251 matches
-
O formă incompletă de despicătură palatină este și despicătura submucoasă în care lipsa fuziunii interesează doar procesele maxilare (oasele cerului gurii) fără a afecta mucoasa bucală. Astfel, în acest caz, nu există comunicare directă între cavitățile bucală și nazală. Despicăturile labiale și palatine pot fi unilaterale, situația cea mai frecventă, sau bilaterale. Incidența acestui tip de malformații este variabilă în funcție de tip și de populația studiată. Incidența despicăturii labiale, asociate sau nu cu cea palatină, variază între 1 la 700 și 1
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
în acest caz, nu există comunicare directă între cavitățile bucală și nazală. Despicăturile labiale și palatine pot fi unilaterale, situația cea mai frecventă, sau bilaterale. Incidența acestui tip de malformații este variabilă în funcție de tip și de populația studiată. Incidența despicăturii labiale, asociate sau nu cu cea palatină, variază între 1 la 700 și 1 la 1.000 de nou-născuți, malformația fiind mai frecventă în populațiile asiatice și mai puțin întâlnită la afro-americani. Despicătura labială este cel mai adesea izolată și doar
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
tip și de populația studiată. Incidența despicăturii labiale, asociate sau nu cu cea palatină, variază între 1 la 700 și 1 la 1.000 de nou-născuți, malformația fiind mai frecventă în populațiile asiatice și mai puțin întâlnită la afro-americani. Despicătura labială este cel mai adesea izolată și doar în aproximativ 37% din cazuri asociată cu alte malformații. În 80% din cazuri despicătura labială este unilaterală, mai frecventă pe partea stângă, și doar în 20% este bilaterală. Este mai frecventă la băieți
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
1.000 de nou-născuți, malformația fiind mai frecventă în populațiile asiatice și mai puțin întâlnită la afro-americani. Despicătura labială este cel mai adesea izolată și doar în aproximativ 37% din cazuri asociată cu alte malformații. În 80% din cazuri despicătura labială este unilaterală, mai frecventă pe partea stângă, și doar în 20% este bilaterală. Este mai frecventă la băieți (60-70 la sută din pacienți sunt băieți), la aceștia gravitatea putând fi, de asemenea, mai importantă, cu afectarea arcadei dentare sau a
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
la aceștia gravitatea putând fi, de asemenea, mai importantă, cu afectarea arcadei dentare sau a palatului dur. Despicătura palatină are o incidență de aproximativ 4 la 10.000 de nou-născuți. Frecvența malformațiilor asociate este mai importantă decât în cazul despicăturii labiale. Regiunea feței derivă, în cursul dezvoltării embrionare între săptămânile 4-12 de viață intrauterină, din cinci muguri: Mugurii mandibulari și maxilari sunt derivați din primul arc branhial care, în cursul dezvoltării embrionare, va forma: Coalescența mugurilor începe anterior, la 8 săptămâni
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
sunt derivați din primul arc branhial care, în cursul dezvoltării embrionare, va forma: Coalescența mugurilor începe anterior, la 8 săptămâni de viață intrauterină fuzionând mugurii globular (derivat din mugurele fronto-nazal) și maxilar. Defectele de fuziune în această regiune determină despicăturile labiale care sunt situate paramedial. Fuziunea proceselor palatine, derivate din mugurii maxilari, cu formarea palatului dur, se realizează în săptămâna a 10-a, în timp ce formarea palatului moale este realizată în săptămâna a 11-a. Defectele de fuziune ale proceselor palatine determină
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
-a, în timp ce formarea palatului moale este realizată în săptămâna a 11-a. Defectele de fuziune ale proceselor palatine determină apariția despicăturilor palatine care au o au o dispoziție mediană. Factorii care perturbă dezvoltarea acestei regiuni pot determina apariția de despicături labiale și/sau palatine care se pot asocia, în unele cazuri, cu anomalii ale altor structuri derivate din primul arc branhial și care pot determina surditate (anomaliile ciocănașului și nicovalei sau ale mușchiului tensor al timpanului) sau defecte de fonație (anomaliile
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
din primul arc branhial și care pot determina surditate (anomaliile ciocănașului și nicovalei sau ale mușchiului tensor al timpanului) sau defecte de fonație (anomaliile structurale ale vălului palatin moale sau ale mușchiul tensor al palatului moale). Cauzele care determină despicăturile labiale și palatine sunt încă insuficient cunoscute. Aceste malformații sunt catalogate în trei categorii: Despicăturile labiale și palatine izolate (cazuri sporadice sau familiale în care un mod de transmitere genetică nu este clar identificat) au un determinism polifactorial, rezultând din interacțiunea
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
