31,086 matches
-
în momentul când se strecura în casa liftului, mi-am ridicat ochii de pe lucrarea despre lemingi și apoi i-am închis, amintindu-mi-o tânără și senină, soarele jucându-i prin păr în timp ce mi-o sugea într-o canoe pe Lacul Orford. Numai noi locuiam la subsol și numai noi comandam micul lift până în adâncimile acelea. Atâta doar că lecția ei nu a servit nimănui, sau, în orice caz, nu lecția la care se gândise. Treaba murdară a făcut-o un
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
mai curînd difuză, nedesprinsă de starea modelării solemne a elementelor, dar și de cea a familiarității cu celulele, cu spețele mărunte, cu emanațiile discrete ale vegetalelor: "Am simțit mîinile zeului frămîntînd lutul, apa și sarea, cimbrul și ienupărul, munții și/ lacurile, sori și nebuloase, stele și aburi;/ Prima zi a Verii sosi apoi purtînd mireasma/ Zilei a Opta, în plinătatea-i se revărsa, ca/ mierea din faguri, deși nu se clintea dintru/ odihna celulelor, împingea seva în pini și topea/ rășinile
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
compatibile cu un panteism degajat de dogmele dumnezeului personalizat al doctrinei teiste. E darul euforizant al unei Providențe ce-și asumă delectarea culturală a Formei. Al unei Providențe defel interdictive, ci evoluate întru toleranță literară pînă la exercițiul parnasian: "În lacul verzui crengi și conuri de pin adăstînd/ într-o emulsie a morții, într-un răgaz încremenit,/ oglindă agonică a vieții consumîndu-se lent.// Surpată în bulboana unei stele subpămîntene,/ spre împărăția zeiței cu cap de șarpe din Mizraim,/ spre tărîmul Asiei
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
materiilor ce își revarsă nesațiul inocent al existenței contopindu-se prodigios într-o viziune de saturație artistică: "Să alegi cu mîna exersată o lance din raft,/ să-i încerci tăișul pe obrazul degetelor,/ să o arunci cu putere nu în lacul Memoriei,/ în hățișurile de deasupra, în păienjenișul/ stelelor imaginare, să-ți faci loc printre/ lianele și rădăcinile otrăvite ale adîncului,/ să vîslești cu ea în rîuri de sulf și mercur,/ să o frămînți între degete, cuprins de febră,/ ca pe
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
crezare unor mărturii ca a dumitale, trebuie să am dovezi mai sigure. Fără supărare. Ramirín s-a așezat bolborosind în legea lui. Atunci tușa Paula, cu glasul ei pițigăiat, l-a îmboldit. - Vorbește-i despre ou, Ramíro, despre oul din lac. Căutătorul de minuni s-a uitat la ea cu vădit interes, apoi s-a adresat lui Ramirín. - Oul din lac? Dar bătrânul n-a răspuns. Cu mâinile sprijinite în măciulia bâtei, mormăia supărat cuvinte fără șir. Atunci căutătorul de minuni
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
legea lui. Atunci tușa Paula, cu glasul ei pițigăiat, l-a îmboldit. - Vorbește-i despre ou, Ramíro, despre oul din lac. Căutătorul de minuni s-a uitat la ea cu vădit interes, apoi s-a adresat lui Ramirín. - Oul din lac? Dar bătrânul n-a răspuns. Cu mâinile sprijinite în măciulia bâtei, mormăia supărat cuvinte fără șir. Atunci căutătorul de minuni s-a întors spre tușa Paula: - Ce mai e și cu oul ăsta, femeie? Tușa Paula vorbea domol. De știrbă
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
cu oul ăsta, femeie? Tușa Paula vorbea domol. De știrbă ce era, abia pronunța cuvintele. A început să spună că odată, pe când era copilă, îi venise rândul să meargă cu vacile la păscut și s-a dus la pășunea de lângă lac, aproape de peșteră. Acolo a dat peste un ou uriaș. Era înalt ca turnul de clopotniță și alb ca zăpada. Parcă de când lumea se afla acolo, la intrarea în peșteră. Din el se desprindea ceva ca un fum întunecos. - Ți se
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
ori lăsa în urmă florile violete ale ciulinilor care-o făcuseră să zăbovească și își relua drumul fără a spune nimic. Când am ajuns sus, ea a scos un strigăt de uimire. Limpezimea dimineții strălucea acolo cu o forță covârșitoare. Lacul era albastru, albastru. Pe pajiștea din jur, încă verde, pășteau vacile, în sunetul tălăngilor. Dominând lacul, stânca aceea uriașă în care se deschidea arcul cenușiu de la intrarea peșterii părea un monument construit pentru o comemorare veșnică. Am descărcat lângă colibă
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
