2,387 matches
-
la 1 (partea jucată este de aproximativ o oră, iar cea filmată de 30 de minute. Merită menționat, de asemenea, că autorul (care este și regizorul piesei) a înlocuit corul antic din tragediile grecești cu o haită de câini care latră, aceasta fiind și elementul care separă scenele între ele. Motivația spectacolului este explicată în prefața cărții cu același nume, apărută la Editura NICO, în 2013: Sensul acestui „interviu” este acela de a releva halucinanta actualitate a gândirii lui Eminescu și
Jurnaliști UZPR în Agora: Miron Manega, dramaturg al lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93916_a_95208]
-
lumina neoanelor PANASONIC, de paloarea sintetică a oricărui produs în serie până la urmă câțiva câini s-au apropiat prudenți adulmecând toată mizeria lumească și tristețea trupului străbătut cândva de dorințe, iluzii și pasiuni au așteptat puțin și au început să latre parcă s-ar fi întrebat dacă au înainte un om sau o floare apoi s-au așezat împrejur, greoi și docili, uluiți încă de tăria miresmelor sale. *** Alunec fără zgomot printr-un hățiș de priviri lângă mine cineva se poticnește
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/12350_a_13675]
-
dintr-o grecie într-alta bronzează trupurile noastre de cucută Iată Golful Francezului, plaja nudistului Luca (pe aici s-au iubit un frate și-o soră). Dacă deschid ochii, mi-e frică de macaralele prăbușite peste Mangalia Se aud cîinii lătrînd în grădina de la Casa cu Olane - acolo șezum și am scris în cartea de taină despre Dunăre, despre Rin despre Iolande și Ane-Marii E Tomis? E iluzie? În ce an, în ce veac? Triste și Pontice, Metamorfoze, pe țărmul traco-sarmato-slavo-tătărăsco-grecesc-dobrogean
Poezie by Lucian Alecsa () [Corola-journal/Imaginative/12601_a_13926]
-
Vasile îmi spune: Toamna, la înălțarea Crucii, Șerpii urcă pe malul înalt Și se adăpostesc în gardurile de piatră Primăvara, pe uliți, vezi O mulțime de șerpi Ce ies și coboară în baltă îmi voi lua un cățel Să-i latre și să-i alunge Ori îi voi prinde într-o plasă Noaptea se simte mirosul strugurilor Luna plină văruiește-n albastru Pereții de lut Și se aude vesela discotecă Voi învăța să tai via Și să strivesc sub tălpi potcoavele
Drum în necunoscut by Dumitru Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/12718_a_14043]
-
cu o lespede de piatră. Prin lentila dezordonată a dimineții se zărește Gara și întunericul înaintând pe picioarele lui de miriapod paralitic. Semne particulare Încet, sub pojghița visului în subsolul realului răsar comorile nopții. Trupul de fum doarme alături câinele latră abulic pisica veghează calea dreaptă a unor șoareci de pluș. Prelungi, degetele tale pipăie vertebrele iubitei dar nimic nu e de ajuns spre a reduce la tăcere pulsul febril, halucinanta coborâre în abis a sevelor. Ziuă, ziuă din nou, lumina
Poezie by Vasile Igna () [Corola-journal/Imaginative/13110_a_14435]
-
coleric, „te-ai hotărât?” a mârâit descoperindu-și caninii îmbrăcați în viplă, i-am spus că da, simțeam fiori de gheață pe spinare, bărbatul a scos o hârtiuță din sertar, a iscălit-o, „să mergi la secretariat pentru ștampilă, a lătrat scârbit schițând un gest cu mâna, adică pot să plec - făcusem bine, nu făcusem bine? Fragment din romanul „Fals exercițiu de memorie” în curs de apariție la Editura Almarom
Viața la țară by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/13194_a_14519]
-
și fără resurse / într-o piață cât burta căscată / în mijlocul orașului”, “mai ridicolă / decât un papagal pe rotile”, “balerină ridicolă și fără dinți” - replică trist-parodică a Leonorei romantice, și a acelei “donna angelicata / a profesorului călinescu”. Dacă “(a) auzit ficțiunea lătrând pe băncile goale / și labele ei păroase frământând noaptea”, aceste e un semnal al spaimei de golul existențial și nu o programată anulare a realului, expresia dramatică a sentimentului deteriorării ființei ce nu mai poate găsi decât o contrapondere fragilă
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
secund de aur poate fi și privirea poetului închisă în sine ochiul său: doar o groapă comună ascunzînd ape de odihnă Lună rece să asculți în fiecare noapte aproape de ora învierii bufnițele furioase din pădurea de deasupra spitalului cum îi latră pe cîinii amuțiți de spaimă cînd ea trece prea rece - tu scufundîndu-te tot mai tare în ape de taină ca moartea îngenunchind în fața altarului Sfîrșit de poem Poemele de lung metraj - cum un viespar scăpat în pădure ca niște animale
Poezii by Octavian Doclin () [Corola-journal/Imaginative/14490_a_15815]
-
