204 matches
-
În orig.) . Locul În care se țin caii picadorilor Înainte de a intra În arenă (În sp. În orig.) . Defilare (În sp. În orig.) . Peoni, asistenții matadorului (În sp. În orig.) . tercio - formațiune temută a armatei spaniole, alcătuită din muschetari și lăncieri . Aluzie comică la celebrul cal al lui Don Quijote de la Mancha. . Noroc (În sp. În orig.) . Un soi de capă În care este Înfășurată sabia cu care matadorul Îi va aplica taurului lovitura de grație. . Pasa finală. . Scurt și direct (În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
strigă Ștefan. Semnalele! Căpitanul se Întoarse și văzu cele două săgeți galbene despărțindu-se deasupra podului. Cavaleria moldoveană intra În retragere. Soliman câștiga teren. Galopul Cuceritorilor fu oprit de atacul pieziș al celor cinci sute de Apărători conduși de Pietro. Lăncierii moldoveni reușiră o breșă În mijlocul lor, dar În scurt timp agresorii intrară Într-un dispozitiv nou, desfăcând aripile Încercuirii. - Retragere cu voltă pe dreapta, ariergardă de lăncieri! porunci Oană, iar semnalul pentru Pietro porni imediat. - Mențineți triunghiul! Atac cu săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
oprit de atacul pieziș al celor cinci sute de Apărători conduși de Pietro. Lăncierii moldoveni reușiră o breșă În mijlocul lor, dar În scurt timp agresorii intrară Într-un dispozitiv nou, desfăcând aripile Încercuirii. - Retragere cu voltă pe dreapta, ariergardă de lăncieri! porunci Oană, iar semnalul pentru Pietro porni imediat. - Mențineți triunghiul! Atac cu săgeți aprinse! Săgețile aprinse loviră În plin corpul Cuceritorilor, luminând mai bine siluetele care se zbăteau În ceață. Dar el fu observat și din valea Bârladului. - Spătare Albu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
mai respecta ordinul. Mișcarea, acolo, devenea haotică. Era vorba doar de supraviețuire. În fața lui Alexandru, Însă, se desfășura unul din episoadele cele mai spectaculoase ale confruntării. Flancul drept al Apărătorilor formase o linie de arcași, iar centrul fu ocupat de lăncieri. La două sute de pași de garda lui Soliman, oștenii mantiilor albe declanșară atacul cu săgeți, după care primele rânduri turcești fură zdrobite de aruncătorii de lănci. La un semnal al cornului de zimbru, pe ambele aripi intrară În acțiune măciucașii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sălii pășiră patru soli În armuri de argint, punând genunchiul la pământ În fața domnitorului. - Regele Matei Corvinul Îți trimite, prin noi, semn de pace și prietenie! spuse șeful soliei, ridicându-și privirile spre domnitor. Ștefan Îl recunoscu pe căpitanul de lăncieri Jan Jiskra, cel care Îl salvase pe Matei din bătălia de la Baia. - Cam târziu, căpitane Jiskra! răspunse voievodul. Oare această prietenie vine fiindcă i-am Învins pe turci, sau fiindcă Matei și-a amintit subit că este creștin, ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
jumătate de ceas. Instalezi o poziție falsă pe versantul de vest. Îți acoperi mișcările și pregătești linia de apărare la două mii de pași spre nord, sus, pe culme. Cale de retragere la alți cinci sute de pași, dincolo de liziera pădurii. Lăncierii, avansare prin pădure, Învăluire pe dreapta, atac la semnal. Linie de arbalete pe centru. Linie avansată spre est, cu zid de scuturi. Executarea. Fără nici un cuvânt, comandanții de detașamente Își luară luptătorii și porniră spre locurile indicate. Alexandru Începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
porniră spre locurile indicate. Alexandru Începu să Înțeleagă că Apărătorii pregăteau nu una, ci trei bătălii. Cea mai grea părea a fi a doua. Cea pentru care se pregăteau Yves și Francisco. În primul val de atac aveau să reziste lăncierii, sprijiniți de tirul de arbalete. Cea de-a doua rămânea o necunoscută, căci forțele din al doilea val erau copleșitoare. Cea de-a treia era, deocamdată, doar o strategie de apărare Împotriva unui atac de la distanță, dinspre est, cu săgeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
vedea și auzi. Ritmul adevărat al confruntării. Pe care, deocamdată, doar dirijorul Îl intuia, mărind imperceptibil intensitatea instrumentelor. - Mihaloglu nu angajează lupta ofensivă cu călăreții noștri... Speră În rolul avantajului numeric. Un calcul greșit. Continuați „cascada”. Să intre În luptă lăncierii. Giuliano nu-și putu stăpâni un zîmbet. În sfârșit, „cascada”. Una din deschiderile preferate ale lui Angelo. Din acel moment, totul avea să fie o creștere gradată a puterii de atac până la limita rezistenței adversarului. Încă o sută de Apărători
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
