933 matches
-
unui aspirator, a unei păpuși Barbie. Al ștergerii unui disc de computer. Al arderii unei cărți. Probabil că asta-i valabil pentru orice crimă din lume. Soiul ăsta de produse suntem cu toții. Brandy Alexander, regina absolută, cu picioare lungi și lăptoase, a petrecărețelor de primă clasă, Brandy își varsă măruntaiele printr-o gaură de glonț în minunata jachetă de la costum. Costumul e-un Bob Mackie alb pe care Brandy l-a cumpărat cu reducere din Seattle, cu o fustă strâmtă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
tăgăduit. Dacă era să‑și creadă ochilor, ceea ce trebuia să fie trupul muritor al lui Simon Făcătorul de Minuni răzbise până‑n nori; o pată neagră, pe care pentru o clipă o pierdu din ochi, dar care acum, pe fundalul lăptos al norilor firavi, se contură iar, ca apoi să se mistuie În Încețoșarea alburie. Liniștea mai dură o clipă, după care, din mulțime, răsunară suspine de slăvire, oamenii se lăsară În genunchi făcând mătănii, ținându‑se cu mâinile de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
scoteam costumul de baie. Stăteam acolo vreo două, trei, patru minute. Doar de la labă, aveam o capacitate pulmonară uriașă. Dacă eram singur acasă, asta făceam toată după-amiaza. După ce-mi dădeam drumul la spermă, plutea acolo în cocoloașe mari, grase, lăptoase. Dup-aia mă scufundam iar să le prind. Să le adun și să le șterg pe fiecare de-un prosop. De-asta îi ziceam Pescuit de Perle. Chiar dacă apa era dezinfectată cu clor, tot mă îngrijoram din cauza soră-mii. Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Puștiul care sperau să prindă o bursă de fotbalist și să-și ia masteratul în studii economice. Care să aibă grijă de ei la bătrânețe. Aici sunt toate speranțele și visurile lor. Plutind aici, despuiate și moarte. Printe mari perle lăptoase de spermă risipită. Ori asta, ori ai mei or să mă găsească înfășurat într-un prosop însângerat, prăbușit la jumătatea distanței dintre piscină și telefonul din bucătărie, cu restul zdrențuit al intestinului ieșind prin cracul slipului cu dungi galbene. Lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
-l omoară, Miss America procedează corect. Dacă dă foc clădirii și speră ca pompierii să vadă fumul și s-o salveze înainte să ne asfixiem cu toții - procedează, din nou, corect. Dacă înfige vârful cuțitului în ochiul lui împânzit de cataracta lăptoasă, și i-l scoate să se joace cu el pisica pe covor - tot corect procedează. — Ținând cont de acestea, spune domnul Whittier în timp ce pumnul ei întinde cravata și fața lui devine tot mai stacojie, iar vocea o șoaptă, să începem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
bătrân. În jurul gleznei un tatuaj reprezentând sârmă ghimpată se zărește deasupra marginii papucului de carton. Un inel masiv decorat cu un craniu se bălăngăne larg în jurul unui deget rigid și subțire ca un vreasc. Domnul Whittier clipește din ochii lui lăptoși, acoperiți de albeață, spunând: — Ce zici, nu vrei să vii cu mine la banchetul de absolvire...? Și îngerițele roșesc. Chicotesc de bătrânelul ăsta amuzant și inofensiv. I se așează în poală, în scaunul cu rotile; coapsele lor musculoase, lucrate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Apas-o din nou. Tare. Aplecată peste Betty, cu podul palmelor pe pieptul ei, Directoarea apasă. Și un balonaș grăsos se umflă între buzele de cauciuc albastru ale păpușii. Făcut dintr-un lichid ca un sos de salată, subțire și lăptos, balonașul se tot mărește. Cât o perlă grasă și cenușie. Apoi cât o minge de ping pong. Cât una de baseball. Până se sparge. Împroșcând peste tot supa aia grăsoasă, albicioasă. Cultura aia subțire de laborator împrăștie un nor puturos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
rămână Slabi. Spune: Dumnezeului ăstuia ar trebui să ne închinăm? Buimac O poveste de Reverendul Fără Dumnezeu Webber se uită în jur cu fața bușită, cu un pomete mai jos decât celălalt. Unul dintre ochi îi e doar o mingiuță lăptoasă strânsă în umflătura roșie-neagră de sub frunte. Buzele îi sunt despicate atât de adânc la mijloc încât are patru în loc de două. Îndărătul buzelor nu se vede nici măca un singur dinte. Webber se uită în jur, în cabina avionului, la pielea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lui, setul lui de unelte Craftsman, și paisprezece poșete Coach cu pantofi și toalete asortate. În noaptea aia, după ce a plătit cincizeci de dolari ca să-l bată măr pe Webber, fata se uită la el, la ochiul lui orb și lăptos, umflat, aproape închis, la buzele lui