132 matches
-
Din ochi mari ca tăul rece.” Poezia soarelui și a zorilor și-a pus amprenta pe creația lui Teo Cabel. Și zorii sunt personificați în fel și chip. „Zorii pășeau tiptil printre picioarele tale”; în timp ce „Ziua...trecută” este „Diformă și lălâie” (Regăsire). Ne aflăm, de asemenea, în universul domestic al scriitorului, cu tabieturi și hobby-uri legate de familie: cafeluța de dimineață, știrile de la televizor, capotul vaporos al nevestei, cu sânii ca niște padele miraculoase și alte mici delicii conjugale, care
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
la Mc și mă uitam la lumea din jur...Cum înfulecau de-a dreptul!Femei,bărbați și copii deopotrivă,băgau în gură cu două mâini de parcă ar fi venit foametea.Ii vedeam pe toți dezbrăcați...de caracter.Urati.Cu hainele lălâi,neîngrijiți,fără un zâmbet pe chip,agitați,nervoși,preoc upati doar de ceea ce aveau în față,grăbiți să îndese totul în gura.Stii,ca mangustele,într-o continuă viteza,ca suricatele care ițesc capul și se uită în toate direcțiile
BARBATUL IN PALTON DE STOFA VS OAMENII MANGUSTA de CLARISSA EMANUELA în ediţia nr. 1115 din 19 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359874_a_361203]
-
Eram subțire și simpatic. Apoi nu știu ce s-a întâmplat, maică-mea crede că mi-a dat prea multe vitamine și-am ajuns un nesătul, dar într-o altă poză, de la 11 ani, apar obez, în fața unui computer. Sub bluza roșie, lălâie, pe care o purtam ascundeam două cocoloașe de grăsime ce atârnau greu de self-esteem-ul meu. Un bioenergetician la care m-au dus ai mei după doi ani, un superstar din Timișoara venit să facă niște bani în orășelul meu natal
Al cui e corpul ăsta? Părul, sânii, nasul, cicatricile... () [Corola-blog/BlogPost/338899_a_340228]
-
mai "recent" retro party din oraș, That's șo 90s își propune să ne transporte înapoi în adolescență (sau copilărie, după caz) și să ne facă un tur audio-vizual al celui mai glorios deceniu MTV, definit de muzică grunge, tricouri lălâi cu formații și blugi acid wash. Pregătiți-vă cu ținute pe masura și pofta de rock alternativ așa cum se făcea pe vremuri. Sâmbătă 17 octombrie / oră 23:00 Unirii 25
City Party [Corola-blog/BlogPost/100354_a_101646]
-
băiete? -femeia pusese întrebarea cu jumătate de gură, dar mai ales cu teama că bărbatul s-ar putea răzgândi. -Ce-ai auzit, sunt singur de ani de zile, am nevoie de tine, tot timpul ai umblat îmbrăcată cu haine de babă lălâi și negre. Abia astăzi am reușit să te văd în toată splendoarea ta. Nu te voi forța, când vei fi pregătită atunci vei fi a mea. -Ești sigur că se va întâmpla asta? -Lăzărica simțea că nu mai are forță
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
de transpirație, fie de unsoarea de pe fiare. Pe unii îi mai văzusem la prefectură cerându-și drepturile. Tramvaiul mereu întârzie și din toate părțile sosesc grupuri, grupuri de muncitori. Traversez bulevardul pe zebră drept în fața tutungeriei. Un cerșetor mojic și lălâu cu un muc de țigară între unghiile negre și lungi, ca o coajă de tei răsucită, își mângâie barba nepiptenată și rară zâmbind șăgalnic, că fusta, scurtă de-o palmă, e refulată de aerul din gura de hidrant, peste care
AM FOST PRINTRE EI de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347402_a_348731]
-
câinelui. Fugi în tindă! Ce te-ai speriat așa?... Dar gândul meu era în altă parte, anume cum de arătam eu chiar ca un "nene". De! Poate că chiar așa și eram! Cum să nu fie așa? Cu căciula mea lălâie pe cap, cu ochii umflați de somn, cu părul în dezordine!... Îi poftesc pe neașteptații oaspeți în încăperea cea mare a cabanei, cea cu multe paturi, în care mă odihnisem și eu pănă au venit ei, să nu-i las
PUTEREA RAZEI ALBASTRE (3B) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376538_a_377867]
-