constant pe centru! Sper că mongolii au intrat pe pozițiile indicate, dincolo de lizieră... Observatorul duse ambele brațe orizontal spre est. Războinicii lui Amir se aflau la posturi și urmăreau deschiderea lui Angelo. Pe creasta din față, cei o sută de lăncieri Îi ocoliră pe ceilalți trei sute care mențineau linia de atac, lansând lăncile de la cincizeci de pași. Primele rânduri ale ienicerilor căzură, cu scuturile străpunse de fierul greu al armelor italiene. Lăncierii scoaseră spadele și continuară atacul În două șarje simultane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Angelo. Pe creasta din față, cei o sută de lăncieri Îi ocoliră pe ceilalți trei sute care mențineau linia de atac, lansând lăncile de la cincizeci de pași. Primele rânduri ale ienicerilor căzură, cu scuturile străpunse de fierul greu al armelor italiene. Lăncierii scoaseră spadele și continuară atacul În două șarje simultane. În urma lor se auzi, deodată, un nou val de călăreți Înarmați cu arbalete. „Cascada” creștea fără contenire. Călăreții se apropiară, ridicând trâmbe de zăpadă În urma lor, goniră până ajunseră la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ajunseră la o sută de pași, distanță de la care săgețile puteau traversa orice obstacol, fie el scut sau armură, și lansară trei serii succesive de săgeți. Imediat după a treia serie puseră arbaletele la spate și scoaseră spadele, sprijinind șarja lăncierilor. În centrul dispozitivului lui Mihaloglu se crea o breșă din ce În ce mai largă. Dar avantajul numeric rămânea, Încă, hotărâtor. Generalul turc avea varianta de a Încerca o Încercuire a atacatorilor sau de a continua marșul flancurilor spre versantul Apărătorilor. Consideră că atacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
porților deschizându-se În fața oaspeților. Coloana Apărătorilor intră, În frunte cu Angelo, Yves și Francisco. Urmau căpitanii italieni și detașamentele lor, apoi grupul Apărătorilor moldoveni, care Înconjurau căruța În care se afla căpitanul Oană, apoi ariergarda alcătuită din arcași și lăncieri. Angelo descălecă primul, respectând eticheta În vigoare la curțile regale europene, la zece pași distanță de domnitor. Apoi duse pumnul drept la inimă și Înclină capul. În spatele lui, descălecară căpitanii și luptătorii, care puseră genunchiul drept la pământ. În jurul oaspeților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
amplasa artileria pentru o ciocnire de mari proporții, voievodul ținea piept unei forțe copleșitoare. Dar frontul se muta, implacabil, spre nord. Căpitanul Oană strânse frâul lui Crivăț, care se cabră, surprins. - Apărătorii În vârf de atac, scuturile ridicate pe flancuri! Lăncierii În prima linie! Aflat În mijlocul vânătorilor domnești, spătarul Mihail sesiză noua așezare a Apărătorilor, dar nu Înțelese schimbarea de strategie. Apărătorii renunțau oare la lupta de hărțuială? Prefera Oană un atac sinucigaș? Dădu pinteni și se apropie de căpitan, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trap. - Cum bănuiam... Încearcă o Învăluire, căci au superioritatea pe teren. Simioane! - La ordin, căpitane! strigă arcașul Simion. - Patru oameni În jurul Erinei, cu scuturile ridicate! Stegare Modruz! - Ascult, căpitane! - La semnalul meu, atac În săgeată, cu scoatere falsă de arme! Lăncierii În deschidere, dar la o sută de pași lăncile Înapoi În tecile șeilor, desfacere cu voltă strânsă pe dreapta și ieșirea arcașilor! O singură lansare, spre centru, degajare pe stânga și deschiderea pentru adevăratul atac, cel la care nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se apropie de Alexandru cad unul după altul, cu săgeți Înfipte În gât. - E el... Omul care ne-a eliberat la Suceava. Ce nebunie! Ce caută aici? - Alexandru e copleșit de achingii. Unul l-a lovit cu lancea. E rănit... Lăncierul e spintecat de un vânător domnesc... Alexandru e la pământ... Oană Își ținu respirația. Nu era cu putință. Nu el. Nu acum. Nu simțea moartea. Nu simțea energia răului. Dimpotrivă. O putere imensă se apropia vertiginos. Nu. Alexandru nu putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu putuse auzi. Acum auzea. Sări În șa, strânse frâul și, cu mișcarea lui obișnuită, alunecoasă și extrem de rapidă, scoase spada. - Cincizeci de arcași În avangardă! Săgeți aprinse În adâncime, la o sută de pași În fața Cuceritorilor! Deschideți-le drumul! Lăncierii lateral, spadasinii pe două coloane! Corpurile doi și trei cavalerie pregătite pentru atac pe patru rânduri, În urma Apărătorilor! Răzeșii În formație de apărare! La cea mai mică primejdie asupra voievodului, zid de sulițe și scuturi până ajung Apărătorii! Înțeles? Capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefănel. Între ei se aflau aproape o mie de pași și peste douăzeci de mii de otomani. Dar cele două atacuri concentrice clătinau centrul armatei imperiului. Erau conduse de luptători care nu puteau fi doborâți. