73 matches
-
Mânată de un impuls, Gabriel îi oferi lui Hattie o tartă (pe care o cumpărase pentru ceai) și pe care Hattie i-o înmână lui Pearl care, la rândul ei, o așeză pe jos, în hol, lângă ușă. Ochii sinceri, lăcrimoși, ai lui Gabriel o fixau pe Hattie cu o simpatie neîncrezătoare. Astăzi, Gabriel avusese nefericita idee de a-și lega la spate, cu o panglică, părul pleoștit. Fața îi era încordată și lucioasă, iar nasul înroșit de vântul de aprilie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
ai uitat la fata aceea prin binoclu. Te-a văzut din grădină. E pretutindeni. Nu face nimic, n-are nici o importanță. George strănută. — Ai răcit. Da, am luat răceala de la Tom. — Cred că Gabriel e cea mai tâmpită și mai lăcrimoasă ființă omenească pe care am cunoscut-o vreodată. Și e îndrăgostită de tine. — Da. Nici asta n-are nici o importanță. — De ce-ai venit aici? — Din cauza lui Bill Șopârla. — Mi-am spus eu. Alex se așeză lângă George și îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
TV și de ma sochismul valah, luând-o spre nord-vest cu mașina, cum vezi buna înclinare a balanței întru binecuvântata înțelepciune încorporată-n sloganul „nu-i dracu-așa de negru!“. Lume deschisă la minte și iute adaptată, care detestă neputința lăcrimoasă și spectrul stupid al dro bului de sare de pe sobă, grădini și ferme profitabile, investiții în Ungaria, concedii faine (bașca spitalizări) în Austria, insolite inițiative administrative, solidarizare (asociere), inventivitate financiară, totul, firește, în paralel cu Statul, ori în ciuda lui. Cum
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
toți aceeași părere, Voicea făcea cheta și pleca după băutură. În tovărășie, căpitanul apăruse mai târziu. Se ivise pe neașteptate după război în sala de clasa a doua din gara veche. Cu un ochi operat și cu celălalt încrucișat și lăcrimos, studia pe călători, apoi salută doi țărani care ședeau cu aer expectativ pe bancă. Unul din ei silabisea ziarul. - Ce mai nou la gazetă ? se interesă vagabondul. - Mde ! răspunse complicat țăranul și privi cu îndoială la îmbrăcămintea trențărosului : sârme, ațe
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
pînă în zori, apoi adormi iar. Era duminică, și în după-amiaza aceea veniră și alți studenți care făcură cafea, pictară și pălăvrăgiră. Thaw stătu întins, prefăcîndu-se că citește, dar compunîndu-și, de fapt, discursuri de despărțire de Marjory, unele amuzante, altele lăcrimoase, sau stoice, insultător de reci și nesăbuit de violente. Macbeth sosi seara. Școala de artă îl exmatriculase pentru beție, iar el se așeză cu toată greutate într-un scaun și, cocoșindu-se, zise: — Ce-i cu Duncan? De ce stă ghemuit? — Șșș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ar putea sugera un sistem de referințe culthurale, dar eu încerc să exprim altceva.) Pe Agrippa îl întâlnisem de câteva ori în împrejurări și localități diferite (Călărași, Jibou, Câmpulung-Muscel, București), totdeauna sub înfățișarea aceluiași câine răpănos și negru, cu ochi lăcrimoși, extrem de expresivi, și cu un rânjet pe bot, cumplit de uman. Și el mă recunoscuse ușor de fiecare dată, chiar și atunci când, din motive personale, n-aș fi vrut să mă recunoască. La una din întâlnirile noastre l-am fotografiat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
Conținutul lui îl scoase pe Porfiri din apartamentul său. ă Alexander Grigorevici, nu ai văzut cine mi-a lăsat asta? Așezat pe taburetul său înalt de la birou, funcționarul șef abia de-și îndreptă privirea înspre Profiri, fiind reținut de lamentările lăcrimoase și incoerente ale unei femei slabe și agitate. Deși pălăvrăgeala ei produse pe fața funcționarului o expresie de dezgust profound, acesta nu își putea lua ochii de la ea. Fără vârstă, fața femeii era ciupită și palidă, cu urme de roșu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
