123 matches
-
a lui Machiavelli). Exercitarea puterii În Evul Mediu este descrisă prin concepte cum ar fi: dominium („stăpânire”) și regimen („guvernare”), În timp ce spațiul ei de incidență apare, Întotdeauna, fie sub numele de regnum, fie sub cel de principatus sau terra (territorium). Laconismul acestor termeni ascunde un mare defect semantic: indeterminarea. Utili pentru a desemna actul neutru al guvernării, ei sunt infinit mai puțin evocatori În privința desemnării celor asupra cărora se putea exercita această guvernare și a justificării autonomiei ei. La drept vorbind
Prelegeri academice by Prof. dr. ALEXANDRU-FLORIN PLATON () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92356]
-
incursiune a ciocârlanului îi anulează cu totul existența, după urcarea munților de gheață, când castelul Ilenei deja se vedea: „Până s-ajungă, era bătrân, a murit. Îi face o groapă, l-îngroapă...« Lasă că mă duc eu acolo!»” (Chilii - Olt). Laconismul textului popular face cauza morții ambiguă, nu știm dacă pasărea era bătrână și înainte de al doilea drum către Neagra Cetate sau dacă pătrunderea repetată în mit i-a consumat vitalitatea. Dispariția păsării vine numai odată cu ajun¬gerea eroului în spațiul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
subiect cvasiinexistent și-l umflă până la dimensiunile unei dezbateri politice și, de fapt, existențiale. Porumboiu face exact invers : ia un subiect mare, greu și grav și-l privește prin celălalt capăt al binoclului, unde se vede mic, ușor și ridicol. Laconismul retoric din Căldură mare (în care, să nu uităm, feciorul e un stupid !) a devenit faconda (re)productivă din A fost sau n-a fost ?, pentru că, deși caragialian, filmul rămâne totuși moldovean ! Cei doi invitați nu au prea multe lucruri
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Precum Revoluția însăși, devenită revoluțică (așa cum ai spune ciorbiță de văcuță și fripturică cu cartofiori prăjiți), Platon și Heraclit sunt precum postamentul de marmură pe care e așezat cu emfază un borcan cu gogonele : specia definitivului ajunge specia diminutivului. Dar laconismul nu dispare cu totul : el a trecut în cadru. Atunci când Jderescu îi arde una operatorului care ”bâțâie” camera, filmând din mână, gestul lui nu este doar ironic la adresa fițelor de bucureștean ale acestuia Toși învățași meserie și-apoi plecași la
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Prima lui piesă, Rățoiul, se joacă în 1948-1950 la Teatrul Național din Iași. Uniunea Scriitorilor i-a conferit în 1961 un premiu pentru piesa Băiatul din banca a doua, iar în 1993 un premiu pentru întreaga activitate. Îmbinarea pantomimei cu „laconismul estradei” și cu „fastul feeriei” - sintagme prin care P. definea genul hibrid al teatrului de păpuși și marionete, sunt cel mai bine puse în evidență în prima lui piesă de gen, Cea mai frumoasă aventură (Cetatea florilor). Întâmplări despre copii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288970_a_290299]
-
defini mai profund fizionomia fenomenului artistic de azi, liniile lui complexe de evoluție, reprezintă scopul mărturisit al autorului și perspectiva din care vor fi apreciate idei, opere și personalități ale culturii românești din epoca veche. Pledoariile, excelând prin precizia și laconismul unui spirit eminamente clasic, bizuite pe o informație impresionantă, afirmă astfel existența unui umanism de limbă slavonă la noi și în sud-estul european, restabilesc adevărul despre imaginea și meritele lui Ștefan cel Mare și susțin paternitatea lui Neagoe în cazul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286217_a_287546]
-
