549 matches
-
cald pentru luna aprilie, puteai crede că vara se năpustise deja peste lume, atârna în dreptul umerilor, mînecile păreau prea lungi. Cravata era desfăcută și un nasture de la cămașă se ițea din spatele ei. S-a sprijinit cu degetele îndoite de tăblia lăcuită a biroului, a pufnit din nou, parcă îl împiedica un fir de praf să respire și fără să-l privească i-a spus: "Frățioare, a venit vremea ta." Inima i s-a făcut mică, abia mai ticăia. Nu-l auzise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
lovește de ea, și ea îl prinde de braț. O rotește cu fața spre el și se sărută, sunt doar două guri umede, în timp ce orașul dispare în jurul lor. În prima lor noapte pe stradă, Inky aduce o poșetă de piele lăcuită și brăzdată de crăpături. Înăuntru duhnește ceva. E mirosul refluxului pe malul mării într-o zi cu arșiță. Duhoarea, spune ea, „e noul simbol al antistatutului social”. În poșetă e o cutie de carton de la restaurantul Chez Héloise. În cutie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
scenografii. Purtăm cadavrul împachetat prin cutiile astea mari și răsunătoare în care oamenii devin regi, împărați sau ducese pentru prețul unui bilet la film. Încuiate în biroul din spatele barului din hol, în debaraua strâmtă cu pereți din lemn de brad lăcuit, stau dulapurile burdușite cu programe tipărite, facturi, liste de rezervări și fișe de pontaj. În partea de sus a hârtiilor ăstora care se fărâmă la margini scrie „Teatrul Libertatea”. Pe altele scrie „Cinema Capitol”. Pe altele: „Teatrul de Vodevil Neptun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încât are patru în loc de două. Îndărătul buzelor nu se vede nici măca un singur dinte. Webber se uită în jur, în cabina avionului, la pielea albă de pe pereți, la mobilierul din lemn de arțar cu noduri ca ochii de pasăre, lăcuit oglindă. Webber se uită la băutura pe care o ține în mână; gheața abia de s-a topit sub jetul de aer condiționat. Cum aproape și-a pierdut auzul, spune, prea tare, aproape strigând: — Unde suntem? Sunt într-un Gulfstream
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ajuns. — Unde-am ajuns? spune Webber și bea pastila. A rămas răsucit, uitându-se la fotoliile de piele albă care se pot roti și lăsa pe spate. La covorul alb. La măsuțele de arțar cu ochi de pasăre, atât de lăcuite încât par ude. La canapelele de velur alb aliniate lângă pereții cabinei. La pernuțele asortate. La revistele Călătorul de elită, mari cât un poster de film, cincizeci de dolari bucata. La suporturile de pahar și robinetele de baie din aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a învăța să citească. Să mergi la școală. În ziua în care vei descoperi farmecul cărților, ne vom bucura și noi, poate, de o liniște binemeritată. Multe lucruri o atrăgeau în casa mătușei Anda. Corpurile de bibliotecă din lemn negru lăcuit, suple și înalte până în tavan, ce îmbrăcau mai toți pereții sufrageriei, apoi dormitorul mobilat cu un pat imens, acoperit de o cuvertură strălucitoare, un dulap ticsit de haine frumoase și o toaletă cu oglindă pe care erau împrăștiate sticluțe minuscule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se auzi În sfârșit dinăuntru. Sunt eu, Sebastian Gavril Gheretă, poștașul. S-a Întâmplat ceva? O să vă povestesc, domnu’ Șendrean. Da’ nu-mi deschideți? Ușa se deschise fără zgomot și Gheretă se prăbuși În hol pe parchetul de stejar bine lăcuit. Rămase Întins pe jos căutându-și din ochi chipiul, ocolind prudent privirea lui Petru. Mângâia pardoseala la fel de bine Întreținută ca tenul Zorelei. Cam cât costă așa o chestie, domnu’ Petru? Întrebă el Într-un târziu, cu obrazul lipit de lemnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
toți elevii ei erau convinși că ea, cea adevărată, se dusese undeva departe, În California sau Yoknapatawpha, de unde avea să le scrie. Ea se ținuse Întotdeauna de cuvânt. La Înmormântare au fost toți elevii de la „Vorkuta”. În timp ce sicriul de stejar lăcuit se scufunda Încet În groapă, ca un submarin În ocean, cu promisiunea Întoarcerii la lumină, idioții din toate clasele Reginei au Început să cânte, la semnul discret al lui Klaus, God Save the Queen. Abia când s-a făcut din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
