88 matches
-
de harașo ca tunșii. - Să mai caut ceva de-mbrăcat, zice mama. Ceva călduros, căse-apropie toamna, vine iarna, săraca de ea, În lagăr... Iese din salon, noi rămânem. Eu mă uit numai la ea - și ea: numai la mine; Îmi râde lătăreț, proaspăt spălat: o simt, miroase a săpunul mamei. Numai mie-mi râde devușca. Din toată lumea. Mare și lungă. Moș Iacob tușește, se scarpină-n cap cu nădejde - apoi: - Ș’ dac-aș Întreba-o...? - și se oprește, o Întreabă din ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
plăcea, din contra, claca), dar dacă zicea Moș Iacob - numai despre doage și cercuri... În vârful picioarelor (când lucra butnărie, Moș Iacob se descălța), se ducea, pâș-pâș, la gardul grădinii de flori, unde ședeau rezemate doagele numerotate cu creionul lui lătăreț; lua una (totdeauna, numai una; câte una) și, tiptil, tiptil, se apropia de... miezul florii... Așeza doaga, În cap, Între marginea fundului și cercul cel mai mic, interiorul, Îmi făcea semne, peste umăr, să mă apropii - dar, șșșt!, În tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
vrut să-i prind vorba din zbor, nu cumva să se răzgândească, și am hotărât să desfășor colaborarea cu propria-mi mână, ca să evit clasicele Întârzieri care se pot reproșa poștei noastre**. țeasta pleșuvă, privirea pierdută În zarea rurală, pomeții lătăreți, părul cenușiu, gura Îndeobște prevăzută cu bombilla și mate, batista fină sub bărbie, torsul de taur și un costum ușor din in doar pe jumătate călcat mi-au fost primul instantaneu. Din balasoarul de răchită, ansamblul atrăgător al amfitrionului l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
acțiune și plin de nerăbdare. Spre deosebire de mulți dintre funcționarii Serviciului, umbla înarmat și își făcuse un reflex de a se pipăi la piept, simțind prin stofa hainei oțelul rece al revolverului cu o expresie de mulțumire necunoscută, întinsă pe fața lătăreață, mongolică. Cine știe ce combinații ori obligații ale lui Mihai Mihail îl aduseseră și mai ales îl îngăduiseră în Serviciu! Pe el nu-l interesa acest lucru, conform regulii pe care o înțelesese la timp îi spunea pe nume și colabora perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
și a cotit pe Fifth Avenue. Întors la hotel, s-a simțit mai bine, dar când s-a dus la frizerie, cu intenția de a cere un masaj la cap, mirosul loțiunilor și al pudrelor i-a amintit de zâmbetul lătăreț, sugestiv, al Axiei, așa că a ieșit numaidecât afară. În pragul ușii sale l-a Învăluit o beznă bruscă, ca apele despicate ale unui fluviu. Când și-a revenit În simțiri, și-a dat seama că trecuseră câteva ceasuri. S-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
din parabola lui Iotam. Fima, care avea pe-atunci În jur de șaisprezece ani, zâmbi În Întuneric amintindu-și cât de uimit fusese când văzuse că Ben Gurion era mai scund decât el, că avea burtă, o față roșie și lătăreață, picioare de pitic și o voce stridentă ca a unei vânzătoare de pește din piață. Ce-o fi vrut tatăl său să-i spună prim-ministrului? Ce i-ar spune lui acum, la sfârșit? Și cine era de fapt acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se vede. Dacă vrei, îți arăt și rochițele. Dana: Dar ce? Eu fac portretul rochițelor? Victorița: Mda! Știi, sunt curioasă să știu ce ai scris mai departe... Dana: Păi, să-ți citesc. Am scris așa: ,,colega mea are o față lătăreață... Victorița: Cum lătăreață? Dana: Dar cum? Îngustă? Uită-te în oglindă!” Mai are un nas borcănat și urechi măricele. “Asta e tot. Victorița (fierbând}: Da? Bine. Uite ce am scris eu... ,,Colega mea de bancă e foarte deosebită de mine
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
vrei, îți arăt și rochițele. Dana: Dar ce? Eu fac portretul rochițelor? Victorița: Mda! Știi, sunt curioasă să știu ce ai scris mai departe... Dana: Păi, să-ți citesc. Am scris așa: ,,colega mea are o față lătăreață... Victorița: Cum lătăreață? Dana: Dar cum? Îngustă? Uită-te în oglindă!” Mai are un nas borcănat și urechi măricele. “Asta e tot. Victorița (fierbând}: Da? Bine. Uite ce am scris eu... ,,Colega mea de bancă e foarte deosebită de mine...” Dana: Așa și
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
