4,795 matches
-
scrisoare, pe Iacob Negruzzi dacă n-ar fi cazul s-o publice și în revista Junimii, „pentru totalitate”). Sînt, așadar, trei pachete de inedite: pentru volum, pentru „Convorbiri literare” și pentru „Familia”. Cine le-a făcut? Au avut acces la lada lui Eminescu - și Maiorescu, și Iacob Negruzzi și Iosif Vulcan? Pînă la urmă, interpretarea de bun-simț aduce și ea un argument: Eminescu însuși, lucrînd la volumul său și încheindu- l, a făcut copii manuscrise atît pentru intercalat în acest volum
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
și mulți alții. Un alt argument care a stat în fața autorilor „ pentru a publica această crestomație este fenomenul de globalizare. În aceste condiții, scrie Al.Florin Țene, există pericolul ca o parte din istoria poporului din spațiu Carpato-Danubiano-Pontic și din lada de zester a spiritualității românești să fie uitate, sau să dispară, așa că este necesar ca lucrări precum cea de față să apară cât mai multe pentru tezaurizarea valorilor neamului nostru.“ Se vorbește foarte mult de voluntariat, iată că ce au
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93903_a_95195]
-
Herb Greer a publicat în 1997, în National Review, următoarele: îîncă de când i-am văzut primele piese de un act în anii '50 în Londra de nord, era clar că Pinter are un fler impresionant de meșteșugar dramatic. Noutatea din lada lui cu șmecherii teatrale - pe atunci noi și inovatoare, iar acum ades satirizate - era descoperirea că cea mai banală conversație poate deveni intensă și plină de un "sens" aparent dacă introducem pauze arbitrare printre rândurile dialogului. Această cascadorie a deschis
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
Herb Greer a publicat în 1997, în National Review, următoarele: îîncă de când i-am văzut primele piese de un act în anii '50 în Londra de nord, era clar că Pinter are un fler impresionant de meșteșugar dramatic. Noutatea din lada lui cu șmecherii teatrale - pe atunci noi și inovatoare, iar acum ades satirizate - era descoperirea că cea mai banală conversație poate deveni intensă și plină de un "sens" aparent dacă introducem pauze arbitrare printre rândurile dialogului. Această cascadorie a deschis
Harold Pinter - un alt fel de literatură by Lidia Vianu () [Corola-journal/Imaginative/11217_a_12542]
-
cu mulți unguri. A venit o dată și circul! Stam într-un pavilion C.F.R. În față era o cîmpie cu orz sau secară, apoi munții, foarte departe. Mereu se pierdeau curcile, le căutam ceasuri întregi prin orz . Mai erau și niște lăzi mari, fără capac, pentru gunoaie. Fascinante lăzi! Împreună cu Ani, o fetiță brunetă, tunsă scurt, cu chiloței albi, căutam resturi de mîncare și le savuram. (Nu eram flămînzi, pur și simplu ne plăcea să mîncăm din gunoaie!) Atunci s-a întîmplat
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
circul! Stam într-un pavilion C.F.R. În față era o cîmpie cu orz sau secară, apoi munții, foarte departe. Mereu se pierdeau curcile, le căutam ceasuri întregi prin orz . Mai erau și niște lăzi mari, fără capac, pentru gunoaie. Fascinante lăzi! Împreună cu Ani, o fetiță brunetă, tunsă scurt, cu chiloței albi, căutam resturi de mîncare și le savuram. (Nu eram flămînzi, pur și simplu ne plăcea să mîncăm din gunoaie!) Atunci s-a întîmplat ceva ciudat și scîrbos. Într-o zi
Dumnezeu se uităla noi cu binoclul by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12465_a_13790]
-
românesc, decât la trei sferturi de secol după ce a fost scrisă. Salvarea a venit de la Gh. Asachi, care, în 1868, după ce a încheiat un act notarial la Lemberg, împreună cu nepoții scriitorului (Titus și Wanda), a cumpărat, cu 400 de galbeni lada cu manuscrisele bunicului lor, scriitorul Ion Budai-Deleanu. Așa se explică și tipărirea Țiganiadei, în câteva numere din “Buciumul român”, la Iași, între 1876-1877. Mai spune ceva în plus amănuntul că Asachi era cavaler de Malta, iar Budai-Deleanu, împreună cu frații Balș
Țiganiada în franceză by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Imaginative/12984_a_14309]
-
noduroase de lemn./ Și izvorăsc din pieptul strămoșilor/ izvoarele eterne. Și vremea/ ne face una cu pământul./ În lumina lămpii la grindă,/ noaptea, cei trei prunci în cămăși albe/ ard prin geamurile de piele umflată./ Și într-un colț,/ o ladă stranie,/ cu zile și nopți/ ce ni le bate o secure cosmică în cap/ ca pe niște piroane ruginite.” Ioan Alexandru oferă o viziune sumbră a acestei existențe. Pentru cei care se întorc acasă după o zi de osteneli la
