129 matches
-
și în fiecare zi ne pomeniți numele! Așa că nu putem rămâne nepăsători la cerințele voastre rostite cu insistență! - Asta se datorează vicleșugului și ispitelor voastre. Dacă nu v-ați băga coada să ne învrăjbiți ar fi pace pe pământ. Și lălăind vrute și nevrute, din galop se pomeniră mergând la trap. - Ehe, iată un drac păcălit de om! - zise deodată împielițatul. Mă cam duci cu vorba! Acum mă prind zorile pe drum și nu-mi duc misiunea la bun sfârșit. Ce m-ar
XI. CASTELUL BÂNTUIT de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1414 din 14 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376823_a_378152]
-
o ocazie, un camion ce-l lăsase la vreo cinci km pe drumul național. Acesta nu avea teamă decât de Dumnezeu, așa că o luă peste câmp orbecăind pe întuneric, dar nu se rătăci căci cunoștea bine tarlaua. Ca să treacă timpul lălăi vreo două doine. Când pătrunse în sat își încetă repertoriu ca să nu deranjeze somnul consătenilor. Mergea tăcut pe uliță când atenția îi este atrasă de o lumină. - A luat foc o șură de paie... Să sar în ajutor... Dar mare
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
răsturnarea unei căruțe de oase într-o carieră de piatră. Aplaudau. Pe ușa criptei se auziră niște zgrepțănituri insistente și un fel de bocet ritual pe mai multe voci. Destul de nervos, Jan deschise ușa. În pragul ei apăru grupul contesei. Lălăiau făcuți toți muci un cântec la modă: „Elisabeto vedea-te-aș moartă”, însă îngrozitor de fals. Se cunoștea cât de acolo că iar supseseră sânge de grof diluat cu palincă. Întreaga adunare suspină îndurerată. Semnele ruinei fizice și morale deveneau evidente
U LTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372767_a_374096]
-
Stai numai să vezi ! - Jagardele ,strigă puternic ,ia bagă numărul să vadă dumnealui! Și până să mai zic ceva, îl văd cum mâna i se strâmbă și pupilele îi dispar în albeața pronunțată a ochilor. Iar din gură începe să lălăie puternic: - Eu sunt un copil sărman, N-am un ban în buzunar, Dumnezeu m-a ologit Mi-a luat ochii și-am orbit Si-apoi toți m-a părăsit Greu e să nu ai vedere, De-aș avea, eu nu
NINGE MULT de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374206_a_375535]
-
Zak și dispunând arestarea acestuia pentru culpa de triplă crimă. Totuși, dosarul n-a putut fi clasat până ce odiosul criminal nu a fost judecat și condamnat definitiv și irevocabil. Deocamdată, câștigul real e că mass-media și-au pierdut interesul, subiectul lălăindu-se după ce a stat săptămâni de zile pe prima pagină a ziarelor și în competente talkshow-uri televizate -, așa că nu mai interesa pe nimeni. Până când... Până când în localitatea Vișinul Alb (comuna Vișinul), întrucât odiosul criminal Rudolf Zak n-a fost încă
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
unui stil de viață zgomotos și vulgar, pe care îl recunoaștem imediat. Iată o secvență antologică: "Împlinise patru ani și copiii din cartier îi ziceau Mutu, Mutu prostu', câinele nostru. În seara aceea, domnul și stăpânul casei nimerise ușa reședinței lălăind prost dispus, după o serie de aproximații succesive prin garduri și stâlpi. La originea cătrănelii se afla avertismentul "ia-o-ncet, tataie, că faci infarct", servit, împreună cu friptura, de o picoliță tânără și cam zbanghie, pe care încercase s-o
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
sau resemnați, cai de plug / mângâiați pe bot, căutați pe-ndelete la dinți, / cai goniți în cerc să se vadă dacă nu sunt bolnavi, / și armăsarul ridicat în două picioare subțiri / arătându-și pântecul argintiu cu pale de foc - / și nebunul lălăia pipăind nevăzute obiecte, / copilul plângea îngrozit, uneori asculta/ melodia flașnetei, monotonă ca zilele verii/ sortite să nu mai revină niciodată - / ah, și planetele papagalului care făgăduia tuturor / căsătorii fericite, averi și viață eternă, / iar la cortul circului piticul cățărat pe
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
că nu-i face plăcere să-l laude pe tânăr, dar nu are încotro. Vipsania se îngrijorează. Discuția riscă să degenereze. Întâlnește privirea lui Claudius. Se îndeamnă reciproc din ochi să intervină. — Pă... Păcat că nu-i și Gallus aici, lălăie acesta. Bun curtean, Vinicius se agață de noul subiect. — Are aceeași vervă sarcastică ca tatăl său. Nu e decât spirit de imitație, suspină Vipsania. — Ar trebui să se gândească totuși că vre... vre... vremurile s-au schimbat, murmură Claudius. Remarca
