188 matches
-
cuvintelor pe care le rostea, având în vedere, în plus, ca tristețea ochilor și rictusul amar de pe chipul ei demonstrau, mai presus de cuvinte, cât de mult suferise. Cât despre prințesa, aceasta dispăruse din clipă în care Miti Matái o lașase să se ridice de pe punte și se ascunsese într-un colțișor de unde nu mai ieșea nici ca să bea apă, ca și cum ar fi hotărât, dintr-odată, să dispară de pe fața pământului. — Într-o zi, relua o altă față, pe când ne găseam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vasul. Și ce-o să facem dacă vin în timp ce navă este pe uscat? întreba îngrijorat Tapú Tetuanúi. Sunt mult mai mulți decât noi! — Trebuie să mă gândesc, răspunse. Dar, dacă mă bateți întruna la cap, nu pot s-o fac. Îl lașară așadar să gândească. După ce coborî pe uscat și parcurse cu pas lent întregul perimetru al insulei, Navigatorul-Căpitan indică o insulița care n-avea nici șaptezeci de metri diametru și care se înalță în unul din colțurile cele mai îndepărtate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
avu pentru o clipă impresia că vede silueta prințesei Anuanúa legată de catargul principal și trebui să-și muște buzele, ca să nu poruncească un atac imediat și furibund. Se căise de o mie de ori, în zilele acestea, pentru că se lașase convins de Anuanúa că nu se află în nici un pericol dacă va fi dată în schimbul ostaticilor, asigurându-l că loialul Miti Matái se va supune și o va aduce înapoi lângă el. Nici un Te-Onó n-ar fi îndrăznit să treacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
când totul părea să indice că pacea avea să pună din nou stăpânire, puțin câte puțin, peste ocean, prințesa Anuanúa făcu un salt înainte și, cu toate că încă mai era legată la mâini, apucă un cuțit pe care un războinic îl lașase pe punte și i-l înfipse lui Miti Matái în stomac, în timp ce urlă, ca și cum ar fi fost posedata de toți demonii din infern: —Blestemat să fii! Blestemat să fii! Blestemat să fii! Roonuí-Roonuí și cu Chimé din Farepíti se aruncară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
navelor dușmane, care încă mai pluteau în jurul lor. Așezară în ea resturile celui mai iubit dintre căpitani, îl împodobiră doar cu centura regală de pene galbene, pe care Miti Matái o merită mai mult ca oricine și, la căderea serii, lașară că nava improvizată să pornească înspre locul unde apune soarele, căci acestea erau funeraliile pe care le meritau cei mai mari navigatori. Tané, zeul mării, avea să-l conducă direct în fața tatălui său, Marele Taaroa, creatorul tuturor lucrurilor frumoase, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
aceeași poziție, doar că de data asta avea în fața ei, pe masă, o ceașcă cu două degete de ceai rece. Peste cămașă de noapte își pusese capotul. Se luminase de ziua, dar era o zi noroasa și deasupra câmpiilor se lașase o pâcla jilava. Peisajul, privit pe ferestrele vilei, părea monocrom. În depărtare răsună cântecul unui cocos. Eleanor se încorda nițel când percepu motorul unei mașini ce se apropia de vila. Automobilul coti încetișor pe alee și femeia auzi pneurile strivind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
Aceasta l-a făcut pe Dante să spună, în tratatul său despre monarhie, că auzim de multe ori, în delirul său, poporul strigînd: "Trăiască moartea noastră! Piară viața noastră!"" (I, 53) "O mulțime de oameni este curajoasă; ea va deveni lașă cînd fiecare individ va avea de-a face cu un pericol ce-l amenință în particular." ("Poporul unit este curajos; dezbinat, el devine slab.") (I, 57) " Caracterul mulțimii: adesea e curajoasă și se ridică împotriva conducătorilor ei; dar dacă amenințarea
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
fac așa.. Își voi povesti: Se potolise marele potop, ce cășunase peste țara aceasta și lumea scăpase, cu bine și sănătate. Într-un din vile plec să văd cel mai mare cimitir din Paris, care se numește "Pere Lachaise = Per Lașez". Închipuiește-ti, prietene, o colină, cu o-ntindere de 86 pogoane de pământ. Pe toate acestea se află așezat cimitirul. Cimitir! Iată un cuvânt care mă-nduioșează; mă face mai bun, mai milos și mă-ndeamnă spre cugetări; spre o lume
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în urmă, trecusem pe lângă ea pe stradă, fără să-mi dau seama. Partenerul meu mi-a atras atenția: - Doamna pe langă care am trecut era Greta Garbo. M-am întors din drum și-am fugit după ea. Desigur, vârsta își lașase amprenta pe fața ei încântătoare, dar frumusețea nu o părăsise. Și nici teribilă ei timiditate. Mi-a raspuns grațios, dar era speriată. Am informat-o că urma să joc în acea seară în propria mea piesă Prevestiri de slabă furtună
