83 matches
-
condoleanțe; copilaș; to cry; curățare; curge; degeaba; a te descărca; dezbalanță; deznădejde; de dor; duioșie; după iubită; Emo; emoțional; emoționat; eu; examen; fata; fetița; firav; frică; fricos; fript; gălăgie; gelos; gumă; hohote; inima; încet; lacrima; cu lacrimi mari; lacrimi, suferință; lăcrămează; lovit; lovitură; mai mereu; de milă; milă; milos; mîrîie; mornîie; muzică; neajutorare; nemulțumire; nenorocire; neputință; nervi; nervoasă; niorcăială; obraz; ocărî; oftează; om; omul; palid; pix; plăpînd; preferință; proastă; probleme; rană; răsunător; rău; răutate; renaște; repede; salcie; sărat; sărmana; scîrbă; sensibilă
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
pasăre este sugerată de structura dialogată a discursului liric, dar și de secvența "dialog în dialog": "Păsărică, păsărea, / N-ai văzut nevasta mea? Am văzut-o la fântână / Cu doi copilași de mână. Cu mâna apă scotea, / Din ochi negri lăcrăma. / Copilașii o-ntreba: De ce plângi, măicuța mea? Plâng și eu, plângeți și voi, / Că tăticu-i la război. Sărmanii copiii mei, / Cum au rămas mititei, / Mititei se țin de vatră / Și n-au cui să spună tată, / Ei se duc pe la
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
turturea, / Pe crengi verzi tu nu ședea, / Du-te încunjură lumea / De-mi află pe mândra mea! Zboară, pasăre măiastră, / Pân` la mândra la fereastră / Ca s-o vezi ce face-n casă, / De-i afla-o suspinând, / Suspinând și lăcrămând / Și de mine întrebând, / Vină de-mi spune curând, / Că-atunci știu că mă iubește / Și la mine se gândește. / Iar de-o afli-n voie bună, / Râzând cu alții-mpreună, / Vin și spune-mi ce-ai aflat, / Ca să știu că
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
moloșag. Dacă mîța se tologește* drept în mijlocul casei e semn că va fi moloșag. Cînd pisica se linge însamnă moină. Cînd e ger și cînele se tăvălește e semn că vremea se va muia. Slăninele din pod dacă încep a lăcrăma e semn că vremea are să se moaie: are să ningă sau are să ploaie. Cînd cînele se dă de-a tăvălugul pe omăt, are să se moaie vremea. Cînd iarna va sufla vînt dinspre ocnă, vremea se moaie și omătul se topește. Cînd
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Se duce la un deal, / Să deie malul peste dânsa. / Ea se duce, deluțul se topește, / Ea se duce, deluțul se topește. / De-acolo s-a întors înapoi / Văierând și mișelând, / Fața albă zgâriind, / Păr galbăn despletind, / Din ochi negri lăcrămând. / A văzut o baltă: / Ea se duce să se înece, / Balta sacă, se usucă [...]."29 "S-a sculat Maica Domnului și s-a pornit / La muntele Ierusalimului, / C-a auzit că-i ascuțit / Ca o sângea de cuțit, / Ca într-
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
alocuri contaminat cu elemente din lirica de dragoste țărănească, așa cum se poate constata prin comparația cu o versiune a Legendei Maicii Domnului culeasă din Bucium (zona Iași): "Și o purces Maica Maria / Cosițe negre despletind / Mărgăritari înșirând / Din ochi negri lăcrămând. / Unde lacrima chica / Două merișoare de aur se făcea / Îngerii că le strângea / Și în sân i le punea."31 Conform doctrinei creștine ortodoxe, Iosif are un vis inspirat, în urma căruia o scoate pe tânăra mamă, împreună cu Pruncul, din mâinile
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu Thanatos. Aspectul mioritic al „maicii bătrîne” din amintita variantă a Caloianului se resimte mult mai stabil în forma baladescă: Iar dacă-i zări, Dacă-i întîlni Cea maică bătrînă Cu iia de lînă, Cu brîul de sîrmă, Din ochi lăcrămînd, Din caier torcînd, Pe toți întrebînd... Este o schiță de vestimentație sobră, de pelerin pus la grea încercare. Podoabele sunt drastic structurate, însemne ale călătorului bătut de soartă și de nenoroc; nici o formă decorativă care să aducă aminte de viața
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
Am vegheat și m-am rugat mereu pentru tine, dragul meu. Țiam simțit îndoielile și zbuciumul și nu am contenit rugăciunea nici zi nici noapte, murmură Theodosie, apoi reluă cu voce tare. Am îmbătrânit și uite, când bate vântul îmi lăcrămează ochii... Mitropolitul își șterse ochii cu dosul mâinii în același moment cu domnitorul. Se îmbrățișară cu dragoste sinceră. Boierii bătrâni din cele două șiruri, ca să nu li se citească emoția pe fețe, începură să cânte popește mnogoeletie. Peste vocile lor
