81 matches
-
omor după dușuri în aer liber. El m-a întrebat de ce, și eu i-am povestit cum Claire făcea duș în aer liber într-o tabără de safari din Botswana și descoperise un babuin care o spiona și-și freca lămpașul cu râvnă. — Nu cred că s-ar întâmpla așa ceva, a zis Aidan. Vă aburește. — Ba nu, am zis. Dacă Claire a zis că s-a întâmplat, atunci s-a întâmplat. Ea nu e ca Helen. (De fapt, nu eram deloc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
povestește că unul dintre ele are mai multe etaje, având în interior săli zidite, unele mari, altele mici, dar toate amenajate. De aceea, căutătorii de comori vin special de la Fès, pentru a coborî înăuntru cu ajutorul unor funii și înarmați cu lămpașe. Mulți dintre ei nu mai ies niciodată la suprafață. La o săptămână de când părăsisem orașul Fès, am trecut printr-o localitate numită Um Junaiba, în care persistă o ciudată datină: se află pe acel meleag un curs de apă de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
funcționare la asigurări, poete. Persoane pe care le-ai putea Întâlni mâine fără să le recunoști”. Acum Întrezăream o mică mulțime care se Îndrepta În grabă spre mijlocul rariștii. Am Înțeles că luminile reci pe care le văzuserăm erau niște lămpașe mici pe care preotesele le purtau În mâini, și mi se păruse că erau chiar deasupra ierbii pentru că rariștea era În vârful unei movile, iar de departe zărisem În Întuneric druidesele care, urcând dinspre vale, apăreau pe marginea de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
beton și mizerie, controlată de un fel de făpturi cu bâte, lanțuri, topoare... Ca la abator. O capitală întoarsă pe dos, fenomen unic în istoria lumii. Nici cuvintele de vandalism, barbarie, nu-l pot diminua. În salopete și căști cu lămpașe, ai fi crezut că sunt mineri. Și din păcate, mineri erau. Dar printre ei atâția securiști ce le-mbrăcaseră uniforma, dirijându-i. Ce fel de mineri erau aceștia, comportându-se ca bestiile? Am cunoscut în detenție mineri adevărați și am
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
cufundă sub pământ. M-a trecut un fior. În zare tăcerea era desăvârșită. Pâlpâiră sub un pâlc de salcâmi case albe. Ca o claie înmiresmată, le acoperea liniștea. Pufăind, niște bărboși se lățeau pe acoperișe. Parcă țineau sfat, în vreme ce câteva lămpașe licăreau neliniștit sub deal. Cred că voiau s-o fure pe zâna Viorică care, scoțând noaptea capul pe frunzare, începuse să părăsească palaturile de sub pământ. Neclintiți, bărboșii erau doar niște oale de ogeag. Câmpul se depărta nelămurit spre pâlcul de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
ar fi să aibă urechi care simt mirosul? Sau două nasuri, de-o parte și de alta a capului, pentru mirosit, și-o ureche în mijlocul feței, pentru auzit? Portarul îl chemă imediat în cotețul porumbeilor, ca să rezolve afacerea. Deranjați de lămpașul cu care venise stăpânul, porumbeii începură să se miște și să protesteze pe limba lor guturală, care lui Nicu i se părea urâtă, dar nu voia să-l jignească pe nea Cercel, așa că spuse conciliant: — S-au bosumflat că i-
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
se-nchid, uși se deschid. Umbra mea cade pe zid. [1932] * TRENUL MORȚILOR Cât e noaptea-n lung și-n lat nu s-aude un lătrat. Colo numai dintre spini pîn' la stelele-n vecini licuricii dau lumini. Licuricii cu lămpașe semne verzi dau spre orașe pentr-un tren care va trece prin văzduhul mare, rece. Pentr-un tren care-a veni, nimeni nu-1 va auzi. [1932] * CEREASCĂ ATINGERE Ce arătare! Ah, ce lumină! Stea alb-a căzut în grădină, necăutată
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
prin piept un pârâu de zahăr ars. Odată, a tras și el pe furiș un gât din sticla lui taică-su și a simțit ceva tot cam așa. Dar ăla era rachiu, arde prea tare. Acuma parcă ar purta un lămpaș în piept, încât îi vine să zâmbească. Și prin pâcla ninsorii la hotarul orașului, își mână găinile ude spre coteț. ─ Piii-ca, pi-ca, pica! zice băiatul. Pii-ca, pica!. Sus la etajul șapte, blocul D 3, scara C, apartamentul 91, domnul Popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să sară poarta și să-i rupă. Nu vă fie teamă! Aici stă uncheșul Sandu și ne adăpostește el undeva câteva zile, zise Traian Pop. Vezi, Sandule, cinei că acesta latră la oameni, Îl știu eu, zise mătușa Toderică. Cu lămpașul aprins, strigă de pe prispă cam speriat: Cine-i acolo? Om bun, uncheșule, zise Traian Pop Da ce-i cu voi, măi băieți, acu În miez de noapte? Vin și ne dă drumul că suntem mai mulți! Prin Întuneric abia se