drumul fără a spune nimic. Când am ajuns sus, ea a scos un strigăt de uimire. Limpezimea dimineții strălucea acolo cu o forță covârșitoare. Lacul era albastru, albastru. Pe pajiștea din jur, încă verde, pășteau vacile, în sunetul tălăngilor. Dominând lacul, stânca aceea uriașă în care se deschidea arcul cenușiu de la intrarea peșterii părea un monument construit pentru o comemorare veșnică. Am descărcat lângă colibă ștergarul cu merinde, păturile, sacii și cortul și fără să zăbovim - deoarece căutătorul de minuni voia
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
ieșit amândoi. Ceasul amiezii își pusese amprenta peste întreg platoul. Vacile stăteau nemișcate. Dacă n-ar fi rumegat fără contenire și n-ar fi alungat când și când muștele cu lovituri de coadă, ai fi zis că-s moarte. Suprafața lacului era liniștită și netedă ca o materie solidă și strălucitoare. Fata m-a privit cu un zâmbet. - Eu cobor să fac o baie. Sper că nu te deranjează. Mă duc ceva mai încolo. Eu am ridicat din umeri. - Apa e
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
de minuni. A înfulecat și el ceva și s-a dus din nou la peșteră. Ea a mers cu el, iar eu am rămas singur toată după-amiaza. S-a întors când soarele era la scăpătat. Am făcut o plimbare până la lac, după care ne-am întors la colibă. Pe coama munților din zare se așternea umbra. Lacul era și el pe jumătate în umbră și rândunelele zburau foarte jos, aproape atingând suprafața apei. Am întrebat-o de ce întârzie căutătorul de minuni
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
a mers cu el, iar eu am rămas singur toată după-amiaza. S-a întors când soarele era la scăpătat. Am făcut o plimbare până la lac, după care ne-am întors la colibă. Pe coama munților din zare se așternea umbra. Lacul era și el pe jumătate în umbră și rândunelele zburau foarte jos, aproape atingând suprafața apei. Am întrebat-o de ce întârzie căutătorul de minuni. - Nu mai are mult și termină ce are de făcut, mi-a răspuns. A vrut vadă
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
ca să adunăm vreascuri și am ridicat o grămadă în fața colibei. Pe urmă am ajutat-o eu pe ea să întindă cortul, să umfle cele două saltele și să desfacă sacii. Când am terminat, ne-am așezat să ne desfătăm privind lacul. Deodată, am auzit-o scoțând un strigăt de uimire. - Uite, uite! Pe cer se vedea un obiect întunecos, rotund, care se făcea tot mai mare. Nu era un avion. În scurt timp a ajuns aproape deasupra noastră și m-am
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
timp a ajuns aproape deasupra noastră și m-am speriat la gândul că o să cadă peste noi. N-aveam lumină, și n-aș putea spune ce formă avea. Părea o stâncă uriașă. Fără zgomot, s-a așezat pe pajiște, lângă lac, și abia atunci mi-am dat seama ce formă avea: era ca o casă veche, o hardughie pe acoperișul căreia s-ar fi aprins torțe. Vacile nu s-au speriat și după câteva clipe părea că dintotdeauna fusese hardughia acolo
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
învăluită în tăcere, deși pe sub ușă se vedea tremurând o lumină gălbuie. M-am oprit și am rămas acolo, la vreo cincisprezece pași, plângând de frică, până când noaptea a făcut să se întunece totul și Calea Laptelui se oglindea în lac. Atunci m-a strigat el. Era lângă colibă. Am urcat în fugă și m-am oprit în fața lui. - Ce-i cu tine? m-a întrebat. Eu nu știam cum să-i explic. Cuvintele mi se învălmășeau pe buze și-i
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
o grămadă de reviste legate cu șnur. - Ia-le, mi-a spus. Apoi, arătând spre cort: - Spune-i că am plecat. Și a luat-o la vale, îndreptându-se spre hardughia care acum se deslușea mai bine, chiar lângă malul lacului, ieșind încet-încet din neguri. A deschis ușa și a intrat, apoi ușa s-a închis în urma ei. Izbitura aceea de ușă trântită a răsunat în ceasul dimineții ca un semnal de deșteptare. Atunci el s-a trezit și a chemat
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
invitați s-au reîntâlnit pentru prima oară, după mai bine de două decenii, în sala de spectacol de la Palatul Cotroceni, odată cu emisiunea organizată de Silvia Ciurescu pentru TV România Internațional și apoi pe scena Operei Naționale din București, la spectacolul Lacul lebedelor, după care a urmat premierea lor. Protagoniștii spectacolului de la Operă au fost românca Simona Noja, prim solistă la Staatsopera din Viena și italianul Giuseppe Picone, prim solist la American Ballet Theatre. Ne-am bucurat că o balerină formată în
Evenimente din lumea dansului by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/15051_a_16376]
-
