1,303 matches
-
Valea Plângerii și până-n Munți, Din Răsărit și până-n Asfințit Sunt tot mai răi păgânii și mai mulți! Toți spinii din cununa Ta mă dor Și stropi de sânge-mi picură pe cale, E-atâta ură, Doamne-n ochii lor De lăcrimează lemnul crucii Tale! Până la Paști nici nu mai au răbdare Și-L răstignesc mereu pe Fiul Sfânt! Ei n-au crezut vreodată-n Postul Mare, Și nici în altele de pe pământ, Ei nu vreau mânăstiri, nici catedrale, Nu cred în
PĂGÂNII... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nicoara_horia_1460286828.html [Corola-blog/BlogPost/381962_a_383291]
-
aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Am mâncat pâine de vatră, băut-am vin de nemurire, pentru că era prea seară în vie, ne-am întâlnit în poezie. Am tot cântat ,am tot dansat, pictați pe pânzele abstracte, am tot zâmbit, am lăcrimat, de bucuriile înalte. Ne-am amintit de Donna Alba, Rusoaica la Braț cu Andromeda, și greu a fost când am plecat, pierdusem calul și șareta. ascunse în timp de neuitat. Când am plecat era prea seară, cu despărțiri de rămas
LA DRĂGĂȘANI M-AM ÎMBĂTAT DE IUBIRE de NICOLAE NISTOR în ediţia nr. 1938 din 21 aprilie 2016 by http://confluente.ro/nicolae_nistor_1461229122.html [Corola-blog/BlogPost/354516_a_355845]
-
cântată de bemolii ce sorb orice diez și-orice becar. O singură romanță, de fapt un laitmotiv, fără să vreau mă obsedează-ntruna, dar corzile viorii-au plesnit. Mai e doar una și-n partitură-un ultim portativ!... Cassandra Cassandra lăcrimează. Prezice fără greș, dar nimeni nu o crede niciodată. Privește tristă Troia de greci incendiată și plânge lângă fiecare leș. Mânia lui Apollo i-a strecurat în har amara neîncrederii otravă ce-n sufletul ei tânăr o simte ca pe-
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1547 din 27 martie 2015 by http://confluente.ro/anatol_covali_1427481758.html [Corola-blog/BlogPost/340961_a_342290]
-
cafenele, în baruri, în cluburi nu în locurile unde se servește mâncarea, sunt bine delimitate, așa cum sunt în aeroporturi. Și asta nu cred ca deranjează pe nimeni. Îți recomandăm Scuzați-mă, fumătorilor, știu că vă simțiți discriminați, dar mie îmi lăcrimează ochii de la fum -Dacă amendamentele trec de Camera Deputaților urmează ca și în Parlament să se facă astfel de locuri de fumat? -Probabil că da, dar asta după ce va trece și de Camera Deputaților, va mai dura. Eu cred că
Senatoarea Vasilica Miron, țigara de după legea antifumat: „La noi, în Rădăuți, e o singură terasă. De când nu se mai fumează i-au scăzut vânzările...” by https://republica.ro/senatoarea-vasilica-miron-tigara-de-dupa-legea-antifumat-zla-noi-in-radauti-e-o-singura-terasa-de-cand [Corola-blog/BlogPost/338653_a_339982]
-
trecut, Curgând șuvoi de rouă binecuvântată, Lacrima bucuriei ți-e inamic temut Al suferinței, nici n-ai crezut vreodată... ...ce putere ți s-a ascuns in lacrimi Și ce vie dragoste găsești in patimi. Primești botezul sfânt, spre dulci iertări, Lăcrimând dorului de tine și uitării de-a iubi! Referință Bibliografică: Nici n-ai crezut vreodată... / Gabriela Docuță : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2151, Anul VI, 20 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Gabriela Docuță : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea
NICI N-AI CREZUT VREODATĂ... de GABRIELA DOCUȚĂ în ediţia nr. 2151 din 20 noiembrie 2016 by http://confluente.ro/gabriela_docuta_1479662413.html [Corola-blog/BlogPost/385033_a_386362]
-
Sentiment > DESTIN Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 1864 din 07 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Rescris destinul doar cu mâna Ta Ai vrut să pui în toate rânduială, Pășesc prin viață cu sfială Iar bucuriei... îi cer a lăcrima. Prea multe porți păreau de netrecut La fiecare pas necunoscut, Tu ai sperat mereu și ai cusut Nădejdea ca pe-un fir de început! Și ai crezut cât pentru amândoi Că -apare curcubeul după ploi, În geana dimineții doar lumina
DESTIN de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1454853491.html [Corola-blog/BlogPost/370103_a_371432]
-