despicate. E doar cu trei ani mai mare decât ea, dar arată de parcă ar fi bunică-sa, și fata zice: — Și până la urmă de ce faci asta? Și Webber își desprinde peruca, toate șuvițele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a mai văzut nimic În afara siluetelor copacilor, proiectate pe Întinderea nesfârșită a mării, când s-a mai potolit. Noaptea cade grabnic pe insule, apoi nu se mai vede nimic. Lampa luminează bine În jur, Însă dincolo de acest spațiu de strălucire lăptoasă nu rămâne nimic. Dealurile, pădurile pitice, malul stâncos, plajele de nisip negru nu se mai zăresc, formele care le separă unele de altele dispar. Astfel Încât, rămas nemișcat În Întuneric, numai respirația lui liniștită arată că Adam continuă să fie acolo
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
peste ierburile ruginite. Deasupra peisajului se rotea cerul Însorit, auriu și dungat de nori stranii. Mai era și un castel de culoarea mierii, dar acela a fost retezat de un larg semicerc de lumină și s-a pierdut În golul lăptos. Îmi pare rău, aici e locul unde se Îmbucă discul În lampă, a zis Karl și a ridicat lanterna magică s-o aranjeze. Pentru câteva clipe s-a făcut iarăși beznă, Însă visul a fost reluat de Îndată ce Karl a reașezat
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
să ne uităm la pescăruși. Cum s-a mutat marea la București... cum miroase în aer a mare, și aerul ăsta tot timpul alb de altă țară, de Grecia poate, și cum stă să plouă tot timpul, în tensiunea asta lăptoasă, clară-neclară, de crepuscul. E sfârșitul lumii azi, zic eu în ziua aceea, nu credeam în totalitate, dar vorbele îmi ieșiseră deja din gură, era prea alb, prea gri petrol în jurul soarelui înlocuit de nori de pergament, galbeni, e straniu azi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
era la începutul ei, soarele ardea cu putere vestind o zi caniculară. Astrul zilei se ridicase destul de sus reflectând pe albastrul nedefinit al adâncurilor discul său enorm de lumină copleșitoare. Din adâncul văilor și de pe înălțimea întunecată a codrilor, aburi lăptoși și sclipitori se ridicau în unde leneșe, apoi se topeau în văpaia înaltă a luminii cenușii lăsând să se vadă în toată splendoarea sa minunata vale a Cernei. Născută prin dăltuirea milenară a râului în duritatea încrâncenată a rocilor, valea
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Pleacă! Aspidă, Din sufletul meu ucis, Din trupul meu proscris, Năpârcește, Șopârlește, Șerpește, Întoarce-te-n Poveste. Netrăirea timpului. O zi din cele fără noimă! De vină e numai Aspida. Orele patru după-amiaza. Prin fereastra larg deschisă pătrunde o lumină lăptoasă; niciun nor pe cer, nicio adiere de vânt, soarele ferm pe boltă este așezat într-o poziție greșită în raport cu momentul zilei. Mă uit în direcția ceasului, apoi iar la soare, apoi din nou la ceas... Încerc să telefonez Aspidei, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în cârje sau în cârca vreunui nepot, să le vină rândul. Cei muriți demult erau aduși în racle criogenice, întru refacerea vederii pentru lumea cealaltă! În busculada creată de un extraterestru care levita în transă, sfâșiind cu ghearele verzi lumina lăptoasă, acesta stâlci ordinea, curbând timpul ca pe o potcoavă, încât ultimii pacienți ajunseră cei dintâi în cabinetul oculistei. Până la miezul nopții, Mioara Alimentară așteptă ca sclerozata doctoriță să își facă pe calculator astrograma zilei pentru a ști exact interferența dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pacienți Așteptând străvezii cu castronul în mână Ciozvârta de viață, gramajul de pâine, Litrul de aer și targa pe role, Neștiind că din umbră, de după perdele, Pândesc, cu privirea slinoasă, călăii. Cântecul liftierelor din spitale Aici în cabina cu aer lăptos Mereu ne mișcăm: când în sus, când în jos Sus, chirurgii cos morții cu ață, Jos, noi le punem cearșaful pe față. Rude fierbinți, contra cost, ne-nsoțesc. La morți luăm ortul, viii plătesc! Viața ne este o stare de grație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și îmbrăcate cu poleială roșie sau verde, legate cu elastic pentru speriat domnișoarele prin parcuri, care întotdeauna se plimbau câte cinci la braț, ca reminiscență de pe vremea când făceau zid viu în fata cetăților, firește cu trupurile lor de capre lăptoase, oferind invadatorilor un tablou ce avea să fie imortalizat mai târziu în pictura renascentistă, în care opulența formelor obraznic de frumoase îmbăta simțul estetic al privitorilor. Poate n-ar mai trebui amintită gălăgia însorită de pe trotuarele pline de trecători, urmăriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