mușchiului tensor al timpanului) sau defecte de fonație (anomaliile structurale ale vălului palatin moale sau ale mușchiul tensor al palatului moale). Cauzele care determină despicăturile labiale și palatine sunt încă insuficient cunoscute. Aceste malformații sunt catalogate în trei categorii: Despicăturile labiale și palatine izolate (cazuri sporadice sau familiale în care un mod de transmitere genetică nu este clar identificat) au un determinism polifactorial, rezultând din interacțiunea factorilor genetici cu cei de mediu. Ponderea factorilor genetici crește în cazul prezenței mai multor
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
de transmitere genetică nu este clar identificat) au un determinism polifactorial, rezultând din interacțiunea factorilor genetici cu cei de mediu. Ponderea factorilor genetici crește în cazul prezenței mai multor persoane afectate în aceeași familie sau în cazul formelor asociind despicăturile labiale și palatine. Despicăturile labiale și palatine familiale sunt situațiile în care un mod de transmitere ereditară (cel mai adesea autozomal dominantă) este evidențiat în familie. În unele din aceste familii mutații ale unor gene sunt suspectate ca, de exemplu, mutațiile
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
este clar identificat) au un determinism polifactorial, rezultând din interacțiunea factorilor genetici cu cei de mediu. Ponderea factorilor genetici crește în cazul prezenței mai multor persoane afectate în aceeași familie sau în cazul formelor asociind despicăturile labiale și palatine. Despicăturile labiale și palatine familiale sunt situațiile în care un mod de transmitere ereditară (cel mai adesea autozomal dominantă) este evidențiat în familie. În unele din aceste familii mutații ale unor gene sunt suspectate ca, de exemplu, mutațiile genei "MSX1", identificate la
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
care un mod de transmitere ereditară (cel mai adesea autozomal dominantă) este evidențiat în familie. În unele din aceste familii mutații ale unor gene sunt suspectate ca, de exemplu, mutațiile genei "MSX1", identificate la aproximativ 2% din pacienții cu despicături labiale asociind sau nu anomalii dentare cu transmitere autozomal dominantă, sau ale genei "TBX22", cu transmitere legată de X. Despicăturile labiale și palatine sindromice sunt situațiile în care despicăturile sunt un simptom în cadrul unui sindrom polimalformativ, de cauză cunoscută sau nu
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
mutații ale unor gene sunt suspectate ca, de exemplu, mutațiile genei "MSX1", identificate la aproximativ 2% din pacienții cu despicături labiale asociind sau nu anomalii dentare cu transmitere autozomal dominantă, sau ale genei "TBX22", cu transmitere legată de X. Despicăturile labiale și palatine sindromice sunt situațiile în care despicăturile sunt un simptom în cadrul unui sindrom polimalformativ, de cauză cunoscută sau nu. Despicăturile labio-palatine sunt mai mult sau mai putin frecvente în: însă pot fi întâlnite și în alte sindroame. Riscul de
Despicături labiale și palatine () [Corola-website/Science/322729_a_324058]
-
morfeme scripturi logo-grafice (cum ar fi Hanja), silabice (cum ar fi Kana) sau segmentare (sisteme de scriere alfabetice cum ar fi cel latin). Hangeul merge și mai departe în anumite cazuri, indicând caracteristici distinctive cum ar fi locul de articulare (labial, coronal, velar, sau glotal), modul de articulare (ocluziv, nazal, sibilant, aspirat) pentru consoane și iotația (un sunet i precedent), i-mutația sau clasa armonică pentru vocale. De exemplu, ㅌ este compus din trei liniuțe, fiecare având o semnificație aparte. Liniuța
Hangul () [Corola-website/Science/306435_a_307764]
-
din ele se întinde pe partea dorsală, de la bot până în partea din spate a capului. Altele merg de la bot înspre ochi, apoi în jos înspre fălci. Șerpii boa pot simți căldura prin celule aflate în buze, deși le lipsesc fosele labiale în jurul acestor termoreceptoare văzute la mulți din membrii familiei boidelor. Șerpii au doi plămâni, unul mai mic (și nefuncțional) în stânga și unul mai mare (funcțional) în dreapta. Această configurație se potrivește formei lor alungite și este diferită de alți membri ai
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
este creația în colaborare a firmelor "Pécsi Orgonaépítő Kft" (" Constructorul de Orgi din Pecs SRL ") din Ungaria și " Werkstätte für Orgelbau Mühleisen GmbH" din Germania sub îndrumarea artistică al lui István Baróti și László Fassang. Orgă are 5498 de tuburi labiale (din care 5028 de staniu și 470 de lemn de brad și paltin), 1214 tuburi linguale , 92 de registre și 5 manuale; este comandat de la o claviatură electronică. Concertul inaugural al sălii a avut loc în 22 mai 2006 cu
Palatul Artelor din Budapesta () [Corola-website/Science/328422_a_329751]
-
poate realiza: mecanic (prin pârghii), pneumatic (prin țevi de presiune, din plumb sau alte materiale), electric (ventilul fiind acționat de electromagneți) sau electronic. Tuburile. Acestea produc sunetul orgii prin vibrația unei coloane de aer în interiorul lor. Pot fi de tip "labial" (adică fluiere, în care sunetul se produce prin trecerea aerului peste o muchie ascuțită, fixă) sau de tip "lingual" ( caz în care sunetul este produs prin trecerea aerului pe lângă ancii, care vibrează). Tuburile sunt construite, de regulă, din metal (mai