Tennessee Williams - Memorii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/7113_a_8438]
-
o competiție nedeclarata oficial cu Legiunea, membrii echipelor regale foloseau la rândul lor, în campaniile la sate, taberele de muncă și limbajul la care apelau și legionarii, așa cum reiese din interviurile de istorie orală 44. Regele Carol al II-lea lașase confidenților săi să înțeleagă că speră să se folosească de Mișcarea Legionara pentru a-și atinge propriile scopuri 45. Modelul Legiunii a fost imitat de organizațiile noi apropiate Regelui: Straja țării ar fi trebuit să reducă din influență Legiunii asupra
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
unul, daca nu ne îngroapă ăștia de vii! La fântână, aproape de casă lui Ionică, părintele s-a oprit și a citit din cartea sfântă. Cu aproape un ceas în urmă, Petrică a fost apucata de chinurile facerii. Pântecul i se lașase și durerile nu se mai opreau. Georgica, soacră-sa, și încă două femei pricepute, o păzeau. „Doamne, miluiește!” - au auzit ele cântecul bisericesc al țârcomnicului, care aproape că s-a contopit cu țipetele Petricăi. Abia a apucat mortul să treacă
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
să aibă grijă de noi. Întâmplarea face ca în vecini era o nuntă iar fetele acelea erau foarte fascinate de ce se întâmplă pe acolo. Noi aveam pe masa din bucătărie o sticlă de vin pe care socrul mare i-o lașase tatei. Ne-a plăcut. Și mie și surorii mele. Am băut toată sticlă! Când au venit ai noștri, destul de târziu în noapte, eram într-o ușoară comă. Mama, disperată, sună medicul care vine în puterea nopții să vadă ce s-
Mică antologie comică de abuzuri alimentare by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18898_a_20223]
-
cel mult 40 de kilograme, expresia “piele și os” fiind descrierea perfectă pentru înfățișarea să. Toți pacienții conștienți (sau care nu dormeau) ne priveau într-un mod greu de descris. Eram singurii vizitatori, iar faptul că vedeau pe cineva care lașase petrecerea de Revelion ca să vină la căpătâiul unui părinte îi făcea, probabil, să-și dorească același lucru. Nu șampania asistentelor. În seara aceea mi-a venit o idee. Nici macar nu știu dacă este noua. Foarte probabil nici macar nu e practică
Ce-ar fi sa adoptam bunici? by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19073_a_20398]
-
revoltă, neputința, m-am declarat învinsă, am țipat în vis și cu pumnul în gură, fără să mă exprim neapărat vocal și totuși undeva coardă aceea vocală s-a frânt luând cu ea și aleanul acela pe care mi-l lașase Dumnezeu pentru clipele de rastriste. Acum realizez cât noroc am avut când ai mei mi-au sugerat fără posibilitate de negociere să urmez o carieră pământeana și m-au trimis la ASE. Toți s-au mirat atunci ce caut eu
CELULA MEA NEBUNA CONTINUARE IX de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384978_a_386307]
-
așteptând să li se dea că în fiecare zi firimituri de pâine și arpacaș, ea își imagina că parcul e grădină lui Dumnezeu, un parc ocrotit de o biserică zvelta, albă, frumoasa, cu trei turle, înconjurată de duzi care își lașaseră fructele mici și dulci să fie culese de oricine, darnici că pomii din grădinile Edenului biblică¦cântecul preoților amintea de acelasi Răi biblic, unde viața primilor oameni, Adam și Eva, decurgea atemporal și atât de lipsită de grijia¦Șarpele îndoielii
ROMANUL DIANEI de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1388 din 19 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383759_a_385088]
-
mandarini. În zare, la depărtare se vedea Marea Mediterana ce strălucea în bătaia razelor soarelui oferind la orizont o priveliște magnifica pentru muncitorii ce trudeau din greu. ,,Gata ne oprim pentru pauză de masă,“ se auzi glasul șefului de echipă. Muncitorii lașară roabele și cu bucurie se desprinseră pentru ceva timp de acea muncă titanica. Vasea împreună cu Doru ce era din Constantă un tanar înalt, puternic ce avea în jur de treizeci și trei de ani, se așezară cu sacosele cu mâncare la umbră
VASEA de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1405 din 05 noiembrie 2014 () [Corola-blog/BlogPost/384088_a_385417]
-
de care nu mă dezic în orice moment după aer..! Cum beau apă și de e rece, chiț că un pic..unii ce se ocupă cu treburi nutriționiste au spus că de astă arăt atât de tânăr. Eii, între gânduri lașasem găleată și mă gândeam s-o las rapid precum la bunica, dar unul din curtea de lângă fântână comentează că: “valul nu-i prea bun”..am inteles și dau normal din manivela. “mereu o vorbă de câte un val!”-gândeam tare