să înspăimânte prin mesajul transmis, nu prin volum, ar fi, de asemenea, de dorit ca exegezele lor să capteze interesul grație concentrării expunerii, nu diluării acesteia (iar Cioran, cu rivarolianul său spirit de finețe, este perfect îndreptățit să descifreze în laconismul auctorial exemplul cel mai clar de respect față de lector). Ajunși la capătul expediției noastre, a venit timpul să formulez câteva rânduri conclusive. Am pornit această modestă cercetare de la ideea că anxietatea și, corelativ, plăcerea estetică sunt generate mai curând de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
mafiotul care își poate permite să cumpere o mașină competitivă. Toate aceste mizanscene ambiguizante sunt traversate cu rapiditate, din ele personajul iese neatins cu aceeași privire deschisă, de un albastru intens, cu același stil direct, lipsit de ezitări, cu același laconism imperturbabil, cu același caracter care strălucește în lumina oricărei încercări. Westernul urban al lui Refn are toate ingredientele genului, dar și ceva pe deasupra, care-i răsucește volanul într-o alt direcție. Ryan Gosling întruchipează tipul eroului solitar, cu un fel
Din orice direcție by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5189_a_6514]
-
din județul Covasna. Privire istorică” (p. 157-164), Dimitrie Cioflec (p. 165-168), I.G. Bibicescu (p. 169-172), Andrei Bârseanu (p. 173-177), Alexandru Bogdan (p. 179-186), N.I. Dumitrașcu (p. 187-194), Horia Teculescu (195-202) și Matei N. Jurebiță (p. 203-207). Sunt studii substanțiale (în ciuda laconismului lor) și deosebit de importante din perspectiva evidențierii personalităților covăsnene care au contribuit la îmbogățirea patrimoniului cultural românesc din sud-estul Transilvaniei. Ultimele două contribuții prin care Constantin Catrina aduce un plus de valoare științifică acestui volum impresionează prin relevanța și calitatea
Tezaur de etnografie ?i folclor by Constantin SECAR? () [Corola-journal/Journalistic/83132_a_84457]
-
este, pe de o parte, nonfigurativismul lucrărilor și, pe de altă parte, expresia lor mai curînd austeră și geometrică. Unul dintre efectele acestei atitudini este absența desăvîrșită a ornamentalului, a calofiliei, a retoricii mărunte, după cum, în plan mai profund, prin laconismul limbajului, s-a conservat un mister ingenuu al materialului, acea îngînare între grație și forță pe care numai marmura o poate exprima pe deplin.
Pitești, 2003 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13516_a_14841]
-
această contradicție aparentă nu este deloc întîmplătoare pentru că întreaga expoziție constituie spațiul unor asemenea paradoxuri: retrospectivă implicită, în sensul că pictura de astăzi își asimilează integral propria-i istorie, - așadar, o retrospectivă în afara temporalității - , delicatețe și forță, contemplație și răbufnire, laconism și discursivitate, memorie și inocență. Iar dacă ar trebui să restrîngem totul la o singură formulă, aceasta nu ar putea fi decît din aceeași categorie: cum ar fi expresionismul melancolic, de pildă.
Wanda Sachelarie Vladimirescu 90 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10852_a_12177]
-
Peltz un gen de cochetărie ludică și volubilă, devine aici pretext pentru o jubilație gravă. Și această contradicție aparentă nu este deloc întîmplătoare pentru că întreaga expoziție constituie spațiul unor asemenea paradoxuri: retrospectivă în afara temporalității, delicatețe și forță, contemplație și răbufnire, laconism și discursivitate, memorie și inocență. Iar dacă ar trebui să restrîngem totul la o singură formulă, aceasta nu ar putea fi decît din aceeași categorie: cum ar fi expresionismul melancolic, de pildă.