în scenele din dormitoare și de pe câmpurile de bătaie. Scrisul a fost pentru mine strategia de-a mă apăra De-a șterge urmele. Căci oamenilor nu le plac Lucrurile interzise. Chem să mă ajute lucrurile în care m-am scăldat, Lacurile cu stăvilar în stufăriș, valea În care ecoul cântecului tresare în lumina serii, Și recunosc că fermecătoarele laude ale trăirilor Au putut fi numai exerciții mai acătării de stil, Iar dedesubtul lor era ACESTA, ce nu poate fi numit. ACESTA
Lirică poloneză contemporană by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/13426_a_14751]
-
alți autori români. El i-a adus lui Ge Baoquan câteva poezii eminesciene traduse direct din limba română, dintre care trei au fost publicate în revista „Traduceri” din ianuarie 1958. Cele trei poezii sunt: Ai noștri tineri, Criticilor mei și Lacul. O altă poezie eminesciană tradusă de Ge Baoquan este Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie, publicată în august 1959 în revista „Literatura universală” (continuatoarea revistei „Traduceri”). După aceea, însă, timp de două decenii, nici el, nici alți traducători chinezi
Scrierile lui Eminescu în China () [Corola-journal/Journalistic/13443_a_14768]
-
mănânce și să bea pe săturate (cred că nu s-au consumat nici un sfert din băuturile de tot felul și din nenumăratele feluri de mâncare japoneză și americană). În imensul salon principal al «pier-ului» avansat peste un kilometru În lacul Michigan, au răsunat tobele tradiționale japoneze (ce măiestrie!) iar orchestra care a interpretat muzica japoneză și americană a Încântat spiritele. Una dintre cele două violoniste care cântau și dansau În același timp pe o mică scenă Înaltă vorbea românește! Băutura
RSNA 2009. In: Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_316]
-
locul, stelele stau să răsară („umezi pe bolta senină”). Parfumuri suave răzbat vegetal, de ici-colo. Șoapte, strîngeri de mînă... Bănci pe care tineri necopți își ascut armele amorului: mă rog, e confuzia la modă între spațiul public și cel privat. Lacul scînteie luminile orașului și leagănă umbrele copacilor. Un șuierat de mierloi întîrziat, cîteva ciripituri de vrăbii pregătite de culcare completează tabloul... Dar deodată, dintr-o latură, de undeva, de sub o umbrelă pe care n-o observaseși la timp, din preajma unor
Dreptul de a asculta greierii by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/13522_a_14847]
-
curgătoare”. Cobor, mă descalț, îmi suflec manșetele pantalonilor și, înviorat, pășesc pe mirificul prundiș, lăsînd apa ca gheața să-mi ude gleznele de tîrgoveț. Din nou la drum întins, pe lîngă Mînăstirea Neamț, înecată în sălbăticie verde și... și... Coada Lacului. Unde-i Coada de-alt’dat’! Gata (n-am ce face!), începe să miște demonul cîrcotaș. Cîndva, oho, ajuns acolo, ți se întindea sub nas, cît vedeai cu ochii, mărețul lac de acumulare. Din apele căruia, bizar, se ițea granitul
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
Mînăstirea Neamț, înecată în sălbăticie verde și... și... Coada Lacului. Unde-i Coada de-alt’dat’! Gata (n-am ce face!), începe să miște demonul cîrcotaș. Cîndva, oho, ajuns acolo, ți se întindea sub nas, cît vedeai cu ochii, mărețul lac de acumulare. Din apele căruia, bizar, se ițea granitul roșcat al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: „Hidrocentrala V.I. Lenin”, iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
apele căruia, bizar, se ițea granitul roșcat al stîncii singuratice, ocolită de vaporașele cu stegulețe semănînd, ruptă-bucățică, cu gemenele lor de pe rîul Moscova. Neuronii clamau apoteotic: „Hidrocentrala V.I. Lenin”, iar mîndria patriotică atingea cote de alertă. Nimic. Pe fundul gloriosului lac pasc acum vacile ancestrale. Stînca stă înfiptă, resemnat, în iarba primordială. Dezolare? Nu. Cu gîndul și la alte catastrofe ecologico-ideologice ale comunismului (ce ruginită apocalipsă industrială ți se întinde la picioare, cînd urci, la Iași, dealul Cetățuii!), mă așez la
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]
-
un dans doar de ele știut, pe o muzică doar de ele auzită. faptul că frînez și că le urmăresc de la 20 de metri unduioasa mișcare, nu schimbă nimic. Dansul continuă. Pornesc excitat. Viteză maximă pînă la viaductul de la Coada Lacului. Din nou cîrcotașul demon: cu ce parșivă plăcere trec iar peste fantoma secată a lui Ilici! Geologica stîncă, vacile păscînd în acea Românie... eminamente agricolă, atît de urîtă de neamurile proaste care au stăpînit țara jumătate de secol și au
Peste Ilici dus-întors by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/13553_a_14878]