140 matches
-
a pus și el mâna pe umăr și i-a răspuns articulând fiecare cuvânt foarte clar: „Nu e aici. A plecat”. Găsesc răspunsul la multe din întrebările care mă frământă în povestirea lui Scott. S-ar părea că belgianca, în afară de lălăit, și-a ocupat timpul de-a lungul ceremoniei încercând să mă găsească și, într-un fel sau altul, să mă atace. Stabilim să ne întâlnim a doua zi să discutăm mai pe larg și terminăm din nou izbucnind în râs
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
slab luminată. Dimineața devreme, doctorul Sinus își face apariția, sus pe trepte, lângă cei doi paznici care se trezesc speriați. A venit în inspecție. Inopinat. Cu chipul încremenit, ca o mască. Un vânt de panică suflă pe coridoare. Infirmierele, care lălăiau printre treburi, se reped să acorde îngrijiri bolnavilor. Doctorul Sinus intră în rezervă și îi reproșează soțului ei, cu gentilețe, dar ferm, că nu respectă regulamentul spitalului: "Veniți, vă duc acasă. Ne ocupăm în mod cu totul special de soția
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
iar pe Calea Șerban Vodă își pierduse răbdarea; stătea în sângele cald, numărând și din când în când spunând câte-un Tatăl nostru. Achile a coborât în dreptul unei cârciumi cu trei-patru mese de lemn scoase în față și doi bețivi care lălăiau cu frunțile lipite. A plătit muscalul și i-a dat drumul. Cum nu se vedea nici picior de ființă trează, Zogru a intrat într-unul dintre bețivi și-a luat-o încet în urma lui Achile. Acesta mergea cu grijă, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
să aflu și ce se va mai scrie despre mine. Cei care se ocupă de viața mea m-au transformat într-un fel de personaj de român popular, a cărui valoare artistică nu o depășește pe aceea a muzicii orientale lălăite din piețe. Dacă tot trebuia să devin o ficțiune, mi-ar fi plăcut să fiu personaj într-un român de Thomas Mann. Dar unde să găsești azi un Thomas Mann?
AFLU DESPRE MINE... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17825_a_19150]
-
viril, ca în proza lui Henry Miller, de exemplu, ci tot dintr-un fel de dezmăț leneș, din plăcerea de a renunța la orice efort intelectual și de a atinge (cu mâna, pe sub plapumă!) zone lingvistice erogene: "Beau bere, cânt, lălăi, hăhăi"... "îmi spui că ești mangă"... "am vomitat în Grozăvești la petreceri murdare"... "din contraceptivele înghițite aș fi putut să țes un covor"..."îndreptându-și limba înspre tine, îți intră-ntre picioare pe sub rochița scrobită"... "i-ai digerat organele, te-
Poezie cu unică folosință by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17328_a_18653]
-
mamă cântătoare și-un acordeon scump În Iosefin, pe strada Preyer, începe povestea, chiar dacă nu sub semnul muzicii, căci în familia Salm nu cunoștea nimeni tainele vreunui instrument, iar cântatul era al glasului și al femeilor casei. „Mama, când gătea, lălăia tot timpul“, își amintește Werner Salm, iar de la Hilda Salm gândul îl poartă spre bunica Elisabeth și cântecele cu care-și însoțea trebăluitul prin curte. Evident, melodii populare nemțești. „Abia când am împlinit șapte ani am primit, de la părinții mei
Agenda2004-30-04-b () [Corola-journal/Journalistic/282675_a_284004]
-
ființe dragi apoi mă culc liniștit cu buricele degetelor calde încă și catifelate 10. spațiu de încercare între gellu și mine căldură care urcă dealul la ohrid și coboară în portul brăilei șanț pe care se așează cîțiva pescari ce lălăie fără cuvinte și casele din jur sunt galbene de ploaie 11. veioza pe podea lîngă pat toată noaptea pîndind cine știe ce vers țîșnit din adîncuri: bezna îl coace lumina îl dezvăluie și scurta albastră stă pe-aproape ca să-l prindă și
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
mi-am zis? ia să traduc eu Manuscrisul din insula Elephantina (un anunț de logodnă, cum bine știe Magnificența Voastră, de altfel cel mai vechi vestigiu al scrisului uman, până la proba contrarie). zis și făcut. pe urmă, fără să o lălăi prea mult, am trimis prin e-mail câte o copie prietenilor mei, unor apropiați și cunoscuți. nu mică mi-a fost mirarea când, de peste tot, au început să curgă pe adresa mea calde felicitări, ba să mi se ceară chiar, cu
Poezii by Ion Mircea () [Corola-journal/Imaginative/7829_a_9154]
-