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! Lăncierii lateral! Lărgiți flancurile! ordonă Oană, rotind spada din Încheietură și spintecând umărul unui ienicer care abia apucase să ridice iataganul. - Șarjă la sabie, spre Mahomed! porunci Ștefănel. Săgeți lateral, respingeți Încercuirea! Știa, fără să privească, că, În dreapta lui, Alexandru lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Zid În jurul măriei sale! Timpul oprindu-se. Încet, ca ieșit dintr-un vis rău, voievodul se ridică, Întâi Într-un genunchi, apoi În picioare. Era teafăr. Ceea ce Însemna că Marele Maestru se sacrificase. Ienicerii reluară atacul. Apărătorii la patru sute de pași, lăncierii pe flancuri, pregătiți de aruncare, spadasinii scoțând săbiile, măciucașii de Dorohoi ridicând ghioagele uriașe de la oblâncul șeilor. Și deodată, asemeni unei pantere care pândise doar momentul hotărâtor, Marele Maestru țâșni În fața voievodului, se opri o fracțiune de secundă, cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
la drumul de lângă lac. Ultimele urme de căldură a zilei încă mai făceau să se unduiască aerul pe cerul dinspre vest, peste lacul Suwa. Toshimitsu privi, un timp, în lungul drumului. În sfârșit, își văzu stăpânul venind spre el. Caii, lăncierii și ajutoarele îl urmau în grup compact. Dar îngrijorarea de pe chipul lui Toshimitsu nu se risipi când se apropiară. Ceva nu era așa cum s-ar fi cuvenit. Nimic din înfățișarea lui Mitsuhide nu sugera că se întorcea de la un banchet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se părea că acest lucru se întâmplase de câțiva ani. Nu cădeți! Nu lăsați să vi se ude armele! răcneau ofițerii. Curentul Râului Katsura era mult mai violent decât de obicei, probabil din cauza unor ploi abundente în munți. Corpul de lăncieri trecu, fiecare om ținându-se de lancea celui din fața lui, urmat de pușcași, care se țineau de paturile și de țevile armelor. Călăreții din jurul lui Mitsuhide urcară, în galop, malul opus, lăsând în urmă o dâră de spumă și clăbuci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
însă, curentul era puternic. În timp ce corpul de trăgători al clanului Akechi apărea prin stufărișul de pe malul din miazănoapte și trăgea în rândurile forțelor lui Hideyoshi care stăteau pe malul de la miazăzi, câteva grupe de oameni în armuri - soldații batalionului de lăncieri, aleși pe sprânceană, din armata clanului Akechi - năvăliră spre țărmul celălalt, stârnind jerbe de apă. — Trimiteți compania de lăncieri! strigă un ofițer al unității lui Takayama, sărind pe mal. Întrucât râul era atât de îngust, pușcașii nu serveau mai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
trăgea în rândurile forțelor lui Hideyoshi care stăteau pe malul de la miazăzi, câteva grupe de oameni în armuri - soldații batalionului de lăncieri, aleși pe sprânceană, din armata clanului Akechi - năvăliră spre țărmul celălalt, stârnind jerbe de apă. — Trimiteți compania de lăncieri! strigă un ofițer al unității lui Takayama, sărind pe mal. Întrucât râul era atât de îngust, pușcașii nu serveau mai la nimic. Pe când rândurile din spate se apropiau, pentru a le da timp celor din primele linii să-și reîncarce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
forța drept înainte, așa cum ne aflăm. Dar ar trebui să trimitem iscoade imediat ce trecem râul și să nu ne grăbim pe drum, cu nebăgare de seamă. Să așezăm în față cât mai mulți pedestrași, urmați îndeaproape de un corp de lăncieri. Să plasăm pușcașii în fața ariergărzii. Când soldații pândesc în ambuscadă, armele de foc nu sunt de prea mare folos în linia întâi. Dacă inamicul ne așteaptă și iscoadele noastre dau semnalul, bateți toba imediat, dar nu vă arătați zăpăciți nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
erau deosebit de aspre. Din ziua a optsprezecea, până în cea de-a douăzeci și opta din Luna a Douăsprezecea, armata lui Hideyoshi mărșălui prin Sekigahara. Armata era împărțită în divizii, iar aceste divizii erau alcătuite din batalioane: cai de samar, pușcași, lăncieri, cavaleriști și pedestrași. Înfruntând zăpada și noroiul, mergeau înainte. Oștirea de aproape treizeci de mii de soldați a lui Hideyoshi avu nevoie de două zile pentru a ajunge în Mino. Tabăra principală fu instalată la Ogaki. De acolo, Hideyoshi atacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
demoni. Întreaga armată răspunse cu strigăte războinice. Talazuri învolburate de armuri se zguduiau și tremurau prin ceața dimineții, fiecare om întrecându-se să fie primul. Cai transpirați se frecau unii de alții, luptând să ajungă în frunte, iar companiile de lăncieri năvăleau înainte unele după altele, în învălmășeala lucirilor de lănci. Se auzeau deja împușcături, lănci și săbii lungi fulgerau în lumina dimineții, iar, din regiunea primei palisade de pe Muntele Oiwa, se auzea un sunet straniu. Cât de adânci erau visurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]