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Domnul Commendatore a șovăit; Mariana a intervenit pe loc: — Și aia numa pencă eu am vrut să mergem. Și te-ai bocit ca Îngălata, fără să iei seama la rimmel. — Ie adevărat, a zis Ricardo. Și io te-am văzut lăcrămând. Pormă dai În boală și iei picăturili alea de soilit care le ții În scrin. — Mare năzdrâmbă mai iești, a observat Mariana. Doar știi ce-a zis doctoru, că porcăriile alea sunt bune decât la nimic. Io sunt altă chestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Cufărașu. Și Încă un șoz. Alaltăieri, În vila dă pă Arroyo, slujitoru În livrea m-a poftit Într-un salonaș cu un Figari, adevărat salon dă dans, și Tejerina m-a orbit pă loc cu farurile iei gagioale dân care lăcrăma șiroi. Mi-a zis că, oricât s-ar da cu capu dă pereții din living, nu poa să să prindă ce iera și că uneori să credea pă puntu să-și piarză mințile. Simțea că o Învăluia ura la femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
fratelui său la pământ, l-a înădușit plânsul și a ieșit din curte. Scena aceasta continuă Drăghici cu cât a fost de crudă, cu atâta și tristă, pentru că, nici un curtean n-a simțit mai puțină jele și însuși Ipsilanti a lăcrămat de acea întâmplare; apoi, Tufecci bașa Gheorghi, lăsându-și meseria de arnăut și trăgându-se la moșioara dăruită de stăpânul său pe care îl slujise mulți ani, a zidit biserica din Iași, cu hramul Sfântului Haralamb, la Sărărie, ce se
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
și de tine cum o duci cu sănătatea. Poate te mai duci pe la rudele tale de la Bacău, și treci și pe la noi. Te îmbrățișăm cu dragoste, Maria și Dumitru Vârgolici. Bordeasca ianuarie 1987 Dragă Alecu, Cu adâncă durere și am lăcrămat citind scrisoarea aflând pentru prima dată că ți-ai pierdut soția în anul 1983. Îți adresez sincere condoleanțe ! Toți vom avea același sfârșit, la bătrânețe însă și suntem datori să privim cu încredere, curaj, tărie morală, viața de azi și
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
fruntea albă de cetate. În el, deși l-au prigonit dușmani, E românească inima ce bate. Mă văd aci copil în zi de joi... Venit la târg cu tata. De departe. Bătrânul se întoarse singur înapoi. Iar eu rămas-am lăcrămând. La carte. (Justin Ilieșiu) Țăranul din Cârțișoara, ca mai tot țăranul ardelean de altfel, a știut, numai așa dintr un al șaselea simț, special al lui, că cea mai eficientă investiție pe termen lung, care să-i asigure, dacă nu
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
-l aranja ca să fie măreață, impunătoare, maiestoasă glumeam eu cu ea, cu fața ovală, de fel ridată și mereu zâmbitoare, cum spuneam, cu doi ochi care te țintuiau aruncându-ți un vino încoace, dar pe care adesea i-am întâlnit lăcrămând din cauza unor cauze nemărturisite, până la o vreme, cu o frunte înaltă care ascundea sub calota craniană multă minte cu inteligență mereu revărsată și cu un nas care parcă te mirosea dacă îi ești alături sau ba, doamna Adela, că așa
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mai bătrân de șase ani. Am ales din aceste îndemnuri la decelarea istoriei Cotnarilor patru „grase”. Când se uita Moldova la soare Când se uita Moldova la soare ca de nuntă, Rămase grea - se spune Cu fiul său Cotnar Și lăcrămă țărâna De-acea plăcere cruntă Iar Venus și cu Bachus Ieșiră din altar. De cum lovea copilul Pe maică-sa în pântec E păstrătoare cupa Când plină la-nchinat La scumpa apăsare Răspunde cu un cântec Ca de visare trează, Când grijile
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
de gît”), Cincinat Pavelescu e invidios („Sînt sigur că jumătate din păr și l-a pierdut numai de necazul meu!...”), A. de Herz își face reclamă insistentă, „bate toba”, Al. Cazaban e un spirit veninos („o viperă care cînd plînge lăcrămează venin și cînd se strîmbă crede că e de spirit”), Sadoveanu n-are talent, ci doar „umeri de hamal” pentru a duce în spinare toată viața „saci încărcați cu slove”, Caragiale e vinovat că a preferat o popularitate de „băncuță
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
presărată pe noiiată o prăjitură cu zahăr pudră-nasul tău murdar de zahăr.... Ți-am zis să nu trântești niciodată ușa, să nu știu dacă pleci! Păpușa ta, Casiana, care n-a fost prințesă, prinsese brusc poftă de plâns și zâmbea lăcrămând.Am luat-o-n palmă, gâtul i-am sucit, să nu care cumva să-ți fie iarăși dragă, mai dragă decât mine. Moartă, zâmbea încă.Am urât-o ...Simțeam ura crescând. Of, cum mai mirosea a noi două, și foaia