FILE DE JURNAL de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1992 din 14 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385274_a_386603]
-
arătându-i o privire plină de bunătate, el mă hâmâia odată, de două ori, bănuindu-mă că am sub haină bâtul cu care îl deranjam de multe ori, eram cum s-ar zice în armistițiu. După câteva zile de încercare, lașai de tot bastonul (bâtul) acasă ,si treceam nestingherit ,căutând privirea lui cu iubire și cu milă. "Ce mai faci prietene? - îl întrebăm cu glas blajin, și el îmi răspundea cu coada lui stufoasa pe care o vantura că pe un
PÂNĂ ŞI ANIMALELE IUBESC de IONEL CADAR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361375_a_362704]
-
i-a spus: - N-avem grâu! - Mergi, frate, i-a răspuns bătrânul, adună grâul pe care-l găsești și macina-l! pentru mâine se va îngriji Dumnezeu de noi. Tatăl meu, supărat din pricina acestor cuvinte, căci știa că nu mai lașase nimic în hambar, s-a dus la chilia lui. Dar pentru că frații n-aveau ce să mănânce, bătrânul l-a chemat până la el. Abia a sosit și i-a spus: -Frate Conon, du-te și fă de mâncare fraților cu
LIVADA DUHOVNICEASCA (10) de ION UNTARU în ediţia nr. 996 din 22 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360922_a_362251]
-
lui, cu și despre ea. Se ridică în vârful picioarelor, să se uite peste orizont, poate reușea să o vadă. Era, însă, prea departe... Se consolă însă cu o îmbrățișare în gând și cu amprenta zâmbetului ei pe care il lașase agățat de ușă de la intrare. Cu urma pașilor ei care îl ardeau de fiecare data cand pășea pe parchetul trist și singuratic. Era atât de singur... Noaptea când se ducea la somn, o caută în pat, dar nu o mai
DOR de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363763_a_365092]
-
în toate ziarele locale...săptămâni de-a rândul...și nimic. Ascultând povestea, Any, “soția”, îl chema pe Adrian să spună și ei o poveste, despre șeful lor. Acesta oprise la o fântână publică să umple un bidonaș cu apă și lașase ușa mașinii deschisă. Cand se întoarse...un câine, cât un vițel, la el în mașină! A încercat să-l dea jos, cu frumosul, cu strigatul...se și temea oarecum de masivitatea animalului. Pentru că șederea se prelungea, iar el era grăbit
ŞAPTE ANI! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 104 din 14 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349586_a_350915]
-
o creangă pe alta. în blocul de alături intraseră alergând cei de la SMURD. "larăsi a căzutpe scări bătrânul”. - Ești un laș! - aud din nou aceeași voce. - Cine ești dumneata, de mă jignești?! Nu vezi că lucrez? O liniște apăsătoare se lașase în cameră. Parcă mă dureau toate cuvintele pe care le scrisesem până acum. - Sunt Dumitru Macrea. - Care Macrea? - Cel între cuvintele căruia ți-ai prins urechile. - A, a... Domnul profesor... dar... parcă, sunteți de mult trecut dincolo... adică, cum să
URECHEA DINTRE CELE DOUĂ CUVINTE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348504_a_349833]
-
i tuoi capelli,sembri quasi serianella timidezzae la gente ți confonde,bella ed imperfetta.Taci nel sorrisod'aurora boreale,è nuova vită grazie a te.... V. PSIHOZA, de Luca Cipolla , publicat în Ediția nr. 1391 din 22 octombrie 2014. Îmi lașai rucsacul unde e șemineul și mă uitai fix la un limb de trecuturi, acolo visele erau reale și realitatea o inventie a mea. Kerosenul încet ardea flacăra, așa cum logică unui copil nu înțelege cărbunele de Crăciun nu simți nimic și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
di trascorsi, lì i sogni eran reali e la realtà una mia invenzione. Îl cherosene lento bruciava la fiamma, così come la logică d'un bimbo non și capacita del carbone a Natale non senti niente ... Citește mai mult Îmi lașai rucsaculunde e șemineulși mă uitai fix la un limb de trecuturi,acolo visele erau realeși realitatea o inventie a mea.Kerosenul încet ardeaflacăra,așa cum logică unui copilnu înțelege cărbunelede Crăciunnu simți nimicși pământul devine pâinecând nu mai reflectezi chipul unui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366516_a_367845]
-
cinic. Ba, visul îl plasa a fi un Socrate cu toate că nu gusta elevația morală dintre mine și Zambaccian, dar, sigur, „putea fi slăbiciunea unui Socrate”, îmi șoptea la ureche B. Fundoianu, venind lângă mine direct din redacția-i Rampă”. ... Se lașase înserarea și sosind de la Capșa, Păstorel Teodoreanu intra val-vârtej în salon, supărat foc pe Medrea, care nu i-a oferit un pahar de vin de Drăgășani. I-am făcut o epigrama, ne zice. O merită: Medrea când îmi ține calea
SINGUR, POVESTIRE DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 785 din 23 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352050_a_353379]