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
să scotocească În geamantan după litrul de tărie duty-free cumpărat În avion. Iată-l, Johnnie Walker Black, bunul lui prieten scoțian Într-o noapte de singurătate. Afară, un pescar Intha, În stare mai mult decât avansată de ebrietate, Începu să lălăie cu o forță demnă de un cântăreț de operă, iar În arena formată de lac și cercul de căsuțe, serenada lui bubui și răsună În fața unui public captiv. Lui Harry melodia i se păru un fel de vaiet universal. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ei. Se dovedise a fi extrem de Încăpățânat: o ținea mereu pe a lui, că el se culcă afară. Lângă treptele de la intrare. „Doar nu sunteți câine, ca să dormiți acolo...“ „La o adică, pot fi și câine, de ce nu, o tot lălăia vizitatorul. Tot n-are cine să-ți păzească curtea... Am să fiu câinele tău de pază și am să dorm la picioarele casei tale...“ „Bine, bine, vorbim mâine dimineață“, căuta să-l potolească Mașa. Dar Extraterestrul nu se lăsa bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
el cei de la protecția peștilor și vânatului; lui Ellis, lupta cu ei i-ar fi prins bine. L-ar fi făcut să uite de celelalte probleme mai mari; de pildă, să uite de ceea ce simțise atunci când îl văzuse pe Drew lălăind-o în apă, încercând să facă și din generația următoare niște blegi și mai mari. În clipa aia, Ellis realizase că i-ar fi fost mult mai bine dacă nu și-ar fi cunoscut deloc fiul. Necunoscuții generează mult mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
dădeam foc la un badog de prenadez, ne puneam vestoanele pe cap și expiram adânc. După un sfert de oră visam. Mihai se ducea la un pietroi greu, îl ridica deasupra capului și urla „ACDC! ACDC!”, iar noi începeam să lălăim toate cântecele formației ăleia. Ce socialism, care dictatură? Inocularea mizeriei a început după aceea, în 1987, când am terminat facultatea. Am primit repartiția la Turda. Abia atunci am realizat ce e dincolo de serele învățământului universitar în care crescusem. „Cine dracu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încă să mă regăsesc în calitate de cititoare și autoare (cu alte cuvinte, citesc tembel și dezordonat, cu un fel de sictir cioranian pe lumea academică în genere), amân încă o vreme un program auster de șoricică de bibliotecă. Pe scurt, am lălăit-o pe drumul până la universitate, ocolind pe străduțele astea fermecătoare pe care nu mi le mai dă nimeni înapoi. Recunosc, casa mea de acum din satul Pipera e la fel de brează ca și a colegilor mei de aici, universitari la Indiana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
trec repede, este? Își îngustă ochii. —Nasul ar putea să fie o problemă, a spus gânditor, uitându-se la fața mea. Tre’ să-l încadrez cumva. În regulă, ești gata? Te rezolv întâi pe tine, după care pot să o lălăi cu instalația, știi tu, să fac puțină artă. Uitându-mă chiorâș la nasul meu și străduindu-mă să îmi dau seama ce e în neregulă cu el, mi-am croit drum spre locul pe care mi-l indicase Tony, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
că o face mai suportabilă, mai amuzantă. Că merită, într-adevăr, să trăiești. Într-o beție continuă? Am trecut beat prin marile momente ale comunismului național și nu le-am admirat splendoarea pe deplin. Beat am rătăcit prin multilaterala dezvoltată, lălăind uneori, cu patos și sughiț, cântecele epocii, folclor și deznădejde, întru slava ei. Nu m-au primit însă în nici un cor, neavând volum pe măsură. Mai îmbătam și coriștii de lângă mine, și dirijorul, cu damful meu. Beat, am bătut împleticit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
borhot, două putini troncăneau între draghini; la codîrlă, gol, bălăbănea un poloboc iar, din paie, se ițeau, cu torți de nuiele, cîteva damigene. Un bătrîn cîrligat ca un semn de întrebare îmbrățișase polobocul. Părînd adormit, din cînd în cînd căruțașul lălăia. Singur calul se îndemna în ham. La primărie mirosea a vraiște și pustiu. Împinsei cîteva uși, ca să descopăr în spatele uneia, pe care scria „Vicepreședinte” un ins așezat pe scaun. Cu aer absorbit, își deșirase în față fluierele de la picioare, cu
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