Un expresionism melancolic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15716_a_17041]
-
circular în jurul feței, scot și mai puternic în evidență luminozitatea plastică a portretului și măreția melancolică a modelului. Exactitatea desenului, valorația subtilă a suprafețelor și sugerarea detaliilor fără mari eforturi descriptive, trimit viziunea acestui desen către acuitatea stilistică și către laconismul expresiv ale lumii nordice. Dacă în Autoportret-ul din adolescență pictorul cultiva o oarecare ambiguitate și era mai receptiv la senzualitatea materiei cromatice, în Portretul mamei el este un observator precaut și sensibil, martor discret al unui mister pe care
Portretul și autoportretul by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9087_a_10412]
-
Figurii de băiat simpatic dînd frîu sentimentelor, un fel de forță a naturii din Legendele Toamnei îi ia locul un personaj complex, abisal, trecut prin filtrul experienței din Babel al lui Innaritu, un personaj al contrastelor mixînd atitudinea flegmatică și laconismul viril cu o emoție care-i face ochiul să înoate în lacrimă, cu un fel de tandrețe fără adresă. Ceva din maladia lui Jesse își găsește ecoul în sensibilitatea lui Robert Ford. Scena uciderii lui, mai precis o sinucidere a
Cronica unei morți anunțate by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8823_a_10148]
-
conservatorism radical, o anumită senzualitate care face casă bună cu cruzimea, un neastâmpăr revolutionar arzând mocnit sub aparentul calm al administrațiilor imperiale în contrapondere cu o lene levantină, o vervă lingvistică în pasta atâtor limbi și dialecte, dar și un laconism spiritualizat etc. Ia ființă astfel un spațiu infinit de adânc, în care civilizația occidentală își proiectează dorințe inavuabile sau gustul pentru aventură. Balcanii devin un Orient mai apropiat, sau mai îndepărtat, după ocheanul cu care-l privești, butoi cu pulbere
Cu Orient Expressul prin Balcania by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4955_a_6280]
-
de năzbâtioasă, dar mesajul poemelor nu mai este transmis doar în nume propriu. Curajul civic e o consecință manifestă a acestei schimbări, a acestei noi asumări. Să ne amintim scurtul și percutantul poem intitulat " Ei?!"(titlu, el însuși de un laconism cât se poate de elocvent): " Dați-mi pe mână un ziar de provincie / și o baracă de scânduri cu o firmă soioasă / și-n trei zile orașele vor duhni a vanilie și a porturi deschise". Cititorii din epocă ai acestui
Mai scrie poezii, Mircea Dinescu! by Mircea Martin () [Corola-journal/Journalistic/8838_a_10163]
-
Richard, referitor la Rimbaud, văzut în opoziție cu Baudelaire: "vrea, dimpotrivă, să nege profunzimea. Sau, mai degrabă, își propune s-o depășească și pentru asta să extragă din ea promisiunea de înălțare, încărcătură de viitor. Prin explozie, zbor, țîșnire, metamorfoza, laconism, revoltă, poetul încearcă să edifice o lume fără adîncime, un univers eliberat de origini și de nostalgie". Frumoasă încoronare a ipotezei aplicate lui Mircea Ivănescu, căruia i se relevă o atît de neașteptată valentă rimbaldiană! Ilie Constantin, Lecturi împreună (Pagini
Critica lui Ilie Constantin (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17657_a_18982]
-
această apreciere există mai mult cinism, decît compătimire pentru prietenul bătrîn. Pe de altă parte, autorul nu se arătă zgîrcit în adjective laudative, nu ezită să-l numească pe Cămilo José Cela "geniu", subliniindu-i talentul lingvistic de excepție și laconismul discursului, care lasă, din fericire, "nemoralizat" universul românesc. E apreciată îndrăzneala experimentelor literare, cum ar fi realismul atroce, dus pînă la suprarealism, din Familia lui Pascual Duarte, ori introducerea în literatura spaniolă a "simultaneismului" (tratarea, în paralel, a unor scene
Cela: un cadavru de lux by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/14782_a_16107]
-
în fraze scurte, sensul logic coincizînd cu sensul lexical al propozițiilor. Fiind bine strînse, frazele sunt tăiate cu un bisturiu precis, scrisul lui avînd o claritate laconică de tip concis, dar nu de tip succint. Deosebirea ține de motivul din spatele laconismului. În cazul expresiei concise (latinescul concisio = a tăia), scurtimea vine din tăietura prozodică, adică din ritmul imprimat cuvintelor, pe cînd expresia succintă (succingo, succinctum = a fi în stare de alertă) cere o reacție promptă pornită dintr-o convingere extraliterară. Autorul