grumazul gros al sculei belite, iconița atârnată de el și capul bărbos al unui popă de țară. Cap, 132 DANIEL BĂNULESCU câteva secunde de catargul cișmelei, o examinară, înconjurînd-o și ciupindu-i pleoapele și pulpele cu boturile lor de ogari lăcrimoși. Eșuă în punctul cel mai înalt al grădinii. Pe tălpșanul ce dădea spre acareturile bătrânului rus cu nume de bulgar, M.A. Bulgarici. Sau poate M.A Bulgakov (excentricul medic aproape orb, care, plănuind, prin 1940, să-și ia tălpășița
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
concediu lung de convalescență. Ar fi mai bine să puneți un suplinitor în care aveți încredere. Eu m-aș oferi bucuros să fac acest serviciu, fără nici o pretenție. . Conțescu ascultă foarte atent cuvintele lui Gonzalv, clipi din ochii mici și lăcrimoși, apoi zise: . - E prea târziu acum spre a pune un suplinitor. Sper să mă fac bine. Atunci am să-i pregătesc peste vară luîndu-i la munte, pe terenul de cercetări, iar examenele le vor da la toamnă. Celula morală a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lumii mele, pare să spună Bernea, dar uitați-vă cât de cuprinzătoare este lumea mea. Este un imperiu, un dublu imperiu, roman și creștin." Care alt român (Eliade?) a avut inteligența să evite în același timp sudalma răzvrătită și oftatul lăcrimos și înamorat (cele două ipostaze între care ne mișcăm cu toții când e vorba de Romînia) și să se înscrie în felul acesta în vastitatea unei tradiții ― simțită, făcută vizibilă și "demonstrată" ― care nu trimite la ficțiunea unei origini, ci la
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
unor trupe. Bătrânul din după-amiaza aceasta, care se apropie de Rege fără să aibă în mână albumul sau vreo carte, poartă cizme și e îmbrăcat oarecum vânătorește, cu un surtuc ciudat plin de cheotori. Are părul alb, ochii albaștri și lăcrimoși, fața plină de vinișoare roșii și albăstrui, mersul falnic și nesigur în același timp ― și vorbește tare. "Sire, începe, eram la Mânăstirea Dealului când tatăl Majestății Voastre și Majestatea Voastră. .." Regele îl privește cu chipul său imobil. "Sire, aud apoi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
martirilor” cauzei naționale. Un articolaș pirpiriu publicat într-o gazetă sau, mai simplu, câteva cuvântări (strigături) la un miting îți asigurau un loc în mult râvnitul pomelnic. Esențial era să te arăți, să fii văzut, să spui pe un ton lăcrimos cât de mult ții la oamenii acestui pământ. Dintr-o simplă vocație, care se deschise generos în perioada de avânt revoluționar ce ne animase pe toți, martiriul în numele cauzei naționale devenise de la un timp o meserie profitabilă, care te mai
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
și în plus este uns cu toate alifiile? Plâng și eu uneori Mă întrebați ce fac eu acum? Păi nu vedeți? Plâng domnilor, plâng. Dar să nu vă închipuiți că am dat ușor, ușor în doaga lui Băsănău, ciumetele ăla lăcrimos, care cum vede un stol de cai verzi pe pereți, hop și el cu lacrimile, ci eu sunt om serios, cu număr la poartă și agud în curte, așa cum mă cunoașteți și cum mă cunoaște și nea Vasile hingherul
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
comunica. Cehov îi scris lui Gorki că a creat trei eroine cu același tată și aceeși mamă, dar "fiecare trebuie să-și aibă genul ei". [...]În acest sens, Alexa Visarion a creat o scenă absolut extraordinară: Andrei își ține discursul lăcrimos nu în fața surorilor, ci a paravanelor ele s-au culcat și de unde răspund arar, alene, greoi ca în vis. E drept că suntem în actul III, după teribilul incendiu, când "toți sunt obosiți, aproape că dorm" și e "o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atunci măi... ci vânători! mai mult pentru sine, murmurând. „...- Măi, Fa... Fanachi, parcă așa îți zâci! Când mai vânăm, măi, un „lopătar“, ha, ci zâci? și boierul îi zâmbi cu gura mult lărgită, și ou ochiul acela adânc, cenușiu și lăcrimos, bătându-l pe umăr cu mâna, de-l trecură pe bietul țăran toți fiorii. - Păi,.. păi, să vânăm, Coani Griguță... să vânăm. Când vrei mata.. când vrei mata, Cuconi Griguță! , se pripi fostul hăitaș, să-i facă pe plac bietului