pârguită, sângerând de maci, pentru cei săraci, pentru buni și răi, credincioși și atei. Pentru bobul sfânt, veșnic legământ, crescut în pământ. Te-or culege mâine, tu miros de pâine, vatra luminând, chipul mamei blând, șoptind un descânt, din ochi lăcrimând. Veșnicia verii Vară cu miros de glie, răspândită-n veșnicie, cu alaiul tău de flori și cu mii de cântători. Cu suflarea ta fierbinte, cu izvoare și cuvinte, pentru aducerile aminte. De toamnă S-a ivit în zori o fată
PRINTRE ANOTIMPURI de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 by http://confluente.ro/Printre_anotimpuri.html [Corola-blog/BlogPost/348277_a_349606]
-
soare care răsare în viața ta și nu cunoaște asfințit”; „Adevărata prietenie reprezintă o valoare pe care timpul a scris-o cu sufletul”; ș.a. Patria, în ochii minții autoarei se prezintă și ea astfel: „Patrie. Ochi însetați de biruință care lăcrimează peste vreme”. Pentru generațiile de tineri de acum sau cele ce vor veni, căutarea pepitei în muntele de steril poate părea ușor utopică. Când totul ți se oferă pe bandă, de ce să te mai ostenești să afli de ce și cum
CUGETĂRILE TINEREI ÎNŢELEPTE CĂTRE LUME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 by http://confluente.ro/cezarina_adamescu_1485938820.html [Corola-blog/BlogPost/374679_a_376008]
-
fără să vrem, fără să știm Cu ce am fost, ce am iubit, sau încă mai iubim. Ne așezăm tăcuți, pe colțul unui gând Care ne-a bucurat cândva, sau ne-a durut Și ne privim din nou zâmbind, Sau lăcrimăm durerilor ce le zărim. Ne-atingem sufletul cu-un gând Oriunde-am fi pe-acest pământ Și învățăm, că depărtarea, Nu e distanța dintre noi, ci e UITAREA. Referință Bibliografică: Amintirea / Ana Soare : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1909
AMINTIREA de ANA SOARE în ediţia nr. 1909 din 23 martie 2016 by http://confluente.ro/ana_soare_1458740960.html [Corola-blog/BlogPost/348612_a_349941]
-
mai avea răbdare. Ieșise de câteva ori la poartă, tot privind pe drum în direcția de unde trebuia să-i vină fiica. Când i-a văzut apropiindu-se, inima i-a tresăltat de bucurie. Le-a ieșit în întâmpinare, la poartă, lăcrimând și frământându-și mâinile de emoție... - Sărut-mâna, mămică! - Draga mamii...! Îmbrățișarea lor nu avea nevoie de cuvinte. Era trăită cu aceeași intensitate ca de fiecare dată. Pentru Emanuela, părinții reprezentau marea ei slăbiciune. Reprezentau icoanele cărora li se închina. Deși
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1424034758.html [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
creature You’ll never want to meet, For poisoned thoughts Are covered to be sweet, And you will know he fought To cover well his tripping feet. VECHEA CASĂ Nu-l mai satisface pe proprietar. În timp ce cărămizile ude dela colțuri Lăcrimează pe la geamuri, Suflate de vânt Ramele ferestrelor se clatină, Leaturile de lemn putrezite ale verandei Se desprind unele de altele, Petece de mușchi acoperă Leii de piatră, păzitorii casei. Și pare că nimic nu dorește să se preocupe Că fiarele
VISE NEÎMPLINITE (POEME)1 de ADRIANA ORR în ediţia nr. 1789 din 24 noiembrie 2015 by http://confluente.ro/adriana_orr_1448369374.html [Corola-blog/BlogPost/375052_a_376381]
-
Uită datina și portul, uită caselor pridvorul. Uită patria și neamul, nu-și mai amintește-ogorul, Nu mai știe cum se cântă nici durerea și nici dorul. Nu mai știe gustul pâinii, lângă apa răcoroasă, Nici cum cade-n dimineață iarba lăcrimând sub coasă. Nu-nțelege-n primăvară zbuciumul din clorofilă Și nu știe cum răsună pasul tocului pe-o filă. ALEARGĂ TIMPUL În liniștea trezită prin visuri de prigorii, Trec cerbii dimineții pe pajiștea culorii; Pe sub copite sfarmă a ierbii glăsuire
PREMIUL I LA CONCURSUL MEMORIA SLOVELOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 by http://confluente.ro/ion_nalbitoru_1439123932.html [Corola-blog/BlogPost/340223_a_341552]
-