liniștiți care să facă și să tacă sunt rari. Ne-am spus multe, și nimic personal. Ceea ce era personal se înțelegea, era între noi, în priviri. Se mirosea un parfum feminin de viorele, și altul masculin, un after-shave. Lângă locul lăcuit lucește luna lină, însă întunericul întunecat întunecând nu numai neauzit, neatentul nechezat al calului, dar și cununând cununa cunoscută trăiește. Peste lac se vedeau nările scoțând fum, care cobora greoi peste apă. Îmi plăcea ploaia. Ploaia cădea fără zgomot pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Și acum numai pe Angi îl mai aveam. Pe el trebuia să îl iubesc cât și pentru mama. Mobila roșie era tip rococo, și eu eram cea care, în mod surprinzător, avea grijă de casă. Eu ștergeam praful de pe mobila lăcuită, eu făceam curat pe jos. Elizabeth stătea la bucătărie, căci mie nu-mi ajungea timpul. Însă câteodată, pentru o cină în casă, eu pregăteam meniul. Și mai erau dăți când pregăteam cina pentru Angi. Și atunci, la lumina lumânărilor serveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
în cazanul cu apă. Urmăresc, în timp ce mâinile mi se mișcă automat, scena: polonicul de bambus toarnă apă fierbinte în bol, bolul o scurge în recipientul pentru apa care s-a folosit la clătit, batistuța albă șterge bolul, capacul de la cutia lăcuită în care este păstrată pudra de ceai se deschide, lingurița de bambus ia praful verde. Privesc amuzată complicatul joc de seducție la care sensei, oripilată de gândul imposibilității absolute, ceremonia de ceai fără ceai, se dedă de fiecare dată haide
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
existenței. Cel care nu știe să scrie și să citească n-ar putea să fie niciodată, spre exemplu, inginer silvic. în camera mare, cea mai mare încăpere din casă, mama exersa în fiecare zi câte o oră la pianul negru, lăcuit. Și ea voia ca eu să rețin numele bucăților: Aceasta era „La biserica din Frösö“. Aceasta - „Noapte de sfârșit de vară“. Iar aceasta era „Voiosul țăran“. Și acesta - studiul „Revoluție“. Adesea ședeam pe podea, cu cartea deschisă în fața mea. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
clasă vopsită în verde, împreună cu micul meu defect, care încă nu avea nume. Și atunci ne-am pornit să silabisim. învățătoarea a desenat cu creta pe tabla neagră o literă. Eu mi-am fixat privirea pe un nod din lemnul lăcuit al pupitrului din fața mea. Ceilalți copii urmăreau cu o curiozitate obraznică gesticulația ei. Pentru mine era dezgustătoare. Cu ciobul de cretă scârțâind și scrijelind pe suprafața zgrunțuroasă, ea reprezenta, din punct de vedere teoretic, o atitudine cu care eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
nesigură și probabil fals. Pe pervazul ferestrei stă aparatul de radio rămas de la infirmieră. Maldărul de blocuri de desen și toate creioanele, cretele, pensulele și sticlele de tuș pe care mi le dăruise bunicul le-am plasat pe biroul mic, lăcuit igienic în cenușiu. M-am îmbrăcat în cămașă albă de bumbac și pantaloni de culoare închisă, în dungi și cu bretele, așa cum ar fi vrut mama să fiu. Din păcate, vesta care se afla în valiză îmi rămăsese mică. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
putea spune, ci doar arăta. Din câte îmi amintesc, n-am purtat nici o discuție câtă vreme am fost purtați în interiorul ținutului. N-am spus nimic despre automobil, despre motorul - din câte se vedea - slab sau despre bordul simplu, din metal lăcuit, și despre hopurile drumului ori despre buștenii care coborau în jos, pe îlven. Dar am putut să aflu cum se numeau satele din drumul nostru: Tvärålund, Vindeln, Yttersjön, Ekträsk, Åsträsk, Kalvträsk, Granträsk, Risliden. Numele sunt aproape incredibil de frumoase, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Rogozanu cu vorbele sale, citate de Gheorghe Grigurcu în articolul din Acolada: "Ieșirea din proletcultism în anii '60 (...) s-a făcut prin-tr-un ritual morbid necesar; a fost pus pe masă interbelicul mort, a fost bărbierit, spălat, parfumat, încălțat cu pantofi lăcuiți și îmbrăcat cu un costum nou trăsnind a naftalină. S-a purces la îmbălsămare și s-a dat drumul la pelerinaj". Destul de plastic, nu-i așa? Dar, se întreabă pe drept cuvânt Gh. Grigurcu, ideologii proletcultismului nu vorbeau la fel
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7145_a_8470]
-
o stamplă chinezească clasică, evaluat la 58 de euro, un platou rotund din metal argintat, evaluat la 47 de euro, un ceas electronic de mână, design Elio Berhanyer, evaluat la 160 euro. Corlățean a mai primit un tablou din lemn lăcuit, cu intarsii de sidef, evaluat la 71 euro, un set de instrumente de scris marca Monte Christo, evaluat la 61 de euro, un album fotografic intitulat "Discovering Turkey", evaluat la 12 euro, un platou rotund din porțelan evaluat la 29
Ce cadouri a primit Geoană în 2010. Cât costă leul din porţelan oferit de prim-ministrul din Bavaria () [Corola-journal/Journalistic/49317_a_50642]