una dintre băncile verzi din piețișoara aceea, nu văzuse incendiul asfințitului pe un acoperiș, iar uneori, reliefându-se pe aurul învăpăiat al superbei împurpurări, conturul unei pisici negre pe hornul unei case! Și între timp, toamna, ploua cu frunze galbene, lătărețe ca frunzele de viță, asemenea unor mâini mumificate, laminate, peste grădinițele din centru, cu răzoarele și ghivecele lor de flori. Și copiii se jucau prin frunzele uscate, se jucau poate să le prindă, fără a remarca asfințitul de jăratic. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
berechet. Dar la ce bun? În fond de ce-l obsedează atât de mult Europa asta? -Fir-ar ai dracului de cerșetori, ne fac de râs, s-au Înmulțit ca iepurii, nu mai ai loc de ei,, , zbiară o gospodină cu față lătăreață și nas turtit, În microfonul unei tinere reporterițe, care face aproape de gura metroului, un sondaj de opinie legat de aceeași Uniune Europeană. Fata ar vrea să-l Întrebe ceva și pe Antoniu, Îndreaptă spre el microfonul, dar În ultimul moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
amândoi! Niciunde! COPIL ISTEȚ Într-o bună dimineață, Au venit la o agapă, Găina cu pui de rață, Ea...pe mal iar puii-n...apă; Gigel băiețel isteț, Are o-ntrebare fină: Dacă puii-s de găină, Cum au ciocul...lătăreț?! Răspunsul ca o lumină, Vine brusc: -Sunt pui de rață! -Mama lor de ce-i găină, Și să-noate cum învață? Gigel, cu milă de pui, Că-s sărmanii mititei, O-ntrebă pe mama lui: -Pui, rățuște, ce sunt ei? Iubitoare
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
mine nu-i pasă nimănui nici cât negru sub unghie, l-am cercetat în tihnă pe Strickland. Era mai voinic decât mă așteptasem. Nu știu de ce mi-l imaginasem subțirel și cu o înfățișare insignifiantă. De fapt, era voinic și lătăreț, cu mâini și picioare mari, și își purta cu oarecare stânjeneală hainele de seară. Te făcea să te gândești la un vizitiu îmbrăcat elegant pentru această ocazie protocolară. Era un bărbat de patruzeci de ani, nu prea chipeș, totuși nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lui, fluierăturile englezilor sporiră harababura. Aerul era plin de praful ridicat de ciubotele grele ale oamenilor și cenușiu din pricina fumului. Era o căldură înfiorătoare. În spatele tejghelei era așezată o femeie care-și alăpta copilul. Chelnerul, un puști cu o față lătăreață și pătată, alerga de colo până colo cu o tavă încărcată cu halbe de bere. Puțin mai târziu intră Bill Ghioagă, însoțit de două matahale de negri. Nu era greu să-ți dai seama că e deja beat turtă. Căuta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
corpolentă, ar fi fost o prezență impozantă dacă bonomia feței ei nu i-ar fi tăiat orice posibilitate de a exprima altceva decât bunătatea. Brațele ei erau mari ca niște pulpe de berbec, iar sânii ca niște verze uriașe. Fața lătăreață și cărnoasă făcea impresia unei nudități aproape indecente și avea mai multe rânduri de bărbii, sau mai bine zis gușe. Nici nu știu câte erau, cădeau într-un fel de cascadă voluminoasă pe sânii ei ampli. De obicei se îmbrăca într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Și gurile de gaz metan și-au arătat utilitatea din plin. Pregătirile pentru asfaltare au început cu aducerea unui cuptor rudimentar, de fier, vechi, ruginit și probabil foarte greu. Cu ce să-l asemuiesc? Să zicem cu un dulap masiv, lătăreț, înalt cam de un stat de om (sau poate de un stat de copil?); un focar dedesubt, care se racorda la gura de gaz, o gură de alimentare, deasupra, asemănătoare pâlniei unei uriașe mașini de tocat, iar între cele două
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
facă vreodată tuș. N-avea decât să verifice cine poftea. 18 Dar dacă eu eram dintre toți singurul care rămânea cu această senzație? 19 Într-o bună zi un milițian și-a făcut apariția în cadrul ușii camerei noastre de la cămin, lătăreț mai c-ar fi fost nevoie să se deschidă pentru prima oară după mulți ani ambele canaturi -, răsuflând greu de parcă abia i-ar fi ajuns aerul și i-ar fi fost silă de ceea ce era nevoit să respire aici, într-
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