propovăduit de noi, care este Hristos, Dumnezeul nostru. Vedenia acesta nu am avut-o numai o dată, ci am văzut-o de trei ori. Încredințat de a treia vedenie, am povestit-o celui intru sfinți patriarhul Evloghie. Cand a auzit a lăcrimat și a întins mâinile sale la cer și a mulțumit lui Dumnezeu, zicând: - Multumescu-ti Ție, Stăpâne Hristoase, Dumnezeul nostru, că deși sunt nevrednic m-ai făcut propovăduitor al adevărului Tău; și pentru rugăciunile slujitorilor Tăi Petru și Leon, bunătatea ta
LIVADA DUHOVNICEASCA (48) de ION UNTARU în ediţia nr. 1038 din 03 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Ioan_evcrata_livada_duhovnic_ion_untaru_1383454060.html [Corola-blog/BlogPost/372288_a_373617]
-
pe vechi poteci, Te mai aștept placid, onest, cuminte, În ale minții mele cartoteci... Vin sărbători... Te izgonesc din minte, Dar tu apari mereu, mereu... În dar!... Sub cerul sidefat iubirea-i punte, Ea ne unește tainic, ireal. Văd munții lăcrimând sub copci de gheață, Văd chipul tău, primăvăratic vers, O clipă!... Vreau în hibernala ceață, Să construim dualul Univers. Micuț, abscons ( al nostru ) el va fi, Un minunat pastel pe căi de viață, Poemul unei tandre nebunii... La mine-n
LA MINE-N GÂND ( DIMINEAŢĂ DE DECEMBRIE TÂRZIU...) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 by http://confluente.ro/mugurel_puscas_1451500135.html [Corola-blog/BlogPost/372566_a_373895]
-
mormânt eu sânger strop cu strop./ Ard dincolo de mine lumini până târziu,/ când eu cobor în Zarcă și-n bezne iar mă-ngrop.( Noaptea de Înviere). Peste giulgiul de lumină, Dorul și-a pus Pecetea Iubirii. Bocetele devin Cântarea Cântărilor, lăcrimând sublim în splendoarea Slavei Învierii. Maria și Fecioarele, Ucenicii și Îngerii, Mamele și Florile, Copiii și Arhanghelii, Tații și Apele, Vinul și Eroii, Păsările și Mucenițele, Cuvioșii și Cucii, Pâinea și Crucea, Catapeteasma și Codrul, Viețuitoarele și Magii, Păstorii și
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 by http://confluente.ro/Crucea_si_invierea_in_poezia_golgotei_romanesti.html [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
neștiind că el E în altă depărtare. Între ei creșteau distanțe Din cuvinte împletite, Rătăcindu-i pe-amândoi Pe planete diferite. Colțul rupt din Luna tristă Picura sânge prin lacrimi, Iar Pământul calm, distant O privea în negre patimi. Colțul lăcrima întruna Căci avea dureri ascunse, Iar Pământul asculta Vraja vorbelor nespuse. Câteodată Luna ruptă Încerca să lăcrimeze, Iar Pământul serios Îi cerea să înceteze. Cu durere primea sfaturi Colțul trist din Luna ruptă, Căci Pământu-n rece-cald Fără voie o inundă
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1465412083.html [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
amândoi Pe planete diferite. Colțul rupt din Luna tristă Picura sânge prin lacrimi, Iar Pământul calm, distant O privea în negre patimi. Colțul lăcrima întruna Căci avea dureri ascunse, Iar Pământul asculta Vraja vorbelor nespuse. Câteodată Luna ruptă Încerca să lăcrimeze, Iar Pământul serios Îi cerea să înceteze. Cu durere primea sfaturi Colțul trist din Luna ruptă, Căci Pământu-n rece-cald Fără voie o inundă. Ea îi cere-n taina mare S-o privească mai atent, Însă el ca un Pamânt Rămânea
UN PĂMÂNT ȘI-UN COLȚ DE LUNA- BUNĂ DIMINEAȚA PĂMÂNT- COLȚ DE LUNA, ASCULTĂ de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 1986 din 08 iunie 2016 by http://confluente.ro/angela_mihai_1465412083.html [Corola-blog/BlogPost/385263_a_386592]
-
în roua dimineții. Dar stropi risipiți au udat pelinul, De amar să-mi umple paharul vieții. L-am golit de amarul amintirii În ochii mei, să-mi umple pocal de dor, Ca să-mi poți stropi mugurii iubirii, Când sufletu-mi lăcrimează dintr-un nor. Eu n-am să plâng, că n-am plâns niciodată În vremea când te căutam pe astre. Doar tristețea de lacrimi inundată, Curge-n izvoare cu priviri albastre. Pe flori crește iubirea renăscută În primăveri cu doruri
ANTOLOGIE DE POEZIE ROMÂNEASCĂ-„RENAȘTERE , COAUTOR MARIA FILIPOIU de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1926 din 09 aprilie 2016 by http://confluente.ro/maria_filipoiu_1460152063.html [Corola-blog/BlogPost/384856_a_386185]
-