-
șemineu, ceasuri care sunau și băteau, perdele încrețite, simeze și volane la galerii, oale de noapte și paturi înguste, deasupra cărora mama a început să îngrămădească, după ce l-a cunoscut pe tata, zeci de imagini orientale, textile învolburate și obiecte lăcuite. În copilărie și în adolescență eram adesea lăsat în grija bunicului meu, care purta, pe lângă pălărie, care era de bonton pe atunci, indispensabili lungi, albi, cravată, pantaloni voluminoși prinși cu bretele și ghete enorme, pe care le mai tăiase cu
Hanif Kureishi - Am ceva să-ți spun by Ariadna Grădinaru () [Corola-journal/Journalistic/6143_a_7468]
-
așteptând să o zărească fie și numai o clipită, în serile line, de la o distanță atât de mică, pe Carolyn dezbrăcându-se să se bage în pat. Camera lui: aproape că-și amintește tapetul, ceva mai îngălbenit deasupra radiatorului, polița lăcuită pe care ședeau ursuleții lui, coșul în care avea jucăriile mecanice, cu spițe și butuci, soldații de cauciuc și avioanele de plumb. Camera aia avea o aromă a ei, ca de mușama sau ca de vopsea de pervaz, sau ca
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
se ocupau cu țesutul, dar cu banii câștigați astfel nu-și puteau asigura traiul. Mai întâi casa și pământurile, apoi, rând pe rând, lucrurile necesare existenței de zi cu zi - obiecte moștenite din generație în generație, bijuterii, veșminte scumpe, vase lăcuite -, toate au trecut pe nimic în mâinile celor care se îmbogățesc din sărăcia altora și a căror avere se numește Namida no kane, „Banii lacrimilor". Nu nădăjduiau la ajutor din partea celor vii, pentru că majoritatea familiilor de samurai înrudite cu a
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
fusese îngropat cu sabia primită în dar de la un daimyf; și că monturile de pe teacă erau din aur. Prin urmare, au deschis mormântul, au înlocuit mânerul lucrat cu o iscusință rară cu unul obișnuit și au scos ornamentele de pe teaca lăcuită. Nu au luat și lama sabiei, în ideea că bravul războinic ar putea avea nevoie de ea. Ai i-a văzut chipul, așa cum stătea, în poziție șezândă, în urna de argilă roșiatică ce servea drept sicriu samurailor de rang înalt
Lafcadio Hearn - Kimiko by Angela Hondru () [Corola-journal/Journalistic/6487_a_7812]
-
Când țipa în somn, aproape întotdeauna îl visa pe tatăl ei. Când o rănea ceva din ce făceam sau spuneam eu sau mai degrabă din ce nu făceam sau nu spuneam, devenea brusc prietenoasă, deși era un soi de cordialitate lăcuită, cordialitatea a doi oameni care șed din întâmplare unul lângă altul într-un autocar la drum lung, și doar unuia din ei i-a trecut prin cap să ia mâncare la el. Peste câteva zile se întâmpla un lucru minor
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
le-a salvat viața și i-a redat traiului lor. Când să-și termine casa - și ce casă! -, apele i-au luat munca de vreo zece ani. Casa era cu două etaje, cu piatră de râu la bază, din lemn lăcuit, cu niște candelabre cum n-a mai văzut nimeni, cu nenumărate rafturi pentru cărți, pentru colecția de fluturi, pentru ierburi. Cu o sală de așteptare albă ca neaua. Apele au dărâmat totul - dovadă că nici n-a fost construită casa
Două povestiri de Gheorghe Schwartz () [Corola-journal/Imaginative/15091_a_16416]
-
70 era, precum Minerva, ori Eminescu, umbra listelor de ,apariții". În '80, dimpreună cu ,magazinul" ei de cărți, se cam făcuse legendă, de-acum. Friguroasa casă cu odoare. Cartea Romînească încleie azi, vechilor ei mușterii și poftitorilor mai noi, coperte lăcuite și tinere. Relansată de Polirom, a publicat de curînd primele șase romane de, să zic așa, serie nouă: Tainele inimei, de Cristian Teodorescu, Un an în Paradis, de Liliana Corobca, Cruciada copiilor de Florina Ilis, Aș crede în Dumnezeu, de
Bătrîna-ntinerește by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11206_a_12531]
-
Tel. 421323, 0726826925. Vând urgent, ieftin, mobilă sufragerie. Tel. 438709. Vindem colțare din pluș, imitație piele (noi), orice dimensiune, canapele, fotolii. Telefoane 446421, 0723339658. Cumpăr frigidere, congelatoare, funcționale și defecte, 200 000-1000 000 lei. Telefoane 227158, 0721773733, 0746186909. Vând birou lăcuit, culoare închisă, în stare foarte bună. Tel. 213294. Vindem centrale termice, garanție 4 ani, montaj, I.S.C.I.R. Tel. 0744616873. Vând urgent și ieftin scule de pantofărie, mașină de cusut și presă, rafturi, bancul de lucru și calapoade. Telefon 452771 după ora
Agenda2005-35-05-publicitate () [Corola-journal/Journalistic/284131_a_285460]