se întâmplă mie aceste povești pornografice, paralizante, jenante, fără de răspuns. Cred că dacă ești o persoană pornografică, atunci ți se întâmplă lucruri pornografice. Am luat-o spre vest prin frumosul East Side, cu decorativele lui lăzi de gunoi, cu copertinele lătărețe ale magazinelor cu fațada îngustă, cu mirosul fierbinte al gunoaielor înnegrite și am luat cina împreună cu Fielding Goodney și Doris Arthur, pe care i-am întâlnit, din întâmplare, într-un restaurant zgomotos și neaerisit al presei, doar la cinci străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Fileding instalase un raft cu echipament video (cu două camere mobile), un stereo, o măsuță de serviciu pe care era un joc electronic, un acvariu, două sofale puse în fața a două mese joase din oțel și un frigider mic și lătăreț Îmi place mobila nouă. Îmi place mobila cea mai nouă. Am avut destule piese nenorocite de mobilă veche pe vremea copilăriei mele în Pimlico, și în Trenton, New Jersey. Dar trebuie să fie simplă, înțelegi? Fielding îngenunche și pipăi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din față, sfâșiind-o cu dinții.(...) Nu pot zugrăvi scârba și uimirea ce m-au cuprins când am băgat de seamă că acel animal hidos avea o înfățișare întru totul asemenea oamenilor. Este adevărat că obrazul îi era teșit și lătăreț, nasul turtit, buzele groase și gura mare, dar trăsăturile acestea se întâlnesc în mod obișnuit la toate popoarele înapoiate (...).” Swift crede că o societate utopică pozitivă ar fi posibilă, cu condiția ca ea să fie guvernată de o rasă cu
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
ei memorie și de surprinzătoarea revelație a legăturilor. Vreau să-mi spui numele! a zis el și a început să râdă și colțurile gurii s-au ridicat și mai mult până la baza urechilor, descriind un semicerc perfect în jurul feței lui lătărețe. Să-ți spun numele? De unde aș putea eu să-ți știu numele? Și la ce bun? La ce m-ar interesa numele tău? În fond, ți-am spus deja un nume, Tularecito, nu-ți ajunge? Corect! Dar trebuie să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
după care tânjise, fericită dar și dezamăgită de această Întâlnire. O simplificare până la limita dispariției: din lume nu mai rămânea decât mâna bărbatului pe care o strângea mai mult decât dorea și, Îndepărtat, ecoul inimii sale. Contrasta vădit cu fețele lătărețe care pluteau pe străzile amorțite ale orașului ca niște mine pe apă. Murmură precum În copilărie pe când palma se Îndepărta de Întrerupător, alunecând pe zidul răcoros mirosind a humă: Ioachim... Rămase În ușa deschisă a băii: În vana orbitor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
de turtă dulce. 26. Discursul despre starea națiunii a fost, pe cât de scurt, pe atât de surprinzător: o strofă din Trăiască Regele și o rugăciune pentru sufletul fratelui, cumnatului și al unchiului Semproniu, de curând chemat la cele veșnice. Chipul lătăreț al bătrânului era colorat ca o frescă veche de biserică În miniatură. Cunoscătorii puteau totuși desluși Ieslele cu pruncul În Bethleem, Închinarea Magilor și pe Luca, Marcu, Matei și Ioan citind versete din Marx, Engels și Lenin la cursuri intensive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
formă lungă și subțire, într-un soi de fular. Iar când ajunse de se instală în fotoliul de la rădăcina perdelei, eșarfa de ceață se lățise. Și completa deja contururile unui bărbat corpolent, cu ținută cazonă, păr rar, tuns drastic, fața lătăreață, rasă până la sânge, ochelari severi de baga. Și prin al cărui trup transparent, șiroind de ectoplasmă, reușeai să zărești desenul florilor argintii, verzi și violete, de pe materialul textil aflat în spatele său, îmbrăcînd speteaza fotoliului. Paradoxal, sub greutatea bărbatului, buretele fotoliului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
opusă a corpului și lăsă să-i scape o lungă și armonioasă bășină presărată cu tonalități romantice, căreia îi răspunse o altă bășină, de data asta pe un ton ascuțit, izbucnită din desișul adânc al mangrovelor. Silueta cenușie cu corp lătăreț și cap minuscul a „trompetistului“ se îndepărtă domol în direcția aceea și deodată un duet de pârțuri căpătă caracterul unei autentice conversații de amor. Bărbatul zâmbi în caiacul său, vru să intervină și lăsă, la rândul lui, să-i scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trupul ei nu se vedea nici un fir de păr, doar cel de pe cap. Avea pielea netedă și strălucitoare, de o culoare între arămiu și măsliniu, întreruptă pe alocuri de benzi roșii de tinctură de bija. Chipul ei era mai degrabă lătăreț, cu nasul turtit și ochii migdalați, cu părul foarte lung, căzându-i liber până la mijlocul spatelui. Din pricina poziției, pe vine și cu picioarele desfăcute, sexul ei, mare și trandafiriu, se distingea ca partea cea mai ațâțătoare a trupului. Lipsa părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]