73 matches
-
îi lipsește, cu desăvârșire. Cu o încredere în sine inepuizabilă, el se lansează în fiecare pagină în noi și noi tirade înfocate, fără să audă hohotele de râs ale spectatorilor. Valet ´ ii culturii Georgeta Blendea Zamfir scrie o proză siropoasă, lăcrimoasă și prețioasă. Trimițându i cu ani în urmă un manuscris lui Constantin Noica, a primit un răspuns măgulitor: „Aveți condei, aveți o frază măiastră, nu vă potriviți la valeții culturii, ci doar la zei...“ Din dorința de a-i face
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
de versuri (Rondel în numele iubirii, Zodia Fecioarei, Pitești, 2007) nu strălucește. Frumusețea sufletească nu ține loc de talent și de cultură poetică. Rondelurile din volumul cu care a debutat târziu, înconjurată de copii și nepoți, cuprind adevăruri banale și exclamații lăcrimoase: „Când moare omul drag, crengile copacilor sunt triste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste. Și lacrimile tale sunt grele, nu artiste. / Iar florile, parcă-și șterg ochii cu batiste. Deși știm bine, c-odată-o să murim, / Nemuritori ne credem
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
curge în pivniță“. Iar mă duceam „să văd“. Îmi inspectam comorile râncede, echipat cu o jalnică trusă de scule. Mai strângeam un șurub, mai constatam o scurgere de proveniență incertă. Nimic major. Cel mai adesea plantam o farfurie sub țeava lăcrimoasă și mă mântuiam. Urcam solemn și anunțam (exact ca la ultima inspecție) că „la un moment dat va trebui înlocuită toată instalația“. Sentința era, invariabil, primită cu teroare. Supușii mei cădeau pradă calculelor financiare și groazei lor legendare de „tevatură
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ar putea sugera un sistem de referințe culthurale, dar eu încerc să exprim altceva.) Pe Agrippa îl întâlnisem de câteva ori în împrejurări și localități diferite (Călărași, Jibou, Câmpulung-Muscel, București), totdeauna sub înfățișarea aceluiași câine răpănos și negru, cu ochi lăcrimoși, extrem de expresivi, și cu un rânjet pe bot, cumplit de uman. Și el mă recunoscuse ușor de fiecare dată, chiar și atunci când, din motive personale, n-aș fi vrut să mă recunoască. La una din întâlnirile noastre l-am fotografiat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
de către ceilalți, Erbsen mit Speck. Ceilalți bețivi îl lăsară cu bâiguielile lui atroce, îngăduindu-l din bună-cuviință, dar Iuga nu se opri, până nu răbufni în hohote, iar lacrimile i se prelingeau, stingându-i-se în mustățile roșii. Intervenția, la fel de lăcrimoasă, a lui Nicanor, se dovedi o neîndemânatică și inadecvată compătimire. Când el zise: cumnate, lasă! Știm cu toții cât ai suferit, de foame, de sete, de trudă, de rană, de bombă..., Iuga explodă de turbare. Auzind înșirarea, lipsită de profunzime, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ești chiar penibil! Auzi, „zonă umbroasă”... Pentru cine scrii toate chestiile astea? În ziua de azi, orice zâzea din clasa-ntâi pune mâna pe cretă și trage pe perete, în spatele blocului, pe șleau. Și tu vii cu metafore, cu declarații lăcrimoase, chestii de secolul al XVIII-lea? Bun, trec peste sexul ei. Și, pentru că sesizează o mică pornire de a-i răspunde, mi-o retează: - Taci! Să citesc mai departe? - N-are rost... nu știu... asta-i proză... implor. - O fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
încet, gândindu-se la spectacolul pe care-l vor juca în seara aceasta. Mai apar și liceeni timizi, urmărind grupuri de liceene, cărora le auzi ciripitul de privighetoare. Sau un bătrân îmbufnat, desprins din cărțile lui Dickens, cu un nepot lăcrimos, tras cu forța spre casă. Pentru că în aerul cu pixeli al Brăilei s-a imprimat viața ce poate fi văzută de cei care vor s-o vadă. O enciclopedie în imagine. O istorie care poate fi atinsă cu mâna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
apuca de urechi, fără mila ce nu o avusese nici față de tatăl meu și nici față de strămoșii mei de parte bărbătească de pe vremea lui Pazvante Chioru'. Ultimul în atelierul meu, a fost tot băiatul lui nea Ion, cu ochii veșnic lăcrimoși de dorul după bicicleta promisă de tatăl său din prenaștere își amintește Șepcarul pentru că toți repetenții trebuiau să poarte șapcă. Și după ce îi mână din urmă încolonați câte doi, ca pe niște criminali periculoși pe străzile Brăilei, Căpcăunu își desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
