276 matches
-
din acea zi. - Probabil era cățărată într-un copac pe undeva, își sugea degetul și număra norii, zicea Lea, și cam asta era tot ce se știa despre copilăria Bilhei. Bilha era orfana familiei. Ultima fiică născută din sămânța lui Laban, era copilul unei sclave pe nume Tefnut - o negresă micuță care a fugit într-o noapte când Bilha era deja suficient de mare ca să știe că a fost abandonată. - Niciodată n-a trecut peste durerea asta, zicea Zilpa cu multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a naște gemeni. Nu era nici pe departe sezonul de fătat pentru capre și acea capră în special fusese stearpă de patru ori la rând. Ada a dat din cap la prostiile Bilhei și a îndepărtat-o. A doua zi, Laban le-a dat de veste că se întâmplase un fapt neobișnuit cu unul dintre animale și a reluat povestea fetei cu toate detaliile. Ada s-a întors spre fetiță și i-a cerut iertare. - Bilha are darul clarviziunii, le-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ei, totodată. O vedea pe Lea ascuzându-și durerea în colțurile cele mai întunecate atunci când oamenii se holbau la ochii ei. O vedea pe Rahela cum se teme de întuneric și pe Zilpa cum e chinuită de insomnii. Bilha știa că Laban era pe cât de rău, pe atât de prost. Bilha povestea că prima ei amintire legată de Iacob era din ziua când i se născuse primul copil. Era un băiat - Ruben - și Iacob era bineînțeles încântat. Și-a luat proaspătul fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
focului, ca o ofrandă în speranța că acel bărbat mă va vrea. Să nu-i spui Zilpei toate astea, dacă-i spui, n-o să mai auzi cum se termină povestea, șoptea Lea pe un ton glumeț și secretos. Sigur, dacă Laban, bunicul tău, ar fi știut câtă mâncare am consumat pentru un cerșetor care venise la noi cu un prăpădit de urcior cu ulei pe post de dar, m-ar fi bătut cu biciul. Dar băuse din mâinile mele destulă bere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o piatră de moară, zicea și mama. - Ca o balegă de capră, săream eu. Mama îmi făcea semn cu degetul ca și cum aș fi fost un copil prea obraznic, dar apoi râdea și ea din toată inima, pentru că a râde de Laban era distracția favorită a fetelor lui. Pot și acum să spun pe dinafară meniul din ziua aceea. Miel marinat în lapte acru de capră, asezonat cu coriandru și sos de rodie. Două feluri de pâine: pită de orz și pâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
înțeles că viețile lor nu vor mai fi la fel. Era abătută și furioasă și neputincioasă și ar fi vrut să oprească schimbările astea, dar nu putea. Când Iacob s-a trezit în sfârșit și s-a așezat în dreapta lui Laban la masă, a mâncat foarte bine. Lea își amintea fiecare îmbucătură. - A înmuiat în friptura de miel iar și iar și a luat de trei ori din pâine. Am văzut că-i plăceau dulciurile și că prefera berea cu miere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fiecare îmbucătură. - A înmuiat în friptura de miel iar și iar și a luat de trei ori din pâine. Am văzut că-i plăceau dulciurile și că prefera berea cu miere în locul celei amare pe care o turna pe gât Laban. Știam deci cum să-i satisfac gura. Aveam să știu cum să-l satisfac și în rest. Aceste cuvinte le făceau pe celelalte mame ale mele să chicotească și să se bată peste șolduri, pentru că Lea, deși probabil cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
-i vor da un fiu. Se culcase cu nevestele și cu concubinele lui pe câmp, așa cum îl sfătuise o moașă bătrână, dar tot ce obținuse fusese o durere de spate și julituri la genunchi. Când Iacob venise în casa lor, Laban deja renunțase la speranța de a avea un fiu - ca și la aceea de a-și îmbunătăți viața. Nu mai aștepta nimic de la Ada care trecuse de vârsta la care mai putea face copii. Celelalte trei femei ale lui muriseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
