86 matches
-
de condens care-i umezesc mustața moale, crescută anume ca să acopere o cicatrice urâtă pe buza superioară, de când a căzut într-un ciob de la o sticlă spartă, cu bărbia țepoasă și teșită, cu obrazul flasc, cu fruntea descrețită, cu nasul lătăreț, apoi cu gâtul care îmbătrânește primul demonstrând precaritatea punților, cu umărul drept purtând un semn din naștere, cu pieptul, ridicându-se și coborându-se ritmic, pe care părul a albit, cu începutul burții, bustul d-lui Popa, în ciuda tuturor adjectivelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
munca așa devreme. Sau lucrează în tura a doua. Undeva la câmp, renaște o zi roz-cenușie ca pieptul turturelei ce trage caleașca Afroditei. Și pe șoseaua Cățelu, vine încet dar sigur, hârâind ca naiba și împroșcând fum negru, un autobuz lătăreț, roșu. La fiecare stație, se oprește. Culege astfel una, două, trei, cinci stații de călători buimaci, înghețați tun, învălmășiți prin fum, cel negru de ulei și motorină, cel alb de apă, din pieptul autobuzului și al lor. Cei din stația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
întindere caldă te înghițea în măruntaiele ei nevăzute. La început, din cauză că săriseră prea mulți, nu vedeam decât spumă și bule de aer. Am ieșit la suprafață așteptând să se limpezească. Mallina se profila la o distanță considerablă, ca un triunghi lătăreț pe care apa scursă de pe ochelari îl făcea să freamăte. — Hai repede, vino, strigă cineva. Fiona. — Imediat. M-am scufundat și am simțit cum părul mi se ridică și se unduiește ca o iarbă de mare. Peisajul se făcuse acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
opusă a corpului și lăsă să-i scape o lungă și armonioasă bășină presărată cu tonalități romantice, căreia îi răspunse o altă bășină, de data asta pe un ton ascuțit, izbucnită din desișul adânc al mangrovelor. Silueta cenușie cu corp lătăreț și cap minuscul a „trompetistului“ se îndepărtă domol în direcția aceea și deodată un duet de pârțuri căpătă caracterul unei autentice conversații de amor. Bărbatul zâmbi în caiacul său, vru să intervină și lăsă, la rândul lui, să-i scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
trupul ei nu se vedea nici un fir de păr, doar cel de pe cap. Avea pielea netedă și strălucitoare, de o culoare între arămiu și măsliniu, întreruptă pe alocuri de benzi roșii de tinctură de bija. Chipul ei era mai degrabă lătăreț, cu nasul turtit și ochii migdalați, cu părul foarte lung, căzându-i liber până la mijlocul spatelui. Din pricina poziției, pe vine și cu picioarele desfăcute, sexul ei, mare și trandafiriu, se distingea ca partea cea mai ațâțătoare a trupului. Lipsa părului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
simți copleșit de-un val de dezgust că trebuia să facă asta, să execute această șaradă stupidă de fiecare dată când stăteau de vorbă. Se uită În altă parte, apoi din nou la superiorul lui. Zâmbetul lui Patta era la fel de lătăreț cât era de sincer. Era oare posibil ca Brunetti să Înceapă În sfârșit să Înțeleagă cum stăteau lucrurile, să acorde atenție realităților politice? Dacă era așa, Patta credea că meritul i-ar fi revenit pe drept cuvânt lui. Erau niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
formă lungă și subțire, într-un soi de fular. Iar când ajunse de se instală în fotoliul de la rădăcina perdelei, eșarfa de ceață se lățise. Și completa deja contururile unui bărbat corpolent, cu ținută cazonă, păr rar, tuns drastic, fața lătăreață, rasă până la sânge, ochelari severi de baga. Și prin al cărui trup transparent, șiroind de ectoplasmă, reușeai să zărești desenul florilor argintii, verzi și violete, de pe materialul textil aflat în spatele său, îmbrăcînd speteaza fotoliului. Paradoxal, sub greutatea bărbatului, buretele fotoliului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
aurei de pe țeasta cheală și ducându-și o șuviță umedă dintr-o parte în alta. Nu zâmbea, dar pe figura lui era ceva amuzant, poate pentru că, pe cât îi erau de apropiați ochii, pe atât îi erau fălcile de dolofane și lătărețe. Și, ca să fie limpede că amuzamentul se cuvenea doar uneia dintre părți, își apucă bastonul de cauciuc și i-l propti în piept atât de neașteptat, încât fata își pierdu echilibrul. „Auzi, parașuto“, șuieră el, aplecându-se pentru a micșora
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