că vede tot, nimic nu se pierde, nimic nu se câștigă, dragele mele, fiți liniștite! Clipsurile roz/bleu Încadrându-i fețișoara bine fardată, bineridată, cu cei cinci cârlionți uscați despre care a mai fost vorba, și ochii, verzi cândva, acum lăcrimoși, Încântați copilărește. Buni zâmbind non-stop, mulțumită că se află În centrul atenției, În centrul familiei și de fapt altundeva fiind de mai multă vreme, undeva unde nu pare să mai ajungă nici durerea, nici umilința de a fi un boșo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
centru de reabilitare ca să disece viața fiicei lor mijlocii. I-am salutat din cap stânjenită și am bolborosit niște formule introductive ca să le fac cunoștință cu Mike, John Joe și toți ceilalți. Mama mi-a aruncat un zâmbet tremurător și lăcrimos. îngrijorată, mi-am dat seama că mi se umpluseră ochii de lacrimi. Apoi a venit Josephine, maestrul de ceremonii. —Vă mulțumesc că ați venit, a zis ea. Sperăm că veți putea face lumină în ceea ce o privește pe Rachel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai zice și Crăcănel” este marele naiv al piesei. Ajuns la vremea „bărbuțelor și a cheliei”, sfidează romantic destinul vitreg de „volintir” în garda națională și, pierzându-și orice speranță că nu va mai fi „tradus”, are predispoziții spre iertări „lăcrimoase”: „am plâns, cum plâng și acuma, căci eu țin mult la amor; am plâns și am iertat-o, nu de multe ori, dar cam des... așa cam de vreo cinci-șase ori...”. Îndurând crude lovituri, Crăcănel este de un ridicol înduioșător
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
tipuri. Gravul decalaj dintre esență și aparență al civilizației burgheze și mahalalei intelectuale este ilustrat de minune prin caricatură. Dispunând de un simț mimetic excepțional, Caragiale a folosit caricatura sub forma parodiei. Ilustrative sub acest aspect sunt discursurile ilogice și lăcrimoase ale politicienilor. S-a mai reproșat lui Caragiale lipsa analizei psihologice a personajelor (Gherea). Caragiale era de părere că acestea sunt „marafeturi uzate” și că personajele trebuie să aibă laturi ale profilului lor incomplet precizate, pentru a se lăsa oarecare
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
End. — Atunci de ce au huiduit-o? — Cei de la galerie au fost cei care au huiduit, plus lojele ieftine și fundul sălii. Ei nu pricep și nu apreciază textul - cum ar putea, când timp de decenii s-au hrănit cu melodrame lăcrimoase și farse grosolane? N-au avut Înțelegere pentru scrupulele morale ale lui Guy Domville și, când le-a refuzat finalul fericit optând, În cele din urmă, În favoarea preoției, asta a fost picătura care a umplut paharul. Cei din staluri au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
grumazul gros al sculei belite, iconița atârnată de el și capul bărbos al unui popă de țară. Cap, 132 DANIEL BĂNULESCU câteva secunde de catargul cișmelei, o examinară, înconjurînd-o și ciupindu-i pleoapele și pulpele cu boturile lor de ogari lăcrimoși. Eșuă în punctul cel mai înalt al grădinii. Pe tălpșanul ce dădea spre acareturile bătrânului rus cu nume de bulgar, M.A. Bulgarici. Sau poate M.A Bulgakov (excentricul medic aproape orb, care, plănuind, prin 1940, să-și ia tălpășița
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ochii mi s-au umplut în mod inexplicabil de lacrimi. Femeile gravide răsăreau pretutindeni în jurul meu, iar eu parcă mă transformam la rândul meu în femeie: o persoană care plângea doar la auzul ideii de copil, un individ sentimental și lăcrimos, care avea nevoie să umble cu cutia de șervețele după el, ca să nu se facă de râs în public. Poate casa din Carroll Street era de vină pentru scăpările acestea lipsite de bărbăție. Petreceam destul de mult timp acolo, și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