bineînțeles retorică, și tot așa mai departe, mai vorbeam, mai pipam, sadismul, care, treptat, mă învăluise cu dezmierdări masochiste, îmi dirija discursul tot spre model, modelul în artă, ce mai, orele se dilatau, divagațiile împînziseră terenul, subiectele erau tot mai lălîi, mai incongruente... ... peste cîteva zile, la următoarea seansă libatică, cineva, în toiul divagațiilor finale ne anunță, bătînd cu pipa în masă: știți, domnilor, convivul de rîndul trecut, ochelaristul, individul, onorabilul, îl mai rețineți, nu? a ieșit azi pe piață cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Louisa aranjează uleiurile esențiale peste tot În jur. De o parte sînt flancată de mama și de Suze, iar de cealaltă de Luke. Pe frunte am un prosop, În mînă un spray cu apă și port un tricou lung și lălîi, pe care mi l-au tras pe cap, În ciuda protestelor mele, mama și Suze. SÎnt relaxată, cîntă muzica, iar eu mă descurc de minune fără nici o epidurală... E o singură, mică, problemă. Și Încă nu mi-am adunat curajul de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Dar habar n-am avut că e atît de posesivă... Stă așa În fața noastră, În halatul ei verde, de autoritate medicală, ca un om de mare bun simț. Iar eu sînt gravida beată și deranjată la cap, Într-un tricou lălîu. — Ven, e În regulă, spune Luke, ușor stînjenit. Uite ce e, o să vină Charles Braine să asiste la naștere. Poate că ar fi mai bine... să pleci. — Poate că da. Venetia aprobă din cap Înțelegătoare, și simt un junghi incandescent
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
afle vreodată). Dar nu are nici răbdare să joace rolul nefericitei. Asta i-ar lua o grămadă de timp. Așa că Selina a descoperit o a treia cale... Timp de o săptămână nu s-a dat cu farduri, a purtat dresuri lălâi și chiloți terciuiți, a venit la culcare cu crema pe față, ridată și cu o cămașă de noapte care atârna dramatic pe ea. Încă n-am reușit să descopăr dacă sexul fusese scos din meniu. Și nici n-am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
de la sine putere, lovind mai Întâi plexul și apoi fața târâtorului. „Așa, așa” făcu acesta, privindu-l libidinos În ochi. „Loviturile dumneavoastră sunt pentru mine adevărată mană cerească. Loviți-mi, vă rog, și obrazul celălalt...” Și penitentul Îi Întoarse dosul lălâu, brăzdat de urme de cravașă. Noimann-cinicul se Îmblânzi din nou, astfel că piciorul lui, pregătit să lovească fundul, rămase suspendat În aer. „Lasă prostiile”, spuse el. „Astfel de tertipuri aici nu merg...” Piciorul coborî, descriind un arc de cerc. Degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
a sunat din nou și o nouă armată de oameni a dat buzna înăuntru. Singurul lucru bun în legătură cu ei era că toți erau bărbați. Hei, păpușo, cum merge? Aveau în jur de paișpe ani, o grămadă de pălării, adidași, haine lălâi, skateboarduri și vorbeau doar în termeni împrumutați din limbajul surferilor. Până atunci mă crezusem o tipă destul de mișto. Dar euforia mea s-a spulberat făcând loc unei senzații de... vârsta a doua. Băieții ăia își punctau frazele cu gesturi haioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
a trecut degetele prin părul ud, stropind cu apă un teanc înalt de cărți abia achiziționate, așezate pe o masă de lângă tejgheaua din față. Apoi, tușind din piept, a scos un pachet de Marlboro dintr-un buzunar al rochiei zdrențăroase, lălâi. După ce și-a aprins o țigară, a aruncat bățul de chibrit aprins pe jos. Ascunzându-și mirarea, Tom l-a stins sub talpă. Nu s-a ostenit să îi spună că, în magazin, fumatul era interzis. — Despre cine vorbim? a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
dar În Întuneric nu se vede. Crezi că am exagerat ? spune Lissy În clipa În care vin lângă ea, În fața oglinzii. Dacă toată lumea e În blugi ? — Noi În ce suntem, nu tot În blugi ? — Dar dacă ceilalți sunt În pulovere lălâi groase și noi o să arătăm complet penibil ? Lissy e complet paranoică apropo de Îmbrăcămintea celorlalți. La prima petrecere de Crăciun de la ea de la cabinet, nefiind sigură ce Înseamnă exact „ținută de gală“, dacă se referă la rochii lungi sau doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu sacoșe În care aveam șase ținute diferite, ca, la nevoie, să se poată schimba. Evident că rochia pe care o avea pe ea era absolut perfectă. Îi spusesem că e perfectă.) — N-o să vină nimeni cu pulover gros și lălâu, zic. Hai să mergem. Nu se poate ! Lissy se uită la ceas. E prea devreme. — Ba da, se poate. Ne facem că am trecut doar un pic pe acolo, Înainte de a merge la altă petrecere cu vedete. — A, da. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
în mod clar, își coafase părul într-un stil mai plăcut, care-i îndulcea trăsăturile angulare ale feței. Carnea de pe brațe nu-i atârna, dar rochia nu-i punea în valoare atributele, ci era mult prea mare și-i atârna lălâie pe șolduri. Făcută pe măsură... dar pe măsura altcuiva, s-a gândit Julia. A, uite! a exclamat ea descoperind pe cineva la câțiva metri distanță. Prietena mea, Jade, de la facultate. Și ea e tot învățătoare. Hai să vă fac cunoștință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