și înfundat. Dunărea era întreagă. Parcă vedea orașul pentru prima oară. Așa de mult îl iubea, cu forma veche a caselor alături de arhitectura modernă a blocurilor, cu foșnetul ploii, cu torsul fluviului, cu rochia ei de mireasă strălucind sub lumina lăptoasă a neoanelor. Un pumnal i se înfipse în plexul solar în clipa în care șopti Mitică, singurul lucru real, aceste trei silabe care întruchipau esența existenței ei în raport cu tot ce lăsase în urmă: jurnalul, Autorul confident, Mama, efecte ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
am lăsat să-și termine treaba. Hau, hau-uuuu, se aude foarte clar Cezar. Nu l-ai... Nu. Atunci lasă-l în pace, a luptat cinstit. De atunci, MacKena nu mai este bîntuit de Cezar. N-a văzut raiul Cerul devenise lăptos și stelele încercau să se remarce prin strălucirea cu care ne obișnuiseră. Cele mai palide însă și-au luat rămas bun de la pămînteni și s-au pierdut în alburia cerului, pregătit să primească marele astru, regele regilor, domnul domnilor, Măria Sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
frunte ca ea s-o dea mereu la o parte, cu ochii de o culoare neobișnuită și cu pielea atît de albă, că eu, sora ei, Eva, și sora mea, Lia, susțineam că, dacă va conti nua să fie la fel de lăptoasă, la un moment dat va deveni aurie ca un pișcot și atunci se vor găsi unii care să vrea s-o mă nînce pe ea, pe Richi, cu totul. Organizam concursuri de limpe zime și de luciu al pielii. Nu
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
umane într-un loc unde nu s-a întâmplat nimic, populat cu cehoviene ființe de prisos și unde avem parcă unul și același anotimp: toamna. Leon "trăiește" cu această iubită adormită patru nopți de dragoste, îi explorează corpul acestei poloneze lăptoase cu sâni grei, corp care apare la lumina lanternei într-o tensiune revelatorie pentru bărbatul care, deși atât de aproape, nu o poate atinge. În schimb, spațiul camerei îi devine familiar, suficient pentru a se transpune în rolul imaginar al
Ridicole iubiri by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7414_a_8739]
-
din ploaia topind/ noi semințe germinate/ Iar astăzi/ cu ochii arși pe marginea/ ninsorilor fierbinți/ îl regăsesc zvârlit/ ca boabele de grâu/ printre centauri și zodii." Către Comarnic: "în cristalul străveziu al iernii/ peria de muguri a pădurilor/ respiră mierea lăptoasă a ninsorilor/ pietrele macină priviri ostenite/ izvoarele pulsează începuturi de grație/ în timp ce păsările răzbat în aripă/ inimi de aer și de lumină/ către Comarnic trenul zvâcnește/ prin roți și table încinse/ măcinând secundele/ spre adăpostul câmpiei/ ce se diluează câte
Poemul Și scrisoarea by Cristina-Monica Moldoveanu () [Corola-journal/Journalistic/7922_a_9247]
-
îmbrace. L-a luat sus, la masa cu toc și călimară și i-a pus o coală ministerială în față. Începuse o ninsoare groasă. Pomenea s-a dus să se spele pe mîini și pe față de sîngele și de lichidul lăptos care sărise pe el din coșurile lui Claudiu. Jandarmul de la intrare a început să rîdă cînd l-a văzut pe poștaș în curul gol, dar i s-a făcut milă de el, că-l vedea clănțănind din dinți și s-
Interogatoriul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7797_a_9122]
-
să ajungă șaman - Irgit Schynykbaz-oglu Dshuruk-Uwaa, minunat scriitor în limbile germană, mongolă și tuvină, om dintr-o bucată. Precum se înțelege și din onestele sale mărturisiri. Însă în acel text (acesta, care se află aici, pe masa mea, sub lumina lăptoasă a display-ului), scris în rusește, pe care mi-l încredințase, Galsan nu menționa două lucruri triste, unul din ele - de-a dreptul dramatic, din biografia sa. Probabil, considerase că s-ar fi arătat ori că nemodest, ori că plângăcios
Un important scriitor mongol: Galsan Tschinag by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/7350_a_8675]
-
nu-și aruncă unul altuia nici măcar o privire, prinși cum sunt în goana existenței cotidiene: "metropola e plină ochi de oameni... Toți reduși de construcțiile impunătoare din jur la dimensiunile unor insecte, însă mișunând peste tot, grăbindu-se în lumina lăptoasă a soarelui de dimineață, concentrați asupra unui plan sau a unui proiect sau a unei speranțe la care țin, rațiunea lor de a trăi încă o zi, fiecare țintuit de viu în acul conștiinței, dedicați autoavansării și autoconservării. Atât și
John Updike și „mijlocul“ dilematic by Rodica Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/7630_a_8955]