc mai bine, Apoi îmi vin iarăși în fire Și-mi trag simțirile bine, Domnul m-au lăsat pe lume Să pătimesc rele și bune. Numai atât mă ciudez 438 {EminescuOpVI 439} Și îndată lăcrămez: Oh! ce ceas și loc afurisit Când am vorbit de iubit, Ceasul au fost blăstămat De când eu te-am sărutat. Pământule, cum ai răbdat Într-acel ceas blăstămat, Pământule, nu te - aprindeai, Au pe semne și tu vreai. Mai bine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
eșarfa roșă-pal a unchiului care iubea foarte mult principiul nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă, motiv pentru care era gata, la o adică, să exprime aceste opinii corecte ale sale chiar și lăsând urme pe fălcile unei doamne. Lăcrămau doamnele. Lăcrămau și-și dădeau ghionturi: "Vai, ce bărbat!..." Când a început să recite " Când te iveai într-un târziu / Prin târgul ce dormea pustiu, / Părea că pomii toți sunt plini / De flori, de cântec și lumini" gata, era clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a unchiului care iubea foarte mult principiul nici muncă fără pâine, nici pâine fără muncă, motiv pentru care era gata, la o adică, să exprime aceste opinii corecte ale sale chiar și lăsând urme pe fălcile unei doamne. Lăcrămau doamnele. Lăcrămau și-și dădeau ghionturi: "Vai, ce bărbat!..." Când a început să recite " Când te iveai într-un târziu / Prin târgul ce dormea pustiu, / Părea că pomii toți sunt plini / De flori, de cântec și lumini" gata, era clar, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
și țopăia pe loc, frecîndu-și mîinile Înnegrite de ger. Purta deasupra pufoaicei un fel de halat roșu de pînză cu glugă pe care și-l legase la mijloc cu o sfoară. Avea o față plînsă, poate din cauza ochilor care-i lăcrămau, și un nas din care ieșeau aburi ca dintr-o locomotivă. Nu puteai să-i dai nici o vîrstă; poate avea acasă zece guri de hrănit sau trăia singur cuc Într-o odaie mobilată cu sticle goale. Omul ăsta mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ajuns la modă și poate de aceea auzi pe toată lumea, cum pe toate tonurile, urlă că așa nu se mai poate, că trăim vremuri grele, după ce ei, ca niște vajnici anticomuniști, au gemut sub jugul ceaușist. Și dă-i, și lăcrămează, și urlă ca din gură de șarpe că, Doamne, unde mai este țara ceea minunată, în care în perioada interbelică pe toate drumurile curgea lapte și miere... Totuși, cred că din când în când, o privire aruncată peste umăr în
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
ea. După cină avem o mică "explicație". Maitreyi îmi spune că n-am înțeles-o atunci când am crezut că disprețuiește dragostea, simpatia..." " Lupta a durat un sfert de oră. I-am strivit mâinile. Era fermecătoare zbătîndu-se; fața i se contorsiona, lăcrăma, se ruga în gând Ia Tagore. Încerca să-și scoată mîmile prinse de încheieturi în pumnul meu; căci aceasta era lupta. Eram calm, experimentând detașat de durerea fizică și de orgoliu. În sfârșit, a trebuit să recunoască, era înfrîntă. Aceasta
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
degetelor mele către umeri se îndreptau spre ea, toată. Și o ghicii atunci cum se clatină și se reazămă mereu, tot mai mult, de mine, până ce și-a încolăcit celălalt braț de umerii mei și a început să mă strângă, lăcrămând, fără răsuflare. Peste câteva clipe o avui în brațe, dîndumi-se ea (căci nu făcui nici un gest ca să-i violentez alunecarea, hotărât fiind să-i chinui numai brațul), și, când o sărutai de astă dată pe gură, înțelesei că nu mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]