facultății, așa că nu au protestat prea tare când le-am cerut Puterea vârstei - un jurnal al Simonei de Beauvoir în care-și povestea hălăduielile ei premarxiste cu Sartre. În sala de lectură intră o tipă creață, vopsită negru, haine negre, lălâi, pantofi cu talpa cât cărămida, ochii încondeiați cu negru și plină de coșuri. Ducea un braț de cărți, așa că ușa se trânti în urma ei, iar ea, șocată, scăpă toată bibliografia pe jos. Am sărit să o ajut și mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acolo. Nu contează, sunt obișnuită cu drumurile lungi, ai uitat? Am privit-o de jos în sus: zulufii îi erau îmbibați de albastru de metil, ochii mov îi luceau straniu, sânii în formă de banană, ca de negresă, împungeau tricoul lălâi și lung până la genunchi. Iar era machiată strident, cu negru; cozile din jurul ochilor iar se prelungeau spre urechi, un coș rotofei îi iar înflorea pe nas, tălpile de 20 de centrimetri iar o înălțau până la nivelul tabloului lui Hegel. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nu mi-o aduc aminte? Când am predat lecția „La Broșteni”, fragment din „Amintiri din copilărie” a marelui povestitor Ion Creangă în care spune că Nică a fost dat în gazdă la una Irinuca ce avea o fată balcâză și lălâie, un elev glumeț din bancă a strigat: ”Păi, Beșleagă Marița seamănă cu fata Irinucăi. ”. Clasa de elevi s-a pus pe un râs care cu greu l-am potolit. Până la urmă, le-am explicat că și ea este fată ca
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
Graal de buret cu piciorul de jumătate de metru. Celenteratele etalau meduze în borcane turtite, ființe halucinante, văluri verzi peste văluri roz peste văluri albastre, și corali: mărgeanul în pomișori strâmbi, de piatră lucioasă ca plasticul, gorgonia ca o creangă lălâie plină de sânge și de încă ceva azuriu, madrepori albi și sferici ca niște bulgări de sare. Când am trecut pe lângă viermi, Gina s-a prefăcut că varsă, deși unii erau deosebit de frumoși: purpurii și de culoarea ambrei, cu nenumărate
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
la spital. Mă lua și pe mine la mama. Dar eu nu-i prea iubeam pe nici unul din ei. Pe la trei și jumătate s-au înființat și fetele, cu câteva hârlețe după ele. Era cald, caniculă, și cârpa violetă atârna lălâie în vârful bățului, ca o sperietoare de ciori. Am smuls-o și ne-am apucat să săpăm, după ce ne-am convins că nu ne vede nimeni. Mulți dintre băieții vecinilor erau plecați la țară, alții ieșeau la fotbal, pe altă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
dacă am avut ocazia să Întrezărim aceste lucruri despre care am auzit vorbindu-se și despre care aflăm acum ce Înseamnă. Nu sîntem nici pe departe niște eroi moralizatori din amintirile unui filozof bătrîn: conceptele dîrze ale conștiinței sînt destul de lălîi În desișul minții noastre. De fapt, pentru acest funcționar al statului comunist, sîntem norma, sîntem un fel de semipreparat, pur și simplu ne-a halit fără efort. Am bănuiala că nu sînt singurul. Orînduirea a plantat Între noi cu succes
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
și acum din discuția lor placidă de mai devreme nu a mai rămas nimic. Nu doar că sînt atenți la ceva ce pare mult mai interesant decît subiectele lor turpide, dar se pare chiar că și-au Întors toți mutrele lălîi, boccii și cianotice spre noi. Așteaptă să Înceapă spectacolul. — Te conduc la poartă, Îi zic și mă ridic. Nu pare fericită, cum ar putea să fie? Ea se gîndește la mine și Îmi vrea binele. Eu sînt nerecunoscător, țip. Mergem
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
un colier barbar din metal, pe care i-l dăruise George. Singurele lui daruri, în afară de bani, erau bijuteriile ieftine, exotice. Uneori, când era îmbrăcată în pantaloni, adopta o poză diferită, cu picioarele larg desfăcute, și își punea câte o cămașă lălâie, înțepată de sânii ei micuți. O sfidătoare femeiușcă-pirat. Își pronunța numele „Di-an“ și nu Dai-an“. Diane fusese frumoasă în tinerețe și avusese pretențiile pe care le are de la viață orice femeie frumoasă, mai ales când e săracă. Acum se apropia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]