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca o vedenie. Te frecai la ochi, întrebându-te... „Oare, chiar a fost?“ și totuși, nefericitul moșier... dorea să vâneze un lopătar. Când se uita la tine, bărbos, îndoit de șale, sprijinit în toiag, doar din ochiul adânc, cenușiu și lăcrimos, țâșnea ca o suliță, o privire vie care te pătrundea neîndurat, te făcea să-l asculți și să-l respecți. ...Acum, cu mintea scăpătată, umbla himeric prin pădure, căutând lupul sur să-l ucidă. - Nu mai căta „lupu‟ sur“, boierule
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care bucurau dar și întristau sufletul... Era atâta jale în cântecul lui, că-ți frângea inima, sufletul, de piatră să fi fost. Toți, la intrarea lui Lisandru, își țineau răsuflarea. Crâșmarul mic, spânatec, răsări de după tejghea clipind des din ochii lăcrimoși, în fața lui Lisandru. - Rachiu, măi Șmil... rachiu!.. îi șuieră el sprijinit într-un cot pe tejghea, privind înnegurat în jur. Crâșmarul dispăru pentru o clipă, ca un duh și se întoarse repede, punându-i dinainte pe tejghea un clondir plin
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
lui coleg de școală, ce mare scofală făcuse, pe care acesta n-ar fi realizat-o niciodată... Tata nu observase privirile neajutorate ale lui Hans Saner când, în timpul unei drumeții, se oprea ca prin farmec și se uita cu ochii lăcrimoși ba la un vârf de munte, ba la un pom înflorit, de parcă ar fi trebuit să descopere într-o corolă ceva ce lui, lui Hans Saner, îi rămânea străin, ceva ce el însuși nu înțelegea și totuși simțea cum îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
End. — Atunci de ce au huiduit-o? — Cei de la galerie au fost cei care au huiduit, plus lojele ieftine și fundul sălii. Ei nu pricep și nu apreciază textul - cum ar putea, când timp de decenii s-au hrănit cu melodrame lăcrimoase și farse grosolane? N-au avut Înțelegere pentru scrupulele morale ale lui Guy Domville și, când le-a refuzat finalul fericit optând, În cele din urmă, În favoarea preoției, asta a fost picătura care a umplut paharul. Cei din staluri au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de către ceilalți, Erbsen mit Speck. Ceilalți bețivi îl lăsară cu bâiguielile lui atroce, îngăduindu-l din bună-cuviință, dar Iuga nu se opri, până nu răbufni în hohote, iar lacrimile i se prelingeau, stingându-i-se în mustățile roșii. Intervenția, la fel de lăcrimoasă, a lui Nicanor, se dovedi o neîndemânatică și inadecvată compătimire. Când el zise: cumnate, lasă! Știm cu toții cât ai suferit, de foame, de sete, de trudă, de rană, de bombă..., Iuga explodă de turbare. Auzind înșirarea, lipsită de profunzime, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
sperăm să avem. La Budapesta am dobândit speranța că putem fi mai eficienți decât ei ! În nici un caz cerșind un blid de mâncare ci... prin muncă și minte ! Vizitată mai de multe ori (în orașele Debrecen, Gyor, Budapesta), cu revederi lăcrimoase cu români orășenizați acolo, țara a prezentat o națiune revansardă și arțăgoasă. Câinele te mușcă, chiar dacă-i dai de mâncare, când îi vine bine, ziceau ardelenii despre vecinii pe care azi îi vizitează ușor. (Meridianul, An II, nr. 103 (232
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
nu mai terminam povestindu-ne, unul altuia, începutul vieții noastre. ne-am despărțit și a rămas să ne revedem în ziua următoare, dar și în altele, și apoi am mers și la câte un film, după unul din ele, mai lăcrimos și cu începuturi de căsnicie, că așa erau atunci unele pelicule, dulci provocatoare, după ce am ieșit de la spectacol, cu toate că mă socoteam a fi îndrăzneț, de data aceasta m-a m dovedit un mare timid. Rușinos, mi-am dezvăluit gândul și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
probabil fără precedent - din punct de vedere cantitativ - în istoria culturii românești, Constantin Bacalbașa și-a încercat forțele și în domeniul literaturii. A debutat, de altfel, în presă, în 1878, cu poezii lipsite de har și de clamatoare în stilul lăcrimos al epocii: Cât toamna e departe de a vieții cale Și fruntea mea jună în sus va căuta Curgi nectar al vieții în sacre pocale Până n-o fi jale Până moartea cruntă nu ne-o secera!38 Singur, sau
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]