atunci măi... ci vânători! mai mult pentru sine, murmurând. „...- Măi, Fa... Fanachi, parcă așa îți zâci! Când mai vânăm, măi, un „lopătar“, ha, ci zâci? și boierul îi zâmbi cu gura mult lărgită, și ou ochiul acela adânc, cenușiu și lăcrimos, bătându-l pe umăr cu mâna, de-l trecură pe bietul țăran toți fiorii. - Păi,.. păi, să vânăm, Coani Griguță... să vânăm. Când vrei mata.. când vrei mata, Cuconi Griguță! , se pripi fostul hăitaș, să-i facă pe plac bietului
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca o vedenie. Te frecai la ochi, întrebându-te... „Oare, chiar a fost?“ și totuși, nefericitul moșier... dorea să vâneze un lopătar. Când se uita la tine, bărbos, îndoit de șale, sprijinit în toiag, doar din ochiul adânc, cenușiu și lăcrimos, țâșnea ca o suliță, o privire vie care te pătrundea neîndurat, te făcea să-l asculți și să-l respecți. ...Acum, cu mintea scăpătată, umbla himeric prin pădure, căutând lupul sur să-l ucidă. - Nu mai căta „lupu‟ sur“, boierule
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
care bucurau dar și întristau sufletul... Era atâta jale în cântecul lui, că-ți frângea inima, sufletul, de piatră să fi fost. Toți, la intrarea lui Lisandru, își țineau răsuflarea. Crâșmarul mic, spânatec, răsări de după tejghea clipind des din ochii lăcrimoși, în fața lui Lisandru. - Rachiu, măi Șmil... rachiu!.. îi șuieră el sprijinit într-un cot pe tejghea, privind înnegurat în jur. Crâșmarul dispăru pentru o clipă, ca un duh și se întoarse repede, punându-i dinainte pe tejghea un clondir plin
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
acest județ, iar pe urmă voi aviza. Vă rog să aveți încredere că vom face tot ce este posibil ca să vă alinăm măcar în parte suferințele! La braț cu Boerescu își croi drum printre oamenii desperați și înfuriați. Numeroase glasuri lăcrimoase repetau același strigăt: ― Ne-au sărăcit tîlharii!... Cel mai gălăgios și mai amărât era colonelul pensionar Ștefănescu, care-l petrecu până la trăsură, jelindu-se: ― Am rămas calic, domnule prefect!... Toată munca mea de patruzeci de ani e cenușă și ruină
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care oameni au fost împușcați în răzmerița de la marginea satului. În Ruginoasa se întîlniră cu trăsura prefectului Baloleanu care petrecuse noaptea, împreună cu primul-procuror Grecescu, în castelul Ghica de la Izvoru, scăpat ca prin minune de furia țăranilor. Condoleanțele fură lungi și lăcrimoase. Baloleanu apoi purcese cu râvnă la povestirea activității sale de pacificare. Era mișcat și plin de admirație pentru propriul său eroism. Zugrăvea în culori poetice primejdiile nemaipomenite care i-au amenințat viața și din care a scăpat ca prin urechile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Dumnezeu. - Vox populi, vox dei. (Se spune că „vocea mulțimii adevăr grăiește” deoarece opinia maselor apără valorile generale ale umanității În fața intereselor excesiv de egoiste ale unora.) „Limbajul poporului este sacru.” (Seneca) Lacrimile de ceapă nu ating inima. (Promisiunile exaltate sau lăcrimoase o pot cel mult impresiona, dar nu și convinge.) „Plânsul unui moștenitor e satisfacție sub mască.” (Publilius Syrus) Întâi ești judecat după cum te prezinți, apoi se vede ce calități ai. Când aparențele se impun, calitățile trebuie să lupte apoi din
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
comunica. Cehov îi scris lui Gorki că a creat trei eroine cu același tată și aceeși mamă, dar "fiecare trebuie să-și aibă genul ei". [...]În acest sens, Alexa Visarion a creat o scenă absolut extraordinară: Andrei își ține discursul lăcrimos nu în fața surorilor, ci a paravanelor ele s-au culcat și de unde răspund arar, alene, greoi ca în vis. E drept că suntem în actul III, după teribilul incendiu, când "toți sunt obosiți, aproape că dorm" și e "o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
adulmecă miezul ființei dar nu îl ating o, nu îl ating niciodată luminos ca zăpada doar semnul tăcerii Dincolo Ce sunt acești nori păguboși ce-mi leagănă gândul până departe încât pot vedea marginea marginei adâncul de acolo de sus lăcrimos și nesigur o pecete peste cuvinte poate doar rădăcina bine ascunsă a nopților Lumină Un manuscris friguros la voia întâmplării uitat cine mai știe să-i deslușească sensul fluid prin praful lăsat de mâinile palide buchisind științele despre suflet orbind
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/12793_a_14118]