șchioapătă însă considerabil. World Trade Center, ultima peliculă a lui Stone este un "așa nu" de la cap la coadă. Chiar defalcînd filmul, nu rămîi cu prea multe: o muzică demnă de funeraliile unui papă, un stil de filmare desuet și lălăit la maximum, un montaj total neinteresant a cărui tăietură lasă de dorit. în fine, e povestea a doi polițiști (reali), John McLoughlin (Nicholas Cage) și Will Jimeno (Michael Pena), prinși între dărîmături și, în paralel, a nevestelor lor reale (interpretate
11 septembrie: de la sol și din aer by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10206_a_11531]
-
pregătește/ pentru fiecare dintre ai lui în parte./ pe dumnezeul meu eu însă-l pot ierta și pentru asta,/ el n-are habar, doarme căzut într-o rână pe masă,/ când mă rog nu urlu, el oricum n-aude,/ abia lălăi un cântec deșucheat, mă clatin spre el, îi caut gâtlejul,/ mă-mpleticesc și-ngenunchi.” Indiferent la convenționalismul clasicist și la tiparele consacrate de o lungă tradiție, autorul „nouăzecist” desființează barierele dintre genurile literare, făcând ca discursul liric și cel epic să
Răul nemuritor by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/2456_a_3781]
-
peisajele și oamenii sînt nenumărate, iar extazul lui molipsitor. Misia de călător a lui Andersen devine explicită cu prilejul carantinei la Orșova: "Am cunoscut călători care zac în pat pînă la prînz; pînă se îmbracă, își pierd timpul și se lălăie, s-a și făcut după-masă. Apoi trebuie să scrie scrisori sau să noteze ce-au văzut la aceeași oră cu o zi înainte, cînd umblau prin galerii. Apoi au nevoie de-un an să vadă ceea ce alții văd mai bine
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
12-13 ani, mă înghesuiam să merg la alimentara după zahăr sau macaroane ca să bălăbănesc coșul pe lângă mine, țanțoșă ca un curcan, cu perlele false ale mamei atârnate la gât și cu o broșă în formă de frunză pe piept, în timp ce lălăiam încet cântă cucii cântă. Băbuța, tanti Arsici sau Oberneni nu s-au dat niciodată în vânt după noutățile astea și au continuat să cărăușească pe ruta Piața Iozefin - str. Ion Vasi cu țecherele și coșurile lor din nuiele. Doar femeile
Tovarășe de drum Experiența feminină în comunism by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Journalistic/8558_a_9883]
-
de la fântâna din grădină. Cât mai aveam de gând să mă țin după el? Dintre cumpărăturile pe care trebuia să le fac luasem doar praf de dinți. Am început să mă neliniștesc. Mama avea să mă certe că m-am lălăit tocmai la ora când sosesc clienții. Dar nu reușeam să-mi desprind privirea de la spatele lui. Bărbatul a intrat în sala de așteptare pentru vapoarele de agrement. Acum voia să se plimbe? Sala era plină de cupluri și de familii
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
Bă, ce s-a-ntâmplat cu cultura asta tradițională? Ce-o mai fi pe lumea asta? Ce se mai întâmplă?" Păi nu s-a mai întâmplat nimic! ... Ce se face foclorul? Ce s-ar face, dacă n-or fi atâtea lălăite pe posturile de televiziune? Păi nu trebuie să fie atâtea lălăite, trebuie să ai inimă! Și dacă te apropii și vrei să trăiești sub forma aceasta, să te apropii de cântecele astea. Dacă tu gândești că-ți fac bine, în
Grigore Leșe: Întâi tre să ai un pic de suferință, c-apoi tăte vin by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/78208_a_79533]
-
unui stil de viață zgomotos și vulgar, pe care îl recunoaștem imediat. Iată o secvență antologică: "Împlinise patru ani și copiii din cartier îi ziceau Mutu, Mutu prostu', câinele nostru. În seara aceea, domnul și stăpânul casei nimerise ușa reședinței lălăind prost dispus, după o serie de aproximații succesive prin garduri și stâlpi. La originea cătrănelii se afla avertismentul "ia-o-ncet, tataie, că faci infarct", servit, împreună cu friptura, de o picoliță tânără și cam zbanghie, pe care încercase s-o
UN CRISTIAN TUDOR POPESCU MAI PUȚIN CUNOSCUT by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17138_a_18463]
-
Cărtărescu la Humanitas Fiction. Nu e nici rușine, nici laudă în asta, pur și simplu în adolescență am ascultat și citit alte lucruri și mi se părea că nimic nu poate fi interesant la un asemenea personaj cu voce neșcolită, lălăind melodii repetitive, de un simplism care, oricât de elaborat s-ar fi vrut, îmi părea plictisitor încă de la a doua măsură. Exageram, desigur. Era un soi de respingere a unui mod de viață pe care îl consideram superficial, dar ulterior
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