pulsându-i ca o inimă. — Da’ de ce nu-ți iei mai bine ceva de mâncare ? Sau să-i pui la bancă... Am tot ce-mi trebuie, spuse bătrânul, dând o valoare ușor exagerată sforii cu care erau legați ochelarii, galoșilor lătăreți și paltonului cu coatele subțiate. Îi făcu semn să se apropie, ca pentru a-i împărtăși un mare secret : Băncile or să dea faliment, au băgat de-alea, cum le spune, calculatoare și or să iasă din priză, o să fie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
mică, îl putea face totuși să-și piardă echilibrul și să-l dea peste marginea micii nacele, de n-ar fi fost o obadă circulară, care-i ajungea până la piept, legată de funiile balonului. Trupul omulețului era peste măsură de lătăreț și dădea întregii sale făpturi o rotunjime fără niciun rost. Picioarele, desigur, nu puteau fi văzute deloc, deși o substanță cornoasă, de proveniență dubioasă, apărea ocazional printr-o crăpătură din fundul nacelei, sau, ca să vorbesc mai corect, din fundul pălăriei
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
îi flutura pulpanele mantalei, împingîndu-l parcă spre o țintă nedorită. Era mijlociu ca statură și avea puțină barbă, care-i dădea o înfățișare de milițian sedentar, deși altfel nu părea mai mult de treizeci și cinci de ani. De sub casca de fier lătăreață, fața lui rotundă și bălaie apărea chinuită, mai cu seamă din pricina ochilor cafenii, mari și ieșiți din orbite, care priveau înfrigurați stâlpul spânzurătorii, fără a clipi, cu un nesațiu bolnăvicios. Gura, cu buzele cărnoase, era strânsă într-un spasm dureros
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
unii coborând, alții urcând, și câteva căruțe trase de mârțoage prăpădite. ― În sfârșit, am ajuns, murmură Apostol, aprins de emoție, oprind calul și comparând terenul cu harta. Prin apropiere trebuie să fie liniile artileriei... Era pe o spinare de deal, lătăreață, acoperită cu pădure rară ca perii în barba unui spin. Drumul se ramifică de aici ca un evantai. Bologa aruncă mai întîi o privire în urmă. Pârâul nu se mai vedea, iar măgurile și coastele printre care trecuse aveau o
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
pielea de șarpe. Se scârbi și începu să-și șteagră umezeala pe dunga pantalonului. În timpul acesta însă își plimba liniștit privirea peste mulțimea de fețe ciudate și necunoscute, parcă nici n-ar fi fost omenești, care se ascundeau sub căști lătărețe, în lumina făcliilor fumuroase. Mirosul de rășină arsă îi gâdila nările și fumul îl supăra fiindcă-i întuneca vederea. Plecă puțin capul și, aproape de picioare, văzu pământul deschis ca o rană urâtă, gălbuie. Groapa nu părea adâncă și lutul era
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
amândoi! Niciunde! COPIL ISTEȚ Într-o bună dimineață, Au venit la o agapă, Găina cu pui de rață, Ea...pe mal iar puii-n...apă; Gigel băiețel isteț, Are o-ntrebare fină: Dacă puii-s de găină, Cum au ciocul...lătăreț?! Răspunsul ca o lumină, Vine brusc: -Sunt pui de rață! -Mama lor de ce-i găină, Și să-noate cum învață? Gigel, cu milă de pui, Că-s sărmanii mititei, O-ntrebă pe mama lui: -Pui, rățuște, ce sunt ei? Iubitoare
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
pui de câte ori te mai Întâlnești cu asistentul M.“ Am o mare plăcere să merg pe stradă și să mă uit la femeile frumoase, dar nu mă uit decât la picioarele lor; observ mai Întâi călcâiul, cât este de plat, de lătăreț, de tocit, dacă este șlefuit și are destulă rotunjime și suplețe. Astfel, uneori, mă opresc mai mult cu privirea asupra unui călcâi bine proporționat, apoi continui cu glezna; o admir cât e de Înaltă, cât e de fină. Se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mele din faza de licean. Cum eram virgin, ca descărcare sexuală posibilă, Îmi fixasem atenția pe o fată din clasa a XI-a (nu știu de ce dintr-o clasă mai mare); o chema Valentina, avea forme carnale abundente, sâni mari, lătăreți, pe care se odihnea libidinos imaginația noastră aprinsă. În visul nostru lubric, nu vedeam decât șolduri imense, picioare groase, brațe rotunde. Ea era o fată indolentă, cu o privire adormită și posacă, fără (cel puțin În mod aparent) conștiința atracției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