puțin prețul unei mirese noi. Așa că dormea singur, în afara nopților când își făcea drum pe deal și supăra turmele, ca un băiețel excitat. Rahela povestea că printre oieri, poftele bunicului meu erau legendare. „Aleargă oile ca niște gazele când urcă Laban dealul”, spuneau ei în batjocură. Fetele îl disprețuiau din o mie de cauze și eu le știam pe toate. Zilpa mi-a spus că atunci când de-abia trecuseră câteva luni de la primul ei sânge și căzuse pe ea sarcina de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
primul ei sânge și căzuse pe ea sarcina de a-i duce bunicului prânzul, el se ridicase și-i prinsese sfârcul între degetul mare și arătător și o strânsese de parcă ar fi muls o capră. Lea povestea și ea cum Laban îi băgase mâna pe sub fuste, dar când îi spusese Adei, aceasta îl bătuse cu pisălogul până îi dăduse sângele. A rupt coarnele idolului său favorit și l-a amenințat că-l blesteamă să-și piardă bărbăția și să se umple
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ochii ca aluna și gura deschisă ca într-un zâmbet. Când turnam vin pe ea noaptea, la fiecare lună nouă, ni se părea că gura i se deschide și mai mult, de plăcere. Cu câțiva ani înainte de a apărea Iacob, Laban încă mai avea oameni tocmiți, servitori care munceau pentru el și pajiștea era plină cu ei, cu nevestele și cu copiii, cu mirosurile de la vetrele lor și cu râsete. Când a venit tatăl meu, nu mai erau în jurul lui Laban
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Laban încă mai avea oameni tocmiți, servitori care munceau pentru el și pajiștea era plină cu ei, cu nevestele și cu copiii, cu mirosurile de la vetrele lor și cu râsete. Când a venit tatăl meu, nu mai erau în jurul lui Laban decât o nevastă bolnavă și patru fiice. Deși Laban era destul de mulțumit de venirea lui Iacob, cei doi se antipatizau reciproc. Diferiți ca măgarul de corb, erau legați prin rudenie de sânge și aveau să fie în curând și prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pentru el și pajiștea era plină cu ei, cu nevestele și cu copiii, cu mirosurile de la vetrele lor și cu râsete. Când a venit tatăl meu, nu mai erau în jurul lui Laban decât o nevastă bolnavă și patru fiice. Deși Laban era destul de mulțumit de venirea lui Iacob, cei doi se antipatizau reciproc. Diferiți ca măgarul de corb, erau legați prin rudenie de sânge și aveau să fie în curând și prin avere. Iacob s-a dovedit un om foarte muncitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
măgarul de corb, erau legați prin rudenie de sânge și aveau să fie în curând și prin avere. Iacob s-a dovedit un om foarte muncitor, priceput la animale - mai ales la câini. A transformat cele trei potăi ale lui Laban în adevărați ciobănești. Doar fluiera o dată și câinii erau la picioarele lui. Dacă bătea din palme, începeau să alerge în cerc și adunau turma. Când șuiera într-un fel anume, se puneau de pază cu atâta ferocitate că de atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Doar fluiera o dată și câinii erau la picioarele lui. Dacă bătea din palme, începeau să alerge în cerc și adunau turma. Când șuiera într-un fel anume, se puneau de pază cu atâta ferocitate că de atunci niciodată turmele lui Laban n-au mai fost atacate de șacali sau de vulpi. Sau dacă se nimerea vreun hoț, mai bine fugea mâncând pământul decât să simtă pe pielea lui colții acelei mici haite dezlănțuite. Câinii lui Iacob au devenit curând ținta invidiei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu acest câine-lup, Iacob i-a dresat pe cățelandri și a vândut patru din cinci pe o mică avere, pe care a transformat-o repede în daruri, de unde se vede cât de bine ajunsese să le cunoască pe fiicele lui Laban. A dus-o pe Rahela la fântâna unde se cunoscuseră și i-a dat un inel cu lapislazuli pe care ea l-a purtat apoi până în ziua morții. A găsit-o pe Lea scărmănând lâna și fără să scoată o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vas cu forma zeiței Anath, care-și turna vin printre cei doi sâni. A pus o traistă cu sare la picioarele umflate ale Adei. Și-a amintit chiar și de Bilha și i-a adus o amforă micuță cu miere. Laban s-a plâns și a zis că nepotul ar fi trebuit să-i dea lui toți banii, din moment ce puii fuseseră făcuți de cățeaua lui. Dar bătrânul s-a înmuiat la vedera pungii cu monede și s-a repezit în sat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