în genunchi, iertare, Că prea au dușmănit-o toți Și am uitat că-i sărbătoare Și nu mai suntem patrioți! Luați, români, în brațe țara! Și chipul să i-l mângâiați, Iar când va intona fanfara Nu vă sfiiți să lăcrimați... Să-i cereți, în genunchi, iertare, Că n-ați avut grijă de ea; Degeaba mai avem hotare, Dacă ne calcă cine vrea! Referință Bibliografică: Luați, români, în brațe țara! George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1066, Anul III
LUAŢI, ROMÂNI, ÎN BRAŢE ŢARA! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1066 din 01 decembrie 2013 by http://confluente.ro/Luati_romani_in_palme_ta_george_safir_1385912086.html [Corola-blog/BlogPost/344505_a_345834]
-
la care s-a tot gândit, numai să se ivească ocazia să-l pună în aplicare. Minela încercă să se odihnească, poate îi va trece senzația de răceală și durerile de cap. Începuse să-i vâjâie urechile iar ochii îi lăcrimau. Nu mai răcise de mult timp. Dalia a luat cartea de poezii:RĂTĂCITE ANOTIMPURI, a poetei sale preferate Georgeta Minodora Resteman. Îi plăceau poeziile acesteia. Unele parcă îi descriau propriile sale trăiri. Îi tălmăceau visele frumoase despre iubirea adevărată pe
ROMAN (CAP. LECTIA DE ECHITATIE ) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 611 din 02 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Zbor_spre_stele_roman_cap_lectia_de_stan_virgil_1346596641.html [Corola-blog/BlogPost/343898_a_345227]
-
alămuri, de toacă, pe dealurile și colinele gândurilor mele, care curg pe unduiri de note line. Simt aripi cum se întruchipează în visul meu de amintiri și iar revii, tu, amintirea mea, tu din timpuri uitate iar ochii-ncet îmi lăcrimează-ntr-un tărziu de noapte. Văd o stație, pun un bănuț și-un bărbos uitat de lume îmi cântă prin freamătul său de sunete rătăciri pe alei, de parc sau oriunde ar fi, prin neuitate melodii, care sufletu-mi zdrobește
TU, ÎNCĂ, MAI EŞTI CONDOR AL AMINTIRII MELE! de VIOREL MUHA în ediţia nr. 2122 din 22 octombrie 2016 by http://confluente.ro/viorel_muha_1477161706.html [Corola-blog/BlogPost/354569_a_355898]
-
numai chipul tău.... IV. GLOSSA VEȘNICIEI (MARELUI POET MIHAI EMINESCU), de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017. Numele-ți sfințit de stele A eternizat cuvântul, Mările te-aduc și ele Azi, înseninând pământul. Dacă cerul lăcrimează Și te-mbracă-n veșnicie, Tu de-a pururi ne veghează Lăcrimând cu poezie. Noaptea curge-ntre ruine Și îți cântă o baladă, Inimile sunt străine, Cine rana să le-o vadă? Tu cunoști a lumii boală, Vindeci patimile grele
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
Mihalache, publicat în Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017. Numele-ți sfințit de stele A eternizat cuvântul, Mările te-aduc și ele Azi, înseninând pământul. Dacă cerul lăcrimează Și te-mbracă-n veșnicie, Tu de-a pururi ne veghează Lăcrimând cu poezie. Noaptea curge-ntre ruine Și îți cântă o baladă, Inimile sunt străine, Cine rana să le-o vadă? Tu cunoști a lumii boală, Vindeci patimile grele, Mai răsune` sub cerneală Numele-ți sfințit de stele. Dacă plopii se
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
de războaie,Armele le-am ridicat la cer,Ochii mei s-au transformat în ploaie,Iartă-mă! E tot ce îți mai cer.... XVII. LACRIMA UNEI AMINTIRI, de Alexandra Mihalache, publicat în Ediția nr. 2023 din 15 iulie 2016. A lăcrimat o amintire În care te-ai adăpostit Și-n înserarea din privire Cu lacrima te-am învelit. Doar cerul îți ședea sub frunte Brodând cuvântul ce l-am scris, Zăpezile păreau mărunte Iar ochii tăi de nedescris. Cântam cu îngeri
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]
-
ai dispărut în umbre iară Stingher în lume m-ai lăsat. Dar cânt și astăzi pentru tine Același cântec cum n-a fost Poate-o fi rău, poate-o fi bine, În lacrimă s-ai adăpost. Citește mai mult A lăcrimat o amintireîn care te-ai adăpostitși-n înserarea din privireCu lacrima te-am învelit.Doar cerul îți ședea sub frunteBrodând cuvântul ce l-am scris,Zăpezile păreau mărunteIar ochii tăi de nedescris.Cântam cu îngeri la vioarăUn cântec cum n-a
ALEXANDRA MIHALACHE by http://confluente.ro/articole/alexandra_mihalache/canal [Corola-blog/BlogPost/385242_a_386571]