una dintre băncile verzi din piețișoara aceea, nu văzuse incendiul asfințitului pe un acoperiș, iar uneori, reliefându-se pe aurul învăpăiat al superbei împurpurări, conturul unei pisici negre pe hornul unei case! Și între timp, toamna, ploua cu frunze galbene, lătărețe ca frunzele de viță, asemenea unor mâini mumificate, laminate, peste grădinițele din centru, cu răzoarele și ghivecele lor de flori. Și copiii se jucau prin frunzele uscate, se jucau poate să le prindă, fără a remarca asfințitul de jăratic. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din parabola lui Iotam. Fima, care avea pe-atunci În jur de șaisprezece ani, zâmbi În Întuneric amintindu-și cât de uimit fusese când văzuse că Ben Gurion era mai scund decât el, că avea burtă, o față roșie și lătăreață, picioare de pitic și o voce stridentă ca a unei vânzătoare de pește din piață. Ce-o fi vrut tatăl său să-i spună prim-ministrului? Ce i-ar spune lui acum, la sfârșit? Și cine era de fapt acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
vrut să-i prind vorba din zbor, nu cumva să se răzgândească, și am hotărât să desfășor colaborarea cu propria-mi mână, ca să evit clasicele Întârzieri care se pot reproșa poștei noastre**. țeasta pleșuvă, privirea pierdută În zarea rurală, pomeții lătăreți, părul cenușiu, gura Îndeobște prevăzută cu bombilla și mate, batista fină sub bărbie, torsul de taur și un costum ușor din in doar pe jumătate călcat mi-au fost primul instantaneu. Din balasoarul de răchită, ansamblul atrăgător al amfitrionului l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
dintre bărbați. Abia când am Început să lucrez În acest loc amăgitor mi-am dat seama cum e să te simți scundă și grasă toată ziua și-n fiecare zi. Eu eram de departe piticul trupei, eram cea scund și lătăreață - și purtam doar mărimea șase. Și, În cazul În care aș fi fost tentată să uit treaba asta câteva clipe, trăncăneala și cleveteala zilnică mi-o reaminteau la sigur. Doctorul Eisenberg zice că nu poți să slăbești cu adevărat decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
parcă din fundițe, îl căutai pe toate părțile și nu dădeai de ei. Din ultimii, strânsese un întreg arsenal, puteai să echipezi un batalion cu el. Am așteptat-o să aleagă. Încercam să-mi imaginez forma, culorile, dimensiunea: decupați sau lătăreți; roz, bleumarin sau vișniu aprins; dizolvați într-o ață sau urcați trei sferturi pe fese. Prin fața ochilor îmi treceau dantele, volane, ștrasuri, chiar și motănei (pe-ăștia nu-i primise de la mine; mi-ar fi plăcut să-i fi cumpărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ciocârlie..., Chișinău, 1979; Pomul, Chișinău, 1979; Rostul țărânii, Chișinău, 1980; Autografe în câmp, Chișinău, 1981; Întreaga iubire, Chișinău, 1984; Soneria, Chișinău, 1985; Același, Chișinău, 1986; La părinți, Chișinău, 1989; Să facem cunoștință, Chișinău, 1989; Cer și pământ, Chișinău, 1991; Rață-rață lătăreață, Chișinău, 1992; Aici pe pământ, Chișinău, 1998; Prin valuri, pref. Anatol Ciocanu, Chișinău, 2001. Traduceri: Iuri Ermolaev, Un final neprevăzut, Chișinău, 1975; Boris Jitkov, Povestiri, Chișinău, 1978; Cântați, privighetori!, Chișinău, 1978; Lev Kassil, Apărătorii tăi, Chișinău, 1979; Soldatul vârstă n-
VIERU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290557_a_291886]
-
Și-a mers gândăcelul, a mers. Se uită în jos și-l prinse amețeala. Privi în sus și se cutremură. Nu făcuse nici un sfert din sfertul drumului. Puterile îi cam slăbiseră, dar nu se lăsă. Deasupra se vedea o frunzișoară lătăreață, ca o prispă. Acolo o să se odihnească. Porni voinicul iar la drum. Și umblă, și umblă, băiete; de-abia ajunse. Iar când a călcat pe frunză, ud de sudoare, că părea o picătură de rouă, soarele ca un bulgăre de
PAȘI SPRE PERFORMANȚĂ Auxiliar la limba și literatura română pentru elevii claselor a III-a by GRETA - FELICIA ARTENI () [Corola-publishinghouse/Science/91575_a_93526]
-
insistent până dincolo de orice limită a bunei cuviințe. Te miri ce Papillon În mizerie, te miri ce gramofon jegos posedat de coșmarul gloriei literare, da’ nu-i cine știe ce nici de capu’ ei de vulpe, cocoțat pe statura asta otova și lătăreață, aidoma cazematei Casei Scânteii. Vai de soarta cui o fute-o pe doamna Bruescu, scotocind până-l iau toate transpirațiile prin desișul ăsta de cărnuri, Însă probabil că alta mai de Doamne-ajută n-ar fi stat de vorbă cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
elene“ și al atâtor alte amfibii care prosperă în aceeași perioadă. Dar însușirea supremă a acestor litere mi se pare totuși alta: prin figura lor năstrușnică, suspendată între două regnuri („Să fie rață? Mă-sa găină! Să fie găină? Botul lătăreț“), ele sugerează mișcarea! Mi-ar fi plăcut să anexez cărții (poate la ediția viitoare...) un mic film de desen animat. Să introducem deocamdată cu ajutorul fanteziei, între semnele tabloului alăturat, acele imagini intermediare prin care Gopo ar fi obținut iluzia mișcării
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]