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
răstignit,/ pârghia subțire e mama tânără/ înșurubată în brațele lui noduroase de lemn”. În interiorul casei natale, asistăm la o ultimă explozie expresionistă. Timpul nu are nimic idilic pentru țăranii sortiți să muncească fără răgaz; el apare ca un supliciu (,,o ladă stranie/ cu zile și nopți/ ce ni le bate o secure cosmică în cap/ ca pe niște piroane ruginite”), mereu reînnoit. Un poem exemplar expresionist (nici el reținut în Imne-le din 1973) este Mâini, unde imaginea unor oameni dintr-o
Ioan Alexandru, în câteva poeme by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13115_a_14440]
-
știu. S-a dus buhu’. Cunosc și întrebarea și răspunsul. Dar te costă!“ “Plătesc. Plătesc oricât. Te fac om, zise prințul. “He-he-he, hohoti iar baba, nu fi atât de sigur că vreau să fiu om. Cât plătești? How much?” “O ladă de aur!”, avansă Arthur.” “E puțin...” “ Două lăzi de aur!” plusă el. “E un nimic, stimabile...” “Ce vrei atunci, bijuteriile coroanei bunicii, Doamne iartă-mă!?” “Nu. Nici pe departe. Ascultă, ai un prieten bun, unul Andrew. Sunteți colegi acolo, la
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
și răspunsul. Dar te costă!“ “Plătesc. Plătesc oricât. Te fac om, zise prințul. “He-he-he, hohoti iar baba, nu fi atât de sigur că vreau să fiu om. Cât plătești? How much?” “O ladă de aur!”, avansă Arthur.” “E puțin...” “ Două lăzi de aur!” plusă el. “E un nimic, stimabile...” “Ce vrei atunci, bijuteriile coroanei bunicii, Doamne iartă-mă!?” “Nu. Nici pe departe. Ascultă, ai un prieten bun, unul Andrew. Sunteți colegi acolo, la partid, vreau să spun... cavaleri ai mesei rotunde
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
patru să-i intrăm și să-i rămânem în grații și să ne alegem care cu o călătorie sau o bursă în Occident, care cu o promovare, care cu un apartament mai bun sau cu o aprobare pentru o mașină Lada - privilegiile epocii, mărunte în raport cu cele hărăzite minorității de la putere, dar cât se poate de reale, cât se poate de truculente și de vizibile pentru condiția socială într-o societate în principiu justă. Dacă mârâiturile, înjurăturile și bășcălia erau o formă
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
pătrundea pretutindeni deasupra orașului, printre stinghiile gardurilor, prin rețelele de sîrmă ghimpată care apărau fermele, viile, padocurile de găini și curci, pătrundeau, chiar prin hornurile caselor și pe sub paturile oamenilor. Le știau metopolisienilor toate mișcările, ce au în magazii, în lăzi și în poduri, ce au în cămări și în grajduri, cu cine stau la masă și cu cine fac dragoste. Populația de dedesubt afla și spurca tot ce se întîmpla deasupra (sublinierea mea)" (p. 233). Un fel de apocalipsă pigmentată
O reeditare necesară by Mihai Floarea () [Corola-journal/Imaginative/13951_a_15276]
-
aduna în mica piață din centrul satului, dintre școală și primărie. Mahmur, transpirînd de zor sub gulerul aspru de postav strîns încopciat, Șuiu bătea întruna cu tocurile podeaua unsă cu motorină. Se uita cînd afară, la mobilizații care ședeau pe lăzile lor de lemn, ținîndu-și de gît mamele și soțiile, cînd la ceas. Aveau ordin să pornească la orele șapte fix. Oare se strînseseră toți! Ar fi fost o rușine să fie nevoit să anunțe dezertori. Cu treizeci de secunde înainte de
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
numeroase sectoare ale frontului succesul a fost de partea românilor. În ajunul intrării în foc, în ultima clipă, Regimentul 12 Dorobanți întors de la Oltenița la Pitești fu dotat cu mitraliere noi Saint Etienee, fabricație franceză. Acestea sosiră demontate, ambalate în lăzi. Spre îmbărbătare, ostașii fură adunați în careu să asiste la proba vestitelor arme. Sub supravegherea căpitanului ochios și rău, doi sergenți scăldați în nădușeală se chinuiau să înșurubeze piesele. Treaba amenința să nu se mai isprăvească. O mulțime de chichițe
-Fragment dintr-un roman inedit - by Gabriela Adameșteanu () [Corola-journal/Imaginative/14063_a_15388]
-
o încercare comună de a descoperi adevărul. Această metodă de cercetare, dialogul socratic, este cea mai importantă moștenire pe care Platon a lăsat-o civilizației noastre. La prima vedere nu e mai mult decât o vechitura inutilă, dar scoasă din lada, desprăfuita și folosită cum se cuvine, este unul dintre cele mai puternice instrumente care ne pot ajuta să deosebim binele și răul. Știi unde mai poate fi găsit în zilele noastre dialogul socratic? În conversațiile cu prietenii. Dacă nu mă