făcuți de cățeaua lui. Dar bătrânul s-a înmuiat la vedera pungii cu monede și s-a repezit în sat s-o răscumpere pe Ruti. Bietul de el. Într-un an, Iacob a devenit un fel de vătaf al lui Laban. Cu câinii după el, Iacob conducea turmele în așa fel încât mieii ajungeau la iarba tânără, oile la cea zemoasă, iar berbecii mari la buruienile vârtoase. Turmele creșteau așa de repede că la următorul tuns Iacob a trebuit să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tuns Iacob a trebuit să mai angajeze doi băieți ca să fie treaba terminată înainte să înceapă ploile. Rahela s-a alăturat Leei, Zilpei și Bilhei la munca câmpului, pentru că parcela de grâu s-a mărit. Iacob l-a convins pe Laban să sacrifice doi miei grași și un ied în cinstea zeului tatălui său, ca mulțumire pentru bunăstarea ce pogorâse asupra lor. Lea a copt turte pufoase din grâul păstrat special pentru ofrande. Sacrificiile s-au făcut după indicațiile lui Iacob
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nemulțumite de atâta risipă. A fost un an plin de schimbări pentru familia mea. Turmele s-au mărit, grâul a dat rod ca niciodată și o nuntă era în așteptare. La o lună de la venire, Iacob l-a întrebat pe Laban de prețul Rahelei, așa cum promisese din prima clipă. Pentru că era clar că nepotul n-avea nici bani, nici pământ, Laban s-a gândit că o să-l cumpere ieftin și a făcut mărinimoasa ofertă de a-și da fiica în schimbul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dat rod ca niciodată și o nuntă era în așteptare. La o lună de la venire, Iacob l-a întrebat pe Laban de prețul Rahelei, așa cum promisese din prima clipă. Pentru că era clar că nepotul n-avea nici bani, nici pământ, Laban s-a gândit că o să-l cumpere ieftin și a făcut mărinimoasa ofertă de a-și da fiica în schimbul a șapte ani de muncă în folosul lui. Iacob a râs la auzul acestei oferte: - Șapte ani? Vorbim despre o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
În șapte ani, fata ar putea să și moară. Sau eu aș putea să mor. Dar mai ales tu ai putea să fii mort, bătrâne. Îți ofer șapte luni. Și ca zestre, mă mulțumesc cu jumătate din turma ta prăpădită. Laban a sărit în sus și l-a făcut hoț. - Ești fiul mamei tale, e limpede, a urlat el, crezi că lumea îți datorează ceva? Nu te împăuna cu mine, tinere, că te trimit înapoi unde te așteaptă cuțitul fratelui tău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
datorează ceva? Nu te împăuna cu mine, tinere, că te trimit înapoi unde te așteaptă cuțitul fratelui tău. Zilpa, cel mai bun spion dintre toți, povestea cum se certau și cum se hărțuiau unul pe altul cu privire la prețul mătușii mele. Laban parcă înnebunise, iar Iacob scuipa la picioarele lui. Până la urmă au căzut de acord la un an de muncă. Cât despre zestre, Laban a pretins că e sărac. - Am atât de puțin, fiul meu, a zis el, cu o voce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dintre toți, povestea cum se certau și cum se hărțuiau unul pe altul cu privire la prețul mătușii mele. Laban parcă înnebunise, iar Iacob scuipa la picioarele lui. Până la urmă au căzut de acord la un an de muncă. Cât despre zestre, Laban a pretins că e sărac. - Am atât de puțin, fiul meu, a zis el, cu o voce dintr-odată caldă și iubitoare, ca un patriarh blând, iar fata e neprețuită, e o comoară. Dar Iacob nu putea accepta să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
fi transformat-o pe ea într-o concubină și pe el într-un prost care plătea cu un an din viața lui o fată care avea doar o piatră de măcinat, un fus, hainele de pe ea și un nume. Așa că Laban a băgat-o și pe Bilha la socoteală, zicând că astfel i-o dă pe Rahela ca soție și pe Bilha ca zestre, iar Iacob se va bucura astfel și de o soție așa cum trebuie și de o concubină în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]