cîte ori încercau să pornească asaltul, nemții erau repede culcați cu burta la pămînt. Noaptea tirul continuă. Doar din timp în timp, cînd li se năzărea cîte o luminiță în tabăra adversă, soldații trăgeau înfuriindu-se brusc, ca dulăii care latră în somn. Spre mijitul umed al zorilor, artileria se porni din nou. Pereții tranșeelor se surpau de parcă pămîntul ar fi fost scuturat într-un ciur. Obstacolele de sîrmă ghimpată erau zmulse ca scaieții. Dușmanul nu putea fi văzut, dar se
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
posibilitatea ca, pe o altă ușă, să scrie: "Aici locuiește un porc..." Doamne-ajută! - Domnule, ca să nu vă mai rețin, a continuat Doamna, vecinul meu de alături are un câine, un ceva, că nu mă pricep la zoologie, dar știți cum latră? - Ham, ham, nu? - Ham-ham?! Glumiți! Rage, domnule, ca un vițel - pot să vă reproduc dacă doriți... - Poftiți, doamnă, reproduceți, da' aveți copiraitu'? Că ne ia autoritățile și CNA-ul de ne vedem la Gherla, printre gratii... - Pentru-atât?! - D-apoi
Starea mea de mediocritate by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/14574_a_15899]
-
cu un alt organ prezent îndeobște în corpul omenesc: creierul. O asistentă TV care manifestă cea mai vagă urmă de sinapsă va fi imediat penalizată, iar, dacă cumva persistă în eroare, concediată fără milă. Dacă șeful ei îi cere să latre, să alerge în patru labe prin studio și să aducă în gură (sau între sâni!) o mingiuță pe care el i-a aruncat-o, e profi și benefic pentru cariera ei să se execute. Dacă însă o întreabă cât fac
Sânii noştri cei de toate verile by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21190_a_22515]
-
carotida ruptă și înconjurată de iubitori de animale, care jeleau câinele. Nu mai zic că, de câte ori sărea javra la mine, apăreau niște babe de prin blocurile vecine, care mă salvau, explicându-mi după aia (în timp ce țineau turbăciunea, care încă mă lătra și încerca să sară!!) că să stau liniștită, că nu-mi face nimic. Îmi venea să le otrăvesc și p-alea. Am citit de nu știu câte ori declarații de-ale hingherilor, care sunau cam așa: “Domne, noi ne-am dus să
Maidanezii au ucis din nou. Să ieşim noi să sterilizăm primarul? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/21282_a_22607]
-
ce ți-am făcut! Auliu taică că te omorâi! Auliu taică, auliu taică... Strigătele lui Gicu îi mai răsună și acum în urechi, conului Nicu și ecoul acestor țipete zbuciumate n-are nimic omenesc în el. îl irită, parcă ar lătra niște câini, din senin sau poate numai la o lună plină și îmbietoare...
Un autor remarcat de E. Lovinescu la "Sburătorul" - Dan Faur () [Corola-journal/Imaginative/10258_a_11583]
-
tavan pendulează năucă deasupra mesei. Parchetul are un scârțâit de rău augur. Zidurile se curbează îngrijorător. Un aer de apocalipsă iminentă pune stăpânire pe vecini. Pisicile de apartament zgârie ușa șifonierului și caută disperate refugiul. Bichonul abia venit de la plimbare latră ca posedat și se scapă în mijlocul covorului, incapabil să reziste șocului. Papagalul forțează evadarea din colivie, izbindu-se cu capul de gratii și emițând țipete stridente. Placidele broaște țestoase cu sediul în dormitor se înghesuie cu totul sub carapace. Vecinii
Petreceri la bloc by Radu Paraschivescu () [Corola-journal/Imaginative/10561_a_11886]
-
zărită, în sine o chemare dăruită auzului, însăși lumina o răsfrîngere de sunet al Facerii mistuit, cel ce aude. doar auz acum și dacă ne-am fi născut surzi, oare n-ar mai fi existat cîntul păsărilor? Un cîine a lătrat la nașterea ta pînă-n zori adieri amare de fum. septembrie. semn rău, s-a mai spus, apoi a început delumirea, desprinzîndu-mă un punct în aerul vibrînd de arșiță, a rămas mîhnirea - un ecou din adînc al umbrelor noastre, întrezărite pesemne
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/11028_a_12353]
-
ea o finețe aparte, de vreme ce și asociațiile aparent involuntare au fost premeditate. în loc de Ťincisivť, poetul ar fi putut opta pentru alt adjectiv cu un sens asemănător, dar prin incisiv el forțează asociația involuntară cu incisivii puternici ai unui câine care latră. în ŤRepere bio-bibliograficeť, cu care se deschide culegerea, de el alcătuită, de Opere a lui Virgil Mazilescu (Editura Muzeul Literaturii Române, 2003, 400 pp.), Alexandru Condeescu îl definește cu acuitate și profunzime pe singularul scriitor: ŤDe la primele poeme, Virgil
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