Farmecul pierdut al dialogului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82485_a_83810]
-
aud jarul trosnind în măruntaie aștept să aud pocnitura întârziată a unei arme stau cu gura lipită de-o piatră lăcrimează cum ochiul de bivol lăcrimează înainte de tăiere Frumoasă e moartea albă ca un cearceaf fiecare copil îl găsește în lada cu zestre îl întinde pe pat de la an la an se învechește e tot mai urât și mai plin de noroi îl spălăm și-l punem la loc în lada cu zestre nu-l luăm niciodată cu noi
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
moartea albă ca un cearceaf fiecare copil îl găsește în lada cu zestre îl întinde pe pat de la an la an se învechește e tot mai urât și mai plin de noroi îl spălăm și-l punem la loc în lada cu zestre nu-l luăm niciodată cu noi
Poezie by Florica Madritsch-Marin () [Corola-journal/Imaginative/11000_a_12325]
-
pagină greu de uitat: "Mă uit la ceas. Ceasul mi l-a dat mama mea, atotputernică și nemuritoare, care zace în țărână de-o veșnicie, de ieri, de acum... Mă uit cu efort la cel de-al doilea ceas de pe lada patului, la ceasul tatălui meu atotputernic și nemuritor, un ceas bun și foarte durabil, pe care și l-a cumpărat bucuros cu vreo câteva zile, cam șapte, înainte de moarte... Pe lada patului, din lemn de lămâi auriu, se află și
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
cu efort la cel de-al doilea ceas de pe lada patului, la ceasul tatălui meu atotputernic și nemuritor, un ceas bun și foarte durabil, pe care și l-a cumpărat bucuros cu vreo câteva zile, cam șapte, înainte de moarte... Pe lada patului, din lemn de lămâi auriu, se află și ceasul de adolescent, apoi de tânăr, al aproapelui meu cel mai apropiat, semenului celui mai asemenea mie, ceas care s-a oprit de mult, stă. La el nu mă uit, dar
Dina Georgescu, finalul by B. Elvin () [Corola-journal/Imaginative/10922_a_12247]
-
nasturi și cingători Ca să poți și tu să zbori Goală-pușcă printre nori Să-ți sară din subsuori Miresmele ca din flori Băi kaștoace fii mai caldă Dumnezeu viața ne-o scaldă În lumina lui smaraldă Nu-ți mai ține curu-n ladă Cînd ți-e ferfeneaua baltă Hobbitul înverșunat Că n-a fost lăsat în pat Ce păcat vai ce păcat!!!
Zbunghi-Zbunghi ia-mă-n unghii by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11135_a_12460]
-
luni mai tîrziu, în septembrie '91, Guvernul avea să cadă din cauza ignorării acestui imperativ.) Pe manifestanții care cereau, spre sfîrșitul lui '90, noi alegeri legislative, îi avertizează drastic: Cine luptă cu Parlamentul luptă cu mine!" Pariază cu televiziunea pe o ladă de bere că un discurs al său nu va fi dat pe post și obține astfel difuzarea alocuțiunii, în plină campanie pentru alegerile locale, plus un reportaj TV fixînd momentul achitării rămășagului. Cu prilejul unei vizite oficiale la Bruxelles, în
Caragiale e cu noi! by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/11389_a_12714]
-
care a elaborat pe parcursul a peste 15 ani de trudă acest act colosal. "Prin gestul său - a subliniat președintele Ligii - dl. Ioan Ciorca aparține Românei Profunde, care cu modestie, în tăcere, creează pentru veșnicie, pentru tezaurul culturii române, "că o ladă de zestre" a românilor în contextul globalizării." Viitorul pas planificat este reunirea celor două testament în versuri într-o singură Biblie mare care să fie cunoscută de orice român. Nu există deocamdată fonduri pentru această finalizare. Ca și toate versurile
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]
-
mă întorc în timpul în care am cunoscut satul de care mă simt încă legat. Am o plăcere copilărească să întorc ceasul CFR Patent care cronometrează pentru mine timpul de atunci, timp care, mi se părea mie atunci, trecea mai încet. Lada de zestre a bunicii nu a fost mâncată de cari. Nu s-a învechit cu nimic și păstrează pentru mine nu doar velințe și covoare țesute de bunica, ci și sufletul părinților mei. Să vă spun două momente în care
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
înăuntru. Bătrânul deschise ferestrele și se aplecă în afară. Râul de jos și o pală de vânt aduseră o undă de viață în încăpere. Am aprins lumânările, i-am arătat apartamentul: o anticameră, o cameră și un cabinet. Servitorul puse lada jos. El rămăsese în picioare, în dreptul ferestrei, în tăcere, privind întunericul vag și ciulindu-și urechile de parcă ar fi vrut să asculte vântul. În seara aceea nu i-am auzit vocea care avea să-mi producă mai târziu o impresie
Anne Parlange, Vincent Lestréhan by Sabina Chisinevski () [Corola-journal/Journalistic/10282_a_11607]