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
petrecere se terminau muncile de toamnă. De acum putea să vină iarna. Și nici nu mai Întârzia mult, cu câteva zile Înainte de sfârșitul lunii noiembrie venea deja vifornița. Sătenii nu mai aveau de făcut cumpărături, doar gaz pentru lămpi și lămpașe, chibrituri, sare și bineînțeles tutun. Pentru toate acestea, era suficient să meargă la prăvălia evreilor o dată pe săptămână. Duminica se Îmbrăcau În straie bune și mergeau la biserică. De multe ori aceasta le era singura ieșire pe săptămână, profitând și
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
de ogradă! Îi zise lui Ursu, mângâindu-l pe frunte. Se urcă apoi pe sanceu și, după un Doamne ajută, Îndemnă boii: noa hai mă! Din urmă Îl ajunse fratele său, Constantin, iar În dealul de alături se văzu deja lămpașul celuilalt frate al său, Toader. Cred că și-o fi luat el Toader și pușca, zise Mitru lui Constantin. N-o lasă el niciodată acasă, Îi răspunse Constantin. Peste câteva sute de metri drumurile lor se Întâlniră. Noroc, Toadere! Te-
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
coborâre pe șoldurile ei de fată frumoasă. Mâna o trage hotărât Înainte și Onica simte cum o zgârie crengile prunilor din fundul grădinii, ea se ferește Întorcând privirea Înapoi, șura lui Vasile a rămas departe, În albastrul Înserării răzbat galbene lămpașele și acolo Ciobi cântă mai departe un cântec trist și lin de parcă n-ar fi horă și ar fi nuntă și Onicăi inima Îi sparge pieptul și lătureanul cel frumos, ajuns dincolo de grădini, În hotar, se-ntoarce și o cuprinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
sunet mângâietor de gâze și cu mireasmă aspră de maci și stă așa o vreme nemaisimțindu-și trupul, ușor ca un fulg, În inima verii... apoi Într-un timp... „Îs eu, moșu... Mă, Hanț... Eu... Bitancu.... Îs....” și moare Înghețat. Lămpașe galbene urcă dealul În noaptea de iarnă aducând navetiști de la fabrica de acid. „Ăsta-i Bitancu! Îi mort de mult, mă, că-i țapăn rău! Vezi? Are șerpele”. Dar șarpele nu-i, Îi văd doar urma. „Hai, mă, să vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
-i, Îi văd doar urma. „Hai, mă, să vedem unde s-a băgat șerpele ăsta” și se duc pe urma șarpelui adâncită În zăpada proaspătă și intră În pădure și nu se uită decât Înainte și Ionu lui Sofia ridică lămpașul din când În când și chipul lui pâlpâie În neștiutoare și tremurătoare gânduri și urma Îi poartă printre fagi bătrâni, prin râpe și poieni, ceasuri Întregi, urma Îi poartă și nu se oprește... Într-o vreme spune unul: „Hai, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fi reacționat la strigătele răniților nu ne însoțea. Glasuri și gemete, indiferent dacă trenul mergea sau staționa. Tăcere bruscă după ultimul geamăt. Vecinul din stânga se ruga în șoaptă. Unul care-și pierduse mințile și-a smuls în lumina palidă a lămpașului cu carbid bandajele de pe el, a sărit în sus, a căzut, ca să sară din nou, să cadă iar, să rămână în sfârșit întins. În dreapta mea nu mai era nici o mișcare. Noaptea nu voia să se sfârșească; pentru mine, ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ăștia nu învață niciodată din istorie. ăștia vor întotdeauna totul sau nimic. Iar pe social-democrați îi urăsc, pentru că, la nevoie, noi ne mulțumim și cu jumătate...“ Nu vreau să spun acum că învățământul în materie de concepții politice la lumina lămpașelor cu carbid m-ar fi orientat în vreun fel, că m-ar fi ajutat să-mi formulez primele păreri politice după război și că ele ar fi aprins vreo luminiță lămuritoare, dar băiatului de la cuple a început să-i treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