Orgă () [Corola-website/Science/303942_a_305271]
-
În fonetică, consoana sonantă labiovelară (sau velară labializată) este o consoană sau semivocală care apare în unele limbi vorbite. Locul său de articulare este dublu, pe de o parte în zona velară și pe de alta la nivelul labial. Simbolul său fonetic este . Consoana este sonoră și nu are o pereche surdă. În limba română nu există o literă separată pentru acest sunet, el se notează cu litera U la fel ca și vocala . În cuvinte împrumutate se mai
Consoană sonantă labiovelară () [Corola-website/Science/300074_a_301403]
-
a unui șobolan și cea a unui șoarece, dar există și forme mai mari, ca bizamul. Coada lor este turtită lateral și mai scurtă decât trunchiul cu capul împreună. Măselele celor mai multe specii au creștere continuă, sunt brăzdate pe fețele lor labială și linguală și au o suprafață de masticație cu desene caracteristice. Majoritatea arvicolinelor sunt extrem de similare ca mărime generală, înfățișare, structură și formă a corpului. Ele sunt rozătoare mici a căror talie (cap + trunchi) variază în lungime de la 7,5
Arvicoline () [Corola-website/Science/333685_a_335014]
-
sara, care a fugit din bazinul superior al Nilului în sudul Ciadului, însă constatând că nu scapă nici așa de statutul de hăituiți, aceștia au început să practice mutilarea femeilor prin ceea ce este cunoscut în etnografia continentului negru ca „discuri labiale”. Această metodă avea rolul de a face femeile neatractive pentru arabii aflați mereu în căutare de „carne tânără” pentru haremurile califatului . Dar arabii nu capturau negrii doar pentru delicii sexuale, ei utilizându-i și pentru munca în robie, așa cum se
Sclavie () [Corola-website/Science/299891_a_301220]
-
vorbitorii instruiți le folosesc ca atare: Diagrama de mai jos arată cele șapte foneme vocalice ale limbii române (și cele două vocale rare), clasificate după gradul de deschidere a cavității orale, gradul de anterioritate a locului de articulare și caracterul labial/nelabial (rotunjit/nerotunjit). Statutul semivocalelor în limba română este un subiect controversat, unii autori considerîndu-le alofone asilabice ale vocalelor corespunzătoare, în timp ce alții le acordă un loc distinct în rîndul fonemelor limbii. Numărul semivocalelor din limba română este patru; acestea corespund
Fonologia limbii române () [Corola-website/Science/304927_a_306256]
-
observat. Capul este ortognat cu antenele filiforme și lungi și cu doi ochi mici. Aparatul bucal este adaptat la lins și supt, deosebit însă în detalii de cel de la fluturi. Piesele bucale sunt mult reduse, iar palpii maxilari și cei labiali bine dezvoltați. Palpii maxilari au 5 articole, iar labium are o formă de linguriță (adaptat la lins). Picioarele au o conformație normală. Tarsele sunt formate din 5 articole. Tibiile și tarsele poartă niște spini caracteristici. Adulții stau în preajma apelor, mai
Trihoptere () [Corola-website/Science/331975_a_333304]
-
sticlă). De asemenea, la nivelul cavității bucale se întâlnește în IA sindromul sau triada Muller compusă din: 1)alternante de înroșire și paloare a luetei; 2)oscilația sistolică a limbii; 3)apropierea sistolică a amigdalelor și pulsația lor. Cianoza mucoasei labiale și vestibulare este aproape constant întâlnită în stenoza mitrală (SM). Aceasta se produce din cauza unor tulburări circulatorii, datorate îngustării suprafeței orificiului mitral la < 1 cm2. Creșterea presiunii în venele și capilarele pulmonare accentuează și mai mult cianoza, care se observă
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
periferică și tumefierea buzelor, rezultând un aspect asemănător unui african (negroid). Bolnavul, ce are cord pulmonar, are facies cianotic, cu pleoapele ușor edematiate, având aspectul unui om obosit. Mucoasa bucală este roz-cianotică, mai ales în perioadele de decompensare, iar mucoasa labială este de colorație albastră-violacee. Colorația cianotică survine din cauza concentrației peste limita normală a hemoglobinei reduse în sânge datorită stazei cronice. Hipoxia de la nivelul cavității bucale antrenează dezvoltarea florei microbiene fuso-spirilare, în special la nivelul alveolei dentare (pioreea alveolară). Se întâlnesc
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]
-
tratament cu un analgezic major și/sau anestezic local sau chiar o întrerupere a medicației. Erupțiile la medicamentele fixate în cavitatea bucală apar inițial ca zone de edem și eritem, care duc la ulcerații localizate, nespecifice (fig. 4.12). Mucoasa labială este cel mai frecvent implicată. Ulcerațiile mucoasei bucale sunt un efect advers comun la o mare varietate de agenți, ce includ beta-blocantele, derivații tiazidici etc. Hipertrofia gingivală Hipertrofia difuză gingivală (fig. 4.13) sau creșterea exagerată a țesuturilor gingivale a
Modulul 4 : Aspecte clinice şi tehnologice ale reabilitării orale (implantologie, reabilitarea pierderilor de substanţă maxilo-facială) by Norina-Consuela FORNA () [Corola-publishinghouse/Science/101015_a_102307]