pastramă, pește sărat și afumat, telemea de oaie - toate foarte sărate, căci În vreme de vară, cu altceva decât cu sare nu puteai să păstrezi alimentele: frigiderele erau pentru sclifosiți. Dordonea cânta franțuzește, nea Mitu Îngăima cântări fără perdea; Hristu lălăia ce auzise dimineață la radioul lui cu baterii. Eu amuțisem, din motive de boală. Hristu și Oaie se Înfrățiseră prin scândura oblonului, Își făgăduiau unul altuia surorile, deși aveau numai frați. Contra unei damigenuțe de cinci litri din vinul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
stropit. Finicu’ era mai mereu băut, dar cu mintea Întreagă, căci Îi plăcea băutura numai ca să se Înveselească, nu ca să dea În porcie și să uite a doua zi cum s-a bucurat de trai cu o noapte În urmă. Lălăia, de obicei, câte o treabă măruntă prin curte. Nu avea gospodărie de om chibzuit: o căsuță din paiantă cu două odăi și acoperiș de trestie, un șopron dărăpănat pe care Îl numea - cum auzise la nașii săi cei avuți - „bucătărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost Îmbrățișată cu entuziasm și așa se face că Vieru s-a apucat să scorbolească prin pod după vestitul obiect al dragostei În curtea școlii vechi, pe gardul de ciment al lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Au plecat apoi lălăind pe drum. N-au ajuns nicidecum la destinație: Repetentu, copleșit de atâta băutură, a căzut În șanțul săpat de pădurari de-a lungul drumului ca să nu poată intra cu căruțele hoții de lemne. N-a izbutit să se ridice, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Închipuită și-l detașase la gospodăria agrozootehnică a unității ca să păzească oile Împreună cu trei pușcăriași condamnați pentru fapte mărunte, precum violul și tâlhăria. Cea mai fericită viață de ostaș acolo se lăuda peste decenii nea Mitu Păcătosul că o dusese. Lălăia pe câmpuri ziulica Întreagă cu oile, avea lapte proaspăt și brânză să-și pună și-n cap, Își făcuse ibovnice prin satele dimprejur și ducea un trai pe care ar fi vrut să-l aibă până la sfârșitul cât mai Îndepărtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
an universitar. Repetase anul, dar când le picase din nou pe toate, renunțase la școală, așa cum ai renunța la o slujbă nepotrivită. Asta se întâmplase vara trecută, însă, între timp, Helen nu reușise să-și găsească un serviciu. Așa că o lălăia prin casă, enervând-o pe mama pe care o bătea la cap să joace cărți. —Helen! Lasă-ți cumnatul în pace! s-a auzit vocea mamei. Apoi, a apărut și ea în capul scărilor, lângă Helen. îmi fusese teamă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Așa de mare era puterea de orator a lui Eamonn. După asta, toată lumea a comandat câte o sută de țigări de căciulă, câteva tabloide și așa Don și Frederick au plecat prin seara înghețată către sat. După ceai, în timp ce o lălăiam prin sala de mese, Davy a ridicat ochii din ziarul pe care îl avea în față și a exclamat: — Ia uitați-vă! Uitați-vă! Uitați o poză cu Snorter jucând pocher! Toată lumea s-a îngrămădit înnebunită ca să se uite. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
imaginare. La, sigur, a adăugat după câteva momente. — Ne-a adus pe toți în pragul nebuniei, a continuat mama. Dacă mai aud o dată că porumbul e înalt până la ochiul elefantului, atunci să știi că împușc elefantul. Sări de pe cal, a lălăit tata vocalele, și bea-ți laptele. Și asta nu e din Oklahoma, pe cuvântul meu, l-a certat mama. E tipul celălalt, ăla care-i pune la punct pe derbedei - cum îl cheamă? —Sylvester Stallone? a zis tata. Dar ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
plăcută, de respectuoasă că m-am forțat să mai aștept câteva minute. —îți mulțumesc pentru o seară minunată, a murmurat Luke. Cu plăcere, am răspuns. Și eu îți mulțumesc. Am zâmbit politicoasă, dar mă gândeam cu nerăbdare că Luke se lălăise destul și că mai bine ne-am fi grăbit s-ajungem sus, unde el trebuia să mă arunce pe podea și să-și bage mâna pe sub fusta mea. Așa cum făcea de obicei. Ne vedem curând? m-a întrebat. Te sun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
cupluri care beau mult atunci când plătește altcineva. Și din păcate pentru Tim, majoritatea prietenilor noștri sunt așa. Dacă aș fi îndrăgostită, aș începe să mă pregătesc de pe-acum pentru marea noastră, hm, întâlnire. Dar cum nu sunt, o mai lălăi prin bucătărie, mâncând din plictiseală pâine cu unt și așteptând să termine tata cu calculatorul ca să pot să caut mai multe informații despre Adam. Doamne, știu că am spus mai devreme că nu o să-l sun, dar chiar ar trebui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]