punctate de cîte un urlet. Cadru exterior, wide angle static: Bulevardul Magheru. Mai multe grupuri de mineri se postează În calea oamenilor, le cer actele, Îi iau la bătaie. Cer senin, lumină aurie. Tăiat la: Planuri detaliu succesive: Chipuri obscure, lămpașe, răngi, degete murdare, lanțuri, toporiști, unghii negre, bîte, alternînd cu figurile Înspăimîntate ale celor opriți pe stradă. Tăiat la: Ziaristul, cu o mină consternată, Întreabă un individ aflat lîngă el: Da’ ce se Întîmplă aici? Individul (fără să-l privească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ken Russell, cu condiția ca latinul ciobănel să fie Îmbrăcat cu rochia maică-sii, să-l cheme Anthony Perkins, iar oaia să Înnebunească. ÎNGERUL CU ARIPI DE REZERVĂ Oameni asaltați de scurt metraje. Lirice. E iarnă. Miron Cosma la microfon. Lămpașe cu mineri. Miron Cosma cu căciulă de luptă. Ca poetul național. Bătălia de la Costinești. Obeliscul nu s-a văzut, s-a văzut Însă președintele țării de Anul Nou, o Dalai Lama pe patru canale de televiziune explicînd poporului care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
minciună, otravă, melopee și discurs”. Cum e povestea cu „atitudinea de otravă” rămîne un mister lingvistic de nepătruns, pătrunde doar cererea ca Europa să ne ceară scuze că ne-a respins cererea de-a pătrunde În ea, cu ranga și lămpașul, și propunerea să ne retragem cererea. De-a pătrunde. Și Ceaușescu și-a retras odată cererea. Și la ce i-a folosit, s-a văzut. Pagina poartă titlul „Europa ne Întoarce spatele? I-l Întoarcem și noi?” A doua frază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
asalturi, de poezie, s-a Îndrăgostit de-o preafrumoasă fată din care nu se văd oriunde te-ai uita decît buzele enorme, melancolice, și Stelian Moțiu l-a propus prim-ministru. Ar fi primul prim-ministru din istoria lumii cu lămpaș. Exact ca Eminescu. Azi am Întîlnit-o pe Fairuza Balk În autobuzul 137? Parcurg o frază compusă de un om din Iași. „Există În lume și alte țări insulare, dar dintre acestea trei se fac remarcate: Anglia, Japonia și România.” În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și spune-ne odată : până la urmă feciorul cela i-o făcut oarece la fătuța ceea?» - «Ba măi Pavăle, nu i-o putut face ni’c, pentru că tătă sara unu toaieș, de-acolo de la balcon so țânut cu lumina de la un lămpaș oblu pe ei!» Adunare Generală la C.A.P. Vajnici ceapiștii, doar chemați din luncă înlemniți în laviți trag la aghioase. Tovu președinte încă nu gătase De citit raportul și planul de muncă, Când lelea Mărie se săltă în oase Și
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
jăgneață jarul strâns grămadă sub oala cu verze pentru fierbere jărui(a) a târâi jigărit slab, sfrijit jilip jgheabul pe care curge apa la roata morii jude primar jutariu paznic de câmp L ladamesesertar laghiță bancă mai lungă laibăr vestă lămpaș felinar liuri must din dreve, vin de-al doilea M marșină de săpat prășitoare mațe intestine măieț băț mai voluminos la unul din capete mălin liliac (arbustul) măturoi mătură cu coadă, din nuiele merinde mâncare miezuină graniță, hotar, răzor minteni
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
Alegeri doar cu comuniști, doar cu nomenclatură, Și să vă temeți de ortaci cu o coloratură. Din toți golanii de aici vor reveni năluci, Și totuși fi-va cum a fost, măcelul de atunci. REFREN Decât democrat, mai bine cu lămpaș, Decât libertate, mai bine-n abataj, Decât de toți hulit, mai bine activist, Decât intelectual, mai bine fesenist. Trecuseră deja câteva săptămâni bune de la instalarea guvernului FSN și începuseră să circule tot mai intense zvonuri despre necesitatea intrării în normalitate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
tocmai la tanc sediul ce urma să fie incendiat de colegii lor cu epoleți Înstelați?! Nu cumva tocmai pentru că primiseră ordin? Așa cum primiseră ordin să incendieze autobuzele! Trăim Într-o țară bolnavă. O țară În care „luceafărul huilei”, liderul bâtelor, lămpașelor și al fetelor negre este pus În libertate În chiar ziua În care se Împlineau 15 ani de la atrocitățile pe care le-a comis Împreună cu ortăcii săi „de bună credință”, ce au ieșit din suturile Văii Jiului, pentru a lua
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
să împingă ca prostul la genunchiul blajinului domn Chitaru. Blajin-blajin, dar până la opțiunile politice. Subțirelul domn Chitaru, despre care se vorbea că nu lipsise o zi din Piața Universității când cu mineriadele și chiar o încasase de la un securist cu lămpaș, devenea dintr-odată o fiară, dacă se lega cineva de Boc. De câine sau de președintele democraților, nu conta de care dintre ei. Nu lătra, firește, că doar nu era câine rău, dar avea un soi de bombănit amenințător, înjurăturile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]