Cutia de rezonanta by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5969_a_7294]
-
circular în jurul feței, scot și mai puternic în evidență luminozitatea plastică a portretului și măreția melancolică a modelului. Exactitatea desenului, valorația subtilă a suprafețelor și sugerarea detaliilor fără mari eforturi descriptive trimit viziunea acestui desen către acuitatea stilistică și către laconismul expresiv ale lumii nordice. Dacă în Autoportret-ul din adolescență pictorul cultiva o oarecare ambiguitate și era mai receptiv la senzualitatea materiei cromatice, în Portretul mamei el este un observator precaut și sensibil, martor discret al unui mister pe care
Portretul: artă, filosofie și morală by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15805_a_17130]
-
un rol episodic. Nimic nu este întâmplător în acest sens, Franco Nero joacă rolul lui Django în filmul omonim al lui Sergio Corbucci din 1966. Cei doi Django, Jamie Foxx și Franco Nero, stau unul lângă celălalt și, în spiritul laconismului care-l caracterizează pe pistolarul solitar, schimbă două vorbe. Tarantino a plasat acțiunea filmului în 1958, cu doi ani înainte de declanșarea războiului civil între Nord și Sud, într-o Americă mustind de violență. Deși acțiunea debutează în Texas, eroii se
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
și exclusivism). Autorul monografiei (destinate, din păcate, unui circuit universitar închis) adoptă o structură cuminte și previzibilă a lucrării, pe compartimentele operei. Biografia și genealogia lui I. L. Caragiale sunt fugitiv înfățișate. Urmează o foarte scurtă perspectivă istorică, aproape hilară prin laconism ("urmărind istoria poporului român în ultimii trei sute de ani" etc.) și prin pretenția subînțeleasă de a explica apariția operei lui Caragiale ("scrierile lui Caragiale sunt strâns legate de istoria României", p. 143). Momentele și schițele sunt parcurse extrem de expeditiv (le
Prima monografie Caragiale by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12678_a_14003]
-
acestei atitudini este, pe de o parte, nonfigurativismul lucrărilor și, pe de altă parte, axpresia lor frustă, aproape stihială. Unul dintre efectele acestei atitudini este absența desăvîrșită a ornamentalului, a calofiliei, a retoricii mărunte, după cum, în plan mai profund, prin laconismul limbajului, s-a conservat un mister ingenuu al materialului, acea îngînare între grație și forță pe care numai marmura o poate exprima pe deplin. Dacă, în mare, aceste elemente le sunt comune tuturor sculptorilor, în particular fiecare dintre ei și-
Cărbunari 2000 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16898_a_18223]
-
universale"... Procedeul favorit e aci reducția. La antipodul spectaculosului poeziei "sociale", întemeiate pe o hiperbolă a eului agitat și compact proclamativ, Vasile Gogea cultivă o discreție fin persiflatoare, bizuită pe o comprimare lăuntrică, adică pe o litotă a eului moral. Laconismul îi traducea îndurerata modestie. Restrîngerea, economia sînt imperativele scriiturii d-sale. Idealul poetului îl constituie experimentarea limitei: "Să locuiești la limita ființei/ să nu ai lemne, pîine, țuică/ nici cărți pe rafturi/ doar un pat/ făcut din gînduri/ și dintr-
Litota morala by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10118_a_11443]
-
genunchii tăi / într-un crepuscul sângeriu / se mișcă însingurați (...) îmi caut sens / pe plajă pustiita". Ce căuta "sensul" și prea erodata "plajă pustiita" lângă o imagine atât de reușită, nu întrebați. Cand accentul e pus pe sugestie, pe imagine, pe laconism, astfel de primejdii apar la tot pasul: "coarnele Lunii în piept s-au oprit / cu o grea bufnitura / viforoase în lume apar / picioare capete mâini / cineva încă o dată mă naște"(subl. mea). Din păcate balanța tinde să încline înspre categoria
Poeme despre moarte by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17642_a_18967]