până la apă și l-am lăsat cu fața-n jos în niște trestii mâloase. Dup-aia m-am culcat. Devreme de tot, i-am auzit cum răcnesc. Am ieșit și eu fuga. îl găsiseră. Găinaț plângea. S-a pus să lălăie plângând. Adică plângea c-un soi de lălăit. Pe urmă belgienii au mai amânat și au stat și la înmormântare. După care și-au adus aminte de cimpoi. Mi l-au luat. Trebuiau să se urce în camionul lor, și
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
-n jos în niște trestii mâloase. Dup-aia m-am culcat. Devreme de tot, i-am auzit cum răcnesc. Am ieșit și eu fuga. îl găsiseră. Găinaț plângea. S-a pus să lălăie plângând. Adică plângea c-un soi de lălăit. Pe urmă belgienii au mai amânat și au stat și la înmormântare. După care și-au adus aminte de cimpoi. Mi l-au luat. Trebuiau să se urce în camionul lor, și unu’ a zis că în semn de prietenie
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
întâmplărilor din sat. Reușise să adune de la bătrâni ceea ce avea satul nostru mai frumos. Glasul ei doinit muia până și inimile muierilor înăsprite de ură. - Iete, ce o apucă și pe asta a lu’ Florin a lu’ Hușanu, să se lălăie pe scenă. - Ah, unde să fi fost eu bărbat să vezi ce mi-o luam la scărmănat... lână și la adunat poloage. Mamă, mamă. Gurile rele nu mai conteneau. Însă asprimea vocilor obosite de vorbă, de praful pământului ridicat în
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
lămuri neînțelegerea. Trânti de câteva ori ușile de la dulăpioarele din bucătărie, scăpă intenționat găleata de gunoi de la o înălțime apreciabilă, târî cele două scaune de care dispunea la fața locului dintr-un colț în altul al încăperii și începu să lălăie o melodie cât putea de tare. Și fals. Chestiune pe care o făcu cu multă ușurință, pentru simplul motiv că, deși cânta, ca de fiecare dată, din inimă, se pare că organul cu pricina nu dispunea și de o ureche
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
un efect imediat. Cineva de la marginea cîrdului de copii sări, bătu din mîini deasupra capului și strigă: — O, cuvîntu’ mare și tare! Cuvîntu’ mare și tare! iar mulțimea izbucni într-un rîs batjocoritor. Fluturînd steagurile și suflînd în fluiere, se lălăiau și tropăiau în jurul lui Thaw, care stătea înțepenit, pînă cînd buzele începură să-i tremure și un strop de apă i se scurse din ochiul stîng. — Uite! țipară ei. Dă apă la șoricei! Țîncu’ smiorcăit! Țîncu’ smiorcăit! Clătită lașă, vîră-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se scula de zece ori de pe taburet și se repezea la ei blestemîndu-i "cu ta-su și cu mă-sa". Pe cât era Ma'am Catana de cățea, pe atât era bărbată-su de blajin, un bătrânel cu figura bunului Dumnezeu, lălăind-o toată ziua prin curte și fumând țigări proaste, așezat pe pragul ușii. În spatele lui, prin ușa întredeschisă, se zăreau minunile din odaia proprietarilor, despre care vorbea toată curtea cu admirație și timiditate, ca-n fața unui tărâm vrăjit. Maria
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
să te adoarmă. Restul programului nu-l interesase multă vreme: vorbărie și muzică, muzică și vorbărie. La prânz era emisiunea "Vorbește Moscova", unde se dădea multă muzică populară, cânta Angela Moldovan " Mi-am făcut bundiță nouă" și-aproape-n fiecare zi se lălăia la nesfârșit "Trandafir de la Moldova,/ Te-aș iubi dar nu-ți știu vorba". Nu putea să sufere muzica populară. Ceva mai mult îi plăcea muzica ușoară, chiar unele cântece îl emoționau foarte tare. Unul era foarte trist, cânta un băiat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aruncă țigara din colțul gurii și pufni-n râs așa tare, că-l stropi de salivă pe obraz și chiar pe buză. "Așa, băi, guguștiucule. Și să nu mai zici pionier, să zici mereu prizonier. Am cravata mea, sânt prizonier", lălăi el către același cer de peste blocuri. Se-ndreptă deodată și-l apucă de capetele cravatei. Ia dă cârpa asta-ncoa'." Mircea-ncepu să plângă. Porumbel îi dezlegă cravata și-o desfăcu, triunghi mare de mătase purpurie, în fața ochilor. "Ai pupat
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
aflase copilul că erau și altfel de bancuri decât cele cu porcării, și că nu trebuia nici să spui, nici să asculți bancurile alea. Și nu doar bancuri. Se speriase groaznic într-o zi când venise de la joacă și, așa cum lălăia de multe ori tot felul de vorbe fără sens, începuse să strige prin casă "Pe-ne-le, pe-ne-le!" Nici nu mai știa de unde-i veniseră silabele alea, de la niște pene de găină probabil, pentru că oamenii tăiau gâtul găinilor
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]