A doua oară unu by Diana Dupu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92922]
-
La mine-or veni, La mine s-or strânge, Pe mine m-or plânge Cu lacrămi de sânge. Și tu, oaia mea, Tu dac-ăi vedea O mândră fetiță Cu neagră cosiță Prin crânguri umblând, Din gură cântând. Din ochi lăcrămând, De mine-ntrebând, Să nu-i spui că sânt Culcat subt pământ, Ci că m-am tot dus, Dus pe munte-n sus, Prin vârfuri cărunte, Dincolo de munte, Căvălaș să-mi dreg, Flori ca să-i culeg Pentru nunta mea Ce-o să
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
Filip cântând de mama focului (tot fără sunet). Pe un perete sunt prinse niște pliențele cu scriitorii invitați, printre care și „Florian Filip“... Cu ocazia lecturilor, un domn de la Orchestra Națională Radio cântă un minut la clarinet, moment în care lăcrămăm cu toții. O doamnă de la Simon&Schuster îmi povestește, a doua zi după decernarea Nobelului, că tocmai vânduse, cu două săptămâni înainte, „world rights“ pentru Doris Lessing... O întreb cât de tare regretă. Îmi spune că e de 30 de ani
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
menționate evidențiază dragostea poetului pentru baladă, fapt ce l-a determinat să-i dea poeziei același titlu. Semnificative sunt versurile: „Brâul tău din copcii s-a desprins, - târzii, Pașii ți-i înseamnă pe cărări cu lună... Pentru ce și astăzi lăcrămezi și vii Când la stână fluierele sună? El, cu ochi ca mura, tras ca prin inel, El, cu plete negre-n vânturi scuturate, N-are să mai poată mândrul ciobănel Înaintea ta să se arate...” În finalul creației, imaginea mamei se
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
sâmbăta / Pentru dus la Canada... Foaie verde de prin vie / Pleacă omul și nu știe / Află slabă bucurie / Așa am plecat, și eu / Cu nădejdea-n Dumnezeu, / C-am auzit o minciună / Că America e bună / Dar din ochi mult lăcrămez / Și din inimă oftez...” Dreptatea publică susținut la rubrica Bibliografia recenzii ori cuprinsul cărților, revistelor și ziarelor primite la redacție. Despre Mărăști, Democratul, Școala, Calendarul copiilor, Poporul, Credința, Cuvântul țărănimii, Gazeta Bucovinei din 1924, Calendarul poporului pe anul 1925,, , Voința
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Abisiniei. Pierre Cot, Go-mo-jo Ordinea de la ceremonia privegherii și înmormântării, discursurile Malenkov, Beria, Molotov; defilarea trupelor, infanteriei motorizate în cară blindate, a aviației cu reacție, artileria grea, a rațelor (tip nou de avioane). Vecinul meu colhoznicul cu căciula mare, care lăcrăma și-și ștergea ochii c-o cârpă. Fetița care s-a dus și a depus o floare la catafalc. Cei doi bătrânei care au adus păreche singuratecă o coroană într-o roabă. Bătrână sărăcăcios îmbrăcată la priveghi. Băiețelul care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
spune lor; spune-adevărat că m-am însurat c-o blândă crăiasă a lumii mireasă, că la nunta mea a căzut o stea... Iar dac-îi zări, dacă-i întâlni măicuță bătrână cu brâul de lână, pe culmi rătăcind, din ochi lăcrămând, de toți întrebând: Cine mi-a văzut cine-a cunoscut sprinten păstorel tras ca prin inel? Fața lui spuma laptelui, ochii lui floarea câmpului, mustăcioara lui spicul grâului? Tu mioara mea nu te îndura și-i spune curat că m-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la sfadă și scot cuțitele stăpânii, patronii, baronii, tenorii... Dar treaba asta cu echipe, antrenori, arbitri de tușă plus căpitani îmi miroase a Noica, mie, iară ție îți amintește de performerii recrutați, câte unul la milion ori de filosoful păltinișan lăcrămând prin birourile prim-secretarilor (în loc să antameze, cum îi sugera Paleologu, "critica puterii de județ"). Visez, eu, la echipe fără membri și fără căpitani, doar mi-s anarh și patafizician, ce chizda mă-sei! Un cuțit fără mâner, căruia îi lipsește
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a spus Cehov, vreo cinci nuvele dintre care, oricât de puțini știam rusa, Draga de ea! Am urmărit-o ușor, fără efort, purtat doar de melodia spunerii până la Iasnaia Poliana (în sfârșit!), acolo unde Tolstoi, după lectura nuvelei, ar fi lăcrămat, după cum țineam minte dintr-un text al lui Gorki (Gorki sau...?, - oricum, un text care avea grijă să sublinieze că lui Tolstoi nu-i plăcea teatrul lui Cehov fiindcă nu avea un punct de vedere clar și răspicat). Din senin
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]