să o arunc pe Eréndira pe fereastra ce da către cer, să-mi ucid dușmanii cu o suliță pe care Don Quijote nici n-o avea, nici nu avea s-o știe; să-l, de asemenea,-nțeleg pe întîiul José Arcadio, lătrînd în grai străin și scoțînd spume verzui pe gură. Macondo m-a făcut să pricep că romanul, romanul ca gen, luase asupră-și moartea teatrului și-o aruncase în curtea patimilor cititorului: teatrul murise, nu însă și păcatul lui - acela
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
Nici nu se luminase bine de ziuă. Era un pic de ceață și firește că ne-am rătăcit. Am luat-o pe o cărare care promitea să scurteze drumul, dar pînă la urmă am nimerit în grădinile unor săteni. Ne lătrau cîinii ca pe urs. Dacă vedeam vreun om în ogradă, îl întrebam cum ajungem la stînă și el ne spunea părerea lui. Pe urmă am trecut pe sub o linie electrică de înaltă tensiune și am auzit cablurile sfîrîind, din cauza umezelii
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
porni încet către șura unde ținea adăpostite animalele. Era încălțat cu niște cizme de cauciuc. Am considerat gestul lui drept o invitație și l-am urmat, pășind cu prudență, ca nu cumva vreun cîine dezlegat să sară la noi. Cîinele lătra de undeva din spatele casei, l-am auzit mai tîrziu. În grajd, oile se înghesuiseră unele în altele, ca să se încălzească (mi-am zis). Nu știu de ce stăteau așa. Oare există vreun animal mai blînd decît oaia? Mieii fuseseră separați într-
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
se afla în Canada. Camera în care am fost instalată se afla la etaj. Ca să ajung la ea, trebuia să urc o scară interioară. Într-o dimineață, cînd am vrut să cobor, m-a întîmpinat un cîine care m-a lătrat cîteva minute și am rămas țintuită locului. Întrase în livingul aflat la parter prin ușa dinspre curtea interioară. Organizatoarea festivalului - o bibliotecară deosebit de drăguță și de amabilă - mi-a spus că e cîinele lui Pierre și că nu mușcă. Pierre
La un festival închinat României by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11130_a_12455]
-
lună Da. Singură cuc ea se calcă pe ea în picioare O doare. E fericită. Ea sfidează orice cruțare și n-are de nimeni nevoie Destinul Ea a ajuns în țara perfectă Împinsă ca la vînătoare o ciută de haita lătrînd ascuțit ea a ajuns în sfîrșit în țara asta perfectă în care crește arnica meiul cucuta Ea știe că partida-i pierdută că a fost snopită-n bătaie că este scuipată și că mîine va fi bătută cu pietre Ea
Poezie by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/11950_a_13275]
-
spate,Nemirosit de ziariști,De curioși și alchimiști.Un Lup vecin, secundul său,Coleg de breaslă, de neam rău,... XXIV. CÂINELE POLITICIAN, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2064 din 25 august 2016. Un Cățeluș, ajuns Dulău, Ce latră-n curte foarte tare, Uită de tot că-n neamul său Mai sunt și alte lătrătoare. Cocoțat în sfatul țării, Printre confrați un amator, Uită de Cățelușii, verii, Și de Rexius Caninus, orator. Acum, când trece pe maidan, Rage doar
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Din junglă și din prerie: Tigri, Canguri, Jaguari, Și-alți magnați de pe câmpie. Învață și limbi străine: Franceza, engleza, cea rusească, Rostite de-nalte jivine, Nu seci ca limba-I potăiască. Și , în setea-I de putere, Folosind labe subtile, Latră-n partide efemere. Iată-l tot între magnați, ... Citește mai mult Un Cățeluș, ajuns Dulău,Ce latră-n curte foarte tare,Uită de tot că-n neamul săuMai sunt și alte lătrătoare.Cocoțat în sfatul țării,Printre confrați un amator
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
Franceza, engleza, cea rusească, Rostite de-nalte jivine, Nu seci ca limba-I potăiască. Și , în setea-I de putere, Folosind labe subtile, Latră-n partide efemere. Iată-l tot între magnați, ... Citește mai mult Un Cățeluș, ajuns Dulău,Ce latră-n curte foarte tare,Uită de tot că-n neamul săuMai sunt și alte lătrătoare.Cocoțat în sfatul țării,Printre confrați un amator,Uită de Cățelușii, verii,Și de Rexius Caninus, orator.Acum, când trece pe maidan,Rage doar din
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
mariDin junglă și din prerie:Tigri, Canguri, Jaguari,Și-alți magnați de pe câmpie.Învață și limbi străine:Franceza, engleza, cea rusească,Rostite de-nalte jivine,Nu seci ca limba-I potăiască.Și , în setea-I de putere, Folosind labe subtile,Latră-n partide efemere.Iată-l tot între magnați,... XXV. VULPOIUL DEMAGOG, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat în Ediția nr. 2058 din 19 august 2016. Deși e maiestru de vânătoare Prin cotețe și-n codrul mare, Prins odată în delict, Vulpoiul
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]